REGIONALIZAREA LA NIVEL GLOBAL IN SECOLUL XXI

REGIONALIZAREA LA NIVEL GLOBAL IN SECOLUL XXI

Regionalizarea, capata odata cu sfarsitul secolului XX o amploare sporita prin disolutia imperiilor globale in contrast cu inceputul aceluiasi secol. Astfel sfarsitul secolului XX marcheaza trecerea catre o noua perioada, in care regionalizarea relatiilor economice, politice si militare internationale incepe sa capete o noua legitimitate.

In plan economic, in special in zona comertului international incepand cu sfarsitul secolului XX pot fi identificate trei valuri succesive de regionalizare :

A.     Primul val de regionalizare care debuteaza la ineptul anilor 60, este strans legat de aparitia Comunitatilor Europene, si se manifesta de asemenea si in Africa, America Centrala si de Sud,    Asia de Sud - Est si Orientul Mijlociu. Aceasta perioada s-a caracterizat prin dorinta de a realiza efectele sinergice menite a dinamiza schimburile intrazonale, a reactiona la incapacitatea sistemului comercial multilateral de a proteja interesele comerciale ale tuturor. Desi a avut forta relativ redusa de a deveni viabil, acest val de regionalism a marcat inceputul unui proces de mare complexitate, ce va continua si pe parcursul anilor '90. Unul din motivele pentru care tarile in dezvoltare au fost atrase de acest concept de regionalism a fost credinta acestora ca aplicarea acestuia va duce la industrializarea ulterioara a acestora. Astfel au fost folosite tehnici de export ale produselor industriale pe piete protejate pentru a vedea puterea acestora de adaptare inainte de a infrunta concurenta globala. Politica de substituire a importurilor a esuat insa atat la nivele nationale cat si regionale, politicile orientate catre promovarea exporturilor incepand sa devina predominante catre sfarsitul anilor 1970.

B. Al doilea val de regionalizare al comertului international a debutat la mijlocul anilor 1980. Pe fondul intaririi procesului de integrare europeana cat si a modificarii politicii comerciale a SUA in aceasta perioada se constata o deplasare dinspre sistemul comercial multilateral catre blocurile regionale. Astfel se creeaza zona de liber schimb la nivel nord- american, cu efect pozitiv direct asupra procesului de regionalizare a fluxurilor comerciale. Zonele comerciale preferentiale, cum sunt Pactul Andin si Piata Comuna a Americii Centrale cunosc un proces de revigorare la inceputul anilor 1990. In Africa au fost infiintate noi organizatii regionale pe fundamentul celor vechi. De exemplu:

i. Uniunea Economica si Monetara a Africii

ii. Occidentale a fost creata din Comunitatea Economica a Africii

iii. Occidentale, iar Zona Preferentiala de Comert a Statelor din Africa

iv. de Sud si Est a fost     extinsa; Uniunea Vamala si Economica a

v. Africii Centrale a capatat noi atributii.

C.     Se apreciaza ca in prezent ne aflam in cel de-al treilea val de regionalizare, denumit de catre specialistii in domeniu "regionalism deschis". Regionalismul deschis are cateva caracteristici distincte fata de regionalismul primelor doua valuri. Astfel :

regionalismul deschis creeaza organizatii intre statele industrializate si cele in curs de dezvoltare, spre deosebire de regionalismul primelor doua valuri care punea bazele cooperarii intre state cu acelasi nivel de dezvoltare.

regionalismul deschis nu se mai limiteaza la economiile vecine

noile aranjamente nu sunt exclusiviste

noul regionalism este mai ambitios, aspirand catre o integrare profunda, pe model european, cu armonizarea masurilor legislative, liberalizarea muscarii factorilor de productie si alte masuri integrationiste.