Sistemul electoral

Sistemul electoral

1. Notunea de sistem electoral

Sistemul electoral presupune lamurirea a trei probleme:

. drepturile fundamentale exclusiv politice;

. scrutinul;

. organizarea si desfasurarea alegerilor politice (parlamentare siprezidentiale).

. Sistemul electoral cuprinde norme care reglementeaza relatii sociale ce apar in procesul de instaurare menþinere si exercitare a puterii in stat.

2. Drepturile exclusiv politice

. Drepturile exclusiv politice, care au o sfera mai restransa decat sfera drepturilor electorale ale cetatenilor, sunt:

. dreptul de vot;

. dreptul de a fi ales;

. dreptul de a alege si de a fi alesi in Parlamentul European (art. 38 din Constituþie);

. in dreptul nostru nu este reglementat dreptul de revocare.

A. Dreptul de vot

. Presupune lamurirea trasaturilor votului, care sunt reglementate in art. 59 alin. (1) si art. 81 alin. (1) din Constitutie si care sunt:

Universalitatea votului

. Trebuie diferenþiata de votul restrans, care, la randul sau, imbraca doua aspecte: votul cenzitar si votul capacitar.

Censurile, care trebuie examinate sunt:

. de avere;

. de domiciliu;

. de sex;

. de varsta;

. profesional etc.

. Pentru a putea fi existat este necesar sa fie indeplinite conditiile legale si cele constitutionale prevazute in art. 34 din Constitutie.

Votul capacitar

. Potrivit acestuia, alegatorul poate participa la alegeri doar daca dovedeste un anumit grad de instruire (Massachussetts - alegatorii sa stie sa citeasca in limba engleza Constitutia si sa isi scrie numele;

. In tara noastra, Legea electorala din 9 mai 1939, adoptata in aplicarea Constitutiei al votului

. Astfel, o persoana poate vota in Romania daca:

. este cetatean roman

In conditiile aderarii Romaniei la UniuneaEuropeana, cetatenii Uniunii, au dreptul de a alege doar autoritaþileadministraþiei publice locale (art. 16 alin. (4) si art. 8 din Tratatul de la

Maastricht). Conform art. 38 din Constitutie, in conditiile aderariiRomaniei la Uniunea Europeana, cetaþenii romani au dreptul de a Ale e in Parlamentul European. Se utilizeaza, in mod corespunzator,verbul "a alege" si nu cel de "a vota"

Dreptul de a alege in Parlamentul European trebuie sa indeplineasca aceleasi conditii ca cele prevazute pentru dreptul de vot, dar si pe cele reglementate in actul de aderare, numai ca reprezentanti alesi sunt pentru Parlamentul European nu pentru cel roman.

. Calitatea de cetaþean roman concretizeaza faptul ca drepturile cu caracter politic apartin numai cetaþenilor romani, indiferent daca au sau nu si alte cetatenii.

. are varsta de 18 ani impliniti pana in ziua alegerilor inclusiv;

. Varsta minima de 18 ani permite larga participare a tinerilor la vot, ea fiind varsta la care o persoana are maturitatea electorala si discernamantul necesar.

. are aptitudinea morala de a vota.

. Reglementata de art. 34 din Constituþie.

. Sunt considerati a nu avea aptitudini morale si deci vor fi exclusi de la exercitarea drepturilor de vot cei condamnaþi, prin hotarare judecatoreasca definitiva, la pierderea drepturilor electorale, pe toata perioada stabilita prin hotararea judecatoreasca de condamnare.

. Existenta aptitudinilor morale constituie un minim de atasament al alegatorului fata de stat.

. In ceea ce priveste faptele savarste pentru care intervine nedemnitatea, exista o diversitate de reglementari in diferitele sisteme electorale.

. In ceea ce privese dreptul de vot al persoanelor arestate preventiv,consideram ca nu exista nici un impediment legal si practic in calea exercitarii dreptului de vot. Aceasta solutie se bazeaza pe prezumþia de nevinovatie pana la constatarea judecatoreasca si definitiva a nedemnitatii morale.

. In ceea ce priveste persoanele aflate in executarea unei pedepse penale privative de libertate, in acest caz soluþia este restrangerea exercitarii dreptului fundamental de vot, prin suspendarea exercitarii lui temporare pe durata executarii pedepsei in cauza.

. In cazul eliberarii unor asemenea persoane, acestea pot sa redobandeasca dreptul de vot, prin incetarea suspendarii, sau pot sa nu redobandeasca un asemenea drept, din cauza continuarii nedemnitaþii morale si dupa eliberare, daca instanþa judecatoreasca s-a pronunþat astfel.

. De asemenea, restrangerea este conforma cauzelor prevazute expres si limitativ in art. 49 (1) din Constituþie, iar ambele situaþii reglementate de art. 87 din Legea nr. 68/1992;

este in deplinatatea facultaþilor mintale

. Constituþia stabileste ca nu au drept de vot debilii sau alienaþii mintali pusi sub interdicþie prin hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila.

. Aceasta dispoziþie constituþionala cuprinde o dubla protectie, si anume a persoanelor in cauza, dar si a societaþii, actul votarii implicand responsabilitate.

Egalitatea votului

. O concretizare a principiului constituþional al egalitaþii cetaþenilor (art. 16 din Constituþie).

. In continut presupune:

. fiecare cetaþean are dreptul la un singur vot pentru alegerea aceluiaº organ de stat;

. circumscripþiile electorale, pentru alegerea aceluiaºi organ de stat, sa fie egale ca numar de locuitori.

Singularitatea votului presupune:

egalitatea de valoare a fiecarui vot;

este asigurata de legile electorale prin faptul ca:

. fiecare alegator are dreptul la un singur vot;

. poate fi inscris doar pe o singura lista electorala;

. are un singur domiciliu, un singur act de identitate (buletin, carte sau pasaport), o singura carte de alegator etc.

Egalitatea circumscripþiilor:

. din punctul de vedere al locuitorilor este simplu de realizat in sistemele electorale cu scrutin uninominal, circumscripþiile fiind trasate, in mod legal, in functie de numarul de parlamentari ce trebuie aleºi;

. in cazul scrutinului de lista, o asemenea egalitate este greu de realizat, atunci cand circumscripþiile electorale se confunda cu unitatile administrativ-teritoriale (judeþele), care au populaþii diferite ca numar;

. in asemenea cazuri, se reglementeaza "norma de reprezentare".

. Presupune si inlaturarea unor tehnici ºi procedee electorale care altereaza egalitatea votului.

. Aceste tehnici si procedee sunt:

Geografia electorala presupune crearea unor circumscriptii electorale inegale ca numar de locuitori pentru alegerea aceluiasi organ de stat. Prin acest procedeu se pot crea circumscripþii mari ca numar de locuitori, care pot cuprinde adversari ai partidelor de guvernamant si in care se alege un numar egal sau mai mic de parlamentari decat in circumscripþiimai mici. Acest procedeu a fost folosit in trecut in Anglia si in SUA.

Colegiile electorale. Conform acestui sistem, corpul electoral este grupat legal, in ve derea alegerilor, in doua sau mai multe categorii, in functie de avere, denumite colegii electorale. Aceste colegii electorale, inegale ca numar de alegatori, fie aleg acelasi numar de parlamentari, fie un numar diferit de parlamentari daca colegiile sunt egale.

. Acest sistem a fost folosit sub imperiul Constituþiei romane din 1866 si a fost desfiinþat in Romania prin Constituþia din 1923, anterior fiind atenuat

in urma modificarii din 1884 a Constituþiei din 1866.

Variante ale acestui sistem au fost colegiile nationale sau religioase

Ele au existat in coloniile franceze potrivit unei legi din 1946.

. O alta varianta a colegiilor electorale este cea a colegiilor profesionale, conform carora alegatorii sunt grupati potrivit profesiei lor, si a fost aplicat in Romania, sub imperiul Constituþiei din 1938, la alegerile pentru deputati.

Votul plural

. Consta in faptul ca anumite categorii de cetateni, intr-o singura circumscripþie, pe langa votul pe care il au toþi alegatorii, mai dispun si de unul sau mai multe voturi suplimentare, pentru alegerea aceluiasi organ sau autoritate de stat.

. Aceste categorii de cetateni trebuie sa indeplineasca anumite conditii de avere, numar de copii, titluri stiinþifice etc. pentru a beneficia de votul plural.

. Sistemul a fost aplicat in Belgia intre 1893 ºi 1921.

Votul multiplu

. Este asemanator votului plural, numai ca, potrivit acestuia, alegatorul care trebuie sa indeplineasca anumite condiþii dispune de mai multe voturi pentru acelasi organ sau autoritate de stat, dar in circumscripþii electorale diferite, putand astfel sa voteze de mai multe ori in aceste circumscriptii.

. Acest sistem a fost aplicat in þara noastra, sub imperiul Constituti din 1923, in alegerile pentru Senat si in Anglia pana in 1948.

Prima electorala

Procent, legal stabilit, de mandate (un plus de mandate) care se atribuie automat gruparii declarate majoritara, peste ceea ce i se cuvenea proporþional cu voturile obþinute, si care a realizat un anumit procent in alegeri, nu neaparat de peste 50%.

. Procedeul a fost folosit de regula in perioade de criza politica, cand partidul de guvernamant nu reusea sa obtina majoritatea in alegeri.

. Acest sistem a fost aplicat in Italia, unde a fost introdus prin Legeadin 13 decembrie 1923, si in Romania, introdus prin Legea electorala nr. 1424 din 27 martie 1926.

Caracterul direct al votului

. Presupune ca alegatorul poate si trebuie sa isi exprime optiunea sa personal si nu prin intermediari sau reprezentanti.

In unele sisteme constituþionale este admis si votul indirect, cu mai multe faze, prin care alegatorii nu iºi aleg ei reprezentanþii (electorii), ci desemneaza in acest scop un numar de intermediari (alegatori de gradul al doilea).

Intr-o asemenea categorie pot fi grupate sistemul francez de alegere a senatorilor si cel american de alegere a presedintelui.

Votul indirect a fost folosit ºi in þara noastra, sub imperiul Constitutiei din 1866 ºi al celei din 1923, pentru unii senatori.

Nu trebuie confundat cu votul prin corespondenþa.

Caracterul secret al votului

Este trasatura constituþionala care da posibilitatea alegatorului de a-si manifesta sau nu, in mod liber, opþiunea sa cu privire la candidaþii propusi pe liste, pentru ca aceasta opþiune sa nu fie cunoscuta de alþii sau supusa vreunei presiuni

In Romania legea prevede o serie de garantii care asigura secretul votului.

Votul este public daca scrutinul se realizeaza la vederea tuturor.

A fost folosit in Anglia pana in 1872, in Prusia pana la 1920, in Ungaria pana la 1928.

Caracterul liber al votului

Este liber exprimat, in cazul participarii la vot, prin aceea ca, alegatorul are posibilitatea de a-si manifesta liber opþiunea pentru o anumita lista sau un anumit candidat.

Unele sisteme electorale folosesc votul obligatoriu, care se fundamenteaza pe ideea calitaþii de alegator privita ca o funcþie publica (Italia, Grecia, Luxemburg, Australia, Chile, Brazilia, Belgia). In tara noastra, votul obligatoriu a functionat sub regimul Constitutiilor din 1923.

B. Dreptul de a fi ales

. A fost afectat de censuri (pecuniar, de resedinta etc.).

. Aceste censuri nu trebuie confundate cu incompatibilitatile si nici cu conditiile constitutionale si legale de a candida sau de a fi ales. Conditiile constituþionale sunt prevazute in art. 35 din Constituþie.

. Art. 38 din Constituþie prevede dreptul cetaþenilor romani de a fi alesi in Parlamentul European, in limita unui numar stabilit de acesta. Deasemenea, conform art. 16 alin. (4) din Constituþie in condiþiile aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, cetatenii Uniunii care indeplinesc cerinþele legii organice au dreptul de a fi alesi, dar numai in autoritatile administratiei publice locale.

3. Scrutinul

. Reprezinta modalitatea prin care alegatorii desemneaza autoritatile publice reprezentative.

. Exista trei tipuri de scrutin:

. majoritar (uninominal si de lista);

. reprezentarea proporþionala (la nivel naþional; la nivel de circumscripþie, sistemul d'Hondt);

. mixt (echilibrat, preponderent majoritar si preponderent cu reprezentare proporþionala).

CAPITOLUL IX

Parlamentul

1. Caracterizarea Parlamentului

Cauzele aparitiei:

reactie impotriva despotismului si tiraniei;

legata de cerinþa umana de participare la facerea legilor, prima dintre legile democraþiei;

existenþa unor teritorii intinse ºi cu populaþii numeroase, care facea imposibil ca intreg poporul sa legifereze.

Solutia a fost ca poporul sa delege dreptul sau de a legifera unor reprezentanþi ai sai, care sa exprime vointa acestuia.

Au aparut sistemele electorale, deputatii si senatorii, Parlamentul.

In prezent, aproape toate constituþiile statelor lumii consacra dreptul poporului (naþiunii) de a exercita puterea prin reprezentare sau prin referendum.

Referendumul reprezinta garanþia ca Parlamentul, in activitatea sa, nu se indeparteaza de la imputernicirile pe care le are.

Autonomia Parlamentului, care trebuie sa fie independent faþa de alte autoritaþi publice.

"Parlamentul apare deci ca o instituþie politica si juridica formata din una sau mai multe corpuri, adunari sau camere, fiecare alcatuita dintr-un numar de membri (deputaþi, senatori), dispunand, intr-o masura mai mare sau mai mica, de putere de decizie".

Parlamentul nu trebuie confundat cu comitetele sau comisiile, din care, de regula, sunt create Camerele parlamentare si care cuprind un numar mai mic de membri si nici cu adunarile consultative, care nu au putere de decizie.

2. Functiile Parlamentului

A. Clasificarea funcþiilor Parlamentului

Imputernicirile Parlamentului trebuie sa valorifice poziþia statala pe care acesta o ocupa si trebuie sa fie specifice infaptuirii, la cel mai inaltnivel, a conducerii statale, pentru ca:

este ales direct de catre cetaþeni;

reprezinta voinþa poporului.

Ca urmare, funcþiile Parlamentului sunt de conducere (deliberative

Parlamentul este puterea legislativa, unicul organ legiuitor.

Rezerve, pentru ca Parlamentul nu este singurul care "face" legi, el imparte aceasta funcþie cu Guvernul (iniþiativa legislativa, legislaþia delegata),

limite ale funcþiilor Parlamentului).

Specificul Parlamentului este ca, in exercitarea funcþiilor sale, el procedeaza prin deliberare

Desemnarea prin puterea deliberativa a Parlamentului raspunde mai bine funcþiilor acestuia.

Parlamentul are funcþii de control

Se pune intrebarea daca Parlamentul poate avea functþia de constituanta, precum si functii jurisdicþionale

Funcþia constituanta si functia legislativa nu se confunda, pentru ca Parlamentul doar legifereaza. Parlamentul poate avea funcþii constituante, doar daca le primeste prin dispoziþii constituþionale exprese.

O alta problema este daca Parlamentul are o funcþie jurisdictionala

Raspunderea ºefului de stat sau miniºtrilor, urmata de posibilitatea suspendarii sau demiterii lor din funcþie, are prin excelenþa, un caracter politic

Pe cale de consecinþa, parlamentul nu are funcþii jurisdicþionale

Parlamentul are o competenta in principiu nelimitata. Aceasta opinie se fundamenteaza pe caracterul sau larg si direct reprezentativ, adica prin aceea ca este investit cu imputerniciri direct de catre popor.

Aceasta competenþa trebuie insa sa fie prevazuta in Constituþie.

Functiile Parlamentului pot fi clasificate, in functie de criteriul continutului acestora, in:

legislativa (adoptarea legilor);

stabilirea principalelor direcþii ale activitaþii social-economice, culturale, statale si juridice;

alegerea, formarea, avizarea formarii, numirea sau revocarea unor autoritati statale;

controlul parlamentar;

exercitarea conducerii in politica externa;

organizarea si functionarea proprie.

a) Functia legislativa

Legiferarea ramane functia principala a Parlamentului.

Aceasta funcþie legislativa consta in edictarea de norme juridice, obligatorii pentru executiv, iar, in caz de litigii, si pentru puterea jurisdictionala.

Legea are doua accepþiuni

una larga ca act juridic normativ;

una restransa, ca act al Parlamentului, la care trebuie sa ne referim.

In aceasta accepþiune adoptarea legilor apartine numai Parlamentului, ca unica autoritate legiuitoare a þarii (art. 62 din Constituþie).

Executivul se implica in funcþia legislativa in diferite modalitati, iar aceste implicari se considera limitari ale puterii legiuitoare.

Limitarile Parlamentului rezulta si din determinarea domeniului rezervat legii liste de materii, care prin natura lor trebuie reglementate numai prin lege).

In Constituþia Romaniei domeniul rezervat legii este, in principal, in art. 73, care stabileºte ca Parlamentul poate adopta trei categorii de legi si anume legi constituþionale, legi organice ºi legi ordinare, definite in acelasi text contutional.

b) Funcþia de stabilire a principalelor direcþii ale activitaþii socialeconomice,

culturale, statalesi juridice

Parlamentul poate decide in problemele cele mai importante prevazute in Constituþie.

Aceasta funcþie se realizeaza prin lege ºi se exercita:

fie de Parlament in intregul sau;

fie de una din adunarile (Camerele) Parlamentului, in cazul structurii bicamerale.

In realizarea acestei functii, Parlamentului ii revin urmatoarele atributii

adoptarea bugetului;

aprobarea programului Guvernului;

declararea mobilizarii generale sau partiale;

reglementarea alegerilor;

reglementarea organizarii si desfaºurarii referendumului;

organizarea si funcþionarea organelor de stat, precum si a partidelor politice;

c) Funcþia de alegere, formare, avizare a formarii, numire sau revocare a unor autoritati statale

Exercitarea unei asemenea funcþii difera de la un sistem constitutional la altul.

Exprima o anumita preeminenþa a Parlamentului fata de alte autoritati publice, in special faþa de Guvern.

Parlamentul Romaniei:

poate suspenda din funcþie Preºedintele Romaniei (art. 95);

poate pune sub acuzare pe Preºedintele Romaniei (art. 96);

acorda votul de incredere Programului ºi intregii liste a Guvernului (art. 103);

poate retrage increderea acordata Guvernului (art. 113-114);

desemneaza Avocatul Poporului (art. 65 lit. i).

Senatul Romaniei numeºte:

trei judecatori la Curtea Constituþionala (art. 142).

Camera Deputaþilor numeºte:

trei judecatori la Curtea Constituþionala (art. 142).

d) Functia de control parlamentar

Controlul parlamentar este necesar deplin ºi diferenþiat. El este:

necesar, deoarece Parlamentul, caruia poporul ii deleaga funcþia deliberativa, trebuie sa constate direct cum sunt respectate si aplicate Constituþia si legile, cum isi realizeaza autoritaþile publice rolul ce-l au in mecanismul statal;

deplin, pentru ca se intinde asupra intregii activitati desfasurate, potrivit constituþiei si legilor;

diferenþiat atat in funcþie de natura activitaþii controlate, cat si de pozitia in sistemul statal a autoritaþii controlate. Aceasta explica nuanþarile din dispoziþiile constituþionale, precum si diversitatea formelor si mijloacelor de control.

Se exercita fie direct, de catre intregul Parlament, fie de una din Camerele sale (in sistemul bicameral), fie prin alte mijloace si forme de control.

Constituþia Romaniei conþine multe dispoziþii in acest sens, printre care menþionam:

obligaþia Avocatului Poporului de a prezenta celor doua Camere ale Parlamentului rapoarte anuale (art. 60);

raspunderea politica a Guvernului (art. 109);

obligatia Guvernului de a prezenta in cadrul controlului parlamentar informatiile si documentele cerute (art. 111).

Dreptul de control al Parlamentului asupra executivului este o posibilitate de manifestare a opoziþiei in legatura cu Guvernul.

Formele si mijloacele prin care se exercita controlul parlamentar pot fi clasificate dupa cum urmeaza:

prin dari de seama, mesaje, rapoarte si programe;

prin comisiile parlamentare;

prin intrebari si interpelari;

prin dreptul deputaþilor si senatorilor de a cere si obþine informaþiile

necesare;

e) Functia de conducere in politica externa

. Parlamentul are atribuþii ce tin de domeniul conducerii, cum sunt:

. ratificarea si denunþarea tratatelor internationale;

. declararea starii de razboi;

. suspendarea sau incetarea ostilitaþilor militare.

f) Functia de organizare interna si funcþionare proprie

Potrivit acestei funcþii, Parlamentul are urmatoarele principale atribuþii:

. Validarea sau anularea alegerii parlamentarilor.

. Adoptarea regulamentului de organizare si funcþionare.

. Alegerea organelor interne ale Camerelor Parlamentului.

. Aprobarea bugetului propriu.

. Alte atribuþii privind statutul deputaþilor sau senatorilor.

Controlul exercitat prin Avocatul Poporului (ombudsman)

. De origine suedeza.

. S-a raspandit in alte þari.

. Intalnita sub diferite denumiri, precum:

. comisarul parlamentar;

. aparator al poporului;

. aparator public;

. mediator public;

. procuror parlamentar.

Ombudsman-ul este o persoana (sau mai multe), numita de catre Parlament (uneori de Guvern sau de seful statului), pentru a supraveghea administratia si, in unele state, si justitia.

. Instituþia cunoaºte doua forme importante:

. ombudsman-ul cu competenþa generala

. ombudsman-ul cu competentþa speciala.

. Ombudsman-ul cu competenþa generala are misiunea de a primi toate plangerile cetaþenilor contra exceselor si abuzurilor administratiei, de a face anchete si de a interveni pe langa Guvern.

. Ombudsman-ul cu competenþa speciala controleaza anumite servicii. De exemplu, in Germania, Suedia, el controleaza armata.

Primul ombudsman a fost ales in Suedia in 1713 (J. K.).

. In 1809 (anul adoptarii Constituþiei Suediei) au mai aparut ºi un J. O.

Actele Parlamentului. Consideratii generale

Parlamentul adopta:

legi;

regulamente;

hotarari;

declaraþii;

moþiuni;

mesaje;

apeluri.

Intre actele Parlamentului exista deosebiri:

de denumire

de conþinut

de forþa juridica

privind procedurile de adoptare.

Unele acte sunt adoptate numai de o Camera parlamentara.

Constituþia stabileºte doar actele prin care organele statului isi exercita atribuþiile, nu si caracterul acestor acte sau clasificarea lor.

In activitatea parlamentelor se intalnesc unele manifestari de vointa lipsite de efecte juridice si care nu se incadreaza in categoria actelor juridice.

Acte cu caracter exclusiv politic

Ele cuprind manifestari de voinþa in scopul de a produce anumite efecte sociale, afirmatii de principiu sau luari de atitudine, lipsite de efect juridic imediat, dar care, prin faptul ca emana de la organele situate pe cele mai inalte trepte ale aparatului de stat, se bucura de un deosebit prestigiu si de o larga influenta in viaþa sociala si politica.

Aceste acte sunt:

declaraþia

mesajul

apelul

Clasificarea actelor juridice ale Parlamentului

Prin Constituþii sunt nominalizate urmatoarele acte juridice ale Parlamentului:

legile;

regulamentele Camerelor;

hotararile;

motiunile.

In functie de faptul daca conþin sau nu norme juridice, actele pot fi clasificate in doua categorii, si anume:

acte juridice cu caracter normativ

acte juridice cu caracter individual (nenormativ).

In prima categorie intra legile si regulamentele Camerelor, fara excepþie, precum si hotararile cu caracter normativ.

In a doua categorie hotararile individuale (care cuprind drepturi si obligatii in sarcina unor subiecte de drept determinate) si motiunile.

8. Legea ca act juridic al Parlamentului

a. Conceptul de lege ca act juridic al Parlamentului

Termenul de lege este folosit in doua accepþiuni

o accepþiune larga (lato sensu), care exprima orice act normativ;

o accepþiune restransa (stricto sensu), prin care se desemneaza actul juridic al Parlamentului. Ambele accepþiuni sunt corecte si inmod curent utilizate.

In definirea legii se au in vedere doua aspecte, si anume conþinutul actului normativ (criteriul material ) ºi procedura sa de adoptare (criteriul formal).

c. Clasificarea legilor

Traditional legile sunt clasificate in:

legi constituþionale;

legi organice;

ordinare;

Constitutia Romaniei cuprinde aceasta clasificare in art. 73 alin. (1).

Legile constituþionale de revizuire a Constituþiei sunt acele legi, care contin reglementari ale relaþiilor sociale fundamentale si esenþiale pentru instaurarea, mentinerea si exercitarea puterii de stat. Sub aspectul procedural, ele se adopta cu cel putin doua treimi din numarul membrilor fiecarei Camere si sunt aprobate prin referendum (art. 151 din Constituþie).

Legile organice sunt acele legi care reglementeaza in domeniile prevazute de art. 73 alin. (3), precum ºi in alte domenii din Constituþie. Sub aspect procedural ele se adopta cu votul majoritaþii membrilor fiecarei Camere (art. 76 alin. (1) din Constituþie).

Legile ordinare reglementeaza relaþii sociale de mai mica importanta, iar procedural sunt adoptate cu votul majoritatii membrilor prezenþi in fiecare Camera (art. 76 alin. (2) din Constitutie).

Puterea executiva

Marile structuri ale executivului sunt

seful de stat;

Guvernul;

ministerele si celelalte autoritati ale administraþiei publice centrale;

autoritaþile administraþiei publice locale, la care se adauga aparatul administrativ insarcinat sa pregateasca si sa execute decizii, la nivelul fiecarei structuri executive.

a) ºeful de stat

. seful de stat va fi explicat distinct, intr-un alt capitol.

b) Guvernul

Terminologic, exista denumiri diferite pentru acesta, precum cele de Cabinet, Guvern, Consiliu de ministri, in funcþie de sistemul constitutional.

Guvernul are doua componente

seful guvernului (acolo unde exista);

minisri si secretari de stat.

Potrivit art. 102 alin. (3) al Constituþiei Romaniei, Guvernul este alcatuit din prim-ministru, ministri si alti membri, stabiliti prin lege organica.

Cat priveste seful Guvernului, el exista sub denumiri diferite, cum ar fi prim-ministru, presedinte - in functie de denumirea Guvernului.

Executivul poate fi monist sau dualist

c) Ministerele si celelalte autoritati ale administraþiei publice centrale executa legile in domeniile lor de     activitate.

Sunt denumite de domeniu sau de resort si se subordoneaza Guvernului.

d) Autoritaþile administraþiei publice locale isi desfasoara activitatea in unitatile administrativ-teritoriale.

Ele cunosc:

o subordonare ierarhica (pe verticala) faþa de autoritaþile executive superioare;

o subordonare pe orizontala faþa de autoritatile locale alese prin vot de catre cetaþeni (uneori).

a) Desemnarea sefului executivului

In forma de guvernamant monarhica (ereditara), interventia Parlamentului este rara si doar in cazul schimbarii dinastiei.

In republica prezidenþiala ºeful statului fiind ales prin vot universal si direct, rolul Parlamentului este redus doar la solemnitatea depunerii juramantului si preluarii functiei.

In republica parlamentara ºeful statului este ales de Parlament, iar rolul legislativului este foarte mare.

B. Raporturile legislativ-executiv in legatura cu activitatea acestora

Rolul autoritaþilor executive este de a lua decizii, de a realiza programe, de a angaja ºi realiza negocieri, de a recompensa pe cei devotaþi, de a sanctiona incalcarile, de a reglementa afacerile ºi problemele curente, ceea ce nu poate face o adunare parlamentara.

Autoritaþile executive sunt inarmate din punctul de vedere tehnic (oameni de decizie, ierarhizaþi), din punctul de vedere politic (membrii executivului sunt lideri ai partidului majoritar), din punctul de vedere institutional (dispun de mijloacele necesare executarii legilor) fata de Parlament.

Rezulta un raport favorabil executivului fata de Parlament.

Partidul invingator in alegeri are posibilitatea de a-si impune optiunea sa politica atat prin Parlament, cat si prin Guvern.

Interventia legislativului in activitatea executivului

Se realizeaza prin:

stabilirea legilor pe care executivul trebuie sa le puna in executare

aprobarea programului executivului (a se vedea, pentru Romania, art. 103 din Constituþie);

aprobarea delegarii legislative (a se vedea, pentru Romania, art.

115 din Constituþie);

controlarea activitatii Guvernului. Se realizeaza astfel controlul parlamentar, care pierde din semnificaþii daca Guvernului ii corespunde o majoritate confortabila in Parlament.

In statele cu instabilitate politica, Guvernul nu deþine o astfel de majoritate parlamentara fidela, iar ameninþarea controlului este reala, dar datorita deciziilor luate de statele majore ale partidelor politice si a altor cauze.

Intervenþia executivului in activitatea legislativului

O astfel de intervenþie este conforma conþinutului teoriei separaþiei/echilibrului si a controlului reciproc al puterilor in stat. Intervenþia se manifesta prin

initiativa legislativa;

promulgarea legilor;

referendum.

C. Compatibilitatea funcþiei parlamentare ti funcþiei executive

In unele sisteme constituþionale, exercitarea unei demnitaþi de ministru este incompatibila cu exerciþiul unui mandat in Parlament (SUA, Franta).

Daca un parlamentar doreºte sa accepte ocuparea unui post de ministru, trebuie sa demisioneze din Parlament.

Un alt sistem permite cumularea celor doua funcþii (mandate).

Intr-un al treilea sistem, ministrii nu sunt obligati sa fie si parlamentari, dar cu toate acestea ei trebuie sa indeplineasca conditiile de eligibilitate (Liechtenstein).

In Romania, potrivit Constituþiei, funcþia de membru al Guvernului este compatibila cu cea de parlamentar (art. 68 din Constitute).

Instituþia sefului de stat

4. Rolul, funcþiile si atributiile Presedintelui Romaniei

Rolul si funcþiile Presedintelui Romaniei rezulta cu prisosinþa din art. 80 si 92 alin. (1) din Constitutie.

Atributiile Presedintelui Romaniei, clasificate dupa conþinutul acestora, sunt urmatoarele:

Atribuþii privind legiferarea (art. 77 ºi 146 lit. a);

Atributii privind organizarea ºi funcþionarea puterilor publice (art. 80 alin. (2); art. 86 - 88 ºi art. 90);

Atributii privind alegerea, formarea, avizarea formarii, numirea sau revocarea unor autoritaþi publice (art. 85; art. 89; art. 125; art. 134; art. 142 alin. (3); art. 94 lit. c);

Atribuþii in domeniul apararii þarii ºi asigurarii ordinii publice (art. 92 alin. (2); art. 93 alin. (1));

Atribuþii in domeniul politicii externe (art. 91);

Alte atribuþii (art. 94).

5. Desemnarea sefului de stat

Desemnarea sefului de stat se face in funcþie de forma de guvernamant si este legata de funcþiile si raporturilor sefului statului cu celelalte autoritaþi publice.

Exista patru moduri de desemnare a sefului de stat:

pe cale ereditara;

prin alegere de catre Parlament;

prin alegere de catre un colegiu electoral;

prin alegere prin vot universal.

8. Raspunderea sefului de stat

Raspunderea sefului statului nu este cunoscuta in formele de guvernamant monarhice, datorita, in primul rand, procedurii de contrasemnare a actelor normative (art. 87 din Constituþia romana din 1923 si art. 44 din Constituþia romana din 1938).

In formele de guvernamant republica, seful statului nu este in afara responsabilitatii, chiar in condiþiile existenþei contrasemnaturii, raspunderea putandu-se angaja pentru alte motive.

Imunitatea. sefii de stat se bucura de imunitate in condiþiile prevazute de constitutii.

In Romania, conform art. 84 alin. (2) din Constituþie, Preºedintele se bucura de imunitate (art. 72 alin. (1) din Constituþie), in condiþiile art. 95 si 96 din Constituþie. Raspunderea Preºedintelui Romaniei este politica si juridica

a. Raspunderea politica

Raspunderea politica se angajeaza in temeiul art. 95 din Constitutie pentru fapte grave, prin care se incalca Constituþia.

Conform art. 99 din Constituþie raspunderea politica aparþine si Presedintelui interimar.

In cazul in care propunerea de suspendare din funcþie este aprobata, demiterea Preºedintelui Romaniei se poate decide numai de catre un referendum si care se organizeaza in cel mult 30 de zile.

b. Raspunderea juridica

Raspunderea juridica penala se angajeaza in condiþiile art. 84 alin. (3) din Constituþie.

Raspunderea juridica civila se angajeaza in aceleasi conditii ca pentru orice cetatean al Romaniei.

9. Actele sefului de stat

Actele prin care seful statului isi exercita atribuþiile sunt denumite decrete. Ele pot fi cu caracter normativ sau caracter individual

Decretele trebuie contrasemnate, cel care contrasemneaza luandu- si raspunderea indeplinirii prevederilor acelui act contrasemnat.

Contrasemnarea este o condiþie de valabilitate a actului. Constituþia Romaniei prevede reguli referitoare la contrasemnatura in art. 100 alin. (2).