Mediul de securitate - Tendinte si perspective la nivel global

Mediul de securitate - Tendinte si perspective la nivel global

Explozia demografica

Cele mai multe estimari statistice preconizeaza ca, in anul 2015, populatia pe glob va atinge cifra de 7,2 miliarde, actualmente totalul populatiei este de 6,1 miliarde. Mai mult de 95% din aceasta crestere se va inregistra in randul tarilor in curs de dezvoltare si, in special, in cadrul aglomerarilor urbane din tarile Lumii a III-a. O statistica globala a oraselor cu mai mult de 8 milioane de locuitori reflecta o crestere progresiva a acestor aglomerari urbane in alte zone decat strict in emisfera nordica.

Tabel 1. Distributia aglomerarilor urbane. Robert. J. Bunker, Five-Dimensiones Warfighting. Strategic Studies, Institute U.S. Army War College, 1998, Carlisle Barzachs, Pennsylvania, dupa Marine Corps Gazette, Insert, vol. 81, no. 10, oct. 1997, p. A-1.

Aceasta combinatie de factori, cresterea demografica si aglomerarea urbana, supune unor socuri permanente regimurile politice ceea ce duce in mod constant la aparitia unor crize interne. Un exemplu de situatie ingrijoratoare este si zona tarile mediteraneene, zona care a fost si va fi principala sursa de riscuri la adresa Uniunii Europene.

* Maroc, Algeria, Libia, Tunisia, Egipt, Israel, Liban, Siria, Turcia.

Tabel 2. Prognoza comparativa demografica a locuitorilor din tarile membre ale Uniunii Europene si a tarilor mediteraneene. Kurt Gasteyger, An Ambiguous Power, Bertelswann Foundation Publishers, Guterslash, 1996, p. 49.

Aceasta tendinta demografica este direct legata si de accesul la resurse vitale: hrana, petrol, apa.

Situatia resurselor naturale

In ciuda faptului ca studiile de specialitate arata ca exista o productie suficienta de hrana, alti factori determina insecuritatea alimentara: slaba dezvoltare a sistemului de distributie, instabilitatea politica si saracia cronica. Cel mai semnificativ caz este zona Africii Sub-Sahariene unde saracia puternic raspandita este insotita de raspandirea unor boli necrutatoare si de foamete care revine cu periodicitate. Atat cazurile din Africa dar si cele de saracie si malnutritie din Asia de sud-est au in comun existenta unui potential de crize umanitare determinate de incapacitatea unor state, cu regimuri represive sau in care se desfasoara conflicte interne, de a asigura accesul de resurse.

O alta resursa strategica, petrolul reprezinta un factor important pentru starea securitatii globale. Cateva evaluari pot fi facute pentru perioada urmatoare: regiunea Golfului Persic a ramas si va ramane, in continuare, cautata; utilizatorii din SUA si Europa, care isi mentin o cota ridicata din importul titeiului arab; se contureaza tot mai mult nevoile crescande ale Chinei si Indiei de a importa petrol din zona Golfului, dar si din zonele Marii Caspice si Asiei Centrale[1].

In contrast cu productia agricola si cu petrolul disponibil pe glob este insa resursa de apa proaspata. Accesul si utilizarea apei devine o problema din ce in ce mai presanta in urmatoarele regiuni: Orientul Mijlociu, Africa Sub-Sahariana, Asia de sud si nordul Chinei. Evaluarile implicatiilor legate de lipsa sau controlul resurselor de apa merg pana la anticiparea unor tensiuni la orizontul anilor 2015.

Situatia si tehnologia

Ultimii 20 de ani au consemnat o revolutie in tehnologia informatiei, iar viitorul ne rezerva o serie de alte progrese deja anticipate de noile aplicatii ale recentelor descoperiri: comertul electronic international; tranzactiile financiare prin intermediul Internetului, globalizarea pietelor bursiere, accesul liber la sistemul de sateliti civili etc.

De asemenea, fuziunea dintre tehnologia informatiei, biotehnologia si nano-tehnologia (miniaturizarea) va genera o crestere spectaculoasa in alte domenii economice. Concomitent, in tarile in curs de dezvoltare, se inregistreaza o difuzie periculoasa a unor tipuri de tehnologii duale cu aplicatii in constructia de rachete balistice si a armelor de distrugere in masa. Riscurile majore sunt asociate si cu alte facilitati oferite de tehnologia informatiei: comunicatii rapide si criptate, acces la informatiile oferite prin satelit, baze de date accesibile prin Internet. Aceste noi dezvoltari dau posibilitatea grupurilor teroriste, narco-traficantilor, crimei organizate si traficantilor de arme sa isi integreze mai usor activitatile ilegale, sa le coordoneze mult mai eficient si sa le camufleze.

Statul-natiune si actorii non-statali

Chiar daca in deceniul care a trecut statele au continuat sa fie actorii dominanti la scara globala, se poate constata ca guvernele se confrunta cu o scadere a capacitatii de control in urmatoarele domenii: circuitele internationale ale informatiilor, controlul tehnologiilor, combaterea unor boli, migratia, traficul de arme, tranzactii financiare si gestionarea granitelor. In acest context, actorii non-statali incepand cu marile firme transnationale si terminand cu organizatii non-profit, joaca deja un rol intern si extern foarte important. Se poate observa implicarea actorilor non-statali pe tot continuumul starii de securitate: pace criza razboi. Sunt deja de notorietate cazurile de implicare masiva a organizatiilor non-guvernamentale in misiunile de asistenta umanitara, in actiunile de reabilitare post-conflict si in actiunile de prevenire a crizelor, dar si a organizatiilor teroriste in declansarea unor crize sau chiar schimbari de regim politic. In aceste conditii de diversificare a actorilor interni si internationali, multi cercetatori au ajuns la concluzia ca statul, ca principiu organizator al puterii politice, si suveranitatea, ca atribut de baza al acestuia, sunt intr-un proces de criza si declin. In sprijinul acestei concluzii pot fi enumerati mai multi factori: procesul de globalizare economica, un numar tot mai mare de state care nu mai pot mentine o ordine normala in problemele interne, entitati interstatale care iau decizii in numele unor state, slabirea principiului neamestecului in treburile interne (non-interventiei), precum si cresterea rolului si nivelului de acceptare a dreptului international.

O importanta schimbare, in viziunea privind suveranitatea statelor, a fost adusa, in perioada 1989-2001, de cresterea legitimitatii si incidentei interventiilor in forta pentru acordarea de ajutor umanitar. Se poate spune ca experientele ultimilor 10 ani demonstreaza ca noua agenda de securitate se schimba apropiindu-se mai mult de imperativele mentinerii pacii. In mod traditional , strategiile de securitate se concentrau asupra suveranitatii, avand ca valori centrale statul si pastrarea integritatii teritoriale. Tendintele actuale au in centrul atentiei promovarea drepturilor omului, concentrandu-se asupra individului ca fiinta umana, si asupra principiilor universale prevazute in legislatia internationala privind drepturile omului. De aceea se considera ca violarea drepturilor omului nu este numai o consecinta dar si o cauza a insecuritatii si instabilitatii.

Conflictele: tendinte si cauze

Dupa autorul Dan Smith[2], in perioada 1990-1999 au avut loc, pe glob, 118 conflicte armate in care au fost implicate 80 de state si au murit 6 milioane de oameni. Dintre aceste 118 conflicte, numai 10 pot fi definite strict confruntari inter-statale, 5 au fost razboaie de independenta, 100 au fost, in general, initial sau exclusiv conflicte interne, iar ultimele trei din care 2 razboaie civile in Etiopia si cel extrateritorial din Congo.

Distributia regionala a conflictelor in desfasurare, incheiate sau suspendate, in perioada 1989-1999, releva trei tendinte demne de mentionat:

- conflictele din regiunile: Africa Sub-Sahariana, Asia si Pacific au o incidenta foarte ridicata si constanta pe perioada deceniului;

- declinul constant al conflictelor in America Centrala si de Sud;

- profilul ciclic al conflictelor armate in Europa (alternanta perioadelor de declin 1989-1990 si 1995-1998 si a perioadelor de amplificare 1991-1993 si 1999).

Tabel 3. Conflictele armate in perioada 1990-1999. Dan Smith, Trends and Causes of Armed Conflicts, in The Berghof Handbook, Research Center for Constructive Conflict Management, 2000, p. 2.

Din analiza acestor tendinte se pot contura cateva cauze principale ale conflictelor contemporane:

- conditiile economice precare sunt cele mai importante cauze pe termen lung pentru conflictele armate intra-statale;

- in perioadele de tranzitie, statele cu regimuri politice represive au tendinta de a cauza conflicte armate;

- degradarea unor resurse vitale poate duce la conflicte violente dar nu in asemenea masura precum conditiile economice sau politice;

- identitatile etnice si/sau religioase, manipulate politic, pot deveni o cauza importanta a conflictelor armate. Forme de politizare etnica sau religioasa precum: nationalismul, extremismul, fundamentalismul religios si xenofobia unor grupuri religioase au in comun ideea folosirii fortei si aplicarea principiilor de excludere si de violenta asupra unor minoritati sau asupra altor grupuri.