Institutiile comunitare

Institutiile comunitare

Integrarea europeana a parcurs un drum lung de peste 50 de ani, de la Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului (CECO) din 1952, care avea 6 tari membre, pana la Uniunea Europeana (EU) de astazi care are 27 de state membre.

In procesul de constructie institutionala la nivelul european s-a folosit metoda Jean Monet (metoda comunitara). Fondatorii Constitutiei Europene au avut ca model institutional structura tarilor din care faceau parte, echilibru de forte existent intre institutiile sau puterile statului si asigurarea independentei si functionalitatii institutiilor comunitare. Aceasta presupunea transferul limitat si selectiv de suveranitate de la nivel national la nivel comunitar, precum si un contact si un control al statelor membre asupra institutiilor respective.

Edificarea institutionala a Comunitatii Europene a fost un proces destul de indelungat, a inceput in anii '50 prin aplicarea a 4 principi de baza:

rolul esential al institutiilor comunitare in crearea unui nou tip de relatii intre statele europene;

independenta institutiilor prin prisma autoritatii lor, promovarii intereselor comune, independentei financiare

cooperarea intre institutii pentru a imbina interesele nationale cu cele comunitare prin conferirea unor atributii specifice;

egalitatea intre statele membre prin numarul egal de voturi in Consiliu intre statele mari suprareprezentarea statelor mici.

Activitatea institutiilor comunitare este ghidata de 3 principii :

principiul autonomiei de vointa, ce inseamna posibilitatea de a-si elabora regulamente proprii de organizare si functionare si de a-si numi proprii functionari ; acestea (institutiile) nu au personalitate juridica, ci reprezinta Comunitatiile Europene in raporturile cu tertii, acestea fiind subiecte de drept international, iar reprezentarea Comunitatilor Europene de catre institutiile comunitare se face in virtutea mandatului conferit de statele membre prin tartate.

principalele atributii de competente, institutiile indeplinind numai atributiile stabilite in mod expres, nefiind permisa indeplinirea unor atributii implicite sau deduse, ratiunea acestui principiu rezida in necesitatea asigurarii unei rigori in planul actiunii si raspunderii institutiilor pentru indeplinirea sau neindeplinirea atributiilor si competentelor lor ;

principiul echilibrului interinstitutional presupune separarea puterilor sau competentelor, ceea ce inseamna ca ele nu pot fi delegate, transferate de la o institutie la alta, ca nici o institutie nu poate bloca indeplinirea atributiilor alteia si ca nu-si poate spori puterea pe seama celorlalte; acest principiu presupune cooperarea sau colaborarea intre institutii pentru indeplinirea obiectivelor si sarcinilor specifice.

Uniunea Europeana isi exercita guvernanta prin institutiile comunitare. Principalele institutii sunt : Consiliul European, Consiliul UE (de ministri), Parlamentul European si Comisia Europeana.

Pe langa aceste institutii de baza mai exista si organe auxiliare reprezentate de organe reprezentative precum si cele tehnice sau monetare.

Parlamentul European

Unica Adunare Europeana aleasa prin sufragiu universal, a fost in anii '50 o institutie comuna celor trei comunitati economice. Primele alegeri libere pentru Parlamentul European au fost in iunie 1979 cand avea 518 parlamentari.

Prima Comunitate- Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului(CECO), avea inca din anul 1951 printre institutiile sale"o adunare comuna", iar in 1957 Tratatele de la Roma au pus bazele CEE si CEEA. Infiintarea unei " adunari unice" este propusa mai tarziu prin Conventia din 25 martie 1957. In 1986 dupa Actul unic european se consacra oficial denumirea de Parlament European.

Primele alegeri libere pentru Parlamentul European au fost in iunie 1979 cand avea 518 parlamentari.

Pana la aceasta data, Parlamentul avea 198 de membri desemnati de parlamentele nationale.

A existat o perioada de tranzitie care s-a finalizat in 1994 cand se alegea, o data la 5 ani in toate tarile uniunii, Parlamentul European desemnandu-se in acest fel 567 de deputati din 12 tari membre.

Incepand cu anul urmator, odata cu intrarea in Comuniune a Suediei, Austriei si Finlandei, numarul alesilor a atins pragul de 626.

Dupa lungi tratative vis-a-vis de repartizarea locurilor pentru parlament, s-a decis in urma Tratatului de la Nisa ca aceste locuri se aloca in fiecare din cele 27 de tari membre diferentiat astfel incat numarul total este in prezent de 732 locuri. Daca numarul de reprezentanti este mai mic de 732, se aplica o corectie proportionala la numarul de reprezentanti care urmeaza sa fie alesi in fiecare stat membru conform art. 190 (2) CE si art 108(2) EURATOM.

S-a constatat ca modul de alegere a reprezentantilor unei tari difera si totusi majoritatea au aplicat votul proportional.

Initial a existat criteriul resedinteiin alegeri, criteriu care a fost ulterior inlaturat in acelasi timp cu Tratatul privind Uniunea.

Parlamentul European este dominat de doua grupuri politice : Partidul Popular European si Democrat cu 40% (232 locuri) si grupul Partidul Socialistilor Europeni cu 30% (175 locuri). Celelalte grupuri au cumulat 30% si sunt Partidul European Liberar, Democrat si Reformist, Verzi /Alianta Liberala Europeana etc. Parlamentarii europeni au un mandat de 5 ani, alesi pe baza unui sistem de reprezentare proportionala in circumscriptii regionale sau nationale.

Structura interna a Parlamentului

Aceasta institutie este condusa de un presedinte al carui mandat dureaza 2,5 ani si care este ajutat in activitatea sa de 14 vicepresedinti si 5 chestori.

La ora actuala desfasurarea lucrarilor parlamentare este asigurata de 17 comisii permanente sau temporare.

In ceea ce priveste locul reuniunii, acesta a creat largi dispute finalizate cu stabilirea lui in capitala alsaciana Strasburg, prin solutia data la aceasta dilema in 1992.

Activitatea Parlamentului European se desfasoara in sedinte plenare in intrunirile comisiilor sau intalnirile grupurilor politice. Comisile numesc raporturi dintre membri, care redacteaza rapoarte privind propunerile inainte de Comisia Europeana, rapoarte care intai sunt dezbatute, analizate, amendate de comisii si apoi discutate in sedintele plenare ale Parlamentului European, amendate si votate, dupa care Parlamentul European adopta pozitiile oficiale in problemele respective.

Este necesar un cvorum de 1/3 din parlamentari, atunci cand se supune la vot sau este valabil votul personal atunci cand 32 de deputati nu cer presedintelui sa constate absenta cvorumului.

Biroul ( presedinte, 14 vice presedinti, 4 chestori)

Conferinta presedintilor grupurilor politice ( stabileste ordinea de zi a sesiunilor)

Secretariatul general

Parlamentarii- repartizati in 20 de comisii permanente

Eurodeputatii sunt grupati in grupuri politice

Parlamentul European are urmatoarele atributii si responsabilitati :

participarea la procesul legislativ prin intermediul celor 4 proceduri : consultarea, cooperarea, avizarea si codecizia ;

infiintarea unui comitet temporar de ancheta ;

dreptul la petitii si numirea Avocatului Poporului ;

interpelarea Consiliului, Comisiei si Presedentiei ;

adoptarea propriilor reguli de procedura ;

discutarea raportului general anual inaintat de Comisie ;

adoptarea unei motiuni de cenzura prin care dezaproba activitatiile Comisiei ;

aprobarea numirii presedintelui Comisiei si comisarilor ;

participarea la procedura bugetara ;

initierea de proceduri la Curtea Europeana de Justitie impotriva Consiliului si Comisiei pentru inactivitate, protectia drepturilor sale si alte cazuri ;

participarea la alte activitati ale Comunitatii

Institutiile parlamentare au trei prerogative: de control, bugetara si normativa.

Parlamentul European poate interveni prin mijloace eficiente in structura altor institutii sau organisme exprimandu-si parerea privind activitatile comunitare

Prin tratatele din 22 aprilie 1970 si 22 iulie 1975, Parlamentul European a reusit sa-si impuna autoritatea, pronuntandu-se asupra modificarilor din proiectul de buget, astfel incat se disting doua categorii de cheltuieli: cheltuieli obligatorii( ultimul cuvant ii apartine Consiliului) si cheltuieli care nu sunt obligatorii( Parlamentul isi impune punctul de vedere).

Daca nu se cade de acord asupra bugetului, presedintele Parlamentului hotaraste bugetul.

Daca opozitia castiga, atunci are loc o cenzura iar Consiliul trebuie sa elaboreze un nou proiect.

Desi executia bugetara apartine Comisiei, aprobarea,refuzul sau amanarea descarcarii bugetului o poate face numai Parlamentul European.

In ceea ce priveste prerogativa normativa, Comisia detine in sistemul comunitar un monopol, iar Parlamentul are posibilitatea sa ceara Comisiei sa supuna Consiliului dezbaterea unui act normativ.

Accesul la codecizie a fost introdus prin articolul 189 B in Tratatul de la Maastricht, prin care se instaureaza o adevarata impartire a puterii legislative intre Parlament si Consiliu.

Vocea democratica a Uniunii, Parlamentul European exercita o functie motrice in procesul unificarii europene, fiind loculdezbaterilor politice.

Consiliul European

Prin tratatul de fuziune, semnat in 8 aprilie 1965 intrat in vogoare la 1 iulie doi ani mai tarziu, s-a convenit unificarea si unicitatea institutiilor celor trei Comunitati europene urmarindu-se prin aceasta aplicarea unor politici unitare in toata Comunitatea.

Initial acest consiliu a purtat denumirea de "Consiliu de Ministri" schimbandu-si ulterior denumirea in "Consiliul Uniunii Europene"

Deoarece face parte din Triunghiul instituttional al Uniunii Europene(Parlament- Consiliu-Comisie), in cadrul structurilor europene, Consiliului i s-a rezervat un rol fundamental.

Prin acordul de vointa al statelor membre, Consiliul a fost constituit ca o institutie europeana care functioneaza ca o "instanta la nivel ministerial" ceea ce inseamna ca puterea sa decizionala este majora.

Consiliul se compune dintr-un reprezentant al fiecarei tari la nivel ministerialcare este abilitat sa angajeze guvernul din care face paret.

La masa reuniunii ministrul, membru al Consiliului este insotit de doi functionari, unul fiind reprezentantul permanent al UE.

Pierre Mathijsen in lucrarea sa "Compediu de Drept European" considera ca totusi Consiliul poate fi comparat intr-o anumita masura cu senatul unui stat federal, pentru ca membrii sai reprezinta interesele statelor, dar actioneaza si in interesul Comunitatii. Fiecare guvern are latitudinea sa-si desemneze reprezentantii sai la reuniunile Consiliului UE. Fiecare stat membru are o reprezentanta permanenta, oficiala la Bruxelles.

Consiliul Afacerilor Generale este principala formatiune si se intruneste lunar, fiind alcatuit din ministrii de externe ai tarilor membre, coordonand activitatea consililor specializate, cele mai importante fiind Consiliul Ministrilor Economiei si Finantelor (ECOFIN) si Consiliul Agriculturii. Alte consilii specializate se intrunesc periodic pe probleme de piata interna, concurenta, industrie, energie, mediu si politica sociala.

Conducera Consiliului UE este asigurata de un presedinte care stabileste si agenda de lucru si face medieri. Presedentia Consiliului revine prin rotatie fiecarei tari pe o perioada de 6 luni.

Pana la largirea UE de la 1 mai 2004, adoptarea deciziilor in Consiliu implica participarea a minim 8 tari membre, reprezentate prin ministri sau reprezentanti permanenti. Deciziile se adopta prin unanimitate sau cu o majoritate simpla sau calificata. In perspectiva largirii din 2004 si 2007, Tratatul de la Nisa a stabilt trei praguri pentru majoritatea calificata : a) 170 din 237 de voturi in Consiliu ; b) 2/3 din membrii si c) minim 62% din populatia Uniunii Europene. Cele 5 mari tari Germania (29 de voturi), Marea Britanie (29), Franta (29), Italia (29) si Spania (27) aduna doar 143 de voturi. Conventia Europeana a propus doua praguri : a) jumatate +1 din tarile membre ; b) minim 60% din populatia UE, sistem mai simplu, dar aspru contestat de Polonia si Spania.

Consiliul este institutia inzestrata cu puteri decizionale, care trebuie exercitate conform prevederilor tratatului. Consiliul publica anual recomandari privind liinile directoare generale ale politicilor economice ale statelor membre si ale Comunitatii

Comisia Europeana

Una din cele mai ample structuri birocratice, Comisia Europeana este organul executiv al Uniunii care conlucreaza cu Parlamentul si Consiliul Europeanpentru eleborarea si promovarea deciziilor comunitare.

Este cea mai originala institutie comunitara avand denumirea de Inalta Autoritate.

Prin tratatul de la Bruxelles s-a decis fuziunea institutiilor executive astfel incat a aparut o singura Comisie Europeana pe baza principiului "unificarii si unicitatii institutiilor celor trei Comunitati Europene"

Comisia este compusa din 20 de membri in urma admiterii la 1 ianuarie 1995 a Austriei, Finlandei si Suediei.

Fiecare stat membru al UE are dreptul sa-si numeasca maxim doi comisari.

Prin Tratatul de la Maastricht Comisia beneficiaza de un mandat de 5 ani. Pe intreaga perioada a mandatului lor, comisarii europeni nu au dreptul sa desfasoare alta activitate profesionala. Neacordarea unui noi mandat comisarului reflecta insatisfactia statului care a desemnat comisarul cu privire la activitatea acestuia.

Desi in ansamblu, membrii sunt propusi de guvernele lor, ei nu depind de acestea. Ei sunt alesi din ratiuni de competenta generala si conform art 213 CE trebuie sa ofere "toate garantiile de independenta"

Comisarii se bucura de imunitate diplomatica care poate fi ridicata de catre Comisie .Un exemplu plauzibil il reprezinta cazul comisarului Edith Cresson caruia i s-a ridicat imunitatea in 15 februarie 2000.

In ceea ce priveste responsabilitatea, Comisia este responsabila in fata Parlamentului care o poate forta sa demisioneze printr-o motiune de cenzura cu intrunirea a doua treimi din voturile exprimate si de majoritatea absoluta a votantilor.

Fiecare comisar raspunde de un anumit portofoliu sau de un domeniu specific de activitate, insarcinat cu o anumita politica comuna.

La intunirile Comisiei, sub conducerea presedintelui, deciziile se iau pe baza majoritatii simple, insa se cauta un consens inaintea votului. Pentru a facilita, activitatea Comisiei au fost introduse doua proceduri : cea de delegare a puterilor si procedura scrisa.

Responsabilitatiile si atributiile Comisiei sunt urmatoarele :

asigurarea aplicarii prevederilor tratatelor si actelor adoptate de institutiile comunitare ;

formularea de recomandari si furnizarea de opinii ;

exercitarea propriilor puteri decizionale ;

exercitarea puterilor conferite de Consiliu ;

participarea la procesul legislativ ;

negocierea acordurilor institutionale si reprezentarea Comunitatii ;

implementarea bugetului UE ;

publicarea raportului general anual al activitatilor Comunitatii.

De altfel, atributiile Comisiei Europene au fost precizate in Tratatul de la Roma si mai tarziu au fost amintite in aceeasi forma de Tratatul de la Maastricht si de Tratatul de la Amsterdam.

Curtea de Justitie a Comunitatii Europene si Tribunalul de Prima Instanta

"CJCE asigura respectarea dreptului in interpretarea si aplicarea prezentului tratat", prevede Tratatul de la Roma in art 220 CE.

Trebuie precizat ca acesta institutie nu reprezinta o jurisdictie suprema deoarece intre ea si judecatorii nationali nu exista decat raporturi de cooperare.

Principalul atribut al CJCE este respectarea legii in raporturile comunitare.

Curte a de Justitie este alcatuita din 15 juecatori care sunt asistati de 9 avocati. Pe tot parcursul exercitarii mandatului, judecatorii si avocatii generali se bucura de imunitate si privilegii.

Mandatul judecatorilor este de 6 ani si poate fi reinnoit.Asa cum prevede Statutul Curtii de Justitie, are loc odata la 3 ani o inlocuire partiala a judecatorilor. Judecatorii isi aleg dintre ei un presedinte cu un mandat de 3 ani care poate fi reinoit.

Conform prevederilor Tratatelor constitutive ale CE: art 164 din Tratatul CEE, art 31 din Tratatul CEEA, competenta Curtii nu este de drept comun ci conform art 183, CEE este o competenta de atributie: "Tratatul circumscrie competentele curtii numai la cele atribuite prin dispozitiile textului, celelelte litigii raman in competenta tribunalelorcurtilor statelor membre."

Curtea poate sa actioneze ca o curte administrativa,constitutionala sau internationala. In fond, Curte de Justitie nu este o jurisdictie internationala ci una interna a Comunitatiiconceputa dupa modelul jurisdictiei statale. CJCE se mai prezinta ca instanta de recurs atunci cand judeca recursurile impotriva hotararilor pronuntate de Tribunalul de Prima Instanta.

In ceea ce priveste aceasta din urma institutie, ea a aparut datorita numarului mare de actiuni introduse la Curtea de Justitie care au prelungit termenele de solutionare a acuzelor. Decizia din 24 octombrie 1988 nr.88/591a amintit pentru prima data aceasta noua institutie comunitara.

Conform art 48 din Statutul Cj componenta Tribunalului de Prima Instanta se rezuma la 15 judecatori.

Diferenta dintre Tribunal si Curte consta in aceea ca primul nu are un avocat general(CJ are 9), rolul acestuia fiind indeplinit de unul dintre judecatori daca este nevoie.

In ceea ce priveste competenta, Tribunalul se pronunta in I instanta asupra oricarui recurs in anulare, recurs in carenta sau in reparatie, formulat impotriva Comunitatii europene de persoane fizice sau juridice din spatiul comunitar.

Curtea de Conturi

Infiintata in 22 iulie 1975, Curtea de Conturi a devanit o institutie comunitara din punct de vedere juridic la 1 noiembrie 1993, data cand a intrat in vigoare Tratatul de la Maastricht.

O data cu incheierea tratatului mai sus precizat, s-a acordat Curtii de Conturi un statut juridic similar celor patru institutii comunitare principale.

Conform art 188 B din Tratat, Curtea are 15 membri.

Desi are o denumire care ar duce cu gandul spre jurisdictie, Curtea de Conturi nu are caracter jurisdictional.

Competentele ei se reduc, conform art 188A, la controlul gestiunii, asistenta,consultare.

Potrivit art 279 CE, functia consultativa a Curtii de Conturi poate fi foarte eficienta.Rezultatul controlului efectuat de catre Curtea de Conturi se consemneaza in Raportul Anual.

Pe langa institutiile comunitare principale sau de baza prezentate mai sus, Comunitatea Europeana mai dispune si de Organe Auxiliare: reprezentative, tehnice sau monetare.

Organele reprezentative

Comitetul consultativ al CECO este instituit in baza art 18 al Tratatului CECE si se    afla sub autoritatea Comisiei. Cuprinde intre 72 si 96 de membri numiti pe o perioada de 2 ani de catre Consiliu. Acestia actioneaza individual si sunt din randul producatorilor, muncitorilor sau comerciantilor.

Functionarea acestei institutii auxiliare are loc pe baza regulamentului interiorstabilit de acesta.

Comitetul Economic si Social (CES) este compus din reprezentanti ai institutiilor economice si sociale conform art 257 CE numiti cu unanimitate de voturi de catre Consiliu. Mandatul este de 4 ani si paote fii reinnoit.

Membrii sunt dispusi in functie de nationalitate si profesie in Comitetul muncitorilor, transportatorilor, mestesugarilor, comerciantilor care sunt repartizati in trei mari grupe: patroni, lucratori si alte activitati.

Avizele sunt emise numai in sedinta plenara. El se intruneste de doua ori pe an si emite peste 200 de acte normative publicate in Jurnalul Oficial al Comunitatii Europene.

Comitetul regiunilor a fost infiintat prin tratatul de la Maastricht fiind legat de structura unor state membre dar si de revendicarile unor entitati federale sau puternic regionalizatecare doresc sa fie angrenate in mecanismul functionarii Uniunii.Trebuie precizat ca au fost tari precum Franta si Marea Britanie care nu au imbratisat acest proiect.

Numarul membrilor acestei institutii se reduce tot la 222 ca si al CES, la care se adauga un numar de membrii supleanti. Durata mandatului este de 4 ani si are caracter imperativ.

Fiind compus din grupari politice, ca si Parlamentul, are sediul in capiatla Belgiei. Spre deosebire de Parlament, numarul gruparilor politice se reduce la patru:Partidul Popular, Specialistii, Liberalii si Radicalii.

Lucrarile se desfasoara in opt comisii permanente, hotararile adoptandu-se in plenul adunarii.

Ceea ce se mai paote spune despre Comitetul Regiunilor este ca el indeplineste rolul de paznic al    principiului subsidiaritatii.

Organele Tehnice

ORGANE TRANZITORII

Institutul Monetar European a fost instituit in data de 1 ianuarie 1994 pentru ca Banca Central Europeana urma sa intre in functiune doar in faza a treia de constituire a Uniunii iar cu 1 ianuarie 1999 sa isi inceteze activitatea conform unui protocol anexa la Tratatul de la Amsterdam.

El dispune de resurse proprii avand atributii stabilite doar in masura de a pregati trecerea la faza a treia de realizare a Uniunii Economice si Monetare.

ORGANE DEFINITIVE

Sistemul European al Bancilor Centrale(SEBC) se compune conf art G.25 din Banca Centrala Europeana si Bancile nationale fiind in acelasi timp o structura care faciliteaza integrarea bancilor centrale nationale in cadrul sistemului comunitar.

Banca Centrala Europeana a fost infiintata in 1 ianuarie 1999cu sediul la Frankfurt. Banca beneficiaza de numeroase privilegii si imunitati fiind totodata dotata cu personalitate juridica avnd si independenta fata de institutiile comunitare si guvernele statelor membre. Aceasta institutie auxialiara poate adopta regulamente, decizii si recomandari. Toate aceste acte pot fi atacate pe aclea recursului la Curtea de Justitie.

Un principal aspect este acela ca BCE este singura institutie care poate emite bilete de banca pentru noua monede euro.

Banca Europeana de investitii a fost infiintata in 1958 fiind instrumentul bancar al Uniunii Europene si constituita pe baza tratatului CE.

Detine personalitate juridica iar membrii ei sunt chiar statele cmunitare.

Pentru a imbunatati functionarea Bancii, la Summit-ul de la Edinburgh din 11 decembrie 1992, sefii de stat si de guvern au hotarat, crearea unui Fond European de Investitii(FEI) al carui obiectiv il constituie garantarea unor finantari pe termen lung ale infrastructurilor.

BEI detine 40% din capitalul acestui fond.