Scoala geopolitica franceza

Scoala geopolitica franceza

Jaques Ancel (1878-1943) in lucrarea Manual geografique de politique europeenne (1936, Paris), a afirmat ca termenul lansat de Kjellen nu definea altceva decat geografia politica, teoreticienii geopoliticii germane nedepasind stadiul cercetarii lui Ratzel (Sergiu Tamas, op. cit., pp. 37, 40). In lucrarile sale Ancel a avut in vedere in special, problema frontierelor dar si conditionarea geografica in procesul formarii natiunilor. Aparuta in anul 1936, Gopolitique este lucrarea in care Jaques Ancel a expus teoria sa legata de conceptul de frontiera, concept vazut de autor ca fiind determinat de om si nu de natura.

Paul Vidal de la Blanche (1845-1918) a avut un rol decisiv in conturarea termenului de geografie umana care definea interactiunea omului cu spatiul geografic. Diversitatea peisajului si transformarile omenesti imprima spatiului o gama diferita de reactii. Teoria geografica vidaliana a impus conceptul de alegere oferind o modalitate de intelegere a raportului determinare - alegere umana (vezi Sergiu Tamas)

Pierre-Marie Gallois (ofiter al Armatei Aerului din Franta) - a fost adeptul liniei de realpolitik, publicand numeroase studii de geopolitica in diferite reviste de specialitate, reusind sa reintroduca disciplina geopoliticii la Scoala Navala de Razboi incepand cu anul 1957, dupa ce in anul 1950 a fost eliminata din programa de invatamant superior din Franta. Gallois a definit geopolitica drept "studiul relatiilor care exista intre conduita unei politici de putere dusa pe plan international si cadrul geografic in care acesta se exercita" (Gopolitique: les voices de la puisssance, 1990), fiind totodata si autorul teoriei despre "puterea de persuasiune a celui slab asupra celui puternic" (vezi Aymeric Chauprade, Franois Thual). Astazi, potrivit lui Pierre Gallois, geopolitica este mai mult preocupata de administrarea politica a teritoriului, asa cum este el organizat, decat de deplasarea frontierelor (Pierre Gallois, Geopolitique, les voices de la puissances). Geostrategia - in opinia sa, presupune o delimitare stricta, termenul avand o utilizare esentialmente militara, in raport cu forta sau cu ideea intrebuintarii ei. Totusi, atat geopolitica cat si geostrategia desi includ razboiul, nu se limiteaza la acesta.

Yves Lacoste in lucrarea Gograpfie, a sert d^,abord à faire la guerre (1976) a readus in discutie problema teritoriilor ca fundament in starile conflictuale, adaugand conceptele teritorialitate si reprezentare. Potrivit lui Lacoste, teritoriile devin obiecte de disputa nu doar prin bogatiile pe care le contin ci datorita ambitiilor care anima actorii de pe arena relatiilor internationale, putand vorbi despre adevarate "instincte" teritoriale ale statelor.

Christian Daudel - structura obiectului geopoliticii putea fi segmentata in trei parti:

a.           geopolitica actuala "realizeaza o noua sinteza a istoriei, a spatiului teritorial, a resurselor morale si fizice ale unei comunitati care se situeaza astfel in ierarhia puterilor, in locul pe care il ocupa sau, mai curand, in locul asigurat de meritele sale";

b.           geopolitica ia in considerare "dimensiunea politica a teritoriilor si a activitatilor ce se desfasoara aici";

c.           geopolitica poate fi "definita si ca studiu al relatiilor internationale in general, si al raporturilor diplomatice intre state, in particular".

El distinge in cadrul obiectului de studiu al geopoliticii mai multe subsisteme precum:

a.       geostrategia (urmarind ca finalitate securitatea si apararea);

b.      geosofia (stiinta de a gandi spatiul);

c.       geopraxis (studiul haosului si echilibrul sistemelor politice dispuse in spatiu);

d.      geostiinta (cunoasterea geospatiala-instrument de cercetare, reprezentare si explicare).

In privinta geostrategiei, Daudel considera ca "se manifesta mai multa logica intelectuala a actiunii imediate" deoarece ea trebuia "sa gandeasca spatial faptul militar".

Jean-Christophe Rufin in lucrarea L^,Empire et les nouveaux barbares (1991) a lansat conceptul de zona gri, definit prin lipsa de control a statului dintr-o anumita arie, ceea ce permite inflorirea economiei subterane, a criminalitatii, retelelor mafiote, etc. (Aymeric Chauprade, Franois Thual).