Educatie: indicatori sociali referitori la invatamantul romanesc. Problemele cheie ale sistemului scolar din perspectiva prevenirii saraciei si excluziunii sociale. Grupuri de risc scolar.

Educatie: indicatori sociali referitori la invatamantul romanesc. Problemele cheie ale sistemului scolar din perspectiva prevenirii saraciei si excluziunii sociale. Grupuri de risc scolar.

Nivelul de cunostinte, educatie si pregatire profesionala constituie o conditie esentiala a participarii individului la viata economica si sociala, a obtinerii de venituri si conditii de existenta satisfacatoare.

Indicatorii sociali referitori la invatamant permit evidentierea raporturilor cu:

- domeniul demografic (populatie) prin intermediul fiintei umane din diferite grupe de varsta, antrenata in procesul educational;

- alte domenii precum: sanatate, cultura, utilizarea timpului liber, acestea avand actiune directa asupra dezvoltarii personalitatii umane.

I. In consecinta, indicatorii referitori la invatamant se pot grupa in trei categorii. Acestea se refera la:

1.Nivelul de instruire a populatiei - indicatorii din aceasta categorie se refera la rezultatele finale ale procesului de invatamant, existente in forma de stoc. Ele sunt masurate prin indicatori referitori la stocul de invatamant exprimat sintetic de numarul mediu de ani de scoala pe locuitor. Rezultatele finale ale sistemului de invatamant pot fi masurate prin indicatori privind structura populatiei pe nivele de scolarizare. Acesti din urma indicatori sunt o masura indirecta a capacitatii si calificarii indivizilor, indicatori utilizati in proiectarea serviciilor de invatamant sau a nevoii de servicii educationale. In acest scop, sunt importante clasificarile dupa criteriul varstei si sexului, indeosebi pentru populatia din grupele de varsta tinere.

2.Servicii de invatamant - Indicatorii privind utilizarea serviciilor de invatamant si distributia acestora se concentreaza asupra descrierii modului in care diferitele categorii de populatie utilizeaza in fapt serviciile de invatamant. Indicatorii referitori la utilizarea de catre populatia scolara a serviciilor de invatamant, concretizati in numarul si structura populatiei scolare, nu ofera insa informatii asupra aspectelor calitative ale pregatirii scolare. Un loc distinct in cadrul sistemului de pregatire il ocupa pregatirea profesionala si educatia in cazul adultilor. Informatiile referitoare la acest segment, detaliate pe sexe si grupe de varsta ale populatiei incluse in sistemul de pregatire, au relevanta pentru legaturile ce se pot face in special cu somajul si posibilitatile de reinsertie profesionala a somerilor, precum si cu conditiile generale de existenta.

3.Resurse - cel mai sintetic indicator ce ar reflecta acest aspect al problemei l-ar constitui costul total al invatamantului, in medie pe un elev, student. Acest indicator reflecta un aspect important: acela al adecvabilitatii si eficientei costurilor serviciilor de invatamant. Determinarea lui pe nivele de invatamant ofera informatii asupra necesarului de cadre didactice, pe nivele si specialitati, iar clasificarea pe judete asigura informatii asupra diferentelor in teritoriu si, respectiv, asupra distributiei acestor resurse in functie de necesar. Indicatorii privind cheltuielile publice pentru invatamant ce revin pe un elev, student, pe nivele de invatamant dau masura efortului statului pentru educatia pentru scoala. O alta categorie de cheltuieli pentru invatamant este aceea legata de investitiile efectuate in acest domeniu. Indicatorii privind investitiile pot constitui elemente de referinta pentru determinarea necesarului investitional in invatamant. Un indicator important pentru o mai buna cunoastere a bugetului familiilor cu copii, a puterii de cumparare a veniturilor acestora, il reprezinta un indicator care sa reflecte cheltuielile pe care familiile le fac cu educatia copiilor (rechizite, meditatii, etc.).

Cei mai multi dintre indicatorii sociali disponibili reflecta media. Indicatorii medii au o anumita semnificatie; ei ascund insa, mari discrepante in interiorul sistemului social. Dezagregarile sunt putine, iar rezultatele calculelor devin disponibile cu mare intarziere, astfel incat fenomene evidente nu pot fi analizate din lipsa de informatie. De aici, necesitatea lansarii unui program tehnic de indicatori sociali, care sa finalizeze cu un compendium de indicatori.   

II. Problemele cheie ale sistemului scolar din perspectiva prevenirii saraciei si excluziunii sociale

Educatia reprezinta un element cheie al prevenirii riscului saraciei si al excluziunii sociale, asigurarii dezvoltarii umane si promovarii unei societati incluzive.

Sistemul scolar romanesc este relativ bine inchegat institutional, organizat pe baze moderne, dar a fost afectat sever in perioada de tranzitie, pe de o parte de mentinerea unei subfinantari cronice, iar pe de alta parte de socul transmis de procesele de dezorganizare care au afectat intreaga societate romaneasca. Suplimentar, el face fata provocarii adaptarii la o societate aflata in rapida schimbare. La confluenta dintre o societate aflata sub puternicul stres al multiplelor crize si o scoala care isi gaseste inca cu greutate resursele de raspuns la multiplele provocari, s-a produs o erodare a semnificatiei participarii scolare, caracteristica tocmai segmentelor sarace ale societatii. La randul sau, aceasta este un factor important al perpetuarii saraciei si excluziunii sociale.

Statistica invatamantului din tara noastra ofera o baza informationala bogata privind diferitele aspecte ce caracterizeaza acest domeniu. Pentru o buna organizare a informatiei este necesar mai intai sa se faca distinctie intre educatia tineretului si educatia adultilor.

Educatia scolara este intreaga filiera de educatie in timpul copilariei si adolescentei.

Educatia adultilor este legata direct de persoanele ocupate. Ponderea cea mai mare o detine insa activitatea scolara a tineretului si, ca atare, indicatorii statistici ai invatamantului se concentreaza asupra acestei parti.

Un risc major il reprezinta deficitul de educatie. Analfabetismul nu atinge cote alarmante (1,7% din populatia de peste 15 ani, majoritatea persoane in varsta, cifra similara mediei tarilor UE). In schimb, nefinalizarea studiilor primare si gimnaziale (in anul 2000, aproximativ 6,26% dintre tinerii intre 16 si 20 de ani nu mai mergeau la scoala si se aflau in aceasta situatie) constituie o premisa a analfabetismului functional si creste alarmant riscul saraciei si excluziunii sociale.

Un fapt ce atrage atentia este acela al abandonului scolar fapt ce atrage dupa sine un fenomen dureros: cresterea analfabetismului. Un alt fenomen este scaderea drastica a numarului de elevi in invatamantul secundar, in cel liceal in special. In schimb, dupa 1990 a luat amploare invatamantul superior.

Cele doua tendinte contrare ale ratei de inrolare scolara, in primele trepte ale invatamantului (primar, gimnazial si liceal), pe de o parte, si in cel superior, pe de alta parte, atentioneaza asupra germenilor unor diferentieri si respectiv stratificari ale populatiei din punctul de vedere al accesibilitatii la pregatirea generala si profesionala a populatiei tinere si al posibilitatilor de adaptare la cerintele pietei de munca si al posibilitatilor de a obtine resurse rezonabile pentru satisfacerea nevoilor de trai.

O a doua grupa de probleme se refera la cele sugerate de indicatorii cu privire la resursele alocate invatamantului si utilizarea lor. In conditiile concrete de evolutie a intregului complex economico-social, se constata o anumita "relaxare" in ceea ce priveste alocarea si mai ales utilizarea resurselor disponibile. Numarul de elevi ce revin in medie la un cadru didactic in invatamantul primar, gimnazial si liceal a scazut substantial, iar in invatamantul superior s-a inregistrat aceeasi tendinta dar mai putin accentuata.   

Principalele probleme ale sistemului scolar din perspectiva prevenirii saraciei si excluziunii sociale pot fi grupate in urmatoarele categorii:

1.Un numar de copii inacceptabil de ridicat nu sunt cuprinsi deloc in sistemul de invatamant. Ei se sunt copiii lipsiti de acte de identitate (mai ales din unele comunitati de romi), copii traind in familii dezorganizate social si confruntate cu saracia extrema, sau copii cu handicap.

2.Nefinalizarea ciclului scolar obligatoriu, ca urmare a abandonului si/sau esecului scolar. Rata de participare in gimnaziu a fost de 94% pentru 1999/2000. Dupa o cadere substantiala a participarii la ciclul elementar si gimnazial in anii 1990-1996, in ultima perioada s-a produs o redresare a situatiei. Saracia extrema si dezorganizarea sociala, ca surse principale ale abandonului si esecului, sunt amplificate de deficientele interne ale procesului scolar.

3.Degradarea performantei sistemului de invatamant obligatoriu. In 1997, la testele internationale pentru elevii din ultima clasa de gimnaziu, Romania se plasa pe penultima pozitie in Europa, inaintea Turciei, in ce priveste cunostintele elevilor din ultima clasa a invatamantului obligatoriu.

4.Un decalaj, inca departe de a fi absorbit, intre pregatirea oferita de scoala si cerintele societatii romanesti in schimbare rapida. Daca sistemul universitar s-a adaptat mai rapid la noile nevoi ale pietei muncii, invatamantul secundar, mai ales cel vocational, nu a reusit inca sa ofere un raspuns adecvat la cerintele unei piete a muncii aflata ea insasi intr-un stres urias generat de caderea economiei. Si mai putin insa scoala a reusit sa ofere pregatirea necesara unei participari sociale active, evitarii angajarii in ciclul saraciei si excluziunii sociale, confruntarii eficace cu noile provocari: cresterea violentei si a delincventei, drogurile.

5.O criza a pregatirii profesionale pre-universitare, ca reflectare a scaderii cererii pe piata muncii a cadrelor cu calificare medie. Daca criza actuala a economiei nu a stimulat pregatirea profesionala la nivelele medii, acest deficit de pregatire scolar-profesionala va afecta advers relansarea economiei. Neparticiparea la invatamantul post‑obligatoriu se mentine inca ridicata. Proportia tinerilor care nu reusesc sa obtina o alta diploma decat cea de capacitate se plaseaza in jurul a 15-16% dintr-o generatie.

6.Accentuarea polarizarii educationale care va deveni unul dintre factorii cei mai importanti ai polarizarii sociale viitoare. Daca pe de o parte, participarea la invatamantul superior a crescut rapid (aproximativ 25% dintr-o generatie urmeaza astazi cursuri universitare), a crescut in acelasi timp proportia tinerilor care se retrag din procesul scolar inainte de a obtine o pregatire scolar-profesionala finala. Se prefigureaza riscul fragmentarii generatiilor tinere in doua segmente: cei care urmeaza studii universitare si cei care nici macar nu ajung la liceu sau scoala profesionala.

7.Accentuarea inegalitatii oportunitatilor de participare scolara. Accentuarea polarizarii social-economice a adancit inevitabil inegalitatea de sanse educationale. O sursa suplimentara a cresterii inegalitatii sanselor o reprezinta adancirea decalajului rural/ urban. Scoala in mediul rural se confrunta in mod special cu probleme grave: starea precara a cladirilor, dotarea rudimentara cu material didactic, lipsa cadrelor didactice calificate in multe zone rurale, distante mari pana la scoala, dificultati de a participa la formele secundare de invatamant, plasate predominant la oras, in lipsa unor facilitati suficiente de camine.

8.Deficit in interactiunea dintre scoala si comunitate. Pe de o parte, scoala si-a redus capacitatea de a influenta familia si comunitatea, pentru a dezvolta o atitudine suportiva pentru participarea scolara, iar pe de alta parte comunitatea sustine inca intr-o masura insuficienta scoala.   

Un punct tare al sistemului nostru de invatamant il reprezinta inexistenta unor disparitati de gen. Participarea scolara a fetelor tinde chiar, la anumite nivele, sa fie superioara celei a baietilor

Principalele grupuri de risc scolar sunt:

populatia de romi, ca urmare a cumularii unor conditii adverse ca saracia severa si persistenta unor strategii traditionale de a face fata dificultatilor care au ca rezultat nesustinerea participarii scolare

familiile care se confrunta cu o saracie extrema, lipsite de cele mai elementare conditii de viata, inclusiv de locuinta

familii din zonele sarace caracterizate totodata de importante procese de dezorganizare/ degradare sociala

zonele rurale izolate si sarace cu acces scazut la o educatie de calitate, cu acces dificil la invatamantul secundar

copiii cu handicap: neinscriere scolara (cazuri mai rare), intarzieri in inscriere (cazuri de inscriere de abia dupa varsta de 9-10 ani), educatie scolara insuficienta in raport cu propriile posibilitati.

Deficitul educational al actualei generatii trebuie absorbit prin programe speciale. Un exemplu de acest fel este programul "Educatia A Doua Sansa" dezvoltat de MEC, cu suportul CEDU 2000+. Programul este adresat celor care nu au completat educatia obligatorie si presupune un curriculum distinct adresat acestora: pe parcursul celor 3 ani si jumatate de scolarizare sunt completate cunostinte teoretice (in primii 3 ani), dar sunt furnizate si cursuri (pe toata durata scolarizarii, dar mai concentrate in ultima parte) care sa asigure o diploma de calificare echivalenta celei oferite de scolile de ucenici. Prima generatie a absolvit aceasta forma de scolarizare in 2002. Daca pana in septembrie 2002, acest program includea 11 scoli din 8 judete, de la aceasta data a fost demarata generalizarea programului la nivelul intregii tari, cu suport PHARE.