ASPIRATIILE NATIONAL-POLITICE ALE MINORITATII MAGHIARE DIN ROMANIA

ASPIRATIILE NATIONAL-POLITICE ALE MINORITATII MAGHIARE DIN ROMANIA

As dori sa imi incep prezentarea cu precizarea ca, desi tema pe care o voi aborda a fost plasata de organizatori la Nationalism, politica Uniunii Democrate Maghiare din Romania (UDMR) nu poate fi definita in cadrul acestei doctrine. UDMR nu este partid politic, nici formatiune politica cu o singura doctrina politica, ci o organizatie care si-a propus sa .reprezinte comunitatea maghiara din Romania si sa apere interesele acesteia.¹ .

Evident, o comunitate numarind aproape doua milioane de suflete nu poate fi calauzita de o singura ideologie. Prin urmare, sub umbrela UDMR fiinteaza diferite platforme democratice. Alaturi de asociatii profesionale, culturale, religioase, comunitatea maghiara are grupari politice cu diferite orientari ideo-logice. Acesta este probabil si unul din motivele care a permis UDMR sa-si dobindeasca legitimitatea in viata politica din Romania, legitimitate conferita prin obtinerea marii majoritati a voturilor electoratului maghiar la toate alegerile locale si generale organizate in perioada postdecembrista².

Acestea fiind spuse, voi incerca sa descriu cum vad aspiratiile minoritatii maghiare din tara noastra. Subliniez faptul ca ele nu se definesc neaparat drept national-politice. Sintagma aceasta contine doua notiuni distincte. Bineinteles, maghiarii din Romania au si aspiratii care tin de specificul national, si aspiratii politice. Din punctul de vedere al aspiratiilor politice, comunitatea maghiara este eterogena. Intre conationalii mei se gasesc si crestin-democrati, si social--democrati, si liberali, si ecologisti etc. Pe de alta parte, majoritatea maghiarilor au o aspiratie nationala comuna: pastrarea identitatii nationale. Din acest punct de vedere sintem o comunitate omogena. Realizarea aspiratiei noastre nationale presupune insa implinirea unui deziderat politic: democratizarea Romaniei, sistemul democratic fiind singurul cadru in care comunitatea maghiara isi poate pastra identitatea nationala. In contrast cu pluralismul politic se manifesta deci omogenitatea, cvasiconsensul maghiarilor privind aspiratia lor nationala, chiar daca, si in aceasta problema, prioritatile difera de la om la om.

Pentru inceput, permiteti-mi citeva considerente teoretice legate de tema propusa, considerente necesare unei abordari descriptive a acesteia.

Rabufnirea manifestarilor legate de identitatea etnica in anii .80 in Europa Centrala si de Est, respectiv destramarea URSS, au dovedit ca ideologia nationa-lista nu a disparut. Ideologia caracteristica formarii natiunilor este inca vie. Este probabil si motivul pentru care analistii politici nu au ajuns inca la un consens privind caracterul pozitiv sau negativ al ideologiei nationaliste.

Ernest Gellner considera nationalismul, inainte de toate, un principiu politic potrivit caruia comunitatile nationale si cele politice se suprapun in mod obliga-toriu. In consecinta, fiecare cetatean are o singura nationalitate iar statul se organizeaza si legitimeaza pe baza comunitatii politice formate din acesti cetateni. Reversul rationamentului presupune ca cetatenii datoreaza loialitate numai statelor constituite pe aceasta baza. Iata de ce nationalismul prieste sistemelor centralizatoare si omogenizatoare, care nu pot gazdui si acomoda societati multiculturale, respingind alteritatea.

Raportarea la nationalism este deseori sovaielnica. Nu putem nega dreptul natiunilor de a forma state. Este totodata de netagaduit faptul ca nationalismul a avut un rol in darimarea sistemelor totalitare comuniste. Privind insa cealalta fata a monedei . ostilitatea nationalistilor fata de Occident, structurile euro--atlantice, capitalism sau minoritatile nationale ., nu putem concluziona ca aceasta ideologie ar avea numai efecte faste asupra societatii.

Am sa folosesc exemplul divizarii fostei Republici Cehoslovace. In timp ce natiunea ceha isi exprima optiunea pro-occidentala, slovacii militau in principal pentru atingerea idealurilor nationaliste. Rezultatul este evident, oglindindu-se si in starea de fapt din cele doua state. Gradul de democratie si cel al reformei este mult mai mare in Cehia decit in Slovacia. Cit priveste Romania, nu este intimplator faptul ca personalitati marcante ale vietii publice romanesti care manifesta rezerve sau chiar atitudini negative fata de Uniunea Europeana, Fondul Monetar International sau NATO, au o atitudine negativa fata de minoritatile nationale din tara noastra.

In evaluarea nationalismului este deci dificil sa se stabileasca o linie de demarcatie intre sovinism si patriotism. Ceea ce se poate afirma cu certitudine este ca, desi au acelasi punct de pornire (opozitia .noi-ei.), spre deosebire de patriotism, la sovinism domina inegalitatea, superioritatea .noastra., acompa-niata de inferioritatea .celorlalti..

Voi trece de la aspectele teoretice ale temei la cele practice, din perspectiva comunitatii pe care o reprezint.

Maghiarii din Romania au avut organizatii politice, asociatii profesionale si au fost reprezentati la diferite niveluri de decizie in sistemul statal romanesc interbelic. Personalitati maghiare au fost numite in functii responsabile indepli-nind mai mult un rol formal in regimul bolsevic, iar in ultimii 15-20 de ani, cind se trecuse la un sistem national-comunist, putinii reprezentanti ai minoritatii maghiare ramasi in nomenclatura PCR nu au mai avut nici un fel de influenta.

Analiza activitatii politice a reprezentantilor minoritatii maghiare din Romania din acesti saptezeci de ani nu face obiectul prezentei conferinte.

Schimbarea din decembrie 1989 ne-a surprins nepregatiti. Sub dictatura comunista, intelectualitatea maghiara nu a avut posibilitatea sa conlucreze in vederea elaborarii unui plan care sa ofere posibilitatea iesirii comunitatii maghiare din situatia de criza in care se afla. Nu am avut ocazia sa exprimam intr-un cadru juridic sau chiar politic doleante existente latent in constiinta maghiarimii. S-au formulat proteste, memorandumuri, dar acestea se margineau la declaratii de principiu sau la semnalarea unor ilegalitati. Totusi, experienta politica acumulata de maghiarii din Romania intre cele doua razboaie mondiale, respectiv agravarea si generalizarea problemelor etnice nerezolvate acumulate in regimul ceausist, au contribuit la nasterea intr-un timp foarte scurt a UDMR . ca reprezentanta a intereselor maghiarilor.

Sarcina imediata a Uniunii, deloc usoara, a fost de a reinnoda firele rupte existente inainte de razboi. In paralel cu recuperarea timpului pierdut, aveam de reinnodat legaturile cu spatiul european. Deoarece, in timp ce in Romania timpul parea sa fi inghetat, in Europa de Vest gindirea si chiar practica privind reglementarea in mod satisfacator a problemelor comunitatilor etnice, lingvistice si religioase au evoluat semnificativ. Dificultatea principala a constituit-o faptul ca a trebuit sa gasim o solutie pentru o situatie noua. Am realizat ca, in aceste conditii, este nevoie de un model juridic nou, in elaborarea caruia sa ne sprijinim in timp si in spatiu pe exemple relevante.

Primul articol al Constitutiei Romaniei din 1991 consacra principiul statului national. In decursul celor sapte ani petrecuti in Parlamentul Romaniei, am constatat ca majoritatea legiuitorilor romani inteleg unitatea dintre stat si natiune in sens etnic, nu politic sau civic. Stare de fapt dovedita nu numai de articole din legea suprema (de exemplu cel care reglementeaza folosirea limbii oficiale in stat³), dar si de alte legi, cum ar fi cea a invatamintului, adoptata in 1995.

S-a formulat deseori concluzia ca nationalismul majoritar genereaza inevitabil

o reactie similara in rindul grupurilor minoritare. Personal, nu sint convins ca atitudinea maghiarilor ar fi determinata de aceasta raportare.

Chiar daca relatia de cauzalitate enuntata mai sus ar fi adevarata, nu cred ca este corect a se cintari cu aceeasi unitate de masura nationalismul majoritatii si cel al minoritatii. Unul este ofensiv, celalalt defensiv.

In anul 1990 s-a creat chiar o psihoza a pericolului maghiar. Mediile de informare atrageau atentia asupra unui fapt pe cit de ridicol si fals, pe atit de grav: doua milioane de maghiari periclitau linistea, siguranta a 20 de milioane de romani. Maghiarii erau acuzati ca atenteaza la integritatea statului. Majoritatea actiunilor intens mediatizate ale Uniunii au constituit reactii la atacuri mai mult sau mai putin fondate. Aceasta atitudine ne-a obligat la defensiva si la inchistare. Pe scurt, din perspectiva comunitatii maghiare, discriminarea etnica si lipsa egalitatii sanselor au generat, intr-o anumita masura, elaborarea unui program si a unei structuri menite a asigura supravietuirea si dezvoltarea comunitatii maghiare in mod autonom, un program ce trebuia sa fie aplicat in conditii ostile intereselor minoritatii maghiare.

Comunitatea maghiara din Romania este, in buna parte, integrata in societatea romaneasca. In consecinta, aspiratiile generale ale maghiarilor din Romania sint identice cu cele ale majoritatii romanesti. .Asumindu-si calitatea de cetateni ai Romaniei, membrii comunitatii maghiare din Romania. nu vor sa emigreze. Se considera minoritari exclusiv din punct de vedere numeric, socotind pamintul natal drept patria lor, la a carei dezvoltare economica si culturala au contribuit si ei din plin.⁴.

In ceea ce priveste aspiratiile specifice minoritatii maghiare, acestea tin de pastrarea si dezvoltarea identitatii. Ele nu lezeaza interesele majoritatii, dimpotriva . constituie parte din conditiile de integrare a Romaniei in struc-turile euro-atlantice. Romania este o tara multiculturala care tinde sa se integreze unei Europe unite si multiculturale, fiind de dorit ca acest proces sa se realizeze fara pierderea identitatii. De altfel, asimilarea fortata este procesul caruia i se impotrivesc maghiarii din Romania, reactie fals catalogata in mass-media roma-neasca drept separatism si perceputa ca o amenintare la adresa integritatii statului. Or, asa-numitul .separatism. pentru care militeaza maghiarii din Romania este benefic societatii noastre. Prin dezvoltarea specificitatii identitatii lor, maghiarii contribuie nu numai la imbogatirea culturii in tara noastra, adaugind noi valori culturii universale, dar construiesc punti de legatura cultu-rale, sociale si economice atit intre majoritatea si minoritatea maghiara, cit si intre natiunea romana si cea maghiara.

Aspiratiile specifice minoritatii maghiare din Romania privind pastrarea identitatii isi au originea in istoria ultimilor saptezeci de ani, cristalizindu-se in programul UDMR, text care a suferit la rindul lui schimbari si clarificari in timp⁵. Principalele mijloace prin care maghiarii din Romania doresc sa-si realizeze aspiratiile sint autonomia culturala si cea teritoriala. Aceste instru-mente sint inoperante fara garantarea drepturilor individuale si colective, in lipsa discriminarii pozitive si a egalitatii sanselor, in absenta adoptarii unor principii proprii Uniunii Europene precum descentralizarea, devolutia si subsidiaritatea.

Autonomia culturala sau personala confera membrilor unui grup posibili-tatea de a-si constitui institutii proprii, prin care sa-si dezvolte identitatea, indiferent de locul de resedinta. .In cadrul autonomiei personale, comunitatile au dreptul de autoadministrare si de executie in domeniul invatamintului, culturii, activitatii si asistentei sociale si al informatiei.⁶. Sistemul de invatamint alternativ, institutiile culturale sau profesionale specifice sint proprii acestui tip de autonomie. Mai mult, autonomia culturala pe principii de ordin personal presupune exercitarea unor drepturi in sfera decizionala si executiva . prin institutii si organisme ale minoritatii. Alina Mungiu sustine ca .e perfect acceptabil pentru Romania sa accepte drepturile comunitare privitoare la pastrarea identitatii culturale a minoritatilor, la dreptul acestora la legaturi cu tara-mama, la un segment din programele publice de broadcasting destinate minoritatilor, la inscriptii bilingve..⁷.

Desi este prezenta preponderent ca o aspiratie caracteristica minoritatii maghiare, autonomia teritoriala este o masura administrativa de realizat la nivelul intregii tari. Prin garantarea autonomiei teritoriale sau regionale se ofera posibilitatea unitatilor administrativ-teritoriale de a se asocia pentru a rezolva probleme comune. Legislatia garanteaza atit dreptul la asociere, cit si cel al unitatilor administrativ-teritoriale de a se constitui in persoane juridice. Potrivit pozitiei principiale fundamentale a UDMR, viata administrativa locala trebuie sa se bazeze pe autonomia cea mai larga a administratiilor publice locale si pe descentralizarea maxima a puterii⁸. Dincolo de necesitatea asigurarii autonomiei financiare, o autonomie locala reala este de neconceput fara aplicarea princi-piilor subsidiaritatii si devolutiei. .In conformitate cu principiul subsidiaritatii, trebuie asigurata participarea colectivitatilor locale si a cetatenilor la toate deciziile ale caror consecinte ii privesc in mod direct, le influenteaza viata. Democratia si autonomia locala trebuie sa fie conceptele inseparabile ale acestui sfirsit de veac si mileniu. Comunitatile locale constituie pilonii de sustinere ai oricarui regim democratic, respectiv fundamentul noii Europe pe cale de a se unifica.⁹. Cit priveste principiul devolutiei, el presupune delegarea unei parti a puterii politice si economice centrale in teritoriu. Astfel, .autonomia locala presupune aplicarea principiilor descentralizarii, existenta unor organe decizio-nale democratice, care dispun de competente efective si de larga deschidere, de mijloace economice si financiare corespunzatoare.¹⁰. In aceeasi ordine de idei, conceptul Autonomiei teritoriale cu statut special sau cu caracter regional introdus de UDMR presupune exercitarea unor competente in sfera conducerii si autoadministrarii locale, in interesul pastrarii, dezvoltarii si valorificarii practice a specificitatii unitatii administrativ-teritoriale date. In acest caz, este vorba de o autonomie administrativa locala . nu pe baze etnice . care pune in aplicare principiul autonomiei locale si descentralizarea. Caracterul etnic este exclus si sub aspect conceptual, intrucit formele de autonomie amintite se refera la competente administrative, la atributii ale administratiei publice locale.

In concluzie, formele de autonomie nu vin in contradictie cu democratia sau cu statul de drept. Ele sint mijloace, si nu scopuri in sine. Le putem considera tehnici noi si eficiente ale democratiei. Mai mult, ele pot asigura tocmai egalitatea reala si efectiva a drepturilor si a sanselor. Diferite forme de auto-nomie . inclusiv autonomia teritoriala . nu numai ca nu stirbesc suveranitatea tarii si nu-i pun in primejdie independenta, ci, dimpotriva, ii intaresc securitatea. Altfel spus, o autonomie teritoriala care asigura rezolvarea problemelor specifice ale comunitatilor locale este deopotriva avantajoasa pentru majoritate si pentru minoritati.

Fara pretentia de a fi prezentat exhaustiv problemele privind diferitele forme de autonomie, voi incerca in cele ce urmeaza sa clarific anumite aspecte colaterale, concepte si practici legate de tema abordata. In acest context este interesant de discutat principiul tolerantei. In opinia mea, el este strins legat de mult controversatele drepturi colective, de discriminarea pozitiva si de principiul egalitatii sanselor, respectiv loialitatea minoritarilor fata de stat.

Ori de cite ori au loc dezbateri parlamentare, mese rotunde, seminarii, conferinte etc. privind relatia majoritate-minoritate sau aspiratiile minoritatii maghiare, se face referire la proverbiala toleranta romaneasca. Nu sint adeptul catalogarilor generalizatoare, nu cred ca se poate afirma sau dovedi ca un popor intreg are o calitate sau alta, fie ea pozitiva sau negativa. Este interesant insa sa observam modul in care este inteleasa toleranta romaneasca. Ea este conceputa in general ca o atitudine pasiva, de neimplicare raportata la existenta, activitatea sau modul de gindire a altor etnii. Spre deosebire de acest comportament distant, in acceptiunea occidentala a termenului (atribuit ideologiei liberale), toleranta presupune actiune. In Vest, toleranta reprezinta o interventie a majori-tatii in vederea crearii de oportunitati pentru minoritati. Este vorba de contro-versata discriminare pozitiva (affirmative action) menita sa creeze sanse egale celor care, datorita unui handicap . numeric, fizic etc. . nu dispun de posibi-litatile de care se bucura membrii majoritatii. Am sa dau un singur exemplu. In Occident, chiar daca este o investitie costisitoare si neprofitabila din punct de vedere economic, in locurile publice se amenajeaza in mod obligatoriu accesorii speciale, separate, pentru uzul persoanelor cu handicap locomotor: ascensoare, scari rulante, toalete, parcari, cai de acces. Prin crearea respecti-velor facilitati, acesti cetateni sint tratati in mod diferit. Altfel spus, sint discriminati pentru a li se crea sanse egale cu ale majoritatii.

In privinta drepturilor colective, ele sint garantate de Constitutia Romaniei in mai multe domenii¹¹, inclusiv in domeniul drepturilor minoritatilor nationale: .Organizatiile cetatenilor apartinind minoritatilor nationale, care nu intrunesc in alegeri numarul de voturi pentru a fi reprezentate in Parlament, au dreptul la cite un loc de deputat.. (Art. 59/2/). Pe de alta parte, exista drepturi individuale care se pot exercita in comun cu alti membri ai comunitatii respective, lucru stipulat si in Conventia-cadru pentru Protectia Minoritatilor Nationale¹², elaborata de Consiliul Europei si ratificata de Romania la 29 aprilie 1995.

In definitiv, ne-am putea pune intrebarea: ce este statul, daca nu un drept colectiv de amploare? Oricum, aceste drepturi exista, chiar daca nu sint numite colective. In opinia mea, pentru garantarea lor este nevoie de depasirea unor bariere mai degraba politice decit juridice. Acest lucru este valabil si in cazul acceptarii si practicarii diferitelor forme de autonomie la care aspira maghiarii din Romania.

Daca dreptul international nu a definit inca principiul drepturilor colective, in schimb, drepturile individuale ale cetatenilor sint drepturi unanim acceptate si reglementate, atit in legislatia romaneasca, cit si in cea internationala. Ce se intimpla insa daca drepturile individuale nu sint respectate in Romania? Imi pun intrebarea daca o comunitate numeroasa, cum e cea a maghiarilor din Romania, nu este indreptatita sa caute alternative in demersul ei pentru pastrarea identitatii. Stim bine ca nu exista drepturi colective in lipsa garantarii drepturilor individuale. Dar cine poate impiedica o formatiune politica sa caute toate mijloacele legale pentru a-si atinge scopul?

Ma voi referi in cele ce urmeaza la un alt aspect sensibil, vehiculat ori de cite ori se vorbeste despre activitatea si telurile maghiarimii din Romania. Membrii acestei comunitati au fost chemati de nenumarate ori in presa sa faca dovada loialitatii lor fata de statul roman, atragindu-se de fiecare data atentia opiniei publice asupra faptului ca parlamentarii UDMR au votat impotriva adoptarii Constitutiei (trec peste faptul ca majoritatea formatiunilor politice ce formeaza actuala coalitie guvernamentala a procedat la fel). Ceea ce cred ca trebuie subliniat in aceasta privinta este relatia de reciprocitate dintre cetatean si stat. Cetateanul datoreaza loialitate statului, dar statul este la dispozitia contribuabilului, si nu invers. In schimbul respectarii legilor tarii, a faptului ca si-a satisfacut stagiul militar in slujba patriei, urmare a faptului ca plateste taxe, cetateanul este indreptatit sa se bucure de serviciile oferite de stat, in asa fel incit sa se simta bine, sa se simta acasa in tara respectiva. Este deci vorba in opinia mea de un drum cu doua sensuri, nu de o relatie unilaterala. Orice interpretare a loialitatii care depaseste limitele indatoririlor cetatenesti tine de modul de gindire al fiecaruia dintre noi.

A cere loialitate in mod expres unei anumite parti a populatiei este incorect, iritant si incalca principiul prezumtiei de nevinovatie. Asa cum observa Renate Weber si Gabriel Andreescu, .nu exista nici un document international sau regional care sa prevada pentru persoanele apartinind minoritatilor nationale, grupurile ca atare sau reprezentantii lor, obligatia de a face declaratii de loialitate fata de stat sau de legea sa fundamentala. Acest lucru se explica prin aceea ca orice asemenea declaratie ar introduce o prezumtie de vinovatie de activitate subversiva a persoanelor vizate, indreptata impotriva statului.¹³.

In final, permiteti-mi sa sintetizez ideile prezentate anterior.

De ce am ajuns la concluzia ca problemele comunitatii maghiare din Romania se pot reglementa prin aplicarea diferitelor forme de autonomie prezentate succint in aceasta alocutiune? Un raspuns la aceasta intrebare ar putea sa sune astfel: pentru ca situatia comunitatii maghiare difera de la caz la caz. Unii locuiesc in blocuri compacte in regiuni unde se gasesc in majoritate, altii traiesc dispersati, in minoritate, iar altii traiesc in grupuri compacte, dar in minoritate. Intr-un fel se vor solutiona problemele cu care se confrunta maghiarii din judetele Harghita si Covasna, alt fel de solutii trebuiesc aplicate in Hunedoara sau Caras-Severin unde maghiarii traiesc in minoritate, iar pentru maghiarii ce traiesc in minoritate, dar in grupuri compacte . in Salaj si Bihor, de exemplu . sint necesare reglementari specifice.

In elaborarea programului am pornit de la situatia complexa in care se gaseste maghiarimea din Romania, caracterizata printr-o coeziune comunitara puternica, dar traind in conditii diferite. Prin urmare, formele de autonomie au fost gindite in asa fel, incit sa permita unitatea in diversitate.

Atit terminologia, cit si conceptele referitoare la diferitele forme de autonomie folosite in documentele Uniunii au suferit modificari sau ajustari in ultimii trei ani. Modificarile implica anumite schimbari de continut, iar schimbarile comporta impliniri. Bineinteles, procesul de identificare a solutiilor este departe de a se fi definitivat.

Note si referinte bibliografice

Programul UDMR, adoptat la al IV-lea Congres (Cluj, 26-28 martie 1995), publicat in Documente 4, editat de Prezidiul UDMR, Cluj, 1995.

Conform Recensamintului populatiei si al locuintelor din 7 ianuarie 1992, 7,1% din populatia Romaniei s-a declarat de nationalitate maghiara, iar UDMR a obtinut peste 7% din numarul voturilor valabil exprimate atit la alegerile generale din 1992, cit si la cele din 1996.

Vezi Art. 13.

Vezi Programul UDMR.

Vezi "Evolutia conceptiei UDMR privind drepturile minoritatilor", de Gabriel Andreescu si Renate Weber, in Revista Romana de Drepturile Omului, 1994.

Vezi Art. 52 din Proiectul Legii privind minoritatile nationale si comunitatile autonome, elaborat de UDMR si publicat in Documente UDMR 1, Cluj, 1994.

Vezi studiul intitulat Pentru o democratie transetnica in Romania, publicat in mai 1996 de Centrul pentru Studii Politice si Analiza Comparativa.

Vezi "Programul UDMR", publicat in Documente UDMR 4, Cluj, 1995.

Vezi Programul electoral al UDMR, 1996.

Ibidem.

Vezi Libertatea credintelor religioase (Art. 29/1/ si /3/), Dreptul la autonomia universitara (Art. 32/6/), Libertatea intrunirilor (Art. 36), Dreptul de asociere (Art. 37), Dreptul la greva (Art. 40).

Persoanele apartinind minoritatilor nationale pot exercita drepturile si libertatile ce decurg din principiile enuntate in prezenta Conventie-cadru individual sau in comun cu altii. (Art. 3/2/).

Vezi "Evolutia conceptiei UDMR privind drepturile minoritatii maghiare", in Revista Romana de Drepturile Omului.