SISTEMUL MONETAR EUROPEAN (S.M.E) SI E.C.U.

SISTEMUL MONETAR EUROPEAN (S.M.E) SI E.C.U.

Unitatea de cont europeana care a primit denumirea de E.C.U.,devine instrument de reglementare intre bancile centrale,valoarea de rezerva si valoarea de schimb contra numerar,in cadrul noului mecanism de plati si credit.

E.C.U. oficial se formeaza prin contributia bancilor centrale cu 20% din activele proprii,in aur si in dolari in cadrul F.E.C.O.M.¹ care remite acestora in cantrapartida E.C.U.,destinati sa serveasca drept instrument de reglementare intre bancile centrale.In acest caz nu este vorba de un transfer de propietate,ci de credite incrucisate - swaps - prin care bancile centrale acorda aportul lor (dau cu imprumut) si imprumuta E.C.U.,operatiunea urmand a se repeta la intervale de trei luni.

Valoarea aporturilor,respectiv cantitatea de E.C.U.,variaza in functie de valoarea retervelor.Daca,de exemplu,bancile centrale intervin pentru a sustine dolarul,rezervele lor,respectiv aportul de E.C.U. creste².E.C.U. este utilizat pentru reglementarea creantelor contractate de o banca centrala a unei tari membre,in cadrul mecanismelor de credit,bancile centrale trebuie sa depuna o dobanda la F.E.C.O.M.

E.C.U. constituie,deci suportul unei monede oficiale,ceea ce nu a impiedicat, insa,dezvoltarea unui E.C.U. privat.

In cadrul acordurilor S.M.E.,E.C.U nu se deplaseaza decat in interiorul circuitului oficial,dar cu toate acestea,chiar de la cresterea sa,in 1979,E.C.U. a fost utilizat pentru operatiuni private,faralegatura cu circuitul oficial.E.C.U. privat a fost utilizat in urmatoarele tipuri de operatiuni:

- imprumuturi publice si emisiuni obligatare emise in E.C.U. (sau in moneda nationala,cu capital indexat in E.C.U.);

- credite bancare si interbancare,deoarece unele banci,la inceput cele belgiene si luxembourgheze,au acceptat depozite in E.C.U.Institutiile C.E.E.,dar si persoanele

fizice si intreprinderile au inceput sa utilizeze aceste depozite pentru diferite plati ;

- facturarea si reglementarea operatiunilor comerciale nu s-au limitat numai la intreprinderile sau persoanele din Europa Occidentala,deoarece s-au emis ulterior carti de credit si cecuri de calatorie in E.C.U.

Principalul avantaj al E.C.U. privat consta in stabilitatea sa ,care rezulta din principiul cosului.In tari ca Franta si Italia,E.C.U. a permis mult timp ocolirea obstacolelor impuse prin controlul schimburilor valutare si de aceea aceste doua tari,spre deosebire de Germania,au incurajat dezvoltarea E.C.U.Germania a considerat multa vreme E.C.U. drept o moneda "de calitate mediocra" si incontrolabila,ce nu se va putea substitui unei monede puternice si bine tinute sub control,de o banca centrala,precum este marca.Incepand cu 1989,Marea Britanie a propus promovarea E.C.U. ca moneda paralela,la concurenta cu celelalte monede europene (deci,nu ca o moneda unica),fara castig de cauza insa.

Metoda "cosului" deja utilizata pentru D.S.T.¹,se aplica pentru determinarea cursului central,denumit si curs pivot al monedelor nationale fata de E.C.U.

Cu toate ca Marea Britanie nu a aderat la mecanismul de schimb,lira sterlina a intrat de la inceput in compozitia E.C.U.,influientandu-i,deci valoarea.

Fiecare tara participanta la Sistemul Monetar European s-a angajat,asa cum am aratat la inceput,sa respecte marja de fluctuatie impusa de + 2,25% (in sus sau in jos) a cursului sau central (pivot),fata de celelalte monede participante.Italia,Portugalia,

Spania,Marea Britanie au beneficiat de o exceptie,marja de flutctuatie in cazul monedelor lor nationnale fiind fixata la + 6%²,ceea ce a fost valabil pana la criza din 1992 - 1993,cand s-a trecut la largirea considerabila a marjelor de fluctuatie.

Spre deosebire de E.C.U. privat,E.C.U. oficial nu este convertibil in monedele care compun cosul,intrucat rezervele bancilor centrale in E.C.U. oficial nu au acces la piata valutara,neputand fi utilizate ca moneda de interventie.Atunci cand intervin pe piata valutara,bancile centrale utilizeaza rezervele lor in E.C.U. privat.

E.C.U. privat s-a lansat rapid ca eurodeviza,construindu-si,totodata un statut de moneda internationala.Componenta sa este absolut identica cu ceea a monedei oficiale,diferenta constand in faptul ca emisiunea rezulta dintr-o simpla clauza contractuala intre bancile comerciale si agentii economici.Pentru ai garanta valoarea,bancile centrale se angajeaza sa converteasca E.C.U. in monedele componente.

Valoarea E.C.U. este stabilita prin suma ponderata a monedelor europene,fie ca sunt incluse sau nu in mecanismul de flotare concentrata,in baza coeficientilor fixati pentru diferite monede.Acesti coeficienti au fost determinati pentru prima oara in 1979 si reajustati in 1984 si 1989 pentru a se tine cont de intrarea de noi membrii si

¹ Drepturi Speciale de Tragere,moneda macroeconomica a Fondului Monetar International,definit prin referinta la valoarea elementelor esantionului reprezentativ de monede,care la 1 ianuarie 1991 se prezenta astfel: dolarul S.U.A. - 40% din cos, D.M. - 21%, Yen - 17%, F.F. - 11%,    Lira sterlina - 11%.

² Pentru lira italiana - pana la 5 ianuarie 1990;pentru peseta - din 19 iunie 1989;pentru escudo - din 6 aprilie 1992;lira sterlina a revenit in cadrul S.M.E. la 8 octombrie 1990,beneficiind de aceeasi marja (6%);drahma greceasca desi nu participa la mecanismul de schimb,era totusi inclusa in cosul E.C.U.

de distorsiunile generate de deprecieri sau aprecieri,dupa care au fost "inghetati".

Sursa: B.N.P. - Regards sur les changes - nr. 44,1994.

E.C.U. este,deci o moneda cu valoare variabila,functie de fluctuatia cursului de schimb al monedelor europene.

Pentru monedele incluse in mecanismul de schimb,E.C.U. depinde de fluctuatiile de curs,intre baza si plafon,sau de modificarea cursurilor lor pilot.Fluctuatiile monedelor europene care nu sunt incluse in mecanismul de schimb (cum este lira sterlina,pana in 1990 si dupa 1992) dar prezente in E.C.U. ii afecteaza valoarea.

In ceea ce priveste mecanismul de schimb,fiecare tara declara,cu asentimentul partenerilor,un curs pivot pentru moneda proprie,exprimat in E.C.U.Acest curs pivot este un fel de paritate sau curs oficial.In baza acestui curs se pot calcula cursuri bilaterale intre monedele Sistemului Monetar European (denumite cursuri centrale sau cursuri pivot bilaterale).

La crearea Sistemulu Monetar European au participat opt tari si anume:Franta,

Germania,Belgia,Italia,Olanda,Luxembourg,Danemarca si Irlanda.Spania a aderat le 19 iunie 1989,Portugalia,la 6 aprilie 1992,iar Marea Britanie a intrat in S.M.E. la 8 octombrie 1990,pentru a-si suspenda apoi participarea ,la 16 septembrie 1992.La 17 septembrie 1992,Italia a hotarat,la randul sau,sa lase moneda sa flotaze liber si sa suspende interventiile Bancii Italiei in cadrul mecanismului de schimb european.

Bancile centrale sa angajeaza sa intervina,in baza devizelor europene sau a unor valute terte,pentru a impiedica depasirea limitelor impuse de marja sau banda de fluctuatie.

A fost imaginat si un mecanism original,avand drept scop evitarea de catre o singura moneda a restrictiilor impuse de limitele de fluctuatie.Acest mecanism a fost denumit indicatorul de divergenta si trebuia sa conduca la stabilizarea cursului de schimb,inainte de atingerea cursurilor de interventie.Astfel ecartul maxim de divergenta,intre cursul E.C.U. si si cursul pivot al unei monede incluse in E.C.U.,se poate obtine atunci cand moneda in cauza atinge cursuri limita,in raport cu toate devizele existente in cos.Acest ecard mexim tine cont de ponderea devizei in E.C.U.,fiind,deci,variabil.Mecanismul prezentat nu a functionat insa.El fusese conceput ca un "semnal de alarma",ceea ce presupunea ca guvernul tarii a carei moneda atinge pragul de divergenta sa adopte masuri de politica monetara,bugetara,fiscala adecvate pentru imbunatatirea situatiei economice interne si implicit a pozitiei sale pe piata valutara.

In evolutia sa E.C.U. a cunoscut trei etape¹:dupa o prima faza,in cursul careia E.C.U. a fost creata ca o unitate de cont si instrument de rezerva al bancilor centrale,in cea de-a doua etapa E.C.U. patrunde in relatiile economice si financiare private ca unitate de cont.E.C.U. exercita astfel,functia de moneda ce serveste ca instrument de masura,pentru plati comerciale si etalon al schimburilor.

In cursul celei de-a treia etape,E.C.U. dobandeste o dimensiune monetara mai larga,ca efect a trei factori:

in primul rand,in mod progresiv si inegal,in functie de tara,dobandeste statutul de deviza negociata si cotata pe pietele de schimb;

in al doilea rand,E.C.U. va detine un rol tot mai complet in cadrul operatiunilor comerciale,evoluand de la simplul rol de evidenta contabila,la cel de instrument de plata efectiv,adaugandu-se astfel la functie de etalon al valorii si functia de instrument de plata;

in al treilea rand,incep sa apara activele bancare in E.C.U.;se naste astfel moneda scripturala in E.C.U. Din acest moment,se dezvolta operatiunile interbancare in E.C.U.,sub forma creditelor si compensatiilor.Toate aceste evolutii conduc la dezvoltarea compartimentelor in E.C.U. pe pietele de capital:piata financiara cu obligatiuni emise in E.C.U.;piata monetara,respectiv operatiuni pe termen scurt in E.C.U.;piata de schimb si piata creditelor bancare.

Graficul 3.1.

CELE TREI ETAPE IN EVOLUTIA E.C.U.

Sursa:Simona Gaftoniuc,Finanta internationale,Editura Economica,Bucuresti,1997.