Tratatul de la Maastricht - 1993

Tratatul de la Maastricht - 1993

1. Scurta prezentare

O faza decisiva a procesului integrarii europene a inceput odata cu semnarea de catre cei doisprezece membrii ai Comunitatilor Europene, la 7 februarie 1992, a Tratatului de la Maastricht privind instituirea Uniunii Europene. Acest Tratat a constituit o noua etapa in procesul crearii unei uniuni mai stransa intre statele Europei, in care deciziile sunt luate cat mai aproape de cetateni.

Tratatul de la Maastricht este structurat pe sapte titluri cuprinzand dispozitii referitoare la trasaturile si obiectivele Uniunii Europene, dispozitii de modificare a tratatelor anterioare, reglementari privind politica externa si de securitate comuna, precum si dispozitii asupra cooperarii in domeniile justitiei si afacerilor externe.

Titlul I - Dispozitii comune (articolele A la F);

- Titlul II - Dispozitii pentru modificarea Tratatului, instituind Comunitatea Economica Europeana in vederea stabilirii Comunitatii europene (articolul G);

- Titlul III - Dispozitii modificand Tratatul instituind Comunitatea
Carbunelui si a Otelului (articolul H);

- Titlul IV - Dispozitii modificand Tratatul, instituind Comunitatea
Europeana a Energiei Atomice (articolul I);

- Titlul V - Dispozitii privind o politica externa si de securitate comuna (articolele J la J 11);

- Titlul VI - Dispozitii asupra cooperarii in domeniul justitiei si al
afacerilor interne (articolele K la K 9);

- Titlul VII - Dispozitii finale (articolele L la S ).

Tratatul asupra Uniunii este completat de un numar de 17 protocoale care fac parte integranta din Tratat, din care 16 sunt anexate la Tratatul CEE, devenita Comunitate Europeana, si numai protocolul al 17-lea este anexat la Tratatul asupra Uniunii Europene si la cele trei tratate constituind Comunitatile Europene. Protocolul al 11-lea si al 12-lea se refera la realizarea Uniunii Monetare, iar cel de al 14-lea, referitor la politica sociala, cuprinde in anexa un acord intre statele membre ale Comunitatilor, cu exceptia Marii Britanii. Sunt de asemenea anexate la tratat 33 declaratii grupate intr-un Act final, plus o declaratie adoptata la 1 mai 1992, ulterior semnarii Tratatului de la Maastricht.

Daca protocoalele au aceeasi valoare juridica, facand parte integranta, asa cum este regula generala, din tratatul la care sunt anexate, declaratiile nu au in principiu caracter normativ, ci asa cum indica si numele lor numai o valoare declarativa. Continutul celor 33 de declaratii este foarte variat unele prezentand numai un interes politic, iar altele au o importanta practica si imperativa in precizarea notiunilor Tratatului asupra Uniunii.

In literatura de specialitate s-a exprimat opinia ca tratatele care pun baza Comunitatilor Europene au fost inlocuite de la 1 ianuarie 1993 de Tratatul asupra Uniunii Europene. La Maastricht, aceste tratate nu au fost inlocuite ci practic modificate. Exista o serie de controverse vis - a - vis de fuziunea Comunitatilor Europene si de denumirea exacta a organismului nou creat in baza acestui tratat[1], deoarece foloseste, pe intreg cuprinsul sau, termenul de "comunitate" si nu "comunitati". In pofida unor disfunctionalitati si a starilor de criza care nu au ocolit evolutia fenomenului integrarii, aceasta Comunitate Europeana si-a regasit intotdeauna resursele interne de depasire a momentelor dificile facand apel la flexibilitatea ce ii este caracteristica.

Tratatul de la Maastricht a adus importante mutatii, in lumina sa Uniunea Europeana fiind cea mai "originala" structura internationala a zilelor noastre.

2. Pilonii Uniunii Europene

In structura Tratatului de la Maastricht, Uniunea Europeana cuprinde
Comunitatile (primul pilon) completate cu Politica Externa si de Securitate Comuna (al doilea pilon) si cooperarea in domeniul justitiei si al afacerilor interne (al treilea pilon).

Aceasta structura este net definita de cea instaurata prin Actul Unic European cu cele doua compartimente bine separate: Comunitatea pe de o parte si cooperarea politica pe de alta parte. Structura Uniunii, prin Tratatul de la Maastricht, a devenit astfel mai unitara, chiar daca in acelasi timp este mai complexa si mai ambigua. A devenit mai unitara intrucat cei trei piloni sunt indisolubili legati in ansamblul care constituie Uniunea.

Spre deosebire de Actul unic, Tratatul de la Maastricht defineste in dispozitiile comune obiectivele Uniunii si unele principii fundamentale pe care trebuie sa le respecte si precizeaza totodata ca Uniunea dispune de un cadru institutional unic. Structura institutionala a Uniunii este bazata pe principiul potrivit caruia institutiile sunt comune dar exercita competentele lor dupa proceduri diferite dupa cum dirijeaza Comunitatile sau cooperarile politice. Tratatul afirma identitatea Uniunii pe scena internationala si instaureaza o cetatenie a Uniunii, pastrand si conservand in acelasi timp ceea ce s-a realizat pe plan comunitar. In sfarsit, tratatul prevede proceduri unice, mai intai pentru modificarea Tratatului asupra Uniunii si a celorlalte tratate pe care Uniunea se bazeaza, apoi pentru aderarea noilor state membre.[2]

Este o distinctie incontestabila si foarte importanta in raport cu Actul Unic, intrucat statul aderent devine membru al Uniunii si, deci, membru participant la cei trei piloni. Se poate spune ca Uniunea Europeana stabileste o sinteza coerenta intre Comunitatile Europene create prin Tratatele CECA, CEE si Euratom, completate si modificate prin Actul Unic European pe de o parte si politicile si cooperarile instaurate prin Tratatul de la Maastricht pe de alta parte.

Uniunea Europeana instaurata prin Tratatul de la Maastricht, prin insasi structura sa complexa, poate duce la ambiguitati:

- Uniunea avand aceasta structura pe trei piloni, nu are
personalitate juridica, ea fiind mai degraba un concept politic;

- Politica Externa si de Securitate este o politica comuna a Uniunii si a statelor membre;

- cooperarea in domeniile justitiei si al afacerilor interne este mai ales o cooperare a statelor membre;

- in ce priveste cadrul institutional unic de care dispune Uniunea se poate spune ca numai o singura institutie este cu adevarat institutia Uniunii respectiv Consiliul European. Toate celelalte institutii sunt institutii comunitare puse la dispozitia celor doi piloni (cu exceptia Curtii de Justitie).

3. Obiectivele Tratatului de la Maastricht

• Promovarea unui progres economic si social echilibrat si durabil;
• Crearea unui spatiu liber, fara frontiere interne;
• Instituirea unei cetatenii unice pentru toate statele membre al Uniunii - notiunea de "cetatean european";
• Acordarea "cetateanului european" a protectiei juridice in strainatate din partea oricarei ambasade sau consulat al unuia din statele membre;
• Dreptul cetateanului european de a vota si de a fi ales in statul de resedinta pentru alegerile europene si alegerile locale, dar nu si in cadrul alegerilor generale sau in cele pentru ocuparea posturilor de primari;
• Realizarea Uniunii economice si monetare in trei etape:

pana la sfarsitul anului 1993 - crearea unei piete unice a capitalurilor;

pana la finele anului 1999 - stabilirea unei Banci Centrale Europene independente;

pana la finele anului 2000 - crearea monedei unice;

• punerea in aplicare a unei politici externe si de securitate comuna in scopul promovarii pacii, progresului si securitatii in Europa si in lume;
• noi directii de actiune privind educatia, cultura, sanatatea publica, protectia consumatorilor, retelele de transport transeuropean si politici sociale comune;
• cooperarea in domeniul justitiei si afacerilor interne, cooperare ce are drept scop asigurarea securitatii si protectiei "cetatenilor europeni";

mentinerea integrala a realizarii acquisului comunitar si dezvoltarea acesteia cu scopul de a examina in ce masura, politicile si formele de cooperare instaurate de tratat trebuie sa fie revizuite pentru a asigura eficacitatea mecanismelor si institutiilor comunitare;

• realizarea de politici comune privind:

a.       regimul trecerii frontierelor exterioare UE;

b.      intarirea controlului la granite - problemele de infractionalitate transfrontaliera;

c.       dreptul de imigrare si azil - refuzul de a acorda unul dintre aceste doua drepturi de unul dintre statele membre obliga si pe celelalte state sa adopte aceeasi solutie;

d.      combaterea imigratiei neautorizate, a stabilirii rezidentei si a obtinerii de locuri de munca in mod ilegal in comunitate;

e.       lupta impotriva terorismului, criminalitatii, a traficului de droguri si fiinte umane si a crimei organizate;

f.        cooperarea in materie de justitie penala si civila;

g.       crearea unui oficiu european de politie.