SISTEMUL MONETAR EUROPEAN (S.M.E.) SI UNIUNEA ECONOMICA SI MONETARA (U.E.M.)

SISTEMUL MONETAR EUROPEAN (S.M.E.) SI UNIUNEA ECONOMICA SI MONETARA (U.E.M.)

Dupa cum se poate constata S.M.E.¹ a inceput vse functioneze in martie 1979,avand drept componente principale "Uniunea Monetara Europeana"² si mecanismul cursurilor de schimb³.

Marja de fluctuatie in cadrul Sistemului Monetar European a fost stabilita la + 2 % fata de asa numitele "cursuri centrale" ale monedelor statelor participante la sistem.

Fata de sistemul cursurilor fixe stabilit la Bretton Woods de + 1% aceasta reprezenta o crestere sensibila a flexibilitatii cursurilor valutate,dar fata de practica flotarii cursuriloe din anii ‛70 a constituit o adevarata "oaza" de stabilitate.

Atunci cand o valuta sau mai multe din cele care apartin Sistemului Monetar European nu se mai poate incadra in marja stabilita (prin depreciere sau apreciere persistenta),avea loc o "realiniere" a cursurilor centrale,ceea ce restabilea echilibrul pentru o perioada de timp.In general,acest sistem a permis o evolutie destul de omogena,evitandu-se,in cele mai multe cazuri,"rupturile" de tipul celor inregistrate de sistemul Bretton Woods (prin devalorizari si revalorizari bruste).

In literatura de specialitate internationala,se apreciaza ca "marja relativ larga de fluctuatie in cadrul S.M.E.,impreuna cu realinierile relativ frecvente,dar de mici dimensiuni,chiar daca nu au putut impiedica unele tari sa aiba rate ale inflatiei mai mari decat altele,au contribuit la reducerea miscarilor speculative de capital si au mentinut sistenul stabil de-a lungul anilor ‛80".

Dar,dupa cum s-a afirmat ca sistemul Bretton Wooda a fost victima propriului succes,tot astfel si in cadrul S.M.E.,stabilitatea prelungita obtinuta la mijlocul anilor '80,precum si adoptarea Actului Unic European³' la inceputul lui 1986 au redus considerabil flexibilitatea sistemului.De la inceputul anului 1987 si pana in 1990 nu a mai avut loc nici o realiniere a cursurilor,statele membre facand eforturi sustinute pentru mentinerea cursurilor proprii.

Eliminarea controlului asupra miscarilor de capital a facut insa din ce in ce mai dificila sarcina autoritatilor monetare de a "resorbi" socurile speculative de pe pietele valutare.Iincompatibilitatea dintre un sistem monetar bazat pe cursuri aproape fixe si mobilitatea aproape completa a fluxurilor de capital a creat ,la inceputul anilor ‛90,atat probleme de credibilitate cat si de lichiditate.

Problema credibilitatii poate fi ilustrata prin situatia lirei italiene si a pesetei spaniole,care in pofida unei reduceri remarcabile a retei inflatiei in Italia si Spania a continuat sa depaseasca nivelul inflatiei din Germania.De o diferenta de lunga durata intre ratele inflatiei dintre tari diferite (chiar daca in scadere,dar de acelasi sens) a determinat o modificare a cursurilor valutare:o depreciere in cazul valutelor unde inflatia este mai ridicata si/sau o apreciere in cazul valutei emisa de tara cu un nivel scazut de inflatie.

Asa numita problema a lichiditatii se regasesta in evolutia lirei sterline si a francului francez din perioada 1992 - 1993,cand in acest caz,factorii economici fundamentali nu au pus in evidenta diferente semnificative intre Anglia si Franta,pe de-o parte si Germania,de alta parte.In schimb,conjuctura economica si financiara internationala poate explica valorile speculative care au lovit mai intai lira sterlina in septembrie 1992 si mai tarziu,francul francez,in iulie 1993.

Recesiunea declansata in 1989 - 1990 s-a prelungit pana in anul 1993,facand necesara o politica monetara stimulativa (expansionara),pentru a incuraja consumul si investitiile.In acelasi timp reunificarea Germaniei a inghitit fonduri uriase,prin cresterea puternica a cheltuielilor guvernamentale pentru restructurarea si modernizarea economiei fostei R.D.G.In aceste conditii,Bundesbank² a promovat o politica monetara restrictiva,manita sa contracareze presiunile inflationiste.

Relatia conflictuala dintre politicile macroeconomice (cu deosebire in domeniul monetar,exprimat sintetic in domeniul dobanzilor) a favorizat actiunile speculative.Astfel in septembrie 1992 lira sterlina s-a retras din mecanismul cursurilor valutare ale S.M.E.A urmat criza din vara anului 1993,destul de puternica,care a afectat pe langa francul francez,peseta spaniola,francul belgian si coroana daneza.Razboiul ratei dobanzilor" a provocat cea mai mare criza din istoria Sistemului Monetar European³.

Reuniti de urgenta pe 1 - 2 august 1993 la Beuxelles,reprezentand autoritatilor monetare din statele membre ale Uniunii Europene au adoptat un ste de masuri din care aratam cateva :

- cursurile monetare centrale au ramas neschimbate ;

- marja de interventie obligatorie pentru valutele participante la sistem a fost marita de la + 15%,fata de cursurile centrale ;

- autoritatile monetare din statele membre si-au reafirmat angajamentul de mentinere a stabilitatii preturilor,considerand largirea marjei de interventie ca o masura temporara,de farta majora;

- statele membre si-au exprimat hotararea de a respecta prevederile Tratatului de la Maastricht si de a realiza convergenta necesara constituirii Uniunii Economice si Monetare.

Masurile anuntate au starnit reactii contradictorii atat in randul mass - media cat si in randul specialistilor,opiniile exprimate au fost,deseori,diametral opuse.Daca intr-o prima faza a fost preponderenta teza "dezintegrarii" Sistemului Monetar European,ulterior a castigat teren aprecierea Acordului de la Bruxelles drept o solutie ingenioasa si eficienta atat din punct de vedere tehnic cat si principal.

Banca Centrala a Germaniei (Deutsche Bundesbank) si Banca Centrala a Olandei (De Nederlanddsche Bank) au anuntat ca pastreaza marja de + 2,25% intre valutele lor.

Perioada care a trecut de la criza valutaradin vara lui 1993,se considera ca a validat punctul de vedere conform caruia Sistemul Monetar European are inca capacitatea de a actiona ca un catalizator in directia realizarii Uniunii Economice si Monetare,dar in conditiile efectuarii unei reforme importante a sistemului.

In acest sens este utila corelarea evolutiei S.M.E. cu avansul catre U.E.M.

Sursa : Dan Dragos Saguna,Drept financiar fiscal,Editura Oscar Print,1997.

Sincronizarea evolutiei Sistemului Monetar European cu Uniunea Economica si Monetara (dupa 1990)a facut necesara analizarea asa numitului "cvartet imposibil",reprezentat de cele patru conditii care nu pot fi indeplinite simultan:

Ø     libera circulatie a marfurilor (comert liber);

Ø     mobilitatea deplina a capitalurilor;

Ø     cursuri valutare fixe sau stabile (controlate);

Ø     autonomia nationala a politicii monetare.

Teoria si practica au demonstrat ca numai trei dintre aceste conditii pot fi satisfacute simultan.

Prin Tratatul de la Maastricht,statele membre ale Uniunii Europene au optat pentru o solutie compatibila cu existenta Pietei Unice (single Market) renuntand in perspectiva,la autonomia politicii monetare nationale in favoarea crearii unui Sistem European al Bancilor Centrale (S.E.B.C.) care va avea drept cupola Banca Central Europeana.