Sistemul politic

Sistemul politic

Reprezinta un subsistem al sistemului social cuprinde relatiile politice, institutiile politice si conceptiile politice, sistemul care asigura organizarea si conducerea de ansamblu a societatii , functionalitatea ei.

Diferitele comunitati umane, ajunse la o anumita treapta de dezvoltare, nu mai pot exista si functiona fara sa fie organizate intr-un sistem politic, aceasta constituind o necesitate, o lege generala a progresului istoric.

Constituindu-se ca un sistem de organizare si conducere ansamblu a societatii, sistemul politic slujeste si trebuie sa slujeasca atit societatea in intregul ei, cat si fiecare subsistem in parte, interesele general ale societatii, cat si cele individuale.

Experienta istorica a dovedit si dovedeste ca numai organul comunitatilor umane in sisteme politice puternice, bine structurate, le-asigurat acestora viabilitatea.

Majoritatea politologilor lumii contemporane inteleg prin sistem politic ansamblul relatiilor politice, al institutiilor politice, al conceptiile politice si al raporturilor dintre ele, existente la un moment dat intr-o societate. Definitia conceptului de sistem politic s-a emis relativ tarziu in literatura de specialitate, in speta dupa al doilea razboi mondial, atat literatura occidentala, cat si in cea din Europa de Est. In legatura cu conceptul de sistem politic, se mai fac unele confuzii, dintre care cel mai de intalnite sunt cele care identifica sistemul politic cu sistemul social global.Este adevarat ca sistemul politic are ca principala menire asigurarea functionarii societatii in ansamblu, dar aceasta nu inseamna ca el poate identificat cu sistemul social global.

Printre primii autori care s-au preocupat de problematica sistemului politic se remarca David Easton, care, in mai multe lucrari (prima aparuta in 1953 si intitulata 'Sistemul politic', alta in 1956, avand ca titlu 'O analiza sistemica a vietii politice'), avanseaza elemente valoroase pentru intelegere conceptului mentionat, printre care acela ca sistemul politic este un sistm deschis cu autoreglare. Ceva mai tarziu, J. W. Lapierre in lucrarea 'Analiza sistemelor politice' defineste sistemul politic drept 'ansamblul proceselor de decizie care privesc totalitatea unei societati globale" Mentionam faptul ca pana in prezent nu exista o definitie unanima acceptata a sistemului politic, dupa cum am vazut ca nu exista o asemenea defntie nici pentru conceptul de sistem global, precum si faptul ca sfera notiunii sistem si chiar demersul sistemic difera de la un autor la altul. De pilda, M. Burlatki intelege prin sistemul politic 'un sistem relativ inchis, care asigura integrarea tuturor elementelor societatii si a insasi existentei acestei ca organism integrat, condus in mod centralizat de puterea politica al carei pivot il constituie statul. El include in sine

institutiile politice - statul, dreptul, partidele si organizatiile politice;

sistemul comunicatiilor care leaga membrii societatii si grupurile sociale cu centrul "puterea politica".

T. Parsons, in legatura cu sistemul politic, afirma: 'Conceptul nostru cheie de orientare este politica definita ca un subsistem primar functional al societatii, strict paralel cu statutul teoretic, cu economia'.

Dupa cum apreciaza mai multi politologi, pentru definirea conceptului de sistem politic trebuie avute in vedere atat perspectiva structurala, cat si cea functionala. Din perspectiva structurala, sistemul politic reprezinta un subsistem al sistemului social global, fiind alcatuit din relatiile politice, institutiile politice, conceptiile politice, precum si forme si mijloace ale actiunii politice, normele si valorile politice corespunzatoare. Privit insa in perspectiva functionala, sistemul politic asigura organizarea si conducerea societatii, a sistemului social in ansamblu. Ca parte componenta a sistemului social global, sistemul politic reprezinta ansamblul structural de relatii specializate, de laturi care se conditioneaza reciproc, asigurand functionarea, in raport cu exigentele ce decurg din relatiile sale cu sistemul cu celelalte subsisteme, ca si din propriul mecanism de autoreglare, sistemului politic, natura si configuratia relatiilor, institutiilor, conceptiilor politice, formelor de actiune, normelor si valorilor politice determina rolul specific in viata sociala, concretizat in functii adecvate cerintelor asigurarii stabilitatii si prosperitatii societatii in fiecare etapa istorica data. Aprofundand componentele sistemului politic, vom mentiona, in primul rand, relatiile politice, respectiv acele legaturi, raporturi care se stabilesc intre diferite categorii si grupuri sociale in calitatea lor de agenti ai unor actiuni vizand satisfacerea intereselor lor in raport cu puterea de stat. In aceasta perspectiva, relatiile politice sunt raporturi intre grupuri de indivizi, intre partide si organizatii politice, intre acestea si puterea politica, in primul rand puterea de stat.    Relatiile politice exprima, de asemenea, legaturi, raporturi dintre natiune si nationalitati, respectiv relatii interetnice. toate aceste legaturi, desfasurandu-se pe plan intern, se regasesc sub denuimirea de relatii nationale, spre deosebire de relatiile interstatale, sunt relatii politice intre tari. Daca, in mod cert, relatiile politice internationale nu pot exista in afara natiunilor si statelor nationale, epoca contemporana consemneaza o crestere fara precedent a interdependentelor si abilitatilor de conlucrare dintre state. Continutul si interconditionarile relatiile nationale (interne) si relatiile internationale (externe) constituie o sfera de mare importanta a politicului.

Structura si functionalitatea sistemului politic

Pentru a intelege specificul si functionalitatea sistemului politic, trebuie analizate structura si, respectiv, componentele sale:

relatiile politice

institutiile politice;

conceptiile politice;

interactiunea dintre ele.

Relatiile politice constituie acea parte a relatiilor sociale in care indivizii, grupurile sociale si comunitatile umane actioneaza constient pentru organizarea si conducerea societatii in care se implica prin raporturile ce se stabilesc in acest proces. Relatiile politice se deosebesc, prin urmare, de restul relatiilor sociale, prin anumite caracteristici :

au un caracter programatic, in sensul ca ele reprezinta numai acea parte arelatiilor sociale in care indivizii si categoriile sociale intra in mod deliberat pentru realizarea scopurilor privind organizarea si conducerea societatii;

au un caracter organizat, manifestindu-se prin intermediul ideilor politice, al unor programe si platforme politice privind organizarea si conducerea societatii.

Prin urmare, relatiile politice sint relatii care se stabilesc in raport cu puterea politica, care se constituie in pivotul principal in conducerea societatii. Relatiile politice sunt intre partide, intre diferite institutii politice, care exprima vointa si interesele diferitelor grupuri de cetateni privind organizarea conducerea societatii ; relatii intre cetateni si puterea de stat ; relatii intre partide si stat, care sant de guvernamint sau de opozitie ; relatii intre state .In general, relatiile politice si deci si institutiile politice prin care acestea se materializeaza sint in raport direct cu gradul de cultura si politica al cetatenilor.

Institutiile politice constituie o componenta a sistemului politic indicind gradul de organizare politica a societatii la un moment dat.Principala si cea mai veche institutie politica este statul cu intreg ansamblul componentelor sale, existind, de asemenea, partidele politce grupurile de presiune.Trebuie avut in vedere ca nu orice organizatie din societate este si organizatie politica, ci numai organizatia care se implica in problema puterii politice.

De regula, institutiile politice (stat, partide, alte organizatii) constituie in cadrul unui sistem national, al unor natiuni, in epoca contemporana insa, unele institutii politice au capatat si un caracter international pe fondul interdependentei si colaborarii intre state si popoare si chiar un caracter suprastatal, prin infiintarea de asemenea oganisme politice la nivelul unor comunitati regionale sau mondiale.

Institutiile politice, atat pe plan national cit si pe plan internanational, se pot afla in relatii de alianta sau opozitie.

Conceptiile politice (Cultura politica) constituie o alta componenta a sistemului politic si presupune reflectarea in viata spirituala a modului de organizare si conducere politica a societatii.Elementul esential al culturii politice coristituie:doctrinele politice. Doctrinele politice exlprima o anumita conceptie de organizare si conducere politica a societatii, pe baza unui principiu sau unghi de vedere propriu, precum : democratic, dictatatorial conservator, liberal, socialist,social democrat, tehnocrat etc. Valoarea conceptiilor politice se oglindeste, de fapt, in programele si platformele partidelor politice, in natura organizarii si conducerii politici societatii.

Toate cele trei componente ale sistemului politic se afla intr-o stransa legatura, asigurind, in parte si impreuna, funotionalltaitea sistemului politic in calitatea sa de reglator al vietii sociale, al organizarii si conducerii acesteia. Functiile sistemului politic de reglare, organizare si conducere a societatii se manifesta contradictoriu, intrucit ele reprezinta o expresie a pluralitatii intereselor individuale, grupurilor sociale, comunitatilor umane care trebuie oglindite in mod corespunzator si armonizate, in scopul gasirii celor mai adecvate solutii. Functionarea sistemului politic presupune si contradictia intre competenta procesului stiintific de fundamentare a deciziilor si nivelul mai redus de cunoastere specific formelor institutionalizate ale democratiei.Cresterea complexitatii problemelor sociale contribuie la complicarea proceselor decizionale, iar aceasta solicita o competenta sporita a persoanelor implicate in procesul informarii, analizei, diagnozei, prognozei. Contradictia manifestata intre scientizarea procesului de conducere si democratiei nu trebuie inteleasa ca fiind o opozitie fatala. Solutia problemei se afl intr-o conlucrare activa intre puterea politica si stiinta.

Situatii contradictorii se pot manifesta si datorita devierii unitatii dintre drepturi si indatoriri la nivelul civismului. Exista tendinta ca unii indivizi sa ia in seama numai drepturile si sa desconsidere : indatoririle ce revin cetateanului din constitutia si legile tarii respective.

Rolul reglator al politicului in societate este perturbat si de alte manifestari : fenomenele de blocaj al demacratiei, de birocratism, formalism, de alienare politica, de aparitie a unor regimuri dictatoriale.

Sistem politic - Regim politic

Regimul politic constituie una din cele mai importante probleme care au facut obiectul preocuparilor atit ale cetatenilor, cit si ale oamenilor politici si politologilor.

Un prim aspect al acestei probleme il constituie conceptul de regim politic.Exista si in legatura cu conceptul de regim politic anumite controverse Unii considera ca regimul politic trebuie definit numai prin referire la modul de organizare a statului; altii considera ca regimul politic trebuie privit si definit in legatura cu organizarea intregului sistem politic. In literatura de specialitate exista umeroase preocupari pentru definirea intelesului conceptului de regim politic.

Referinldu-se cu deosebire la regimurile politice occidentale, M. Duverger defineste regimul politic ca fiind "un ansamlu coerent si structurat, ale carui parti sint interdependente si reactioneaza global la modificarile mediului . Un alt autor, G. Burdeau, considera ca regimul politic poate fi definit ca "modul de angajare a raporturilor politice, ca expresie a adecvarii statului la scopurile puterii si la menirea

exercitarii ei . Din perspectiva realizarii eficientei procesului de gurernare, J. W. Lapierre considera regimul politic drept o "modalitate de a raspunde problemelor de ordin organizatoric ce se pun guvernarii, problemelor de amenajare a sa pentru a realiza o eficienta maxima

Pornind de la aceste considerente, prin regim politic se poate intelege modul concret de organizare si functionare a sistemului politic, de constituire a organelor de conducere in societate in raport cu cetatenii.Rezulta din definitie ca regimul politic exprima un raport direct intre organele de conducere din societate si cetateni, organele de conducere nefiind legate numai de stat, ci de intregul sistem politic. Daca organele de conducere in societate se constituie prin consimtamantul cetatenilor, ca expresie a vointei si intereselor lor, regimurile sint democratice. Daca organele de conducere ale societatii se constituie fara consimtamintul cetatenilor, fara ca acestia sa fie consultati, fara a li se exprima vointa si interesele, regimurile politice sint dictatoriale. Paleta larga in care se constituie si evolueaza regimurile politice, de la cele cu caracter democratic la cele totalitare, este in stransa legatura cu gradul de oglindire a vointei si intereselor cetatenilor in instituirea acestor regimuri.

Deseori, regimul politic este conceput ca fiind legat de organizarea statului, deoarece statul reprezinta principala institutie politica, iar organele de stat apar ca principalele organe de conducere in societate.

Fie ca este legat de organizarea intregului sistem politic, fie numai de cea a statului, importanta este natura regimului politic : democratica sau dictatoriala. Rezulta, prin urmare, ca regimul politic ocupa un rol esential in sistemul politic, in viata societatii in general.

Experienta istorica a demonstrat ca regimurile democratice au dus si duc la o viata libera, demna si prospera a popoarelor, pe cind cel dictatoriale duc la stagnare, involutii, privatiuni si opresiuni politice.

Statul - institutie centrala a sistemului politic

Statul reprezinta principala institutie a sistemului politic, deoarece prin intermediul statului se realizeaza elementele esentiale ale organizarii si conducerii societatii.Datorita acestui fapt, problematica statului ocupa o importanta pondere in aria de investigatie a fenomenului politic.

Dupa M. Duverger statul este si un mijloc de a asigura o anumita ordine sociala, o anumita integrare a tuturor in colectiv pentru binele comun".

Statul poate fi definit ca principala institutie prin care se exercita puterea politica in societate, limitele uni anumit teritoriu, de catre un grup organizat de oameni care isi impun vointa membrilor societatii privind modul de organizare si conducere a acesteia.

Statul ca principala institutie politica a aparut pe o anumita treapta a evolutiei istorice, raspunzind nevoilor de dezvoltare si progres ale societatii.

In general, aparitia statului este sitiuata in perioada de trecere de la organizarea genetilica a societatii spre orinduirea sclavagista. Necesitatea aparitiei statului este legata de nevoia unor comunitati umane evoluate de a-si asigura functionalitatea printr-o organizare politica.

Statul, ca manifestare a vointei tuturor cetatenilor de a se organiza politic pe baza de lege, a cunoscut 2 tipuri : unul de esenta dictatoriala, care nesocotea vointa cetatenilor si altul de tip democratic, care, indiferent de forma exprima vointa cetatenilor. Esenta statului se manifesta prin mai multe forme in raport cu conditiile concrete ale epocii si tarii respective. Forma de stat este data de 3 elemente:

forma de guvernamant;

structura statului;

regimul politic.

Forma de guvernamant este un raport intre organele de stat in procesul de constituire si exercitare a puterii. In lume exista: monarhii constitutionale, republici parlamentare si republici prezidentiale.

Structura statului reprezinta un raport intre organele centrale si locale ale statului. Sub acest aspect exista state: national-unitare, federative, si confederatii statale. Statul federal constituie o comunitate a statelor nesuverane, care presupune un stat central cu competenta si personalitate distincte de cele ale statelor membre. In cadrul confederatiilor de state suverane, statele membre isi pastreaza suprematia si independenta in mod integral, competentele statului federal referindu-se la luarea unor decizii in comun in relatiile internationale.

Regimul politic reprezinta pentru unii politologi un element al formei de stat, iar pentru altii, un element al sistemului politic. Daca organele statului actioneaza si se constituie prin voin reprezinta pentru unii politologi un element al formei de stat, iar pentru altii, un element al sistemului politic. Daca organele statului actioneaza si se constituie prin vointa cetatenilor, atunci regimul politic respectiv este democratic, daca nu, regimul politic este de natura dictatoriala. In analizele politologice cand se urmareste elucidarea esentei statului, se vorbeste despre regimul politic.

Partidele - institutii ale sistemului politic

Partidele politice pot fi definite ca asociatii libere ale cetatenilor prin care se urmareste, pe baza unei platforme (program), definirea si exprimarea vointei politice a cetatenilor, asociatii care au, si-au afirmat clar si deschis, vocatia si aptitudinea guvernarii.

Partidul are mai multe nivele de organizare in functie de numarul de membri si de influenta electorala.In privinta raportului cu membrii partidul politic apare ca o conventie care stabileste cit de stransa este relatia dintre partid si individ:

primul nivel al participarii la viata politica este constituit de electorat, electorii reprezinta forma cea mai slaba de atasament fata de partid, ei nu sunt juridic membri dar sprijina partidul;

al doilea nivel este constituit de catre simpatizanti, acestia nu sunt membri dar spre deosebire de electori participa la reuniunile publice (si varsa ocazional sume de bani);

al treilea nivel este reprezentat de membri, membrii sunt persoane care fac juridic parte din partidele politice, varsa periodic sume de bani numite cotizatii, aceasta fiind cea mai stransa legatura cu partidul.Un partid isi formuleaza lista cu membri in functie de cotizanti;

un al patrulea nivel este reprezentat de militanti, adica acei membri care isi dedica o parte din timp activitatilor de partid: imprastie presa, scriu scrisorile si declaratiile, participa la campaniile electorale, dintre militanti sunt selectionati functionarii care sunt platit;

al cincilea nivel esta reprezentat de conducere, liderii de partid sunt acele persoane care au dreptul sa reprezinte partidul in raport cu tertii si cu statul si care determina strategia si stabilesc tacticile partidului, ei fac parte din elita politica.

Functiile partidelor ) Contribuie la definirea si exprimarea vointei cetatenilor, respectind suveranitatea nationala, integritatea teritoriala, ordinea de drept si principiile democratiei;

2) Indeplinesc functiile unui organ constitutional si anume:

- functia electorala,

- functia de control / de orientare a partidelor politice,

- functia de definire si exprimare a pozitiilor politice;

Puterea politica - componenta esentiala a sistemului politic

Puterea politica reprezinta o componenta esentiala a sistemului politic de care depinde in mare masura functionarea intregului angrenaj social. Tocmai de aceea, elucidarea raporturilor de putere si a mecanismelor sale capata o importanta deosebita.Puterea politica constituie un subsistem al puterii sociale cu rol determinat in reglarea si functionarea vietii socilae, ea reprezentind capacitatea unor grupuri de oameni de a-si expune vointa in organizarea si conducerea de ansamblu a societatii.

Puterea politica incorporeaza totalitatea relatiilor de autoritate, de dependenta si de subordonare impusa unor persoane de catre alte persoane constituite in organizatii politice care fac uz de drepturile lor legitime si care, pentru exercitarea puterii, este chemat in ajutor interesul societatii, intilnita si sub numele de putere publica, ea are un caracter imperativ sau de constringere.

Principii generale ale domeniului politic

Deci am putea rezuma evidentiind urmatoarele principii generale:

Organizarea unui Sistem politic bine articulat si structurat in relatii, institutii, conceptii prin intermediul caruia societatea isi asigura functionalitatea si progresul .Este un fapt stabilit de realitatea istorica, fara un sistem politic, societatea n-ar putea functiona .De fapt nu exista societate fara sistem politic.

2.Organizarea si conducerea democratica a societatii.Numai in conditiile unei organizari si conduceri democratice sunt posibile progresele sociale, bunastarea, prosperitatea.

3.Armonizarea intereselor cetatenilor, grupurilor, categoriilor sociale.

Unitatea organica intre libertate si responsabilitate.Unitatea dintre responsabilitate si libertate este necesara deoarece progresul social nu poate fi asigurat decit prin manifestarea libertatii in mod responsabil de catre societate.

5. Unitatea organica dintre conducerea democratica a societatii, bunastare si prosperitatea tuturor.

Academia de Studii Economice din Republica Moldova

La Politologie

Tema:Sistemul politic

Cuprins

Sistemul politic.

Structura si functionalitatea sistemului politic.

Sistem politic - Regim politic

Statul - institutie centrala a sistemului politic.

Partidele - institutii ale sistemului politic.

Puterea politica - componenta esentiala a sistemului politic

Principii generale ale domeniului politic.

Bibliografie

1.Emil Racila,Calin Vaslan.Politologie.Bucuresti 2003.

2.Andrei Blanovschi.Statul si Economia.Chisinau 2002.

3.Mosneaga Valerii.Politilogie.