Politica concurentei a Uniunii Europene

Politica concurentei a Uniunii Europene

Politica concurentei este una dintre primele politici comune adoptate de C.E.E., cu rol important in crearea si consolidarea pietei comune. Procesul de dezvoltare si modernizare a legislatiei si a politicii concurentei a inregistrat o dinamica deosebita in anii '90 in contextul desavarsirii Pietei Unice si a progresului in realizarea Uniunii Economice si Monetare, al pregatirii largirii Comunitatii spre estul Europei dar si al globalizarii pietelor.

La baza dezvoltarii si aplicarii politicii concurentei se afla doua tipuri de motivatii:

a)      motivatii generale - tin de sistemul economiei de piata; motivatia generala fundamentala a fost oferita de dezavantajele in functionarea mecanismelor pietei in lipsa unor conditii care sa asigure alocarea adecvata a resurselor, mentinerea posibilitatilor de alegere ale consumatorilor, etc.

b)     motivatii specifice - rolul si importanta acestei politici in cadrul sistemului constitutional economic al CEE.

Principalele domenii vizate de prevederile stipulate in Tratatul C.E.E. sunt:

inlaturarea barierelor din comert

supravegherea concentrarilor economice - fuziuni, achizitii, etc.

controlul monopolurilor de stat cu caracter comercial, al intreprinderilor publice si private carora le-au fost acordate drepturi speciale sau exclusive

regimul ajutoarelor de stat acordate pentru protejarea industriei fata de concurenta in crestere

Politica concurentei este corelata cu cerintele altor politici, orizontale si sectoriale. Politica concurentei este, de exemplu, un instrument eficace in realizarea obiectivelor altor politici, cum ar fi politica industriala, politica comerciala, politica in domeniul energiei.

Procesul de dezvoltare si modernizare a politicii concurentei a fost stimulat de necesitatea de a realiza 2 obiective majore:

1.existenta unor piete concurentiale si

2.functionarea optima a pietei interne a UE - conditie fundamentala pentru competitivitatea economiei europene.

Din prevederile Tratatului CE reies urmatoarele directii de actiune ale politicii de protectie a concurentei

interzicerea acordurilor si a practicilor concertate ce au ca efect impiedicarea, restrangerea sau distorsionarea concurentei (controlul cartelurilor care fixeaza preturile sau impart piata are o vechime mare in SUA si in unele tari vest-europene

prevenirea si interzicerea abuzului de pozitie dominanta pe piata

controlul concentrarilor economice

eliminarea distorsiunilor provocate pe piata comuna de unele ajutoare de stat si de drepturile exclusive sau speciale ale companiilor/monopolurilor de stat sau private

mentinerea competitivitatii firmelor din UE, pe piata interna si pe cea internationala

Instrumentele utilizate de politica comunitara in domeniul concurentei sunt: legislative, administrative, juridice, institutionale

Instrumentele legislative sunt reprezentate de

- legislatia primara, cu caracter obligatori - prevederile Tratatului CE

- legislatia secundara - regulamente, directive - initiata de Comisia europeana, adoptata de Consiliul de Ministri si Parlamentul European

- legislatia adoptata de comisie - comunicari, notificari, opinii, decizii, Carti Albe, Carti Verzi.

Instrumentele administrative - constituite de procedurile sau investigatiile realizate de Comisie, declansate in urma unor notificari, reclamatii, sesizari ale unor persoane juridice sau fizice

Instrumentele juridice - utilizate, de regula, de CEJ, care ia decizii in privinta cazurilor investigate, stabileste principii orientative si creeaza jurisprudenta

Instrumentele institutionale - un rol important are Directoratul General al Concurentei care colaboreaza cu alte directorate generale responsabile cu politicile sectoriale.

Autoritatile comunitare implicate in elaborarea si aplicarea politicii concurentei sunt: Comisia Europeana, Consiliul de Ministri, Parlamentul European, Curtea de Justitie.

Implicatii majore ale aplicarii politicii concurentei la nivel comunitar

Utilizarea instrumentelor politicii concurentei contribuie la stimularea competitivitatii si cresterii economice in Europa. Existenta unui mediu de afaceri dinamic stimuleaza inovatia si cresterea productivitatii, astfel incat firmele pot sa-si sporeasca eficienta si sa fie mai bine pregatite pentru a concura atat pe piata interna cat si pe cea internationala.

Politica firmei si politica concurentei sunt elaborate si implementate in stransa legatura. Politica firmei pune accent pe necesitatea de a stimula procesul de inovare, de a sprijini cresterea potentialului de cercetare si dezvoltare al IMM-urilor. Din perspectiva concurentei, anumite acorduri de cooperare pot sa implice un comportament anticoncurential, cum este impiedicarea intrarii pe piata sau blocarea capacitatii de inovare a firmelor rivale. Concentrarile si acordurile de cooperare intre societati au potentialul de a creste eficienta productiei si competitivitatea firmelor. Dezvoltarea tehnologica si inovarea, ca factori de crestere a productivitatii, sunt, prin natura lor nesigure. Evaluarea efectelor lor asupra dinamicii pietei si a conditiilor concurentiale constituie o provocare permanenta pentru politica concurentei. Reducerea ajutoarelor de stat constituie un obiectiv important, justificat prin efectele lor potentiale de distorsionarea a pietei. Este necesar un echilibru intre controlul ajutorului de stat si corectarea unor astfel de esecuri ale pietei. Liberalizarea pietelor, prin cresterea concurentei si adaptarea pietelor la schimbarile mediului economic, permite accelerarea vitezei cu care este difuzata in economie cresterea productivitatii, generata de procesul de inovare.

Mentinerea unui mediu concurential normal nu asigura doar functionarea optima a pietei unice si competitivitatea industriei europene, ci creeaza, de asemenea, beneficii pentru consumatori, si acesta este scopul final pentru care actioneaza autoritatile in domeniul concurentei. Pentru a imbunatati comunicarea cu cetatenii din UE si cu asociatiile consumatorilor, Comisia Europeana a propus o tripla abordare

1.explicarea deciziilor si masurilor in cadrul politicii concurentei in privinta avantajelor pentru cetateni, in special in calitatea lor de consumatori

2.tratarea consuamtorilor nu doar ca beneficiari, ci si ca promotori ai politicii concurentei, prin implicarea lor mai activa direct sau prin asociatiile care le reprezinta interesele, in identificarea si semnalarea practicilor anticoncurentiale care pot sa le prejudicieze interesele

3.organizarea de diverse intruniri cu reprezentantii consumatorilor sau de conferinte pe tema concurentei in tarile membre, cu participarea asociatiilor consumatorilor, producatorilor, comerciantilor, autoritatilor nationale in domeniul concurentei.

Cadrul legal-institutional al mediului concurential

Legislatia UE privind concurenta include patru domenii care constituie si cele patru directii de actiune ale politicii concurentei la nivel comunitar:

1.Reglementarile antitrust care interzic acordurile anticoncurentiale, practicile concertate si abuzul de pozitie dominanta

2.Regulamentul fuziunilor - se refera la controlul operatiunilor de concentrare economica, in scopul prevenirii crearii sau intaririi pozitiilor dominante

3.Reglementarile privind liberalizarea unor sectoare economice in care unele intreprinderi beneficiaza de drepturi exclusive si speciale acordate de stat, prin care este exclusa sau limitata concurenta

4.Reglementarile referitoare la controlul ajutoarelor de stat

Componentele politicii concurentei

Legislatia in domeniul antitrust, introdusa in UE in anii '60 s-a dezvoltat ca un corp de reglementari care a contribuit la raspandirea culturii concurentei in CE. Sunt considerate incompatibile cu piata comuna acordurile care

v     Fixeaza direct sau indirect pretul de cumparare sau de vanzare sau orice alte conditii de comercializare

v     Limiteaza sau controleaza productia, pietele, dezvoltarea tehnica sau investitiile

v     Divizeaza pietele sau sursele de aprovizionare

v     Aplica conditii diferite la tranzactii similare efectuate cu anumiti parteneri comerciali, carora le creeaza astfel un dezavantaj competitiv

v     Stabilesc conditii suplimentare care trebuie sa fie acceptate de catre parti, conditii care, potrivit naturii lor sau conform practicii comerciale, nu au nici o legatura cu obiectul unor asemenea contracte

Art.82 al Tratatului CE precizeaza: "orice abuz al unuia sau mai multor intreprinderi cu o pozitie dominanta in cadrul pietei comune sau in cadrul unei parti importante va fi interzis, ca fiind incompatibil cu piata comuna in masura in care poate afecta comertul dintre statele membre". Abuzul de pozitie dominanta se concretizeaza in limitarea productiei, stabilirea de preturi discriminatorii, vanzari conditionate si alte practici comerciale care nu se bazeaza pe principiul eficientei economice

Concentrarea excesiva a puterii economice a firmelor este considerata o amenintare pentru concurenta libera si echitabila pe pietele Comunitatii, deoarece poate sa conduca la crearea sau intarirea pozitiei dominante. Comisia Europeana are jurisdictie exclusiva asupra fuziunilor care au dimensiune comunitara. Analiza economica a dimensiunii comunitare a unei operatiuni de concentrare are rolul de a evidentia marimea absoluta a firmelor implicate, impactul potential asupra pietei comune pe care il poate avea concentrarea si nivelul de competenta la care trebuie realizat controlul comunitar sau national pe baza principiului subsidiaritatii.

Ajutorul de stat este un instrument care poate produce efecte importante de distorsionare a concurentei, a comertului si, in consecinta, poate afecta functionarea pietei interne a UE. Art.87 din Tratatul CE precizeaza ca "orice ajutor acordat de un stat membru sau din resursele statului, in orice forma, care distorsioneaza sau ameninta sa distorsioneze concurenta prin favorizarea anumitor intreprinderi sau a productiei anumitor bunuri si care afecteaza comertul intre statele membre este incompatibil cu piata comuna". Tendinta de crestere a concurentei in economia mondiala in cursul anilor a impus si in UE reducerea interventiei directe a statelor membre in economie, partial sub presiunea exercitata de autoritatile comunitare. Reorientarea catre dereglementare, liberalizare, restructurare, privatizare a fost motivata de necesitati de natura economica dar si prin schimbari mai subtile.

Acordarea de catre stat a unor drepturi speciale sau exclusive pentru anumite sectoare sau intreprinderi are ca efect eliminarea sau reducerea concurentei. Autoritatile comunitare au actionat cu consecventa pentru accelerarea procesului de liberalizare graduala indeosebi a sectoarelor care sunt importante pentru nivelul de competitivitate a producatorilor din UE transporturile, energia, telecomunicatiile

Reforma politicii concurentei

Propunerile Comisiei Europene se concentreaza pe reforma in 3 domenii ale legislatiei UE privind concurenta

Inlocuirea Regulamentului nr.17 din 1962 cu un nou Regulament al Consiliului privind aplicarea articolelor 81 si 82 ale Tratatului CE, care se refera la acordurile anticoncurentiale, practicile concertate si abuzul de pozitie dominanta

Revizuirea Regulamentului fuziunilor adoptat in 1989 care reglementeaza controlul operatiunilor de concentrare economica

Modernizarea politicii de control al ajutoarelor de stat

Din punct de vedere al structurilor competitive, piata Uniunii Europene imbraca forma pietei cu concurenta monopolistica iar politica privind concurenta are in vedere aceste caracteristici.

In concluzie, trasaturile politicii privind concurenta in UE sunt

Baza solida conferita prin tratate

Faptul ca nu a inlocuit politicile privind concurenta din statele membre insa exista tendinta acestora de a-si alinia sau modela politicile nationale cu politica privind concurenta in UE

Joaca un rol central in programul de constructie a Pietei Unice trasand regulile competitiei si urmarind aplicarea lor

Cresterea firmelor mixte, restructurarea industriilor, aparitia unor noi industrii si impactul globalizarii au creat un numar mare de situatii noi care au generat modificarea componentelor si reglementarilor specifice acestei politici

Comisia Europeana este institutia cu autonomie considerabila in acest domeniu: creeaza reglementari, conduce investigatii, decide, aplica si, daca este cazul sanctioneaza. In anul 2000 Comisia a rezolvat peste 1200 de cazuri noi legate de concurenta dintre care 297 reprezentau formarea de monopoluri, 345 erau legate de fuziuni si achizitii si 564 legate de ajutoare de stat.