Politica

Politica

Politica este procesul prin intermediul careia oameni iau decizii,este distribuirea autoritera de valori. Desi termenul este aplicat in general comportamentului din interiorul guvernelor, politica se poate observa in interactiunea tuturor grupurilor de oameni, incluzand Corporatiile, Academiile si institutiile religioase. In forma sa de baza politica consista din "relatii sociale implicand autoritetea sau punerea in practica.Termenul se refera la reglarea si guvernarea unei Natiuni-Stat sau a altor unitati politice, si la metodele si tacticile folosite la formularea si aplicarea politici guvernamentale Intrun sens mai larg orice situatie care include putere sau orice manevra care ajuta la marirea puterii sau statutului intrun grup poate fi descrisa ca politica. (e.g. politica unui birou). Aceasta forma a politici este asociata cu o lupta pentru promovarea in grupuri care au diferite prioritati si relatii puternice. Stiinta Politica (si Studiile Politice) sunt studiul comportamentului politic si axamineaza achizitia si aplicarea puterii. Ariile inrudite de studiu sunt: Filosofia Politica, care cauta o ratiune pentru politica si o etica pentru comportamentul public, si Administratia Publica, care examineaza practicile guvernarii.

Guvernul

Guvernul este corpul care are autoritetea si puterea de a constrange legile, regulile si politicile. Guvernul exista in toate institutiile care au legi, reguli sau politici. Filosoful Platon a clasificat guvernele in monarhii(regula unui individ)oligarhii(regula unei mici elite)timocratie(regula unei rase sau a unui grup asupra celorlalte)si democratie(regula celui care guverneaza). Taxonomiile moderne separa monarhiile(unde tronul este mostenit)de autocratii. In timpul nostru diferentele dintre guverne au devenit mai complexe. In o monarhie constitutionala, de exemplu, este un monarh ca si cap de stat, dar puterea in sine este detinuta de parlament sau de o adunare legislativa. Termenul de republica este adesea folosit pentru a descrie natiunea fara monarhie. Deasemenea definitia de" democratie" a devenit mai putin clara in vremurile moderne, multe natiuni cu diferite forme de guvernare se descriu ca fiind state democratice. Constitutia Nord Coreana , de exemplu, descrie Nord Coreea ca find un stat democratic. Dar uni comentatori din natiuni Vestice au descris Nord Coreea ca find o dictatura totalitariana. Dictatura este o forma a guvernarii in care o putere nelimitata sau aproape nelimitata este detinuta de un individ sau de un grup mai mic, fara limite constitutionale, care isi iau puterea din forta fizica,nu din legalitate. Acest termen este vazut ca peiorativ si multe natiuni numite "dictaturi" au negat aceasta afirmatie.

Puterea politica

Puterea este un concept central in politica. Max Weber a definit puterea ca o abilitate de a impune dorinta cuiva chiar in fata opozitiei in timp ce Hanna Arendt sustine ca " puterea politica corespunde cu abilitatea umana de a actiona. Diferite opinii asupra puterii politice au fost propuse. Multipla notiune a puterii politice este inaintata din punctele de vedera a politicienilor. Principalele opinii politice se invart in jurul perspectivelor monarhice post-moderne si pragmatice.

Aspectele normative a puterii de dezbatere

Aspectele puterii de dezbatere sau unit intr-o conceptie favorabila a trei dimensiuni de putere care includ luarea de decizii, setarile-agendei si formarea-preferentiala. Luarea de decizie a fost inaintata pentru prima data de Robert Dahl care a spus ca puterea politica se bazeaza pe vechea arena politica si se masoara prin modele de vot si prin deciziile luate de politicieni. Acest punct de vedere a fost criticat de mult ca find simplistic, in special de sociologul G. Williams Domhoff, care spune ca puterea politica si economica este monopolizata de "clasa de elita". O a doua notiune de putere politica a fost data de Peter Bachrach si de Morton Baratz implicand "setarile-agendei". Bachrach si Baratz au vazut aceasta putere ca o implicare a celor doua grupe "vechea arena politica" si "setarile-agendei" de catre clasele de elita care puteau fii ori politicieni ori (fabricanti, contribuitori la campanie sau grupuri speciale de interes) de cele mai multe ori cu un scop ascuns de care publicul sa nu stie nimic. A treia dimensiune a acestei puteri a fost data de academicianul Britanic Steven Lukes care considera ca si cu a doua dimensiune unele schimburi de putere politica erau nevoite sa i sa adreseze conceptului de formare-preferentiala. Lukes a initiat conceptul de "cele trei fete ale puterii" (puterea luarii de decizie, neluarea de decizii si puterea ideologica". A treia dimensiune este inspirata din mai multe puncte de vedere a Neo-Gremcienilor ca fiind o cultura a precaderii care se ocupa cu: cum societatile civile si publice si-au format preferintele de catre cei care se folosesc de propaganda sau de masmedia. In ultimul rand a treia dimensiune crede ca publicul nu poate afla deciziile care sunt in interesul lor datorita puterii elitelor care lucreaza pentru a le umbrii perceptia. Lukes spune: "mai este loc si pentru transparenta".

Autoritate si Legitimitate

Autoritatea intr-un sens politic este diferita de puterea politica deoarece implica legitimitate si aprobare, care spune ca persoana sau statul care exercita puterea are dreputl de a o face. Legitimitatea este o atribuire a guvernului castigata prin achizitionarea si aplicarea puterii in acord cu recunoasterea si acceptarea standardelor si principiilor.

Max Weber a identificat trei surse ale legitimitatii pentru autoritate, cunoscuta sub numele "tripla clasificare a autoritatii" el a propus trei motive de ce oameni respecta ordinele celor care la dau.

Autoritate Traditionala

Autoritatile traditionale primesc loialitate deoarece ei sprijina valorile deja existente,status quo.Weber a numit-o "autoritatea eternului ieri". Patrialhal (si mai rar matriarhal) societatila au dat crestere monarhiilor ereditare unde autoritatea a fost data descendentilor sau liderilor anteriori. Urmasii se supun acestei autotitati deoarece "noi tot timpul am facut asa". Exemplu de autoritarieni traditionali includ monarhii absoluti.

Autoritate carismatica

Autoritatea carismatica provine din farmenul presonal sau din personalitatea unui individ. Regimurile carismatice sunt de multe ori de scurat durata,deseori depasind figura carismatica care la conduce. Pentru ca un regim carismatic sa supravietuiasaca regulii personalitatii individului trebuie sa isi transforme originalitatea intr-o forma diferita de autoritate. Un astfel de exemplu ar fi eforturile lui Augustus de a crea pozitia imperiului Roman si de a stabili o dinastie conducatoare, care ar putea fi vazuta ca un schimbare spre o forma traditionala de autoritate, sub forma imperiului care a rezistat in Roma mai mult de 400 de ani dupa moartea sa.

Autoritatea legal-rationala

Autoritatile legal-rationale isi primesc abilitatile de a suprima comportamentul prim virtutea statutului pe care il detin. Este o autoritate care cere supunerea statului decat a detinatorului; Weber a identificat regulile rational create ca o trasatura principala a acestui tip de autoritate. Democratiile moderne sunt modele de regimuri legal-rationale. Oameni deasemenea respecta autoritatea legal-rationala deoarece aceasta are sens pentru binele lor ca de altfel si pentru binele societatii. Aceste trei forme de autoritate se spune ca apar intr-o "ordine de dezvoltare ierarhica" statele progreseaza de la autoritatea carismatica la autoritatea traditionala si intr-un final ajung la statutul de autoritate rational-legala care este caracteristica unei democratii modern liberale.

Spectru politic

Politica de stanga si de dreapta

Majoritatea analistilor politici si politicienii impart politica in aripa stanga si aripa dreapta, deseori folosind si ideea de politica de centru ca o cale de mijloc a politici de dreapta si de stanga. Aceasta clasificare este comparativ recenta (nu a fost folosita de Aristotel sau Hobbs, de ex) si dateaza din timpul erei revolutiei Franceze,cand acei membrii ai adunarii nationale care sau opus monarhiei au stat pe stanga in timp ce cei care au sustinut-o au stat in dreapta. Intelesul de aripa stanga si aripa dreapta variaza considerabil in diferite Tarii si diferite momente, dar gandind pe larg se poate spune ca aripa dreapta este deseori legata de conservatism moral si social,de lege si ordine, si religie,in timp ce aripa stanga este adesea asociata cu redistributia buna-starii si resurselor pentru saraci sau spre cei mai putin instariti (care sunt deseori vazuti de catre cei de stanga ca dezavantajati pe nedrept), cu secularism. Aripa dreapta este des asociata cu ideea de echilibru social, in timp ce aripa stanga cu ideea de egalitate sociala. Conform lui Norbert Robbio unul dintre sustinatorii majori ai acestei distinctii, aripa stangacrede in incercarea de ereditare a inegalitatii sociale, in timp ce dreapta priveste inegalitatile sociale ca un rezultat al inegalitatii naturale ce nu poate fi dezradacinat, si vede incercarile de a intari egalitatea socialaca Utopice sai autoritare. Unele ideologii indeoseb democartia crestina, pretinde combinarea aripilor politice de stanga si de dreapta, conform lui Geoffrey K. Roberts si Patricia Hogwood, in termeni ideologici democratia crestina a incorporat majoritatea punctelor de vedera a liberalilor, conservatori8lor si socialilor intr-un cadru larg de principii marale si crestine. Miscarile care pretind sau au pretins ca sunt deasupra aripi stangi si aripi drepte includ Gaullismul in Franta, Peronismul in Argentina si politica actiunii nationale in Mexic

Autoritarism-Libertinism.

In timp ce stanga si dreapta se refera la diferitele metode de dezvoltare economica a unei societati stabile si drepte. Autoriterismul si Liberalismul se refera la cantitatea de libertate individuala pe care fiecare persoana o detine in acea societate in functie de stat. Un autor descrie sistemele politice autoritare ca acelea unde " drepturile individuale" si telurile sunt subjugate asteptarilor si conformitatilor grupurilor, in timp ce sistemul politic liberal este acela in care drepturile individuale si libertatile civile sunt principale. Mai extremi ca liberalii sunt anarhistii, care doresc abolirea guvernului, in timp ce ce mai extremi autoritari sunt totalitarii care sustin controlul statului asupra intregii societati. Autoritarismul si Libertinismul sunt concepte separate de axa politica de stanga si de dreapta. De exemplu, liberalismul clasic si liberalismul american contemporan sunt social liberale, dar refuza interventiile guvernului extins in economie si bunastarea societatii. Conform institutului pentru studii uname liberaliste perspectiva libertina sau clasic liberala sustine ca bunastarea individuala, prosperitatea si armonia sociala sunt sprijinite de cat mai multa libertate posibila si cat mai putina interventie din partea guvernului, de asemenea anarhistii pot fi de aripa stanga (anarho- sindicalism) sau aripa dreapta (anarho- capitalism).