Nomenclatorul unitatilor statistice teritoriale (NUTS) in Uniunea Europeana si Romania

Nomenclatorul unitatilor statistice teritoriale (NUTS) in Uniunea Europeana si Romania

In ultimii 20 de ani, in Europa a existat un curent general cu privire la regionalizarea tarilor, fara a avea la baza o conceptie politica, juridica si sociologica comuna asupra conceptului de regiune. Termenul de regiune folosit pentru a descrie entitati politice sau administrative cuprinde o gama variata de concepte. Constitutiile statelor membre UE se refera la Lnder (Germania si Austria), regions sau communities (Belgia), communidades autonomas (comunitati autonome, Spania), regiuni si departamente (Franta), consilii de comitat (Marea Britanie si Suedia), regiuni cu statut special, regiuni cu statut obisnuit si provincii autonome (Italia, Spania), provincii (Belgia, Danemarca, Spania, Finlanda, Italia, Olanda).

Eterogenitatea fiecarei tari este sistematizata de clasificarea europeana "Nomenclatorul Unitatilor Teritoriale Statistice". NUTS are la baza ratiuni statistice de colectare a informatiei, in mod practic accesul la date fiind organizat pe cinci niveluri, de la unitatile cele mai mari pana la cele mai mici.

Nivelurile NUTS 1, 2 si 3 sunt diferentiate in raport de urmatoarele praguri demografice.

Regiunile clasificate nu includ numai regiuni rurale, in aceasta clasificare intra intreg teritoriul unei tari, care cuprinde, indiferent de nivel (NUTS 0-5), atat spatiul rural cat si cel urban.

Uniunea Europeana a conceput Nomenclatorul Unitatilor Teritoriale pentru Statistica prin Oficiul European de Statistica (Eurostat) inca din anul 1988, cu scopul de a crea structura unitara, logica si coerenta a distributiei teritoriale la nivelul Uniunii Europene si de a elabora un sistem regional de statistica pentru analize economice, precum si pentru elaborarea politicii de dezvoltare regionala la nivelul fiecarei tari.

Din 1988, Comisia Europeana publica periodic (din trei in trei ani) un raport privind situatia socio-economica si dezvoltarea regiunilor NUTS din tarile membre, de la nivelul NUTS 1 la nivelul NUTS 3, iar pentru nivelul NUTS 4 si NUTS 5, sunt utilizate unitatile administrativ nationale ale fiecarui stat denumite LAU 1 pentru NUTS 4 si LAU 2 pentru NUTS 5.

In anul 2003, UE cuprindea urmatoarele regiuni conform nomenclatorului NUTS (tabelul de mai jos).

In UE sunt tari care formeaza o singura macroregiune (Suedia, Luxemburg, Irlanda), in timp ce alte tari cuprind mai multe macroregiuni (Belgia, Germania, Italia, Grecia, Olanda, Polonia, Ungaria etc.). In Romania, prin Legea 151/1998 privind dezvoltarea regionala, s-a creat cadrul legal prin care intre 4 pana la 7 judete s-au grupat intr-o regiune de dezvoltare economica. La nivelul Romaniei, astazi, exista 8 regiuni de dezvoltare economica, conform Legii 151/1998

Cadrul institutional, obiectivele, competentele si instrumentele

specifice politicii de dezvoltare regionala in Romania au fost revizuite

in 2004, in contextul negocierilor privind Capitolul 21 "Politica regionala si

coordonarea instrumentelor structurale", prin aprobarea Legii 315/2004

privind dezvoltarea regionala in Romania.

Regiunile de dezvoltare sunt definite ca fiind "zone ce corespund unor

grupari de judete, constituite prin asociere, pe baza de conventie semnata de

reprezentantii consiliilor judetene si respectiv ai Consiliului General al

Municipiului Bucuresti" (Carta verde, Politica de dezvoltare regionala a

Romaniei, Guvernul Romaniei si Comisia Europeana, Bucuresti, 1997).

Cele 8 regiuni din Romania corespund NUTS 2 al UE, iar la nivelul NUTS-3

corespund cele 42 judete (inclusiv municipiul Bucuresti).

In Romania, prin asociere voluntara, au fost create cele opt Regiuni de Dezvoltare, fara statut administrativ si fara personalitate juridica, care corespund sistemului european NUTS, astfel:

. Nivelul NUTS 1: macroregiuni, nu sunt conturate pana in prezent;

. Nivelul NUTS 2: 8 regiuni de dezvoltare cu o populatie medie pe regiune de 2,8 milioane locuitori;

. Nivelul NUTS 3: 42 judete, care reflecta structura administrativteritoriala a Romaniei;

. Nivelul NUTS 4: nu se foloseste, deoarece nu s-au realizat asocieri de unitati teritoriale;

. Nivelul NUTS 5: cuprinde 276 municipii si orase (din care 103 municipii), 2727 comune cu 13 042 sate (dupa Anuarul Statistic, 2004) si reflecta structura administrativ-teritoriala a Romaniei.

Consideram ca aceste regiuni au fost stabilite arbitrar, fara a se tine seama de legaturile interjudetene bazate pe dezvoltare organica si durabila.

Exista diferente insemnate intre regiuni privind gradul de dezvoltare exprimat prin PIB/regiune, dar mai ales o mare neomogenitate datorata traditiilor si a legaturilor istorice romanesti.

Romania, in perioada interbelica, a fost impartita in provincii. Astfel, in anul 1937, conform Anuarului statistic, in Romania au functionat 10 provincii (Oltenia, Muntenia, Dobrogea, Moldova, Basarabia, Bucovina, Transilvania, Banat, Crisana, Maramures) si 71 judete.

Ne punem intrebarea de ce nu s-a tinut seama de acest lucru in 1998 cand a fost promulgata Legea 151, cu atat mai mult cu cat ele au functionat foarte bine in perioada interbelica, deoarece locuitorii din provinciile respective aveau preocupari comune, atat in domeniile de activitate economica cat si in ceea ce priveste caracteristicile de viata asemanatoare, exprimate prin grai, traditii, port, obiceiuri, cultura, folclor, stil de viata etc., majoritatea mentinandu-se, in multe zone, chiar si astazi. Pana si denumirile regiunilor, dupa punctele cardinale, sunt neconforme cu traditiile romanesti. Denumirea "regiunea Vest", ne poate duce gandul la vestul Siberiei, iar "regiunea Sud", poate fi tot asa de bine, Sudul Saharei. Cand afirmam aceasta, ne gandim la tarile UE care si-au respectat traditiile, ca de exemplu Germania cu landurile sale Bayern, Baden-Wrttemberg, Brandenburg, Hessen, Niedersachsen sau Saarland (ca suprafata mai mic comparativ cu judetul Timis) etc.; Franta unde intalnim regiunile (provinciile) Ile-de-Franc, Alsace si Loraine (in ciuda sensibilitatilor istorice franco-germane),

Bretagne, Rhne-Alpes, Corse, Cte d'Azur etc.; Spania, cu istoricele sale provincii Galicia, Principada de Asturias, Navarra, Aragon, Cataluna, Castilia, Andalucia, Extremadura; Italia: Lombardia, Liguria, Veneto, Toscana, Emilia-Romagna, Calabria, Sicilia, Sardinia, fara sa mai vorbim de Grecia, care-si mentine provinciile de milenii: Macedonia (pentru care a intrat in conflict deschis cu noul stat Macedonia rezultat din divizarea fostei Iugoslavii), Thessalia, Atica, Anatolia, Ioanina, Pelopones, Creta si exemplele pot continua si cu tarile intrate in noul val (mai 2004). In Romania, nivelul microregiunilor care ar corespunde NUTS 4 sau (LAU 1) nu a fost inca organizat. In prezent, microregiunile se formeaza conjunctural, pe baza parteneriatului voluntar al unor administratii comunale, in cadrul unor programe sau proiecte.

Romania interbelica, si in acest caz, a avut traditia ei, in sensul ca microregiunea, in conceptia actuala, in foarte mare masura ar corespunde cu ceea ce a fost plasa, in urma cu aproape un secol

NUTS 4 acopera nivelul microregiunilor, reprezentand nivelul de baza al politicii de dezvoltare teritoriala constituita de jos in sus. Astfel, microregiunea poate fi considerata ca o unitate de planificare-dezvoltare in care se desfasoara majoritatea proceselor economice, comerciale legate de infrastructura, administrative, sociale etc., in general toate activitatile nevoilor cotidiene ale populatiei rurale, scopul lor fiind sa exprime intentiile comune legate nemijlocit de localitati, de peisaj, sa coordoneze folosirea in comun a resurselor naturale si sa realizeze dezvoltarea zonala. In Romania, este necesara organizarea microregiunilor prin delimitarea zonelor de traditie, unde locuitorii au aceleasi indeletniciri, transmise de la o generatie la alta si unde activitatile se dezvolta pe baza resurselor naturale ale zonei cum ar fi: Tara Motilor, Tara Fagarasului, Tara Almajului, Banat, Crisana, Bucovina, Maramures, Oas, Marginimea Sibiului etc.