REALISMUL

REALISMUL

reprezentanti: Raymond Aron, Edward Hallett Carr, Robert Gilpin, John Herz, George Kennan, Henry Kissinger, Stephen Krasner, Hans Morgenthau, Susan Strange, Kenneth Waltz;

separa relatiile internationale de arena realitatilor politice interne din fiecare stat; obiectivul realismului politic este apararea integritatii teritoriale si independentei politice prin respectarea si aplicarea balansului de putere; balansul de putere reprezinta un vector important pentru predictia comportamentului statelor din arena internationala; gruparea statelor se face astfel incat sa se poata evita preoponderenta de putere a unora sau unuia; pus in aplicare, realismul are la baza capacxitatea militara a unui stat precum si potenta stiintificului; realismul relatiilor internationale prezinta doua forme de exprimare:

realistii considera ca sistemul international este anarhic, iar relatiile internationale pot fi cel mai bine intelese prin descifrarea modului in care puterea este distribuita intre state, in ciuda egalitatii legale formale, distributia inegala a puterii inseamna ca arena relatiilor internationale este o forma a "politicii de putere' (power politics); relatiile internationale reprezinta un domeniu al necesitatii (statele trebuie sa obtina putere pentru a supravietui intr-un mediu competitiv) si al continuitatii in timp; cand realistii analizeaza schimbarea in sistemul relatiilor internationale, ei se concentreaza asupra schimbarilor echilibrului de putere dintre state si tind sa nu tina cont de posibilitatea unei schimbari fundamentale in dinamica sistemului; adeptii acestei teorii subscriu acestor ipoteze de baza cand exploreaza urmatoarele probleme:

o       sursele principale ale stabilitatii si instabilitatii in sistemul relatiilor internationale;

o       perceperea echilibrului de putere real si dezirabil intre state;

o       "comportamentul" marilor puteri unele fata de celelalte si fata de statele mai slabe;

o       sursele si dinamica schimbarilor contemporane in echilibrul de putere.

In literatura de specialitate, unii autori vorbesc despre:

o       Realism existential - bazat pe desemnarea realitatilor concrete ale statului respectiv in raport cu sistemul international.

o       Neorealism - respinge reintoarcerea la balansul de putere si propune realizarea unui ansamblu de angajamente de securitate colectiva.

o       Functionalism structural - conform acestei teorii elementul central il constituie problema conducerii, a leadership-ului; functionalismul structural este fundamentat pe teoria statului hegemonic ce impune ordine in relatiile internationale, nerecurgand la cuceriri; scoli functionaliste:

Robert Gilpin - subliniaza necesitatea stabilitatii hegemonice respingand balansul puterilor; elementul de baza il constituie forta statului hegemonic sub toate aspectele; elementul care regleaza dispersarea stabilitatii hegemonice este razboiul; Gilping considera ca dupa Westfalia (1648), ciclul imperial a fost schimbat cu principiul balansului de putere pentru a se ajunge, treptat, la o succesiune de hegemonii datorate triumfului statelor in forma nationala; deosebirea dintre stadiile de crestere economica si statele hegemonice in expansiune a determinat redistribuirea puterii si dezechilibrul international al factorilor de putere.

George Modelski - a teoretizat si adancit modelul leadership-ului mondial: anarhia ce se produce in sistemul mondial determina perioade stricte de ierarhizare a statelor si a celor care conduc; puterile hegemonice impun puterea fara cucerire, prin forta economica, maritima etc; Modelski propune etape seculare care permit schimbarea actorilor principali de la o etapa la alta.