Copiii: factoria agravanti pentru situatia copiilor. Riscuri si vulnerabilitati. Grupuri de copii aflati in situatii critice. Obiective strategice pentru imbunatatirea situatiei sociale a copiilor

Copiii: factoria agravanti pentru situatia copiilor. Riscuri si vulnerabilitati.     Grupuri de copii aflati in situatii critice. Obiective strategice pentru imbunatatirea situatiei sociale a copiilor

Romania a semnat documentele internationale importante referitoare la protectia si drepturile copilului precum "Conventia ONU cu privire la Drepturile Copilului", ratificata prin Legea 18/27 septembrie 1990, document care stipuleaza drepturile fundamentale de care orice copil ar trebui sa beneficieze

* In Romania exista in jur de 6 milioane de copii (0-18 ani), numarul lor fiind intr-o scadere continua.

Copiii au fost in mod accentuat afectati de procesul de saracire din ultimele decenii, ei se nasc proportional mai mult in familiile sarace si nasterea lor creste riscul de saracire al intregii familii.

Greutatea medie la nastere in Romania este cu circa 200 de grame mai mica decat a nou-nascutilor din tarile Europei de Vest

Proportia copiilor nascuti de mame necasatorite (multe de etnie roma) a crescut de la 17% in 1993 la 24,1% in 1999.

In 1999, 9% dintre copii erau nascuti de mame fara scoala primara absolvita si doar 5,7% de mame cu studii superioare

Frecventa copiilor cu greutate de sub 2,5 Kg la nastere la mamele cu cel mult 4 clase este de 15%, in timp ce la mamele cu liceu sau studii superioare este de doar 7%.

In anul 2000, s-au inregistrat aproximativ 2000 de nasteri la mame sub 16 ani, fapt ce constituie un risc ridicat pentru copil, inclusiv riscul abandonului.

Numarul de avorturi, care a atins un varf in 1990 (putin sub 1 milion - peste 3 avorturi la un nascut viu), s-a mentinut foarte ridicat si in continuare - 1,1 avorturi pentru fiecare nou nascut in ultimii ani, rata cea mai mare din Europa. Acest fapt se datoreaza numarului mic de femei care recurg la mijloace de contraceptie - 30% din totalul femeilor de varsta fertila.

Dupa 1989, odata cu liberalizarea avortului, numarul nou-nascutilor intr-un an a scazut de la 16 la 1000 de locuitori in 1989, la 10,2 in 1996 si stabilizandu-se in ultimii ani la 10,4 - 10,5. In cifre absolute, numarul nou-nascutilor a scazut de la 369.000 in 1989, la 234.521 in 2000.

Datorita scaderii accentuate a natalitatii, dupa 2008, cand generatiile mult mai putin numeroase nascute dupa 1990 vor intra pe piata muncii , este probabil sa inceapa o criza a fortei de munca tinere in Romania, criza care se va acutiza treptat si va afecta si sistemul de asigurari sociale.

Copiii Institutionalizati. Ca urmare a Decretului din 1966 dat de Ceausescu pentru interzicerea avorturilor, numarul de nou-nascuti s-a dublat in 1967 fata de 1966, crescand de la 273.678 la 527.764 nascuti. Aceasta a condus la cresterea numarului nasterilor nedorite si, ca o consecinta, a numarului de copii abandonati si institutionalizati si la incercari empirice de intrerupere a sarcinilor care au provocat o crestere alarmanta a mortalitatii infantile, mortalitatii materne, numarului de copii cu handicap.

Dupa 1989 numarul mare de copii abandonati si institutionalizati s-a datorat mentinerii unei natalitati ridicate la familiile aflate in saracie extrema sau afectate de o accentuata dezagregare sociala, in ciuda scaderii generale a numarului de nou-nascuti

In martie 2002, conform evidentelor ANCPA, se aflau in diferite forme speciale de protectie in afara familiei naturale 87 521 de copii. Aici sunt inclusi si copiii cu handicap care in timpul scolii locuiesc in camine speciale, dar se intorc in familie in timpul vacantelor. Daca scadem acesti copii, s-ar putea estima ca numarul copiilor abandonati legal sau de facto, care deci si-au pierdut legatura normala cu familia lor naturala (si cuprinsi in institutii rezidentiale sau in diferite forme de plasament) se plaseaza intre 75 000 si 80 000, 000, adica aproximativ 1,3% din intreaga populatie de copii

Factori agravanti pentru situatia copiilor.

a. Procesul de saracire si de dezagregare sociala in anumite zone ale colectivitatii. Accentuat in mod special dupa 1989, efectul acestui proces este amplificat de o polarizare sociala a natalitatii. Copiii se nasc mult mai frecvent in familiile sarace decat in familiile prospere. Astfel, ponderea copiilor sub 16 ani in populatia celor mai sarace 30% dintre familii era, in 1999, de 27%, adica de 3 ori mai mare decat ponderea lor in populatia celor mai bogate 30% dintre familii (9%). O proportie mare de copii traiesc in conditii de saracie severa sau chiar de mizerie, fapt care le pune in pericol nu numai dezvoltarea lor sociala normala, dar si cea biologica.

Efectul saraciei este agravat adesea de efectele distructive ale dezagregarii sociale si, in mod special, ale familiei. Abandonul copiilor nu este produsul saraciei propriu-zise, ci al dezagregarii familiei care se cupleaza cu starea de saracie si o amplifica. Neglijarea si chiar maltratarea copiilor, exploatarea lor sunt, la randul lor, produse ale degradarii structurilor sociale ale familiei si comunitatii, ale dezagregarii stilurilor de viata.

b. Deficitul de suport pentru copii. Alocatia pentru copii care, in 1989, se plasa spre 10% din salariul mediu, a fost beneficiul social a carui valoare s-a erodat cel mai rapid, ajungand in 2005 la mai putin de o treime din valoarea sa cu 15 ani in urma.

O serie de servicii sociale pentru copii si pentru familiile cu copii s-au erodat si ele : tabere gratuite, facilitati de petrecere a timpului liber, chiar accesul la serviciile medicale a devenit dificil pentru multe familii.

Gradinitele si, in mod special, cresele, au devenit mai costisitoare, ponderea familiilor care beneficiaza de aceste facilitati reducandu-se dramatic.

Formele de suport social pentru familiile monoparentale sunt extrem de reduse.

Serviciile de asistenta sociala pentru familiile cu copii, inexistente in regimul comunist, nu s-au dezvoltat nici in ultimii 15 ani. Practic, singurele servicii de asistenta sociala pentru copii sunt oferite in institutiile rezidentiale pentru copiii abandonati si pentru cei cu disabilitati. Serviciile judetene de protectie a copilului se centreaza aproape exclusiv pe situatia copilului abandonat sau cu risc de abandon.

Nu exista decat un mod exceptional o asistenta sociala pentru familiile cu copii, cu exceptia unui numar restrans de familii care prezinta riscul de abandon.

Si pentru copiii cu diferite tipuri de handicap, se4rviciile in familie si comunitate sunt, mai degraba, o exceptie, fapt care invita in mod constant la institutionalizarea acestora.

In ciuda persistentei unui numar mare de copii abandonati, adoptia nationala nu numai ca nu a fost stimulata, dar chiar practic, descurajata.

In ciuda persistentei unui numar mare de copii abandonati, adoptia nationala nu numai ca nu a fost stimulata, ci, practic, descurajata.

Singurul sector in care conditiile de viata ala copiilor s-au imbunatatit in mod semnificativ este, paradoxal, cel al institutiilor rezidentiale pentru copiii abandonati sau cu disabilitati.

Riscuri si vulnerabilitati. Grupuri de copii aflati in situatii critice

Ca urmare a factorilor sus-mentionati, urmatoarele grupuri de copii se afla in situatii dramatice si in legatura cu care trebuie promovate masuri energice :

Situatia copiilor aflati in afara familiei de origine, in plasament sau incredintare (31.03.2004):

Sursa: ANPCA Nota: cifra de 87 518 este substantial mai ridicata decat numarul de copii efectiv separati de familie, prin abandon legal declarat sau doar de facto, ea incluzand si copiii cu handicap care, in timpul anului scolar, locuiesc in internatele scolilor, dintre care doar o mica parte si-au pierdut legatura cu familie naturala. In aceasta din urma categorie par sa fie inclusi in jur de 18 000 copii.

Datorita unei politici active de stimulare a plasamentului familial pentru copiii abandonati, in ultimii ani exista o tendinta de scadere rapida a numarului de copii plasati in institutii. Numarul acestora ramane insa ridicat, mai ales la categoria de varsta de peste 14 ani, care include aproape jumatate din copiii institutionalizati.

Exista date care sugereaza ca, departe de a fi fost stopat, abandonul copiilor ar putea fi chiar in crestere rapida. Ministerul Sanatatii si Familiei a identificat 2 315 cazuri de noi nascuti abandonati in spitale si maternitati in primele 5 luni ale anului 2005. Daca aceasta tendinta se va mentine pe intregul an 2005, abandonul la nastere va depasi in acest an 2,5% din totalul nou-nascutilor. La aceasta cifra se vor adauga si abandonul ulterior nasterii.

Copiii care traiesc in conditii de mizerie absoluta: familii fara locuinta, sau cu conditii de locuire improvizate, degradate, cu mult sub standardele unei societati civilizate; lipsiti de o alimentatie minimala; fara acces practic la serviciile de asistenta medicala si chiar la scolara.

Copii care se confrunta cu o saracie severa, fiind lipsiti de multe dintre bunurile si serviciile care sa le asigure o dezvoltare biologica si sociala normala.

Copii abandonati care reprezinta aproape 1,3% din totalul copiilor sub 18 ani. Pe langa cei abandonati la nastere, sunt multi copii plasati in institutii rezidentiale de catre familiile lor, incapabile a le asigura un minimum de conditii de viata Aceasta din urma situatie este, de facto, o forma de abandon. Ultimele date furnizate de Ministerul Sanatatii si Familiei indica o situatie alarmanta in ceea ce priveste abandonul. Departe de a fi fost stopat, numarul de copii abandonati la nastere pare in acest an a fi in crestere, putand atinge nivelul de 2,5% din totalul nasterilor.

Cazurile de copii fara identitate legala (in special copii din populatia de romi) si care, datorita lipsei actelor de identitate, nu pot beneficia de nici o forma de suport/ serviciu social, inclusiv nu pot fi inscrisi in sistemul scolar.

Un numar mare de copii nedoriti, ca urmare a lipsei de acces la mijloacele de planificare familiala, sau de copii procreati nu ca rezultat al unei angajari responsabile a parintilor.

Persistenta fenomenului copiii strazii. In ciuda variatelor programe intreprinse de multe organizatii neguvernamentale, pe fondul unei reactii inhibate a autoritatilor publice, numarul copiilor strazii nu pare a se fi diminuat in ultimii ani.

Copii neglijati sau chiar abuzati fizic si emotional in propria familie. Neacordarea de catre familie a suportului necesar formarii si dezvoltarii copiilor este adesea agravata de expunerea copiilor la acte de violenta din partea parintilor. Saracia, stresul social, dar mai ales procesele de dezagregare sociala accentuate in perioada tranzitiei sunt factori profunzi ai inrautatirii climatului familial in care copii cresc.

Tinerii lipsiti de familie care parasesc institutiile pentru copii la 18 ani. Lipsa suportului familiei, crucial pentru asigurarea integrarii in viata adulta, dublata adesea de subdezvoltarea capacitatilor de viata autonoma, sunt factori care fac din tinerii iesiti din institutiile pentru copii un grup cu vulnerabilitate foarte ridicata. Multi dintre acesti tineri traiesc in strada, lipsiti de sanse de a obtine un loc de munca stabil.

Necuprinderea in sistemul scolar a unui numar intolerabil de ridicat de copii. Un grad ridicat de abandon scolar in ciclul obligatoriu, dar si o cuprindere inca scazuta in ciclul secundar care sa ofere calificare profesionala. Agravarea inegalitatii sanselor educationale. Grupuri sociale cu oportunitati educationale substantial scazute: populatia de romi, segmentele sarace, mediul rural.

Accesul limitat la serviciile medicale ale unor segmente importante de mame si copii. Femeile insarcinate care nu au asigurare medicala nu primesc asistenta medicala gratuita la nastere decat in cazuri de urgenta si datorita bunavointei medicilor.

Prevenirea si tratarea delincventei juvenile este o zona afectata de severe deficite legislative si institutionale. Copilul este insuficient protejat de riscul de a deveni victima sau delincvent, iar consecintele unor asemenea situatii pentru dezvoltarea ulterioara a copilului nu fac obiectul unor actiuni recuperatorii articulate.

Legea Venitului Minim Garantat nu reduce in fapt decat indirect saracia severa a copiilor. Pana la intrarea in functiune a acestei legi erau multe familii ale caror surse constante de venit erau alocatiile pentru copii. Legea VMG ridica sensibil veniturile familiilor aflate in saracie extrema, dar anuleaza contributia suplimentara a alocatiilor pentru copii, acestea fiind scazute din VMG. Aceste familii, cu gradul cel mai accentuat de saracie, nu vor mai beneficia, in virtutea acestei optiuni legislative, de nici o crestere a alocatiei pentru copil. Pentru a pastra caracterul de suplimentare a veniturilor familiilor cu copii prin alocatie (recunoastere a faptului ca este nevoie de o sursa aditionala pentru cresterea copiilor) este nevoie a se examina posibilitatea ca, intr-un grad sau altul, familiile cu copii beneficiare de VMG sa cumuleze cel putin o parte din alocatia pentru copii ca supliment la VMG.

Obiective strategice pentru imbunatatirea situatiei sociale a copiilor

Obiectiv 1: Reducerea substantiala a saraciei copiilor

Eradicarea saraciei extreme a copiilor

Sustinerea garantarii venitului minim

Asigurarea unei locuinte, inclusiv provizorii, pentru toate familiile cu copii lipsite de locuinta

Examinarea posibilitatii ca familiile cu copii aflate in conditii de saracie severa, beneficiare ale Venitului Minim Garantat, sa poata cumula cu acesta, cel putin partial, alocatiile pentru copii, eventual sub forma unor bunuri si servicii.

Reducerea substantiala, cu prioritate, a numarului de copii care locuiesc in conditii precare/ mizere.

Marirea numarului de locuinte sociale, cu acces prioritar pentru familiile cu copii

Cresterea numarului de locuinte temporare care sa preia, pana la gasirea unor locuinte normale, familiile cu copii care locuiesc in conditii precare/ mizere

Absorbtia rapida a numarului de copii care traiesc in conditii de saracie

Cresterea alocatiei pentru copii pana la valoarea de 10% din salariul mediu net

Mentinerea si extinderea formelor de suport/ gratuitati pentru copii din familiile sarace: manuale si rechizite scolare (programul aplicat in 2001-2002 de MEC in aceasta privinta pare a fi produs efecte pozitive), mese la scoala, vacante, acces la crese si gradinite, camine pentru copiii din invatamantul secundar si superior, acces la cluburi scolare si sportive.

Promovarea unei politici speciale de suport pentru familiile monoparentale

Familiile monoparentale reprezinta aproximativ 10% din familiile cu copii din Romania, fara a fi insa sustinute de vreo forma speciala de suport. In tarile Occidentale exista politici articulate de politici de suport pentru aceste familii

Obiectiv 2: Scaderea riscului de abandon, inclusiv prin asigurarea dreptului copilului de a fi nascut intr-o familie care il doreste

Asigurarea accesului la mijloacele moderne de planificare familiala, cu o atentie speciala pentru grupurile defavorizate

Educatie sexuala eficace, cu accent pe adolescenti si grupurile defavorizate

Actiuni de crestere a responsabilitatii deciziei de procreere, in mod special prin actiuni de asistenta sociala a grupurilor cu risc ridicat

Instituirea unui sistem de servicii de asistenta sociala cu o orientare prioritara spre evitarea abandonului: servicii de asistenta sociala in comunitate, complementar cu dezvoltarea asistentei sociale in spitale si maternitati

Fenomenul "copiii strazii" este unul dintre cele favorite pentru mass media, inclusiv pentru cea Occidentala si ca urmare pentru ONG-uri atat datorita situatiei extrem de grave in care se afla copiii cat si datorita sanselor mai mari de a obtine finantari (din tara dar si din afara) pentru astfel de programe. Poate de aceea numarul de copii ai strazii a fost adesea exagerat.

In raportul aparut sub egida UNICEF "Un Deceniu de Tranzitie" (coord. I. Mihailescu, Buc. 2000) se mentioneaza un numar de 663 de cazuri identificate in strada timp de o luna in 12 orase mari care includ majoritatea copiilor strazii, alti 637 fosti copii ai strazii fiind inregistrati ca internati in centrele de minori (cu finantare publica) si alti 719 in centre ale ONG-urilor. Se ajunge in total la aproximativ 2000 de fosti sau actuali copiii ai strazii estimate de autoritati pentru cele mai importante 12 orase. Extrapoland la nivelul intregii tari se ajunge la un numar de maximum 3000 -3500 de "copii ai strazii" fosti sau actuali, cea mai mare parte a lor fiind de fapt  fosti copii ai strazii  aflati in institutii si nu in strada.

Numarul copiilor aflati efectiv in strada poate fi considerat, in consecinta, a se plasa sub 1000.

Intr-un studiu realizat in anul 2000 pe 84 de copii ai strazii din Bucuresti, s-u constatat urmatoarele caracteristici ale acestora:

- Au probleme legate de familia de origine:

Mama necunoscuta -6%, tatal necunoscut -19% din cazuri

Nu au mama (nu a fost cunoscuta sau a decedat) -23% din cazuri

Parintii nu sunt casatoriti legal (sunt in concubinaj, divortati, nu sunt cunoscuti) - 49%

Sunt romani - 79,8% si romi 20,2% (fata de un procent de 4% -6% din populatie cat reprezinta romii)

Au probleme legate de actele de identitate:

Nu au certificat de nastere - 15,5%

Nu au buletin de identitate - 41% dintre cei de peste 14 ani

- Au probleme legate de comportament:

Fumeaza - 60%

Consuma droguri -19%

Consuma alcool - 17%

Au cazier - 15,5%

Sunt in grija a 2 sau mai multe fundatii - 49%

Datele din raportul UNICEF (2000) mentionat anterior releva ca 32% dintre copiii strazii din toata tara nu au acte de identitate, ca aproape 80% dintre ei cersesc, 16% spala masini si 14% fura.

Numarul copiilor institutionalizati in Romania care ajung la varsta de 18 ani si ar trebui sa paraseasca institutiile pentru copiii este de aproximativ 4500 pe an. O mica parte dintre ei (cei cu handicapuri grave) sunt preluati in institutii pentru adulti, restul confruntandu-se cu dificultati imense de a obtine un minim de conditii pentru viata independenta: locuinta si loc de munca. Numai in casele de copii sunt peste 5.000 de tineri care, desi au implinit 18 ani, sunt mentinuti (multi nelegal) in centrele deplasament deoarece nu au unde sa locuiasca. Adesea ei nu au o calificare, prezinta adesea un deficit de socializare (nu stiu sa se relationeze cu cei din jur, sa ia decizii, sa duca o viata sociala normala independenta).

Interventiile specifice realizate pana in prezent de catre ANPCA si Directiile pentru Protectia Copilului sau care sunt in curs de desfasurare, privind integrarea in societate a tinerilor care parasesc sistemul de protectie sunt:

Infiintarea, la nivelul comunitatii, a serviciilor de asistenta si sprijin pentru tineri, ca structuri integrate in sistemul de servicii de protectie a copilului

Elaborarea si promovarea unui plan individual pentru evaluarea si orientarea copiilor incepand cu varsta de 14 ani

Dezvoltarea de programe de orientare socio-profesionala pentru copii/tineri din sistemul de ocrotire si corelarea lor cu alte programe de dezvoltare regionala

Elaborarea unui model de formare complementara a educatorilor care pregatesc adolescentii din centrul de plasament pentru parasirea institutiei si integrarea lor sociala si profesionala

Obiectiv 3:Reducerea rapida a numarului si gravitatii cazurilor de copii neglijati/ abuzati/ maltratati/ exploatati in propria familie

Reglementarea juridica a situatiilor de neglijare/ abuz/ maltratare/ exploatare a copilului in propria familie

Constituirea unui sistem institutional de prevenire si interventie in asemenea cazuri: asistenta sociala comunitara, politie, justitie.

Dezvoltarea unui sistem institutional de preluare, de regula temporara, a copiilor din familiile care nu le asigura conditii minime de dezvoltare

Instituirea unui sistem de servicii de asistenta sociala pentru victimele abuzului: centre de zi, plasament familial in regim de urgenta, locuinte provizorii pentru femeile victime ale violentei domestice

Lansarea unui program de cercetare a dimensiunilor si a factorilor neglijarii/ abuzului/ maltratarii/ exploatarii copiilor in familie

Program de responsabilizare a parintilor: prin servicii de asistenta sociala in situatii de risc, intarirea relatiei cu scoala, inclusiv prin introducerea printre conditionalitatile diferitelor beneficii sociale (de ex. VMG) legatura cu scoala si sustinerea participarii scolare a copiilor.

Obiectiv 4: Reforma radicala a tratarii cazurilor de abandon

Lansarea unui program agresiv de adoptii nationale

Promovarea cu hotarare a programului de dezinstitutionalizare si de dezvoltare a formelor alternative la institutionalizare

Extinderea in continuare a sistemului de plasament familial, complementar cu dezvoltarea unui sistem de asistenta sociala comunitara de suport si monitorizare

Reforma radicala a institutiilor rezidentiale pentru copii: aplicarea accelerata a programului de lichidare a institutiilor de tip vechi, prin dezinstitutionalizare si, acolo unde acest lucru nu este posibil, prin constituirea de institutii de mici dimensiuni, de tip familial. Daca in 1998 doar 7% din institutiile de tip rezidential aveau mai putin de 50 de copii, in martie 2002 procentul acestora a crescut la 43%.

Reducerea numarului de adoptii internationale si proceduri eficace de asigurare a promovarii interesului superior al copilului in acest proces

Dezvoltarea unui Program national de suport al integrarii in viata matura a tinerilor care ies din sistemul de suport pentru copiii abandonati (din institutii, dar si din sistemul de plasament familial)

Obiectiv 5:Stimularea si sustinerea unei calitati ridicate a natalitatii

Mentinerea si extinderea concediului maternal platit

Cresterea alocatiei pentru copii

Cresterea numarului de crese si de gradinite, complementar cu cresterea calitatii lor

Examinarea posibilitatii de reducere a varstei de acceptare la gradinita de la 3 ani la 2 ani.

Promovarea unor forme flexibile si imaginative de ingrijire de zi a copiilor mici: ca de exemplu in familii specializate.

Obiectiv 6:Diversificarea serviciilor de suport pentru copii in cadrul comunitatii

Dezvoltarea sistemului de servicii de asistenta comunitara: asistenta sociala in familie, centre de zi comunitare pentru copiii cu nevoi speciale, pentru copiii din mediile sociale defavorizate

Obiectiv 7:Cresterea gradului de profesionalizare a personalului antrenat in protectia copilului

Cresterea ponderii personalului de specialitate cu calificare ridicata inca deficitar in prezent: asistenti sociali, psihologi, sociologi, pedagogi

Reciclarea/ perfectionarea profesionala a personalului existent, inclusiv prin forme universitare si postuniversitare la distanta/ frecventa redusa

Obiectiv 8:Eradicarea fenomenului copiilor strazii, in cursul a 1-2 ani

Prevenirea abandonului in strada a copiilor, inclusiv prin preluarea imediata a copiilor ajunsi in strada

Dezvoltarea unui sistem de institutii diferentiate de preluare a copiilor strazii si asigurarii unui proces de resocializare a lor

Lansarea unei actiuni ferme de preluare din strada a fiecarui caz, in functie de gravitate, in institutii "deschise" a cazurilor "usoare" (copii veniti de curand in strada, multi nu consuma inca droguri sau alcool, nu fura, nu au cazier) si in institutii "inchise" (centre de dezintoxicare, centre de reeducare) a cazurilor mai dure   

Obiectiv 9: Prevenirea delincventei juvenile si recuperarea sociala a delincventilor minori, sustinerea sociala a victimelor minori ai delincventei

Programe de prevenire a delincventei juvenile, dar si de diminuare a riscului de a deveni victima

Constituirea unui sistem special de tratate a delincventei juvenile, prin schimbari legislative si institutionale

Elaborarea unei legislatii speciale

Tribunale speciale pentru delincventii minori

Dezvoltarea de sisteme de corectie/ reinsertie sociala speciale pentru minori, cu accent pe formele comunitare de corectie si recuperare

Dezvoltarea de servicii pentru suportul victimelor minore ale actelor criminale

Combaterea cu fermitate a traficului de copii si a prostitutiei juvenile

Elaborarea si implementarea unui program national comprehensiv de prevenire a consumului de droguri si a tratamentului dependentei de drog.