GHIDUL

DE APLICARE A CODULUI DE ETICA SI DEONTOLOGIE AL POLITISTULUI

Preambul

Dreptul de politie al statului se exercita prin intermediul structurilor special create, cu atributii in domeniul ordinii si sigurantei publice. La nivelul Ministerului Internelor si Reformei Administrative structurile cu astfel de atributii sunt: Inspectoratul General al Politiei Romane, Inspectoratul General al Politiei de Frontiera, Inspectoratul General al Jandarmeriei, Directia Generala de Pasapoarte, Inspectoratul National pentru Evidenta Persoanelor, Directia Regim Permise si Inmatricularea Vehiculelor, Centrul National de Administrare a Bazelor de Date privind Evidenta Persoanelor, Autoritatea pentru Straini, Academia de Politie "Alexandru Ioan Cuza", Oficiul National Pentru Refugiati, Centrul de Cooperare Politieneasca Internationala, Serviciile Publice Comunitare pentru Evidenta si Eliberarea Pasapoartelor Simple si Serviciile Publice Comunitare Regim Permise si Inmatriculare a Vehiculelor.

Prezentul ghid se aplica politistilor, politistilor de frontiera si jandarmilor care-si desfasoara activitatea in structurile mentionate anterior, denumiti generic, in continuare, lucratori in domeniul ordinii si sigurantei publice / lucratori.

In exercitarea functiei publice, lucratorii iau hotarari cu caracter obligatoriu, urmaresc indeplinirea lor, iar la nevoie le pot impune, potrivit procedurilor legale, utilizand mijloacele din dotare.

Pericolul de a incalca reglementarile legale exista permanent, iar conditii propice pot sa apara frecvent in activitatea de zi cu zi a lucratorilor in domeniul ordinii si sigurantei publice. Sunt avute in vedere mediile in care acestia actioneaza, drepturile si libertatile care pot fi afectate prin interventiile lor, precum si disponibilitatea celor vizati prin masurile politienesti de a oferi lucratorilor avantaje diverse pentru a evita consecintele aplicarii prevederilor legale.

In acest context, un rol important il are faptul ca lucratorii in domeniul ordinii si sigurantei publice intra frecvent in contact cu cetatenii, in sprijinul si in interesul carora ei isi desfasoara activitatea.

Tocmai de aceea este necesar un Cod de etica si deontologie si un Ghid de aplicarea a acestuia, ca instrumente care sa surprinda perspectiva normelor morale ale profesiei, cu scopul de a stabili linia comportamentala pe care societatea, prin membrii sai, o asteapta de la lucratorii in domeniul ordinii si sigurantei publice.

Etica este ansamblul regulilor de conduita impartasite de o comunitate anumita, reguli care sunt fundamentate pe distinctia intre bine si rau.

Etica este o teorie asupra moralei. Un demers etic inseamna sa reflectam asupra principiilor generale (inclusiv pe ce baza aleg un anumit set de principii in raport cu altul) si sa judecam din perspectiva acestor principii ce ar trebui sa faca o persoana, inclusiv noi insine, intr-o situatie particulara.

Rolul eticii este sa ajute oamenii si institutiile sa decida ce este mai bine sa faca, pe ce criterii sa aleaga si care le sunt motivatiile morale in actiunile lor

Deontologia este doctrina referitoare la normele de conduita si obligatiile etice ale unei profesii[2] . Ea este o parte a eticii care se ocupa cu studiul normelor si obligatiilor specifice unei activitati profesionale. Deontologia profesionala specifica domeniului ordinii si sigurantei publice cuprinde totalitatea regulilor si uzantelor care ghideaza relatiile dintre lucratori ori dintre acestia si cetateni.

Deontologia se sustine ea insasi pe lege si prin lege.

I.         Necesitatea existentei Codului de etica si deontologie al politistului si a Ghidului practic de aplicare a acestuia

1. Elaborarea Codului de etica si deontologie al politistului este admisa implicit de dispozitiile Legii nr. 360/2002 privind Statutul politistului cu modificarile si completarile ulterioare. Cu toate acestea, urmeza ca prevederile Codului sa se aplice tuturor lucratorilor, asa cum au fost definiti in preambul, diferentiat, in functie de statutul de personal al acestora.

De asemenea, Recomandarea Rec. (2001) 10 adoptata de Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei, avand in vedere diversitatea structurilor de politie si a organizarii acestora, opteaza pentru alinierea codurilor de conduita opozabile politiilor nationale la normele Codului european de etica al politiei, in vederea stabilirii unor orientari si principii europene comune in masura sa asigure compatibilitatea serviciilor oferite, sa impuna un nivel convenabil din punct de vedere calitativ al acestora atat pentru beneficiari, cat si pentru furnizori. Pe cale de consecinta, institutiile cu atributii in domeniul ordinii si sigurantei publice isi vor putea indeplini mai bine obligatia de garant al statului de drept.

Un alt argument ce pledeaza in favoarea existentei Codului de etica si deontologie al politistului se regaseste in necesitatea instituirii unui instrument in masura sa sustina promovarea unei noi culturi profesionale. Astfel, Codul poate constitui un punct de referinta in formarea personalului, mai ales in ceea ce priveste comportamentul in diverse situatii determinate de indeplinirea atributiilor de serviciu.

Identificarea si instituirea unei stari de echilibru intre drepturile cetatenilor, interesele autoritatilor publice si drepturile si indatoririle lucratorilor, reprezinta un alt obiectiv avut in vedere la elaborarea Codului.

O atentie deosebita s-a acordat evidentierii legaturii stranse dintre structurile cu atributii in domeniul ordinii si sigurantei publice si societatea civila, avand in vedere ca eficacitatea actiunilor acestora este influentata in mod direct de sustinerea pe care o primesc din partea cetatenilor.

Ca urmare, au fost puse in evidenta reguli de comportament ale lucratorilor, cu scopul declarat de a intari parteneriatul cu populatia, prin furnizarea unor servicii de calitate si/sau informatii de interes public, fara a nesocoti insa confidentialitatea datelor si protectia informatiilor clasificate.

2. Ghidul de aplicare a Codului de etica si deontologie al politistului nu este un manual de proceduri si nici un instrument disciplinar.

Acesta nu se substituie statutelor profesionale proprii personalului cu atributii in domeniul ordinii si sigurantei publice si nici altor reglementari legale aplicabile lucratorilor (de exemplu: Regulamentul disciplinei militare ori alte dispozitii care stabilesc reguli de comportament, indiferent de forma de redactare sau titulatura acestora).

Ghidul isi propune sa evidentieze perspectiva practica a principiilor si regulilor de comportament exprimate in Codul de etica si deontologie al politistului.

Realizarea acestor modele de comportament se bazeaza atat pe "bunul simt" si "bunele practici" inregistrate in activitatea lucratorilor din structurile care desfasoara activitati de ordine si siguranta publica, cat si pe consecintele in plan etic al unor dispozitii legale aplicabile in activitatea politieneasca.

Scopul Ghidului nu este acela de a reprezenta o culegere de spete comportamentale, ci de asigurare a elementelor explicative necesare intelegerii spiritului si literei Codului. Particularizarile ce se impun se vor realiza, de aceea, in procesul de invatamant pentru formarea initiala si continua, in cadrul activitatilor educative, precum si ca autoevaluare comportamentala a politistilor prin raportare la modul de respectare individuala a cerintelor etice si deontologice din Cod.

II. Principii ce stau la baza activitatii lucratorului in domeniul ordinii si sigurantei publice

Ceea ce individualizeaza profesiile din domeniul ordinii si sigurantei publice este, in special, climatul specific de moralitate. Respectul pentru ordine si lege, precum si impunerea respectarii acestora, nu pot fi realizate decat cu angajati care au un comportament fara repros.

In acest sens, pentru a fi in masura sa ofere populatiei servicii corespunzatoare, se recomanda ca lucratorii sa cunoasca, sa inteleaga si sa respecte principiile fundamentale care trebuie sa le guverneze conduita profesionala.

a) Legalitatea

Este principiul fundamental care sta la baza activitatii lucratorilor din domeniul ordinii si sigurantei publice. Potrivit acestui principiu, activitatile si actiunile trebuie sa se desfasoare numai in spiritul si cu respectarea prevederilor actelor normative. Este de altfel cunoscut faptul ca si cetatenii, in exercitarea drepturilor si libertatilor lor, sunt supusi rigorilor impuse de lege.

Pornind de la premisa ca legile reprezinta garantia sigurantei cetatenilor intr-un stat democratic, orice actiune sau activitate a structurilor cu atributii in domeniul ordinii si sigurantei publice trebuie sa-si aiba fundamentarea in lege si numai in lege.

Respectarea principiului legalitatii se realizeaza prin:

cunoasterea temeinica de catre lucratori a prevederilor legale, precum si a regulamentelor specifice;

autocontrol in desfasurarea actiunilor/activitatilor;

control ierarhic.

Cunoasterea prevederilor legale precum si a regulamentelor specifice presupune existenta unui bagaj informational ce trebuie in permanenta completat. Totodata, interpretarea si aplicarea cunostintelor si evaluarea situatiilor practice trebuie sa fie facuta fara partinire, cu buna credinta.

Autocontrolul se realizeaza de catre fiecare lucrator prin raportarea actiunilor proprii la normele legale, inaintea, pe parcursul si dupa desfasurarea acestora. Aceasta forma de control poate fi apreciata ca fiind de o mai mare importanta in ceea ce priveste asigurarea legalitatii in raport cu celelalte forme de control, avand in vedere ca activitatea politistilor se desfasoara nu numai in sediul unitatii sau in apropierea acesteia, ci si in zone sau unitati teritoriale izolate. In aceeasi masura, autocontrolul implica si autocenzura comportamentala. Astfel, atitudinea absolut legala constituie una din premisele garantiei asumarii valorilor eticii si deontologiei profesionale.

Un alt aspect pe care il implica principiul respectarii legalitatii este vizat de exercitarea controlului ierarhic, realizat, in principal de:

sefii directi si nemjlociti;

organele cu atributii de control.

Este stiut faptul ca lipsa unui control adecvat poate favoriza aparitia fenomenelor de incalcare a legalitatii, prin savarsirea de abuzuri/abateri sau prin neindeplinirea atributiilor de serviciu.

Prin atributiile cu care sunt investite, organele de control vor urmari ca lucratorii, indiferent de grad si functie, sa respecte legea dar si deontologia profesionala.

Deci, lucratorii din domeniul ordinii si sigurantei publice vor veghea la respectarea legii, in general, potrivit competentelor ce le revin si, in acelasi timp, vor avea in vedere ca prin actele si faptele lor sa se situeze in perimetrul legalitatii. Nu trebuie sa fie scapat din vedere nici faptul ca legea se cere respectata si aparata, dar, in egala masura ii si apara pe lucratorii care, in rezolvarea diferitelor situatii profesionale, isi fundamenteaza actiunile exclusiv pe baza normelor legale.

b) Egalitate, impartialitate si nediscriminare

Acest principiu trimite in modul cel mai direct la ceea ce inseamna etica si deontologie politieneasca. Cei trei termeni sunt intr-o mare masura complementari, se suprapun pe unele domenii si pot fi, ca atare, tratati global.

Egalitatea presupune, pe de o parte, asezarea de catre lucrator, pe acelasi plan, a tuturor persoanelor, indiferent de imprejurarile profesionale in care intra in legatura cu acestea si, pe de alta parte, abordarea in aceeasi maniera a cazurilor similare.

Impartialitatea il va situa pe lucrator deasupra unor probleme litigioase in care nu trebuie sa se implice altfel decat profesional. O asemenea pozitie ii va permite sa abordeze detasat de sentimente circumstantele profesionale in care se afla.

Nediscriminarea, ca aspect al acestui principiu, consta in faptul ca functionarul nu trebuie sa se lase condus de idei preconcepute, de resentimente, de impulsuri necenzurate atunci cand intra in contact cu diferite categorii de persoane, indiferent de pozitie sociala, sex, religie, rasa etc.

Este recomandat, prin urmare, ca la judecarea efectelor propriei actiuni sau a altora, lucratorul sa evalueze masura in care, in practica, s-a ghidat dupa elementele care definesc principiul analizat - a respectat si asigurat egalitatea, si-a impus impartialitatea si s-a afirmat ca adversar al discriminarilor de orice fel.

Masurile luate pot crea nemultumiri in randul unor categorii de cetateni. Deseori, nemultumirile se manifesta paradoxal, chiar in randul persoanelor care prin actele si faptele lor incalca normele legale si de comportament, impuse si acceptate de societate si prejudiciaza astfel drepturile fundamentale ale cetatenilor, precum si in randul rudelor, cunoscutilor sau prietenilor acestora aflati la locul producerii evenimentului sau care afla despre acesta. Este reactia clasica prin care aceste persoane incearca sa-si transfere vinovatia pe seama unor incalcari si abuzuri inchipuite din partea lucratorilor. Eliminarea arbitrarului din timpul interventiei, a oricaror atitudini de natura sa creeze suspiciuni cu privire la impartialitatea actiunii si a masurilor dispuse sunt de natura sa evite posibilele reactii violente din partea celor implicati si chiar sa aduca sprijin pentru actiunea politistilor.

Consecventa manifestata prin aplicarea aceleiasi proceduri legale pentru fapte similare va actiona in mod cert in favoarea lucratorilor in domeniul ordinii si sigurantei publice. In aceeasi masura, respectarea demnitatii oricarei persoane constituie un alt element care poate contribui la afirmarea convingerii ca interventia a fost nepartinitoare, legitima si nediscriminatorie.

Se recomanda, de asemenea, declinarea competentei pentru cazurile de incompatibilitate care ar putea pune la indoiala impartialitatea interventiei, fara insa a se prejudicia astfel operativitatea actiunii. Astfel, sarcina desfasurarii in continuare a actiunii va fi preluata de lucratori care nu se afla in asemenea situatii, eliminandu-se astfel riscul punerii sub semnul intrebarii a impartialitatii acestora.

c) Transparenta

Este unul dintre principiile care se afla la baza activitatii structurilor de ordine si siguranta publica ca institutii moderne, de tip democratic si, implicit, a lucratorilor acestora. Furnizarea informatiilor referitoare la activitatile desfasurate poate determina castigarea increderii populatiei. Astfel, aducerea la cunostinta cetatenilor, prin mijloace adecvate de informare, a modului in care se efectueaza interventiile (cu precizarea actiunilor pe care lucratorul este indreptatit sa le efectueze, comportamentul impus cetatenilor pe timpul acestora si riscurile pe care si le asuma in cazul nerespectarii lor), particularizat pe tipuri de misiuni, poate determina o reactie de acceptare, daca actiunile se inscriu in tiparul cunoscut de societate.

In acelasi timp se impune respectarea confidentialitatii informatiilor care pot afecta integritatea persoanelor, procesul de administrare a probelor, securitatea martorilor sau a altor persoane.

Respectarea principiului transparentei, concomitent cu indeplinirea cerintelor referitoare la asigurarea securitatii datelor, inclusiv a celor cu caracter personal, a impus crearea unor structuri interne /persoane specializate in relatia cu mass-media, care au, potrivit regulamentului de organizare si functionare, atributii bine definite.

Exigente care trebuie sa guverneze comunicarea cu mass-media:

in cazul in care un jurnalist se va adresa direct unui lucrator, acesta il va indruma catre structura de relatii publice /ofiterul de presa care are competenta in zona producerii evenimentului, singura structura abilitata prin lege si ordine ale ministrului sa comunice referitor la activitatile profesionale cu mass-media.

daca evenimentul s-a produs intr-un loc public, iar un lucrator este prezent la locul faptei, la intrebarile reprezentantilor media, va confirma ceea ce se cunoaste deja despre cazul respectiv, cu precizarea ca "se efectueaza cercetari pentru stabilirea imprejurarilor in care aceasta s-a produs, iar despre concluziile vor fi prezentate prin intermediul structurilor de relatii publice".

in cazul in care reprezentantul media ajunge primul la locul faptei si solicita telefonic date despre eveniment, acestuia i se vor oferi informatiile aflate la dispozitia structurii de relatii publice, urmand ca rezultatul cercetarilor sa ii fie comunicat ulterior.

in situatiile cand evenimentul produs ridica probleme de competenta ori implica interventia mai multor structuri, atunci, comunicarea cu media se va realiza de catre serviciul de profil din cadrul inspectoratului general.

lucratorul va ramane calm in relatia cu ziaristul, indiferent de imprejurari.

filmarile realizate de structurile de ordine si siguranta publica la locul evenimentului si oferite media se vor face respectand drepturile omului si dreptul la propria imagine, in conformitate cu recomandarile Uniunii Europene, ordinele de linie si dispozitiile Consiliului National al Audiovizualului.

in cazul in care filmarea se va realiza de catre reprezentantii presei, lucratorul responsabil cu mediatizarea evenimentului din partea structurii de relatii publice, le va reaminti acestora dispozitiile Consiliului National al Audiovizualului, in sensul aratat mai sus.

orice relatare a unui eveniment catre reprezentantii media va avea un caracter nediscriminatoriu, fara referiri la apartenenta etnica, religioasa, sexuala, sociala sau la alta forma de apartenenta a celor implicati in eveniment, in conformitate cu normele in vigoare.

in relatia cu mass-media, lucratorii din structurile de relatii publice vor tine cont de Decalogul ofiterului de presa.

d) Capacitatea si datoria de exprimare

Reprezinta posibilitatea lucratorului de a analiza situatiile profesionale pe care le intalneste si de a-si exprima punctul de vedere, potrivit pregatirii si experientei sale, in vederea imbunatatirii calitatii si eficacitatii serviciului. Acest principiu instituie obligatia asumarii unui rol activ in cadrul organizatiei din care acesta face parte, prin prezentarea de opinii pertinente si argumentate cu privire la modalitatile de solutionare ale unor situatii profesionale.

Lucratorii din domeniul ordinii si sigurantei publice trebuie sa abordeze situatiile nu doar reactiv, prin simpla executare a dispozitiilor si prezentarea de rapoarte privind rezultatele obtinute, ci si proactiv. In virtutea acestui principiu, apare obligatia de a-si exprima motivat eventualele dezacorduri fata de deciziile care privesc probleme de serviciu si de a aduce la cunostinta superiorilor observatii bazate pe normele legale si pe experienta profesionala. In acelasi context se inscrie si datoria de a informa in timp util asupra dotarii cu mijloace necorespunzatoare sau insuficiente realizarii obiectivului, a datelor incomplete transmise odata cu dispozitia de executare a activitatii, precum si de a prezenta experienta personala si experientele anterioare relevante pentru situatia respectiva etc.

Consideram ca modul in care se aplica acest principiu da, intr-un grad insemnat, masura comportamentului fundamentat pe norme etice si pe respectarea deontologiei profesionale.

Ca profesionisti, lucratorii in domeniul ordinii si sigurantei publice trebuie sa-si prezinte opiniile bazate pe experienta si cunostintele dobandite si sa le sustina fara teama de repercusiuni. In aceeasi masura, sefii vor promova un climat profesional care sa admita si sa incurajeze exprimarea fara rezerve a punctelor de vedere diferite. Acest principiu nu poate fi insa invocat pentru a evita, pe criterii subiective, participarea sau executarea unei misiuni.

Orice lucrator trebuie sa stie ca deontologia ii impune sa se pronunte asupra unui aspect sau altul, cu buna credinta, pe baza constiintei profesionale si nu spre a prezenta ceea ce considera ca le-ar conveni sefilor sai sa auda.

Pe de alta parte, insa, tot deontologic este din partea lucratorului sa isi mentina afirmatiile in perimetrul legalitatii, egalitatii, impartialitatii, nediscriminarii, al "realului", fara a incerca sa dea caracter de autenticitate unor interpretari vadit eronate ori sa determine organizarea si desfasurarea de actiuni insuficient justificate sau sa influenteze decizii in care este interesat.

e) Disponibilitatea

Pentru a face dovada disponibilitatii, lucratorii in domeniul ordinii si sigurantei publice trebuie sa intervina in orice moment, in timpul sau in afara serviciului, in cazul in care iau cunostinta despre existenta unei situatii in care se aduce atingere drepturilor persoanelor, sunt puse in pericol bunurile acestora sau, pur si simplu, atunci cand un individ se afla in dificultate. Interventia in asemenea situatii nu poate fi conditionata de faptul ca lucratorul se afla in concediu, invoiri, permisii, dar va fi precedata de declinarea calitatii. Se impune totusi ca, anterior acordarii sprijinului, sa realizeze o evaluare a situatiei cel putin cu privire la raportul de forte, sansele de reusita, precum si riscurile asumate. Este posibil ca in asemenea imprejurari sa fie eficace anuntarea fortelor specializate sau, daca faptele ilegale s-au consumat, obtinerea de date si informatii cu privire la locatia catre care s-a deplasat gruparea infractoare, semnalmente, mijloace de transport folosite etc. si care sa fie aduse la cunostinta personalului investit cu solutionarea cazului.

In timpul serviciului disponibilitatea se manifesta si prin ascultarea atenta a problemelor cetatenilor, incercand sa le rezolve, oferindu-si serviciile intr-o maniera profesionista. In asemenea situatii, stabilirea prioritatilor este deosebit de importanta.

Astfel, daca din lipsa mijloacelor, a timpului necesar ori datorita altei misiuni aflata in desfasurare, interventia nu poate fi realizata imediat de catre lucratorul sesizat initial, este necesar ca solicitantului sa-i fie explicate motivele pentru care cauza este declinata spre alti colegi in vederea solutionarii. Uneori sunt sesizate fapte aflate in curs de desfasurare, astfel incat urgenta analizarii situatiei si alegerea modalitatii de rezolvare sunt determinante pentru succesul actiunii. Intarzierea poate conduce la agravarea situatiei si, implicit, va pune intr-o lumina nefavorabila capacitatea structurilor cu atributii in domeniul ordinii si sigurantei publice de a interveni si totodata disponibilitatea acestora de a se implica in solutionarea problemelor cu privire la care au fost sesizati.

Disponibilitatea presupune, pe langa prezenta regulata a lucratorului la serviciu sau la locul unde trebuie sa execute o anumita misiune, si capacitatea de ascultare si intelegere a problemelor aduse la cunostinta de persoanele aflate intr-o situatie critica.

Datorita caracterului permanent al serviciului si particularitatilor misiunilor ce revin structurilor cu atributii in domeniul ordinii si sigurantei publice, acestea solicita lucratorilor sa manifeste disponibilitate totala fata de indeplinirea atributiilor (rechemarea la serviciu, constrangeri, program prelungit de munca sau in schimburi, capacitatea de a se adapta diversitatii sarcinilor de indeplinit etc.), aspecte care rezulta atat din angajamentul asumat de lucrator la momentul intrarii in profesie, cat si din juramantul de credinta depus la acordarea primului grad profesional/militar.

Obligatia la disponibilitate permanenta a lucratorilor din domeniul ordinii si sigurantei publice justifica, de asemenea, si de ce le este interzis sa exercite, in afara exceptiilor prevazute de lege, alte activitati pentru care sa fie remunerati. Depinde astfel de lucratori sa stabileasca echilibrul in serviciu si practicarea activitatilor lucrative sau nelucrative care ii sunt permise (activitate didactica, cercetare stiintifica, creatie literar-artistica), astfel incat disponibilitatea profesionala sa nu fie afectata.

f) Prioritatea interesului public

Interesul public, in sensul utilizat de prezentul Ghid, reprezinta orice aspect care afecteaza viata comunitatii sau care prezinta interes pentru aceasta. Functionarea si actiunile guvernului ori ale autoritatilor sau institutiilor publice centrale si locale sau ale oricarei alte entitati care foloseste bani publici sau care influenteaza viata comunitatii prezinta interes public. Respectarea drepturilor omului, asa cum sunt definite in documentele internationale ratificate de Romania, reprezinta o alta componenta a interesului public.

Prioritatea interesului public se manifesta prin aceea ca, in exercitarea atributiilor functionale, lucratorul din domeniul ordinii si sigurantei publice acorda intaietate indeplinirii serviciului in folosul comunitatii, chiar daca prin aceasta se prejudiciaza sau se intarzie realizarea unor obiective personale.

Prioritatea interesului public nu poate fi tratata si nici explicata independent de disponibilitate. Aceasta corelatie este determinata de calitatea conferita de profesie si, implicit, de statutul profesional. Lucratorii au datoria sa trateze toate persoanele in mod egal, netinand cont de interesul personal si asigurand primatul interesului public.

g) Profesionalismul

Presupune indeplinirea sarcinilor de serviciu prin aplicarea cunostintelor teoretice si prin folosirea deprinderilor practice dobandite. Lucratorii in domeniul ordinii si sigurantei publice sunt, de altfel, obligati sa-si perfectioneze permanent pregatirea de specialitate si sa-si dezvolte capacitatea de intelegere a problemelor sociale, culturale si educationale specifice colectivitatii in care-si exercita profesia.

Pentru a fi un bun profesionist lucratorul trebuie sa

cunoasca legislatia aplicabila in domeniul sau de activitate;

cunoasca si sa aplice procedurile de lucru uzuale

analizeze solicitarile ce-i sunt adresate direct de catre cetateni si sa le rezolve, sa ceara sprijin pentru solutionarea lor sau sa indrume cetatenii catre structurile/ formatiunile competente atunci cand constata ca acestea depasesc responsabilitatile functiei pe care o indeplineste;

lucreze in serviciul populatiei, dedicand timpul necesar activitatii pe care este abilitat sa o desfasoare

se comporte corect si demn in relatiile cu ceilalti lucratori si sa observe atitudinea acestora, fiind obligat sa sesizeze cazurile de abatere de la normele etice ale profesiei

se identifice cu profesia si institutia

evite implicarea emotionala excesiva in solutionarea problemelor de serviciu

dea dovada de echidistanta si impartialitate in relatia cu cetateanul si colegii de profesie

manifeste respect fata de cetateni in toate imprejurarile care presupun contactul direct ori prin intermediul mijloacelor de comunicare.

h) Confidentialitatea

Se imbina de cele mai multe ori cu profesionalismul si legalitatea. Astfel, protectia informatiilor si a persoanelor care le-au pus la dispozitia lucratorilor trebuie realizata concomitent cu celelalte activitati necesare pentru solutionarea cazului. Confidentialitatea nu presupune numai protectia datelor si a persoanelor, ci si obligatia lucratorilor de a proteja informatiile obtinute in virtutea atributiilor de serviciu si de a nu le utiliza in vederea obtinerii unor avantaje pentru ei sau pentru altii.

i) Respectul

1. Respectul fata de cetateni se manifesta atat prin utilizarea moderata a regulilor de politete si curtoazie (fara familiarisme), cat si prin evitarea oricarei manifestari discriminatorii, legata de nationalitate, religie, opinii, sex, varsta, conditie sociala sau de orice alt considerent.

Anumite situatii pot influenta emotional lucratorul, ca pe orice alt individ (prezenta unor raniti grav, anuntarea familiilor victimelor cu privire la producerea unui accident etc.), sau in alte cazuri, cand aparitia sa intr-o anumita zona este in masura sa suscite agresivitatea participantilor (manifestari neautorizate ori care se desfasoara in afara itinerariului sau in afara intervalului aprobat).

Aplicand procedurile recomandate pentru asemenea situatii cu calm si fermitate, lucratorul va indeplini misiunea fara sa-si manifeste tensiunile sau emotiile pe care inevitabil le are. Cetatenii vor aprecia sangele rece, calmul si rabdarea de care da dovada lucratorul.

Aceste calitati sunt cu atat mai necesare cu cat dificultatile provin din reactiile ostile, chiar violente, indreptate impotriva lucratorilor, uneori din cauza simplei lor prezente, in special in cartierele sau zonele cu o rata crescuta a infractionalitatii.

Vor fi evitate cu prilejul interventiilor atitudinile agresive, provocatoare, dominatoare sau dispretuitoare.

Procedurile specifice utilizate nu vor avea o intindere in timp mai mare decat este necesar realizarii scopului pentru care s-a recurs la acestea. Altfel, cetatenii vor interpreta masurile ca fiind abuzive, nejustificate si ca, in ciuda faptului ca au drepturi pe care structurile cu atributii in domeniul ordinii si sigurantei publice trebuie sa le respecte, tocmai reprezentantii acestora le incalca si le desconsidera.

Pentru situatiile in care, pe fondul indeplinirii atributiilor, sunt afectate drepturile si libertatile cetatenilor (cazul verificarii identitatii sau a provenientei marfurilor transportate, existenta permisului corespunzator categoriei din care face parte vehiculul etc.), persoana care face obiectul verificarilor nu va fi impiedicata sa-si continue activitatea decat pentru perioada de timp strict necesara indeplinirii procedurii specifice. Orice abatere de la aceasta norma deontologica, mai ales daca este dictata de considerente personale ale lucratorului este in masura sa produca efecte negative in realizarea parteneriatului cu populatia, pe care Ministerul Internelor si Reformei Administrative il doreste. Daca lucratorii vor aborda relatia cu cetatenii de pe pozitii de superioritate, determinate de puterile ce le sunt conferite prin lege, nu vor beneficia de concursul, sprijinul si cooperarea acestora.

2. Respectul fata de sefii profesionali si colegi consta in respectarea regulilor de comportament (politete, curtoazie, punctualitate, respectarea angajamentelor asumate formal sau informal s.a.) si de demnitate (decenta, grija pentru propria imagine s.a.), precum si prin respectarea prevederilor regulamentelor militare de catre personalul cu statut militar.

Indiferent de statutul profesional, de corpul din care face parte, de grade sau de sarcini, relatiile dintre lucratorii din domeniul ordinii si sigurantei publice se bazeaza in principal pe respect mutual, loialitate si solidaritate.

3. Respectul mutual presupune intelegerea faptului ca orice sarcina repartizata unui coleg, oricat de modesta ar fi, contribuie la buna functionare a serviciului public. Manifestarile de superioritate sau de desconsiderare fata de un corp profesional, pe criterii de grade sau de functii, releva necunoasterea si nerecunoasterea complementaritatii activitatilor institutiei. Respectul mutual, inseamna, de asemenea, sa admiti fara prejudecati sau desconsiderare anumite situatii particulare justificate care pot interveni accidental in comportamentul sau activitatea oricarui lucrator, inclusiv in cea proprie (intarzieri ocazionale, invoiri pentru probleme personale care nu pot fi altfel rezolvate, solicitarea in mod exceptional a concediului in afara planificarii etc.).

Respectul mutual presupune, de asemenea, toleranta, respectiv o deschidere suficienta pentru a lasa colaboratorii sa-si expuna pozitiile contrare, pornind de la dreptul la libera exprimare. Este totusi de mentionat faptul ca in randul lucratorilor din structurile cu atributii in domeniul ordinii si sigurantei publice aceasta libertate se refera la aspecte profesionale, fiind restransa manifestarea, la locul de munca ori in timpul serviciului, a unor opinii personale, cum ar fi cele referitoare la politica.

j) Integritatea morala

Prin pozitia sa, lucratorul se poate afla in situatia de a i se oferi diferite avantaje (gratuitati, cadouri). Aceste oferte sunt rareori dezinteresate. Integritatea il va determina sa le refuze politicos, explicand ca este platit pentru a oferi un serviciu public, potrivit competentelor. In acest sens, lucratorii din domeniul ordinii si sigurantei publice au obligatia de a-si pregati familiile astfel incat eventualele "atentii" sa nu le parvina prin intermediul acestora, indiferent care ar fi justificarea.

Pe de alta parte, publicul nu ar tolera ca lucratorul sa uzeze de calitatea sa pentru a incerca sa obtina o favoare sau alta pentru el insusi sau pentru altul (lucrator in uniforma care nu respecta ordinea in fata unui ghiseu la care se prezinta pentru a-si rezolva o problema personala).

Lucratorul nu are dreptul sa se oblige pecuniar fata de nici o persoana, daca o asemenea situatie este in masura sa afecteze indeplinirea atributiilor de serviciu (obligatii pecuniare pot fi asumate de catre lucratori numai cu respectarea prevederilor legale in vigoare - contractare de credite de la banci, imprumuturi la Casa de ajutor reciproc sau cumpararea unor bunuri in sistem de rate), nu poate folosi ori incerca sa uziteze de calitatea sa in interes personal. In considerarea acestor cerinte, lucratorilor le este interzis sa imprumute bani de la subordonati ori sa colecteze sume de bani de la persoane fizice sau juridice.

Comportamentul integru are o deosebita importanta pentru credibilitatea institutiei si implicit a membrilor sai. Pentru a castiga respectul populatiei, nu este suficient doar sa se actioneze in conformitate cu legea, ci trebuie ca aceasta sa fie aplicata in spiritul respectului fata de cetatean.

Prin urmare, integritatea si respectul fata de populatie nu trebuie afirmate formal, prin declaratii sau angajamente, ci demonstrate prin actiuni si misiuni executate cu profesionalism, impartialitate, onestitate, constiinciozitate, echitate, neutralitate sub toate aspectele, acordand totodata o atentie deosebita grupurilor vulnerabile de populatie (gravide, persoane in varsta, copii, minori care au fugit de acasa, bolnavi, persoane cu handicap etc.).

k) Independenta operationala

Consta in indeplinirea atributiilor si misiunilor potrivit competentelor stabilite pentru nivelul ierarhic pe care il ocupa in cadrul structurii, fara imixtiunea altor lucratori, persoane sau autoritati.

Independenta operationala nu presupune actiuni executate haotic sau care au fost incluse fara temei in categoria celor prioritare, ori pe considerente exclusiv personale (ex. controale economice care vizeaza o anume societate comerciala anume numai pentru a-i perturba activitatea in scopul favorizarii concurentei sau executarea unor activitati care nu decurg din obiectivele stabilite la nivelul structurii respective).

Independenta operationala trebuie inteleasa si ca libertate a lucratorului de a identifica si utiliza acele proceduri si mijloace prin a caror folosire se asigura indeplinirea cu riscuri minime a misiunii, reducandu-se, totodata, si posibilitatea lezarii drepturilor si libertatilor persoanelor care fac obiectul actiunii. De asemenea, prin independenta operationala se intelege si capacitatea politistului de a adapta interventia in functie de reactia persoanelor vizate, de particularitatile zonei in care intervine sau de momentul realizarii acesteia.

Pe de alta parte, independenta operationala implica raspunderea deplina a lucratorului pentru actiunile, inactiunile si omisiunile sale.

l) Loialitatea

Consta in atasamentul fata de institutie si valorile promovate de aceasta, ceea ce exprima de fapt adeziunea deplina, constienta si irevocabila, manifestata din proprie initiativa, la o cauza inalta.

Manifestarea loialitatii insumeaza mai multe trasaturi, cum sunt: cinstea, corectitudinea, fidelitatea, sinceritatea, respectarea angajamentelor, statornicie etc.

Aceasta presupune demnitate chiar si in afara serviciului, astfel incat, prin intregul sau comportament, lucratorul sa nu aduca atingere imaginii institutiei si profesiei sale.

Loialitatea nu se confunda cu atitudinea lingusitoare sau de preamarire a colegilor/ sefilor ori a altor persoane, in scopul de a obtine diverse avantaje, pentru a-si pastra pozitia in cadrul organizatiei ori pentru a accede mai rapid in functii sau posturi de conducere.

Aducerea la cunostinta colectivului sau a sefului a obiectiilor profesionale cu privire la activitatile programate, precum si fundamentul lor nu reprezinta un act lipsit de loialitate.

Loialitatea nu poate fi analizata independent de profesionalism, respect, integritate. Loialitatea presupune, de asemenea, crearea unui climat de lucru bazat pe dezvoltarea spiritului de echipa, coeziunii si disciplinei, a increderii si respectului reciproc, valorizarea traditiilor institutiei si pe constientizarea faptului ca serviciul se realizeaza in beneficiul cetateanului.

III. Aspecte practice privitoare la comportamentul politistului

Comportamentul lucratorilor din domeniul ordinii si sigurantei publice in relatia cu publicul

Relatia dintre structurile cu atributii in domeniul ordinii si sigurantei publice si public se stabileste cotidian, cu ocazia activitatilor realizate in zona de responsabilitate sau, dupa caz, la sediul unitatii atunci cand cetateanul solicita rezolvarea unei probleme din competenta institutiei. Cetateanul are dreptul de a astepta din partea lucratorului o contributie activa la securitatea sa si un tratament atent. Asadar, este necesar ca lucratorii in domeniul ordinii si sigurantei publice sa asocieze o disponibilitate totala unui comportament personal exemplar. Astfel, vor contribui la sporirea increderii cetateanului in institutie si la formarea convingerii ca, in fapt, el este beneficiarul serviciilor oferite de aceasta.

1.1. Imaginea functiei politienesti

Respectarea regulilor elementare de curtoazie, decenta atitudinilor si grija pe care lucratorul o are fata de persoana sa si fata de tinuta sa vestimentara contribuie la valorizarea functiei sale.

Pe timpul indeplinirii atributiilor profesionale, precum si atunci cand intervine in afara orelor de program, lucratorul are obligatia de a-si face cunoscuta calitatea si unitatea din care face parte sau pe care o reprezinta.

Cateva reguli prin a caror respectare se poate pastra si dezvolta imaginea demna a lucratorilor in societate:

adoptand o tinuta si un aspect fizic ingrijite;

manifestand, zilnic, un comportament ireprosabil;

evitand excesul de limbaj, familiarismele ori gesturile deplasate;

dand dovada de moderatie in atitudine si propuneri.

Regulile mentionate capata mai multa importanta atunci cand lucratorul actioneaza in uniforma, semn exterior si manifest al calitatii sale. Portul tinutei ii confera prestigiu si autoritate.

Gesturile nepotrivite, concluziile nefondate, bazate pe informatii neverificate, precum si solutiile arbitrare contribuie la slabirea autoritatii si prestigiului sau si al institutiei.

Prezenta lucratorilor in uniforma in anumite locuri (localuri unde se consuma bauturi alcoolice, unitati comerciale etc.) in afara cadrului strict profesional, poate sa conduca la o impresie negativa cu privire la persoanele in cauza si implicit asupra institutiei din care acestia fac parte. Lucratorii trebuie sa constientizeze, in toate imprejurarile, faptul ca sunt platiti din bani publici si se afla in serviciul cetatenilor, situatie ce impune un comportament adecvat in toate imprejurarile.

Lucratorul, in tinuta de serviciu sau civil, reprezinta simbolul legalitatii si ordinii. Publicul asteapta de la el sa se comporte de o maniera exemplara, respectand el insusi normele legale (nu trebuie sa stationeze cu vehiculul de serviciu in locuri care incomodeaza circulatia in afara cazurilor de interventie etc.) si neuzitand in mod abuziv prerogativele functiei sale (folosirea girofarului fara motiv legitim etc.).

El nu trebuie sa acorde prioritate avantajelor personale si isi va asuma responsabilitate actiunilor si inactiunilor sale, chiar si atunci cand greseste.

In situatii de criza, cum ar fi accidente care atrag in mod deosebit atentia trecatorilor, nu este admisibil ca lucratorul prezent la fata locului sa nu intervina inainte de sosirea fortelor de interventie specializate.

Publicul va aprecia faptul ca structurile cu atributii in domeniul ordinii si sigurantei publice acorda interes actelor simple ale vietii curente (agentul de circulatie aflat intr-o intersectie ia masurile necesare pentru a crea conditiile necesare scoaterii din trafic a unui autovehicul imobilizat din cauza unei defectiuni- acordand sprijin fizic conducatorului auto sau dirijand traficul astfel incat manevrele necesare sa se realizeze in conditii de siguranta pentru toti partenerii de trafic etc.).

1.2. Atitudinea lucratorului din domeniul ordinii si sigurantei publice in exercitarea profesiei

Misiunile de serviciu public pe care lucratorul este insarcinat sa le indeplineasca il plaseaza deseori in contact direct cu concetatenii sai (zone de cartier, iesirile de la scoala, fluidizarea circulatiei, informare in scoli, formalitati administrative).

Una dintre cele mai frecvente misiuni ce ii revin, indiferent de loc (sediul unitatii, loc public sau privat), este furnizarea de informatii cu privire la competentele structurii, documente necesare indeplinirii procedurilor legale, persoana / formatiunea care poate solutiona un anume caz. In acest context, o ascultare atenta si analizarea cu profesionalism a problemei expuse va permite informarea corecta a publicului.

Primul contact al publicului cu structurile cu atributii in domeniul ordinii si sigurantei publice are loc deseori la sediul acestora si, de aceea, este absolut necesara existenta unui spatiu optim de primire a cetatenilor. Acesta constituie punctul obligatoriu de intrare in unitate, iar rolul sau este determinant in formarea imaginii care se intentioneaza a fi construita. Pe cale de consecinta, amenajarea acestuia trebuie sa asigure conditii civilizate si sa raspunda cerintelor de realizare a confidentialitatii discutiilor si de redactare/ completare a cererilor olograf/ formularelor tipizate. Nu este indicata amplasarea unui astfel de loc intr-un spatiu cu trafic intens ori dotarea excesiva cu mobilier.

Trebuie avut in vedere faptul ca gestionarea nevoilor cetatenilor nu impune impartasirea vietii interne a unitatii si a lucratorilor sai (afisaj al activitatii sindicale, decorarea personalizata in exces a birourilor, conversatii private sau profesionale intre functionari etc.).

Calitatea contactului stabilit intre lucrator si public este determinata de modul in care sunt folosite regulile elementare de politete (este interzisa tutuirea, familiarisme excesive etc.).

Publicul isi va forma o opinie nefavorabila asupra institutiei daca:

este refuzat fara un motiv plauzibil sau este gresit indrumat;

orarul de functionare /de lucru cu publicul nu este respectat;

la solicitarea unor explicatii suplimentare, lucratorul raspunde pe un ton iritat, brutal sau agresiv ori lasa impresia ca este preocupat de rezolvarea celorlalte solicitari inainte de clarificarea problemei cetateanului care i s-a adresat;

serviciul este oferit preferential, cu incalcarea ordinii de sosire/ inregistrare la ghiseu sau ca urmare a interventiei unui coleg;

lucratorul de la ghiseu are alte preocupari in timpul programului (mananca, discuta cu alti functionari, ori vorbeste la telefon pentru rezolvarea unor probleme personale).

Un aspect cu o importanta majora in atitudinea lucratorului pe timpul sau in legatura cu exercitarea profesiei il reprezinta modul in care reactioneaza la diferite "tentatii" care sunt prevazute de lege ca fapte de coruptie.

Investiti cu exercitiul autoritatii publice, lucratorii pot fi tentati sa profite de statutul lor si de relatiile profesionale in interes personal.

Solicitand sau numai acceptand din partea cetatenilor bani, bunuri, servicii sau promisiuni, pentru a folosi influenta sa, reala sau presupusa, pe langa autoritatile competente in scopul de a obtine o decizie favorabila ori pentru a face sau nu face un act la care ar fi fost obligat potrivit atributiilor, lucratorul comite infractiuni din sfera coruptiei.

2. Comportamentul lucratorului in domeniul ordinii si sigurantei publice fata de victime

De regula, victimele sufera un soc psihic, ele asteptand de la lucrator ajutor si asistenta. Aceasta este ocazia pentru lucratorul in domeniul ordinii si sigurantei publice de a imbina profesionalismul cu calitatile sale umane.

2.1. Primul contact

Primul contact cu victima este determinant, oricare ar fi locul (serviciu, loc public sau privat) si circumstantele (interventie spontana, solicitarea interventiei prin apel telefonic etc.).

Asteptarea excesiva pentru a fi primita si ascultata, trimiterea fals motivata la alte structuri sau institutii, favorurile acordate unor persoane, eventual in defavoarea altora, pe considerente de varsta, conditie sociala, apartenenta politica sau etnica etc. constituie tot atatea reprezentari negative ale imaginii politistului si institutiei pe care o reprezinta.

Prima grija este de a arata victimei ca se ia in considerare cazul sau, indiferent daca pare minor sau nu, ori este repetitiv pentru lucrator, si de a da asigurari victimei, dupa verificarea competentei de solutionare a cazului, ca situatia sesizata intra sub controlul autoritatilor si i se va da curs.

De asemenea, este recomandat sa se incerce a linisti victima, atat prin cuvinte cat si prin actiuni (se ofera o patura, un loc; se cauta o persoana care sa vorbeasca limba victimei cand aceasta nu poate sa se exprime in romana sau o limba de circulatie internationala; se anunta persoanele pe care victima doreste sa le vada, se informeaza alte autoritati etc.).

In acest spirit, starea fizica sau emotionala a victimei, vulnerabilitatea sa particulara (gravide, persoane in varsta, copii, minori care au fugit de acasa, bolnavi, persoane cu handicap etc.) impun lucratorului sa abordeze cazul simultan cu realizarea unei apropieri fata de victima si sa adapteze la aceasta stare modul de indeplinire a atributiilor profesionale (sa se deplaseze in cel mai scurt timp de la primirea solicitarii, sa ia masurile necesare pentru acordarea ingrijirilor unui ranit, sa-i lase timpul de a-si reveni inainte de a-l intreba despre identitatea sa; sa solicite interventia unei colege pentru a tempera emotiile victimei unei infractiuni cu violenta, comisa impotriva unei femei etc.).

Desigur ca, in asemenea situatii, lucratorul trebuie sa aiba in vedere faptul ca este dator sa rezolve cazul si ca orice intarziere actioneaza impotriva sa, dar, in acelasi timp, trebuie sa constientizeze si faptul ca o informatie deformata sau incompleta obtinuta pe fondul starii emotionale puternice a victimei poate sa-l arunce pe o pista falsa. Insistenta exagerata in asemenea momente poate induce interlocutorului impresia ca lucratorul caruia i s-a adresat este lipsit de sentimente si nu vede in solicitarea sa decat un nou caz pe care trebuie sa-l rezolve.

Respectul fata de victima se manifesta prin:

tratament fara discriminare ori favoritism pe criterii de origine, religie, conditie sociala, varsta, sex etc.;

eliminarea familiarismelor (tutuitul este o atitudine total neindicata);

luarea in considerare, cand este posibil, a dorintei victimei majore si lucide de a anunta sau nu starea sa;

politete si retinere in propuneri si absenta oricarei remarci care poate provoca griji, contrarieri sau atitudini de natura sa accentueze starea de nervozitate/ agresivitate a victimei.

Victima se gaseste intr-o situatie de dependenta fata de lucrator, deoarece acestuia ii apartine luarea sau propunerea mijloacelor de a proteja pudoarea atat fizica, cat si morala (de a oferi ceva pentru a masca nuditatea, a o feri de curiozitatea tertilor, a permite exprimarea unei probleme delicate in conditii care asigura confidentialitatea etc.).

In situatia unei victime decedate, atitudinea de respect si decenta trebuie pastrata si in afara procedurilor specifice, mai ales in cursul manipularii corpului. Trebuie avut in vedere, printre altele, desi nu aceasta trebuie sa constituie motivul comportamentului, faptul ca interventia poate fi privita ori chiar filmata de catre curiosii adunati la locul respectiv.

Cand o persoana trebuie informata despre un prejudiciu produs proprietatii sale (incendiu, furt comis in timpul absentei de la domiciliu ori resedinta etc.) sau cu privire la producerea unui eveniment in care un apropiat este victima (cazul unui cuplu implicat intr-un accident auto in urma caruia o persoana a fost ranita iar cealalta a decedat etc.), constientizarea socului pe care acest anunt risca sa-l provoace va impune ca informatia sa-i fie comunicata cu tact.

Asistarea persoanei se completeaza cu grija de a-i proteja bunurile incepand cu momentul in care circumstantele o impiedica sa si le protejeze ea insasi (ex: absenta proprietarului de la locul unde s-a produs furtul, documente sau bunuri lasate intr-un vehicul implicat intr-un accident etc.).

2.2. Luarea de declaratii

In aceasta etapa, lucratorul urmareste sa obtina de la victima elementele necesare stabilirii situatiei de fapt. Evident ca informatiile din declaratia obtinuta la primul contact se dezvolta, totul imbogatindu-se cu date suplimentare.

Tinuta vestimentara, comportamentul si ordinea interioara din spatiile in care isi desfasoara activitatea lucratorii definesc consideratia acordata victimei.

Cadrul in care victima este primita are efect asupra imaginii lucratorului si a institutiei pe care o reprezinta. Prin urmare, acesta trebuie sa fie atent la aspectul spatiului in care-si desfasoara activitatea si care trebuie mentinut intr-o stare convenabila si decenta (curatenie, ordine, stare ingrijita a mobilierului, absenta fotografiilor ce ar putea soca pudoarea sau sensibilitatea altor persoane).

Declaratiile victimei au de cele mai multe ori caracter personal sau chiar intim, situatie ce impune asigurarea unui cadru in masura sa protejeze caracterul informatiilor. Chiar daca intalnirea are loc in sediul institutiei sau in locurile publice ori private, asemenea activitati trebuie sa se desfasoare intr-un spatiu unde alte persoane nu au acces liber (pe strada, o masina de serviciu poate constitui un loc adecvat, daca nu sunt alte posibilitati).

Protectia confidentialitatii presupune, de asemenea, sa se limiteze curiozitatea deplasata a colegilor (se pot inchide usile biroului ori pot fi invitati afara cei a caror prezenta nu este absolut necesara etc.).

De cele mai multe ori, victima resimte nevoia de a vorbi pentru a se elibera de tensiunea generata de traumatismul suferit. Ea cauta un ascultator atent, discret si care sa ii poata acorda sprijin indreptandu-si atentia catre lucratorul caruia i s-a incredintat cazul.

Lucratorul, potrivit principiilor confidentialitatii si profesionalismului, va sti sa-si limiteze amestecul in viata privata a victimei la strictul necesar indeplinirii atributiilor.

Asistenta acordata victimei se manifesta prin:

interventia in cel mai scurt timp la locul faptei sau primirea cat mai urgenta a victimei;

acordarea timpului necesar relatarii si ascultarea cu atentie a situatiei cu care aceasta s-a confruntat;

punerea la dispozitie, daca este posibil, a mijloacelor necesare pentru a o ajuta sa-si rezolve problemele imediate;

tratarea cu constiinciozitate a cazului si informarea victimei cu privire la progresele inregistrate;

asigurarea protectiei individuale si a bunurilor sale, atat cat situatia si legislatia permit;

consiliere pentru a evita repetarea faptelor;

orientarea catre serviciile sociale care ii pot asigura asistenta, la nevoie sesizand aceste servicii cu privire la situatia produsa.

Lucratorul poate fi tentat ca, in anumite cazuri, sa nu acorde interes sesizarilor victimelor, mai ales daca acestea din urma sunt persoane obisnuite sa apeleze la structurile cu atributii in domeniul ordinii si sigurantei publice pentru motive lipsite de credibilitate ori chiar imaginare. Experienta arata ca politistul poate gresi daca nu acorda atentie acestor sesizari deoarece s-ar putea dovedi reale. Numai in urma interventiei si investigatiilor sale poate trage o concluzie cu privire la existenta situatiei sesizata.

2.3. Comportamentul lucratorului dupa realizarea interventiei

Victima asteapta asistenta de la lucratorii in domeniul ordinii si sigurantei publice si dupa momentul consemnarii declaratiilor sale. In acest moment, lucratorul va putea sa-i dea sfaturi pentru a evita producerea in viitor a unei situatii similare. El ii va indica, daca este cazul, si alte servicii care sunt in masura sa o ajute. Acesta va pune, daca este nevoie, mijloacele de serviciu la dispozitia sa (ex: o conduce la domiciliu cu masina de serviciu, ii permite sa telefoneze cand este deposedata de mijloacele materiale etc.). La nevoie, in fata unei situatii de criza, lucratorul va lua initiativa de a sesiza serviciile sociale si serviciile de prim ajutor.

Victima asteapta, de asemenea, o rezolvare profesionista si normala a situatiei sale. Pentru a nu afecta increderea victimei in structurile de ordine si siguranta publica, trebuie evitat comportamentul care:

permite interpretari sceptice ale rezultatului anchetei;

omite furnizarea informatiilor pe care victima este in drept sa le astepte cu privire la etapele anchetei si masurile ce urmeaza sa fie luate;

se bazeaza pe relatari inutile rezolvarii cazului ori pe prezentarea unor documente a caror forma si continut nu sunt corespunzatoare sau, si mai rau, nu acorda anchetei toate sansele de reusita.

In plus, declaratiile victimei pot sa o expuna unor represalii din partea celor pe care ii acuza. In asemenea situatii, aprecierea riscului va determina lucratorul sa ia masuri pentru asigurarea protectiei persoanei (sesizarea echipajelor auto sau a politiei de proximitate, urmand ca acestea sa se intereseze de starea victimei), iar daca sesizeaza amenintari la adresa acesteia, exercitate sau posibile, poate sa o sfatuiasca cu privire la masurile de siguranta absolut necesare (se poate merge pana la schimbarea temporara a domiciliului sau dispunerea masurilor legale pentru introducerea in programe de protectie a martorilor etc.).

Indeplinirea anumitor acte de cercetare penala precum confruntarea, prezentarea suspectilor pentru recunoastere, reconstituirea s.a. sunt susceptibile de a provoca un soc emotional victimei. Pentru atenuarea acestuia, lucratorul trebuie sa pregateasca victima, explicandu-i scopul si modalitatea in care se va desfasura operatiunea, garantand totodata faptul ca lucrurile vor decurge fara riscuri.

"Capcana" cadourilor

Anumite victime insista sa-si manifeste recunostinta prin cadouri sau diverse servicii. Uneori este dificil sa refuzi gestul prin care asemenea persoane inteleg sa-si arate multumirea. Pentru iesirea din astfel de situatii, poate fi de ajutor explicarea faptului ca lucratorul nu a facut nimic altceva decat sa-si indeplineasca misiunea incredintata pentru care este platit. De asemenea, donatorului i se poate sugera posibilitatea orientarii gestului spre o opera caritabila de interes general (centre pentru primirea si ocrotirea minorilor, camine pentru batrani, fundatii cu scopuri caritabile s.a.m.d.) ori catre persoane cu nevoi speciale.

Acceptand cadouri sau servicii, lucratorul devine subiect al infractiunilor de primire de foloase necuvenite sau, dupa caz, al infractiunii de luare de mita, functie de momentul acceptarii ofertei si de actiunile pe care le-a efectuat sau pe care si le-a asumat in schimbul primirii acestora.

3. Comportamentul lucratorului fata de martori

Pentru a ajuta la aflarea adevarului, lucratorul in domeniul ordinii si sigurantei publice are deseori nevoie de sprijinul martorilor. Aceste persoane sunt, in general, putin familiarizate cu procedurile judiciare obligatorii. Ele doresc ca lucratorul sa gaseasca un echilibru intre necesitatile anchetei si diversele constrangeri pe care le intuiesc.

3.1. Comportamentul fata de martor

Persoana care accepta sa depuna marturie face si dovada moralitatii. Ea merita consideratie si stabilirea unui relatii interpersonale bazate pe incredere.

Oricat de urgenta ar fi misiunea pe care o are de indeplinit, corectitudinea si politetea lucratorului au importanta si sunt apreciate, chiar si de catre persoanele care nu sunt hotarate sa depuna marturie. Cu aceste semne de respect si acordand grija conditiilor de primire, incepe sa fie apreciata calitatea serviciului public oferit de institutie.

Martorul poate fi mai mult sau mai putin afectat de faptele pe care le-a perceput. Cu toate ca declaratia sa trebuie intotdeauna consemnata cat mai rapid, solicitarea de a relata tot ceea ce stie cu privire la caz nu trebuie sa fie precipitata, deoarece urgenta exagerata ar putea fi resimtita negativ de catre martor (dispret, dezinteres etc.).

A consemna declaratia presupune pentru martor, de cele mai multe ori, renuntarea la o parte din timpul sau, reorganizarea programului personal sau efectuarea de cheltuieli suplimentare necesare pentru a da curs invitatiei de a fi audiat la sediul unitatii. Lucratorul poate atenua aceste inconveniente facand dovada disponibilitatii (respecta orarul fixat; se intelege cu martorul pentru a conveni asupra locului si orei de intalnire; nu-l face sa astepte inutil etc.).

Martorul are uneori probleme personale de rezolvat si nu poate fi imediat disponibil, de aceea el va aprecia daca i se va acorda timpul necesar si mijloacele de a anunta apropiatii sau pe sefii sai, cu privire la situatia determinata de depunerea declaratiei. Orice marturie este demna de atentie. Prejudecatile ce tin de pregatire, nationalitate, origine, conditie sociala, sex, rasa, convingeri politice, religioase sau filosofice ale martorului, chiar si de existenta antecedentelor judiciare, constituie o incalcare a respectului datorat persoanelor si o manifestare expresa a lipsei de loialitate.

Nu este corect si nici profesionist sa elimini o marturie pe motive ce tin de originea sociala, religie, apartenenta politica, etnie, sex, loc de munca, functia detinuta etc. (martorul este angajat al unei societati de salubritate iar prin afirmatiile sale determina includerea in categoria suspectilor a unui lucrator in domeniul ordinii si sigurantei publice, posibil chiar un coleg al celui care se ocupa de caz, declaratia sa contrazice una dintre ipotezele stabilite in faza incipienta a anchetei etc.).

Aceste considerente odata respectate vor forma convingerea martorului ca lucratorul actioneaza in mod profesionist, este preocupat de aflarea adevarului fara influente subiective si acorda atentia cuvenita persoanei sale si, la nevoie, poate sa-i ofere protectie in conditiile legii, constientizand faptul ca prin declaratia sa isi asuma riscul de a se pune intr-o situatie delicata.

Informatia data unui lucrator care este in masura sa asigure protectie si o face, chiar si numai prin manifestarea unei griji permanente pentru discretie, va permite martorului sa aprecieze pozitiv procesul de aflare a adevarului, in care este deja implicat, in raport cu potentialul risc pe care si-l asuma.

Cum sa-ti exprimi consideratia fata de un martor?

fiind politicos, asigurand conditii de primire decente;

tinand cont de starea sa psihica (emotivitate, teama etc.);

facand dovada disponibilitatii;

manifestand interes pentru declaratiile sale;

respectand strict regulile pastrarii secretului profesional si ale confidentialitatii.

Anumite cazuri necesita uneori audierea foarte rapida a unui numar mare de martori. Urgenta si numarul mare de persoane ascultate nu pot constitui scuze care sa permita lucratorului sa ignore obligatiile fata de acestea.

3.2. Luarea declaratiilor

Cand o persoana accepta sa colaboreze cu structurile care au atributii in domeniul ordinii si sigurantei publice, ea se asteapta in schimb sa fie ascultata cu atentie.

Aceasta impune lucratorului sa cunoasca anterior acestui moment continutul dosarului, din cel putin doua considerente:

pentru a oferi declaratiei consistenta necesara, fara insa a influenta continutul relatarii;

pentru ca martorul sa nu aiba impresia dezagreabila de a fi in fata unui lucrator prea putin interesat de cauza in a carei rezolvare a fost solicitat

Anumite persoane sunt constranse de secretul profesional si nu pot raspunde la intrebarile privind faptele si imprejurarile de care a luat cunostinta in exercitarea profesiei fara incuviintarea persoanei sau a unitatii fata de care este obligata sa pastreze secretul.

Obligatia referitoare la protejarea secretului profesional revine atat lucratorului cat si martorului.

Spatiul, dar si atmosfera in care se desfasoara audierea, sunt deosebit de importante. Aceste elemente sunt deseori percepute de catre martor ca fiind cartea de vizita a institutiei si merita sa li se acorde atentia cuvenita.

Audierea are ca obiect inregistrarea oficiala a ceea ce martorul cunoaste si este de acord sa aduca la cunostinta organelor judiciare. Lucratorul din domeniul ordinii si sigurantei publice poate ajuta la formularea termenilor declaratiei, insa respectul fata de profesie si loialitatea il vor determina sa nu dea un alt inteles relatarii martorului.

Impartialitatea fata de un martor se poate manifesta prin:

Evitarea oricarei judecati arbitrare, in special pe motivul originii, a conditiei sociale, antecedentelor judiciare sau relatiilor;

Reproducerea fidela a declaratiilor sale;

Atentionarea asupra contradictiilor sau neadevarurilor din afirmatiile sale.

3.3. Urmarile declaratiilor

Dupa ce a depus marturia, uneori chiar si inaintea acestui moment, martorul doreste sa stie la ce il angajeaza gestul sau. Informarea cu privire la derularea ulterioara a procedurii, in ceea ce-l priveste, raspunde asteptarilor sale si contribuie, in parte, la a-i conferi o stare de liniste interioara.

Aceasta grija de a-i asigura, dar mai ales de a veghea la securitatea sa, este realizata prin aplicarea masurilor de protectie speciale prevazute de lege sau rezultand din initiativa lucratorului (asigura protectie fizica, atrage atentia echipajelor etc.).

De altfel, martorul va fi sensibil la faptul ca este protejat in schimbul disponibilitatii sale de a colabora in scopul stabilirii adevarului. Pentru aceasta sunt interzise contactele directe cu autorii faptei cercetate, cu exceptiile admise de procedurile speciale (prezentarea pentru recunoastere se va realiza in spatiile special destinate si amenajate acestui scop).

3.4. Folosirea masurilor coercitive

Marturia nu este intotdeauna un act spontan. Martorul poate ezita sau refuza sa o depuna din multiple motive, nu neaparat pentru a intarzia mersul anchetei (frica de a nu deveni tinta razbunarii autorilor faptelor penale, teama de a nu viola secretul profesional etc.).

Refuzul de a marturisi este deseori de inteles si trebuie respectat, in conditiile legii. Daca legea da posibilitatea lucratorului de a uza de masuri coercitive fata de persoana care a dobandit calitatea de martor (amenda, aducerea cu mandat), acest drept trebuie utilizat cu moderatie, pornind de la premisa ca martorul nu este un delincvent.

Aceasta stare de fapt impune realizarea unui echilibru intre actiunile persuasive motivate de aplicarea prevederilor procedurale ori care tin de experienta si profesionalismul lucratorului si respectul care trebuie acordat martorului.

Chiar daca acest fapt nu este precizat expres in textele de lege, martorul ezitant este indreptatit sa fie informat asupra dispozitiilor coercitive care ar putea sa-i fie aplicate daca nu doreste sa coopereze cu lucratorul care desfasoara ancheta. Ar fi inadmisibila utilizarea acestor masuri in scop ofensator, jignitor ori abuziv sau intr-o maniera inoportuna (ex: a merge sa-l cauti fara discretie la locul de munca etc.), ceea ce-i va intari convingerea de a nu depune marturie.

4. Comportamentul politistului fata de persoanele care au incalcat normele legale

Misiunea lucratorului are ca finalitate punerea autorilor infractiunilor la dispozitia justitiei. Pentru a-si duce la bun sfarsit misiunea, lucratorul poate exercita autoritatea cu care este investit, iar la intampinarea rezistentei poate folosi masurile coercitive stabilite de lege.

4.1. Comportamentul general

Lucratorul se confrunta cu fapte de o gravitate diversa, mergand de la contraventii la cele de natura penala. Totusi, comportamentul sau pe timpul stabilirii faptelor si in raporturile cu persoanele in cauza trebuie sa reflecte principiile generale care guverneaza conduita sa profesionala.

Bunul mers al unei anchete cere implicarea personala activa a lucratorilor care sunt insarcinati cu aceasta. Autocontrolul si autocenzura sunt necesare pentru ca implicarea sa nu devina excesiva si in de natura sa altereze obiectivitatea anchetatorului, ori chiar sa-l incite la comportamente deviante (amenintarea cu represalii, razbunari, ura fata de o persoana, incapatanare in solutionarea unui anumit caz, mergand pana la cautarea obsesiva a unei solutii indiferent de metodele folosite pentru obtinerea rezultatului s.a.).

Imputarea unei fapte care nu a fost comisa (a afirma ca un sofer a incalcat linia continua atunci cand nu a facut-o), provocarea comiterii unei infractiuni (comportament deliberat al politistului pentru a incita o persoana sa-l ultragieze) sau fabricarea de probe (a plasa o arma in timpul perchezitiei unui individ) pot constitui fapte de natura penala in masura sa denatureze scopul justitiei si sa atraga raspunderea penala a unei persoane nevinovate.

"Capcana" coruptiei

Investit cu exercitiul autoritatii publice, implicit a mijloacelor de constrangere, lucratorul poate fi tentat sa le utilizeze si in interes personal. Acceptand sau cerand unei persoane bani, bunuri sau promisiuni pentru a indeplini ori a se abtine de la a indeplini un act (atributie a functiei sale), lucratorul in domeniul ordinii si sigurantei publice comite infractiuni de coruptie.

Dovada integritatii in raporturile cu persoana suspecta de comiterea unei infractiuni se poate realiza prin:

respectarea principiului prezumtiei de nevinovatie;

respectarea riguroasa a normelor procedurale (metode, mijloace, proceduri etc.);

impartialitate (a aduna probe atat in acuzarea, cat si in apararea persoanei cercetate - scopul anchetei fiind acela de a stabili adevarata stare de fapt si nu de a incrimina o persoana indiferent daca este sau nu vinovata);

profesionalism si integritate morala;

respectarea cu strictete a secretului profesional.

4.2. Comportamentul fata de persoanele ce se afla in cauza

Impartialitatea indispensabila exercitiului autoritatii publice reclama o absenta totala a discriminarii fata de persoanele faptuitoare, in special pe considerente ce tin de origine, nationalitate, religie, opinii politice si filozofice etc.

Persoana suspecta de comiterea unei fapte penale, desi posibil sa fi comis un act reprobabil, trebuie sa beneficieze de un tratament civilizat din partea lucratorului. Fermitatea care trebuie sa caracterizeze cercetarea nu exclude politetea, retinerea in formularea de propuneri si adoptarea unei atitudini impartiale.

Conduita suspectului, oricat de blamabila ar fi, nu justifica in nici un caz o atitudine jignitoare, ofensatoare sau glume umilitoare din partea lucratorului. In plus, moderatia contribuie la conturarea unei imagini demne a lucratorului si, implicit a institutiei.

In fata unei atitudini agresive, lucratorul care da dovada de stapanire de sine va reusi sa identifice mijloacele pentru a dezamorsa un conflict susceptibil sa degenereze (sa raspunzi la injurii prin injurii nu face decat sa creasca tensiunea).

Anumite situatii pot declansa reactii emotionale puternice din partea lucratorului (repulsia provocata de o crima odioasa, satisfactia de fi arestat un mare criminal s.a.). Exteriorizarea lor in public ori in fata persoanelor implicate nu este indicata, recomandata fiind adoptarea unui comportament neutru.

Lucratorul este insarcinat sa asigure respectarea legii. Comportamentul exemplar asociat functiei sale presupune ca el nu o incalca. Altfel va da delincventului o imagine contradictorie (furtul in timpul perchezitiei unui individ arestat, coruptia etc.).

In sfarsit, orice persoana beneficiaza de prezumtia de nevinovatie atat timp cat nu a fost condamnata. Lucratorul nu trebuie sa dezvaluie identitatea persoanei cercetate in prezenta tertilor si nici acuzatiile formulate impotriva acesteia deoarece astfel se aduce atingere acestui principiu si se incalca regula secretului profesional.

4.3. Folosirea constrangerii

In exercitarea misiunii sale, lucratorul poate fi pus in situatia folosirii unor masuri de constrangere. Punerea lor in practica trebuie sa tina cont de proportie, in special cand se uzeaza de forta si de protejarea persoanelor arestate.

Legea si procedurile speciale permit utilizarea de masuri coercitive fata de persoane (retinerea, imobilizarea si conducerea la sediu), dar nu explica durata si nici forta cu care sunt aplicate, abordand problematica exclusiv din punct de vedere tehnic, urmarind realizarea obiectivului propus (pe timpul imobilizarii, delincventul poate fi agresat, agresiunea insa trebuie sa fie proportionala cu opozitia intampinata si va inceta imediat dupa realizarea imobilizarii, deoarece obiectivul care a determinat folosirea fortei este in acest moment realizat). In anumite cazuri, lucratorul apreciaza oportunitatea de a le pune in practica (nu va folosi armamentul din dotare impotriva unui infractor cand exista posibilitatea ca acesta sa fie retinut ulterior pe baza declaratiilor celorlalti participanti, deja retinuti, daca prin folosirea armei s-ar putea primejdui viata sau integritatea altor persoane).

Avand in vedere ca aplicarea procedurilor elaborate in aplicarea unora dintre prevederile legale pot aduce atingere drepturilor si libertatilor individuale, lucratorul care le utilizeaza are obligatia de a se asigura ca actiunile sale sunt legale iar aplicarea lor s-a facut cu respectarea principiului proportionalitatii.

Proportionalitatea se apreciaza pe loc, luand in considerare, pe de o parte, necesitatile actiunii, iar pe de alta parte, imperativele securitatii lucratorului, a colegilor sai, precum si a persoanei in cauza. Doar aceste criterii justifica recurgerea la masuri coercitive si orice alta motivatie ar fi abuziva (razbunare, presiune psihologica etc.).

Interpelarea unei persoane pentru o fapta minora la locul sau de munca, cu riscul de a provoca pierderea serviciului sau chiar si numai afectarea imaginii acelei persoane, retinerea unui individ fara un temei legal, producerea de pagube, distrugeri de bunuri sub pretextul efectuarii unei perchezitii minutioase sau o incatusare exagerat de stransa etc. sunt excese care contravin principiilor ce guverneaza activitatea personalului cu atributii in domeniul ordinii si sigurantei publice.

Literatura de specialitate consacra un loc particular folosirii fortei si cazurilor in care lucratorii pot recurge la masuri coercitive, utilizarea armei fiind forma cea mai sensibila de riposta la violenta.

Practica arata ca anumiti indivizi reactioneaza violent in timpul operatiunilor care vizeaza mentinerea sau restabilirea ordinii publice. Vigilenta constanta si aplicarea procedurilor de interventie sunt precautii indispensabile pentru lucrator. Este vorba de propria sa securitate, de cea a colegilor sai, de cea a cetatenilor aflati ocazional in zona respectiva, dar chiar si de cea a indivizilor care provoaca violenta.

Daca uneori este necesar sa exprime autoritatea cu care este investit, fara a o utiliza, excesul in aceasta demonstratie poate avea un efect provocator negativ.

Din cauza riscurilor deseori imprevizibile pe care le genereaza, folosirea fortei nu este de conceput decat daca are drept obiect protejarea interesului general. Este asadar convenabil de a recurge la ea doar in cazurile legale si de a inceta folosirea acesteia de indata ce nu mai este necesar.

Legea autorizeaza folosirea fortei si tot ea o limiteaza, printr-o cerinta de proportionalitate intre constrangerea aplicata si rezistenta opusa.

4.4. Protectia persoanei arestate

Persoana arestata se gaseste in dependenta totala fata de lucrator, pana si in privinta nevoilor vitale.

Dincolo de drepturile prevazute de cadrul legal in vigoare, lucratorul are obligatia de a veghea la protectia vietii si sanatatii oricarei persoane retinute, chiar daca ea nu solicita interventia medicului. Este necesar sa se asigure, de indata, conditiile necesare acordarii ajutorului persoanei ranite sau care prezinta simptomele evidente a unei afectiuni.

Sanatatea sa este protejata de asemenea prin respectarea regulilor elementare de igiena pe timpul detentiei. In plus, persoana are dreptul la odihna, alimentatie si, daca situatia permite, la respectarea principiilor sale de existenta (care tin, in principal, de religie si sanatate).

Starea de dependenta il impiedica pe individul in cauza sa-si asigure el insusi propria securitate. Este in sarcina lucratorului sa-l protejeze de razbunarea altor cetateni sau de curiozitatea presei pe timpul indeplinirii procedurilor legale.

Respectarea drepturilor persoanelor interzice lucratorului sa recurga la violente si la tratamente inumane sau degradante asupra persoanelor retinute. Cand este martor al unor astfel de actiuni, comise de terti (detinuti, rude ale victimelor) sau de catre alti lucratori, datoria de a proteja ii impune sa dispuna masurile necesare pentru a determina incetarea violentelor si, totodata, de a sesiza sefii sau autoritatea competenta.

Asigurarea respectului persoanelor pe timpul masurilor coercitive se poate realiza prin:

neautorizarea niciunui act, propunere sau comportament discriminatoriu, rasist sau injurios;

nepermiterea familiarismelor si nici tutuirea;

recurgerea la masuri de constrangere numai in caz de nevoie si incetarea aplicarii acestora imediat dupa indeplinirea obiectivului actiunii;

utilizarea fortei in considerarea legii si a principiului proportionalitatii actiunii in raport cu rezistenta intampinata, incetand folosirea acesteia de indata ce nu mai este necesar;

abtinerea de la violente nelegitime, tratamente inumane sau degradante, intervenind, dupa caz, pentru a face sa inceteze astfel de abuzuri, indiferent de persoana agresorului;

crearea conditiilor pentru acordarea ajutorului imediat in caz de ranire sau boala a persoanei retinute;

asigurarea conditiilor de detentie, in functie de dotarile existente, avand in vedere protejarea vietii si a demnitatii umane.

5. Comportamentul politistului fata de colegi si sefi

Structurile cu atributii in domeniul ordinii si sigurantei publice folosesc un numar mare de lucratori. Statutul lor, pozitia juridica, gradele si misiunile formeaza un mozaic complex, dar coerent. Diferentele si identitatile pot crea dificultati relationale cand sunt sursa unor contradictii sau unei concurente anormale. Interesul public impune lucratorilor sa depaseasca aceste obstacole pentru a stabili raporturi armonioase, permitand fiecaruia sa-si dezvolte statutul personal.

5.1. Raporturile dintre angajati

Independent de statute, de corpuri, de grade, de sarcini, relatiile dintre lucratorii din domeniul ordinii si sigurantei publice trebuie sa se bazeze pe respect mutual, loialitate si solidaritate.

Aceste valori se impun cu o forta particulara celor care exercita autoritatea ierarhica.

a) Respectul mutual

Se exprima mai intai prin adoptarea in orice circumstanta a regulilor elementare de convietuire, dar si a unei atitudini morale pozitive care consta in comportament principial manifestat prin politete, decenta, toleranta, onorarea obligatiilor asumate si punctualitate. Este exclusa orice forma de discriminare, in special cea legata de originea, sexul, orientarea sexuala a colegilor.

Respectul mutual presupune intelegerea faptului ca orice sarcina, oricat de neinsemnata ar parea persoanelor neavizate, contribuie la buna functionare a serviciului public. Manifestarile de superioritate sau de desconsiderare fata de un corp profesional, de anumite functii, denota necunoasterea complementaritatii structurilor organizatiei si ale posturilor care o compun.

Respectul mutual presupune toleranta, adica o deschidere suficienta a spiritului care sa permita colegilor expunerea punctelor de vedere, chiar daca acestea sunt contrare. Intr-adevar, orice lucrator poate si trebuie sa se exprime liber. Totodata, aceasta libertate este limitata de obligatia care cere moderare in expresie a opiniilor personale, in special cand ele sunt legate de ideologiile politice si convingerile religioase. Aceasta restrictie se aplica, de asemenea, conversatiilor intre lucratori si vizeaza evitarea polemicilor, deseori extraprofesionale, daunatoare bunei functionari a serviciului.

b) Loialitatea

Se traduce mai intai prin franchete. Este vorba, in primul rand, de a aduce sincer la cunostinta colegilor informatiile profesionale la care au dreptul (proiect de restructurare a unui serviciu, schimb de informatii operationale intre servicii etc.).

A recurge la actiuni de denigrare ascunse priveaza persoana vizata de orice posibilitate de a se explica si, in plus, genereaza in cadrul serviciului o ambianta de ipocrizie.

Loialitatea rezida in a admite si a-si asuma erorile fara implicarea celor care nu au nici o responsabilitate. Totodata, constituie o forma de cinste capacitatea de a recunoaste echitabil meritele fiecaruia.

De asemenea, este preferabil sa se pastreze discretia asupra informatiilor relative la viata privata percepute ocazional in virtutea relatiilor de amicitie (probleme de familie sau de sanatate etc.).

Transmiterea unor informatii ireale, defaimatoare, precum si reactiile ostile sau agresive manifestate in colectiv ori in cadrul institutiei dovedesc cel putin lipsa respectului mutual si a loialitatii celui care adopta un asemenea comportament.

c) Solidaritatea

Necesitatea exercitarii profesiei se manifesta printr-o disponibilitate constanta fata de colegi (apel la intariri, ajutor pentru indeplinirea unei proceduri sau a unei sarcini administrative etc.). Neimplicarea este contrara spiritului de echipa, mai ales cand ingreuneaza sarcina de munca a celorlalti. Refuzul de a acorda sprijin invocand constant probleme personale, de sanatate, climatul impropriu ori existenta altor activitati prioritare are ca urmare afectarea solidaritatii, incurajand comportamente similare in randul membrilor colectivului de munca. Pe de alta parte, eschiva continua de la indeplinirea unor sarcini conduce in mod direct la supraincarcarea colegilor, ceea ce favorizeaza aparitia tensiunilor in cadrul grupului respectiv.

De altfel, solidaritatea poate sa se exprime si in raporturile private. Este cazul in care lucratorul sesizeaza problemele altui coleg si isi ofera cu tact ajutorul (a sfatui o persoana sa urmeze un tratament medical, a face de serviciu in locul altuia pentru ca acesta sa poata fi liber pentru rezolvarea unor probleme familiale sau de sanatate).

Desi este indispensabila, solidaritatea are limite. Este de neconceput sa te ascunzi in spatele ei pentru a inchide ochii in fata comportamentelor deviante (coruptie, furt etc.).

Orice lucrator martor al unor comportamente delictuale sau periculoase din partea colegilor sai, al violentelor nelegitime sau al unor tratamente inumane ori degradante indreptate asupra unui alt lucrator sau unei persoane arestate, are datoria de a-l face sa inceteze sau de a le aduce la cunostinta autoritatii competente, oricare ar fi locul acestuia in ierarhie. De altfel, solidaritatea presupune respectarea unor valori morale cum sunt: respectul, sinceritatea, increderea, cinstea, loialitatea, care nu admit promovarea prioritara constanta a intereselor personale in detrimentul celor specifice institutiei, minciuna ori atitudinea duplicitara.

5.2. Relatiile cu subordonatii

Exercitarea autoritatii ierarhice in structurile cu atributii in domeniul ordinii si sigurantei publice are ca scop asigurarea bunei functionari a acestora. Superiorul ierarhic trebuie asadar sa favorizeze stabilirea unui climat armonios intre el si subordonatii pe care ii coordoneaza, asumandu-si pe deplin responsabilitatile specifice postului.

Viata in colectivitate poate genera tensiuni daunatoare eficacitatii. Unul dintre rolurile sefului este de a le preveni (a instala in birouri diferite persoanele care nu se inteleg si care nu pot lucra in aceeasi echipa), de a le identifica (prin prezenta activa in cadrul colectivului pentru a detecta atmosfera din serviciu) si de a le dezamorsa (reuniuni de serviciu in cadrul carora sa se incurajeze exprimarea fara constrangeri a opiniilor referitoare la aspectele care au generat nemultumiri, si chiar participarea la activitati extraprofesionale organizate cu membrii colectivului).

Cu siguranta, nu este indicat sa fie lasata sa persiste o stare conflictuala si, cu atat mai putin, sa se creeze sau sa se exploateze asemenea stari in cadrul colectivului.

Buna functionare a serviciului impune ca actul de comanda sa fie echitabil. Subordonatii admit greu ca munca sa fie repartizata si recompensele sa fie atribuite sau sanctiunile aplicate dupa criterii arbitrare, mai ales daca se incearca mascarea acestor situatii prin lipsa de transparenta insotita de nemotivarea deciziilor.

Transparenta este de altfel oportuna in toate circumstantele. Ea constituie o solida aparare impotriva oricarei manifestari de favoritism sau de autoritarism. Ea necesita asigurarea de conditii care sa favorizeze comunicarea, dand posibilitatea subordonatilor sa-si exprime sugestiile si observatiile.

Conducerea ministerului asigura unitatilor mijloace care sa le permita indeplinirea sarcinilor specifice (spatii, materiale, vehicule etc.), incredintand managerilor atributul de a le repartiza utilizatorilor dupa nevoile impuse de sarcinile profesionale repartizate.

Eficacitatea este singurul element care poate fi avut in vedere la repartizarea mijloacelor si resurselor. Nu este de conceput sa privezi un lucrator de mijloacele materiale care ii sunt necesare pentru a favoriza abuziv un altul (sa atribui materiale unui subordonat pe motivul relatiilor amicale si nu a nevoilor reale sau pentru a cauta o satisfactie pur personala - ca de exemplu, repartizarea unui vehicul de serviciu pentru a fi utilizat in scop personal de un subordonat dispus sa ofere unele mici avantaje).

Subordonatii asteapta de la superiorii lor o capacitate de a impulsiona si sustine activitatea. Pentru aceasta ei le cer sa-si indeplineasca rolul si sa emita, cu operativitate, dispozitii clare si precise, in special atunci cand se ivesc dificultati de executie. Impulsionarea si sustinerea subordonatilor inseamna si grija pentru formarea lor profesionala sau facilitarea accesului la mijloacele de perfectionare.

Stilul de conducere, care influenteaza modul de actiune a subordonatilor, presupune si promovarea unor relatii profesionale bazate pe incredere. Acesta inseamna si faptul ca managerul isi asuma pe deplin responsabilitatea dispozitiilor pe care le-a dat.

Cum se manifesta in principal simtul responsabilitatii in exercitarea functiilor de conducere:

impulsionand constant activitatea subordonatilor;

dand dispozitii clare si urmarind executarea acestora;

asumandu-ti responsabilitatea deciziilor luate;

recompensand subalternii si aplicand sanctiuni disciplinare fara partinire, avand in vedere exclusiv comportamentul, profesionalismul si implicit rezultatele obtinute in activitate;

adoptand un stil de conducere care sa incurajeze comunicarea in ambele sensuri si sa permita implicarea subordonatilor in actul decizional;

constientizand faptul ca pentru subordonati seful poate constitui un exemplu.

Majoritatea dispozitiilor sunt verbale. In aceste conditii, in cazul unei evolutii nefavorabile a situatiei este foarte usor sa pretinzi ca nu le-ai dat. Onoarea obliga sa ti le asumi fara a cauta sa pui in sarcina altuia responsabilitatea greselilor tale.

Increderea acordata unui superior va depinde de capacitatea acestuia de a-si apara subordonatii in fata celor care aduc critici injuste muncii lor sau a celor care determina o supraincarcare cu sarcini daunatoare eficacitatii, iar pentru misiunile care impun asumarea unor riscuri, prin evaluarea acestora si stabilirea unor proceduri care sa conduca la diminuarea lor.

In sfarsit, daca se constata neajunsuri in activitate, rolul superiorului este de a interveni pentru a le face sa inceteze si, la nevoie, sa le sanctioneze. Toleranta exagerata adoptata mai ales in situatii deosebit de grave sau favoritismul vor fi percepute ca nedreptati de catre cei care-si efectueaza constiincios sarcinile si devin, astfel, temei al neincrederii in capacitatea si corectitudinea sefului.

5.3. Relatiile cu superiorii ierarhici

Orice lucrator se regaseste pe o treapta ierarhic - organizatorica. Este important sa identifici clar superiorii si sa respecti cu rigurozitate lantul ierarhic pentru a indeplini obligatia de executare. Aceasta impune respectarea dispozitiilor legale primite, buna executare a misiunilor incredintate si corectitudinea actelor intocmite.

Supunerea simultana unor ierarhii distincte presupune ca lucratorul sa faca dovada loialitatii in mod egal fata de acestea.

Astfel, in materie de politie judiciara, lucratorul trebuie sa prezinte informari exacte privind rezultatul investigatiilor sale procurorului competent sa le cunoasca. Totusi, el trebuie sa-si informeze si superiorul direct asupra derularii operatiunilor.

Cum se manifesta loialitatea fata de un superior ierarhic:

executand cu constiinciozitate instructiunile primite;

intocmind cu sinceritate rapoartele de executare a misiunilor incredintate;

motivand abtinerea de la executarea dispozitiilor vadit ilegale ori prezentand, prin prisma experientei proprii, consecintele nedorite produse in actiuni in care s-au folosit proceduri, metode sau mijloace similare celor precizate in dispozitia / ordinul de executare a misiunii cu privire la care se formuleaza abtinerea;

acordand respectul cuvenit superiorilor.

Exercitarea dreptului si a obligatiei lucratorilor de a-si exprima retinerea privind legalitatea sau oportunitatea unei decizii dispuse de un superior sunt indreptatite numai daca motivele care determina refuzul de executare sunt fondate si constructive. In acest context, este de preferat ca lucratorii sa prezinte si solutii care sa asigure legalitatea actiunii sau momentul in care aceasta este oportuna.

Lucratorul primeste dispozitii, de regula, de la seful nemijlocit. Aceasta nu-l absolva de a manifesta respect fata de functionarii cu grad mai mare ce apartin altui serviciu sau altei categorii de personal.

Lucratorul are datoria de a reactiona fata de o dispozitie vadit ilegala. Pentru aceasta el informeaza, in baza datoriei si capacitatii sale de exprimare, autoritatea care a dat dispozitia respectiva despre obiectiile si argumentele sale. Daca dispozitia este mentinuta si subordonatul considera ca obiectiile sale sunt fondate, el trebuie sa raporteze superiorului sefului sau la care are acces.

6. Comportamentul politistului in relatia cu alte institutii si reprezentantii acestora

Lucratorii din domeniul ordinii si sigurantei publice pot intra in relatie cu numerosi parteneri din afara institutiei, publici sau privati care asigura, ca si ei, functii social-economice. Astfel, ei se gasesc intr-o situatie de cooperare.

6.1. Elemente de comportament general

Desi vorbim in majoritatea cazurilor de raporturi interinstitutionale, ele se traduc obligatoriu prin contacte de la persoana la persoana. Acestea se limiteaza uneori la conversatii telefonice sau la schimburi de corespondenta (a cere informatii unui serviciu de stare civila al unei primarii), insa alteori ele dau loc intalnirilor (misiuni in cooperare, interventie cu pompierii la locul unui eveniment).

In toate circumstantele, politetea si curtoazia trebuie sa prevaleze. Corectitudinea insotita de retinere in afirmatii si atitudini, ca si grija acordata tinutei, confera lucratorului si institutiei pe care o reprezinta o imagine de interlocutor respectabil si competent, in special atunci cand este vorba de a exprima o pozitie divergenta sau de a face fata reticentelor persoanelor implicate in rezolvarea situatiei. Aceasta imagine va fi pe alocuri umbrita daca apare o oarecare manifestare de favoritism sau de discriminare ce tine fie de persoana intalnita, fie de institutia pe care o reprezinta ori de functiile pe care le exercita. Actiunile in cooperare nu trebuie sa urmareasca obtinerea unor beneficii personale sau avantaje, scopul acestora fiind oferirea unor servicii complexe.

Pentru anumite categorii de persoane (magistrati, membri ai puterii executive, inalti functionari, reprezentanti oficiali ai statelor straine) se apeleaza la manifestarea unor forme particulare de respect, fara a cadea in servilism.

6.2. Relatiile care il plaseaza pe lucrator intr-o situatie de cooperare

Politia si Jandarmeria nu sunt singurele institutii insarcinate cu lupta impotriva delincventei. Principalii lor parteneri din acest domeniu sunt: parchetele de pe langa instantele judecatoresti, administratia fiscala, inspectia muncii etc. Exista o anumita concurenta normala pana la un punct, intre institutiile ce urmaresc obiective identice (Politia, Politia de Frontiera, Jandarmeria si Autoritatile vamale lupta impreuna impotriva traficului de stupefiante), insa aceasta nu trebuie sa devina un motiv de rivalitate pentru institutiile implicate. Nu este atat de important care dintre institutiile mentionate se inregistreaza, spre exemplu, cu retinerea faptuitorilor sau confiscarea stupefiantelor ci, in ce masura, prin cooperare, se combate fenomenul si se asigura realizarea interesului public.

Manifestarile de rivalitate se traduc in special prin necomunicarea unor informatii care pot compromite finalizarea actiunii, determinand implicit reactii similare din partea partenerilor.

Satisfactia personala sau de grup rezultata din aceste comportamente anormale aduce prejudicii interesului public.

In indeplinirea unor misiuni structurile cu atributii in domeniul ordinii si sigurantei publice intervin in complementaritate cu alte autoritati, asigurand de asemenea un serviciu public (planuri comune de actiune, strategii, protocoale, protectia executorilor judecatoresti etc.). O astfel de cooperare nu poate fi bine realizata decat daca fiecare serviciu participant isi manifesta pe deplin profesionalismul si are grija de a facilita actiunea celorlalti (actiuni concertate in zona unitatilor de invatamant, protectia magistratilor si a familiilor acestora, situatii de urgenta etc.)

In sfarsit, in alte ocazii, lucratorii se gasesc in pozitia celui care dispune (recurge) la servicii medicale pentru o persoana retinuta, cere informatii unui serviciu de permise auto s.a.

In afara cazurilor de comunicare a informatiilor prevazute expres, cooperarea nu poate sa fie niciodata o scuza pentru violarea obligatiilor referitoare la asigurarea confidentialitatii datelor, inclusiv a celor cu caracter personal.

Cum se poate asigura eficacitatea serviciului public in cadrul relatiilor cu partenerii institutionali:

executand constiincios misiunile incredintate;

punandu-si in valoare profesionalismul pentru a oferi cea mai buna cooperare;

cenzurand comentariile proprii ori actiunile de grup care exced misiunii si prin care sunt pusi in inferioritate ceilalti participanti;

conformandu-se regulilor de comunicare a informatiilor;

actionand astfel incat sa asigure facilitarea actiunii celorlalti participanti si acordandu-le sprijin la nevoie.

7. Comportamentul lucratorilor din domeniul ordinii si sigurantei publice in familie si societate

Atat in familie cat si in societate lucratorii trebuie sa se comporte civilizat, sa dovedeasca stapanire de sine, sa fie respectuosi.

Ei trebuie sa aiba o conduita corecta, sa nu abuzeze de calitatea lor oficiala si sa nu compromita prin activitatea publica ori privata prestigiul functiei ori al institutiei din care fac parte.

In familie acestia trebuie sa se abtina de la orice forma de violenta domestica, iar in societate sa incurajeze in mod activ, sa sustina si sa implementeze masurile care sa contracareze manifestarea acestui gen de infractionalitate si consecintele nefaste pe care le produce.

De asemenea, isi vor asuma un rol determinant in promovarea respectului intre oameni, indiferent de rasa sau religie, precum si a egalitatii intre sexe, pentru a preveni actele de violenta care ar putea avea loc din cauza acestor discriminari, ce se pot manifesta sub diverse forme in societate.

Prin intregul lor comportament, lucratorii trebuie sa se arate demni de consideratia si increderea impuse de profesia exercitata.

Hotarare nr. 991 din 25/08/2005

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 813 din 07/09/2005

pentru aprobarea Codului de etica si deontologie al politistului

In temeiul art. 108 din Constitutia Romaniei, republicata,

Guvernul Romaniei adopta prezenta hotarare.

   Art. 1. - Se aproba Codul de etica si deontologie al politistului, prevazut in anexa care face parte integranta din prezenta hotarare.

   Art. 2. - In termen de 30 de zile de la intrarea in vigoare a prezentei hotarari, prin ordin al ministrului administratiei si internelor, vor fi nominalizate structurile responsabile cu aplicarea si evaluarea normelor Codului de etica si deontologie al politistului, precum si atributiile specifice in acest domeniu.

   Art. 3. - Pe data intrarii in vigoare a prezentei hotarari, Hotararea Guvernului nr. 438/2004 pentru aprobarea Codului de etica si deontologie al politistului, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 314 din 9 aprilie 2004, se abroga.

PRIM-MINISTRU
CALIN POPESCU-TARICEANU

Contrasemneaza:
───────────────
p. Ministrul administratiei si internelor,
Anghel Andreescu,
secretar de stat
p. Ministrul integrarii europene,
Adrian Ciocanea,
secretar de stat
Presedintele Agentiei
Nationale a Functionarilor Publici,
Jozsef Birtalan

Bucuresti, 25 august 2005.

Nr. 991.

ANEXA

CODUL de etica si deontologie al politistului

   CAPITOLUL I
  Domeniul de aplicare si principii generale

   ARTICOLUL 1
  Responsabilitate si demnitate

Respectarea principiilor si a regulilor din prezentul cod reprezinta o datorie de onoare a politistului.

   ARTICOLUL 2
  Domeniul de aplicare

Prezentul cod stabileste regulile de conduita a politistului in exercitarea atributiilor profesionale care decurg din legislatia aplicabila personalului Ministerului Administratiei si Internelor. Orice persoana poate pretinde politistului respectarea acestor reguli de conduita in raporturile sale cu acesta.

Scopul prezentului cod il constituie asigurarea conduitei etice a politistului prin formarea si promovarea unei culturi profesionale adecvate, formarea si educarea personalului in spiritul acesteia, prevenirea abaterilor comportamentale, imbunatatirea calitatii serviciilor, protectia persoanelor si a politistilor si realizarea, pe aceasta cale, a echilibrului intre drepturile cetatenilor, interesele autoritatilor publice, drepturile si obligatiile personalului institutiei.

Prevederile prezentului cod sunt elaborate in considerarea principiilor enuntate in Recomandarea REC (2001)10 privind Codul european de etica al politiei.

   ARTICOLUL 3
  Functiile principale ale politiei

In societatea romaneasca, guvernata de principiile statului de drept, principalele atributii ale politiei sunt: apararea drepturilor si libertatilor persoanei, a proprietatii private si publice, prevenirea, descoperirea si combaterea actelor si faptelor infractionale, asigurarea ordinii si sigurantei publice. Prin indeplinirea acestora se promoveaza increderea reciproca, respectul si dezvoltarea democratica a societatii.

Activitatea politiei constituie serviciu public specializat care se realizeaza in interesul persoanei si comunitatii, precum si in sprijinul institutiilor statului, in conformitate cu legislatia interna si internationala aplicabila in domeniu.

   ARTICOLUL 4
  Despre politie si cooperarea cu alte institutii ale statului

Politia isi indeplineste misiunile sub autoritatea si raspunderea institutiilor abilitate de lege.

Politia coopereaza cu Ministerul Public in limitele competentelor ce ii revin in conformitate cu procedurile prevazute de lege.

In indeplinirea atributiilor ce ii revin politia trebuie sa respecte independenta si impartialitatea judecatorilor.

In cadrul politiei se asigura dezvoltarea unui mediu organizational bazat pe constiinta, integritate profesionala, nediscriminare, comunicare, transparenta, prevenirea si combaterea coruptiei la toate nivelurile ierarhice.

In indeplinirea misiunilor ce le revin serviciile politienesti coopereaza si cu alte structuri insarcinate cu aplicarea legii.

   ARTICOLUL 5
  Controlul politiei

Actele intocmite de politie pot face obiectul unui control extern exercitat de catre puterea judecatoreasca, potrivit prevederilor legale in vigoare.

   ARTICOLUL 6
  Principii generale

Principiile care guverneaza conduita profesionala a politistului sunt urmatoarele:

   a) legalitatea - in exercitarea atributiilor sale politistul este obligat sa respecte legea, precum si drepturile si libertatile constitutionale ale persoanelor;

   b) egalitatea, impartialitatea si nediscriminarea - in indeplinirea atributiilor profesionale politistul aplica tratamente egale tuturor persoanelor, luand aceleasi masuri pentru situatii similare de incalcare a normelor protejate de lege, fara a fi influentat de considerente etnice, de nationalitate, rasa, religie, opinie politica sau de orice alta opinie, varsta, sex, orientare sexuala, avere, origine nationala, sociala sau decurgand din orice alta situatie;

   c) transparenta - consta in deschiderea pe care politistul trebuie sa o manifeste fata de societate in limitele stabilite de reglementarile politienesti;

   d) capacitatea si datoria de exprimare - reprezinta posibilitatea politistului de a analiza situatiile profesionale pe care le intalneste si de a-si exprima punctul de vedere, potrivit pregatirii si experientei sale, pentru a imbunatati calitatea si eficacitatea serviciului politienesc cu privire la acestea;

   e) disponibilitatea - presupune interventia politistului in orice situatie in care ia cunostinta despre atingerea adusa vreuneia dintre valorile aparate de lege, indiferent de momentul constatarii acesteia, capacitatea de a asculta si de a rezolva problemele celor aflati in dificultate ori de a indruma catre alte autoritati cazurile care se situeaza in afara competentei ori atributiilor sale;

   f) prioritatea interesului public - se manifesta prin aceea ca pentru indeplinirea atributiilor functionale politistul acorda prioritate realizarii serviciului in folosul comunitatii;

   g) profesionalismul - presupune aplicarea corecta si responsabila a cunostintelor teoretice si a deprinderilor practice pentru exercitarea atributiilor de serviciu;

   h) confidentialitatea - determina obligatia politistului de a garanta securitatea datelor si informatiilor obtinute in exercitarea autoritatii conferite de lege;

   i) respectul - se manifesta prin consideratia pe care politistul o acorda persoanelor, colegilor, superiorilor, subordonatilor, drepturilor si libertatilor acestora, institutiilor, legilor, valorilor sociale, normelor etice si deontologice;

   j) integritatea morala - presupune adoptarea unui comportament conform normelor etice acceptate si practicate in societate;

   k) independenta operationala - consta in indeplinirea atributiilor si misiunilor potrivit competentelor stabilite pentru nivelul ierarhic pe care il ocupa in cadrul politiei, fara imixtiunea ilegala a altor politisti, persoane sau autoritati;

   l) loialitatea - se exprima prin atasamentul fata de institutie si valorile promovate de aceasta, adeziunea constienta manifestata de catre politist, din proprie initiativa, fata de obiectivele institutiei, respectul fata de ierarhia institutiei, onestitate in relatiile interpersonale, respectul fata de adevar si dreptate, constiinciozitate in indeplinirea atributiilor, respectarea angajamentelor asumate, asigurarea confidentialitatii informatiilor obtinute in procesul muncii.

   ARTICOLUL 7
  Exercitarea atributiilor

Actiunile politistilor trebuie sa fie conforme cu dreptul intern, conventiile si acordurile internationale la care Romania este parte.

In activitatea de aplicare a legii, politistul trebuie sa respecte principiul prezumtiei de nevinovatie, asigurand fiecarei persoane care face obiectul cercetarii exercitarea deplina si efectiva a drepturilor sale, in conditiile prevazute de lege.

Politistul trebuie sa indeplineasca atributiile si misiunile ce ii revin intr-o maniera echitabila si obiectiva, cu respectarea si protejarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale persoanei consacrate prin Constitutie si prin alte legi, in conformitate cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, Conventia europeana a drepturilor omului, Codul european de etica al politiei si cu dispozitiile tratatelor la care Romania este parte.

Pe timpul indeplinirii atributiilor profesionale politistul actioneaza in parteneriat cu populatia si trebuie sa acorde persoanelor protectie, asistenta de specialitate pe care acestia sunt indreptatiti sa o primeasca si servicii, conform misiunilor si atributiilor politiei.

   ARTICOLUL 8
  Protectia politistului in exercitarea atributiilor

In indeplinirea atributiilor ce ii revin politistul beneficiaza, conform legii, de protectia institutiei care ii furnizeaza sprijin adecvat.

In exercitarea atributiilor sale personalul politiei este sprijinit de autoritatile publice in conformitate cu normele legale in vigoare.

   ARTICOLUL 9
  Utilizarea fortei

Politistul executa actiuni in forta ca masura exceptionala, in stricta conformitate cu prevederile legale si numai in situatii de absoluta necesitate, pentru indeplinirea unui obiectiv legitim.

Actiunile in forta desfasurate de politie trebuie subordonate principiilor necesitatii, gradualitatii si proportionalitatii.

Mijloacele din dotare ce pot fi utilizate in timpul actiunilor in forta, inclusiv armele de foc, vor fi folosite numai in caz de necesitate absoluta, cu respectarea stricta a prevederilor legale.

In momentul realizarii obiectivului legitim inceteaza si exercitarea actiunii in forta.

In executarea actiunilor in forta politistul va avea in permanenta in vedere respectarea demnitatii umane.

Cand este confruntat cu violenta fizica ori cu amenintari reale de folosire a fortei fizice impotriva sa ori impotriva altor persoane, politistul are obligatia de a interveni cu fermitate, in limitele legale, pentru restabilirea ordinii.

   ARTICOLUL 10
  Deontologia masurilor politienesti

Masurile care pot fi luate de politie in conditiile legii si care presupun privarea de libertate a unei persoane se realizeaza numai in cazurile in care sunt cel putin indicii cu privire la existenta sau iminenta producerii unei infractiuni, cu respectarea procedurii prevazute de lege, si nu trebuie sa depaseasca perioada de timp strict necesara indeplinirii scopului acestora.

Persoanele care fac obiectul unor masuri luate in conditiile alin. (1) trebuie sa fie informate cu privire la motivele privarii de libertate, la procedura aplicabila situatiei respective si sa li se asigure posibilitatea exercitarii drepturilor corespunzatoare calitatii pe care o au in functie de situatia creata.

Pe timpul aplicarii masurilor luate in conditiile alin. (1), politistii evalueaza si intreprind masurile necesare pentru siguranta persoanei, monitorizarea starii de sanatate, realizarea conditiilor de igiena si de alimentatie corespunzatoare.

In contactele realizate cu persoanele asupra carora s-au dispus masuri privative de libertate, precum si pe timpul desfasurarii cercetarilor politistul trebuie sa respecte cu strictete normele procedurale prevazute de lege.

   ARTICOLUL 11
  Relatia politistului cu diferite categorii de persoane

Politistul trebuie sa acorde sprijin, conform competentelor legale, victimelor infractiunilor atunci cand intra in contact cu acestea pe timpul si in afara indeplinirii atributiilor de serviciu. In acest sens, victima este indrumata catre serviciile specializate ale politiei sau ale altor institutii cu responsabilitati in domeniu si este informata, dupa caz, cu privire la modalitatile de solutionare a situatiei sale.

Relatia politistului cu martorii trebuie sa se desfasoare in limitele competentelor si prevederilor legale, cu respectarea drepturilor si libertatilor constitutionale ale acestora si ale membrilor lor de familie, cu precadere a celor care vizeaza viata, integritatea corporala sau libertatea.

Pe timpul actiunilor politistul trebuie sa acorde atentie deosebita nevoilor specifice ale unor categorii speciale sau vulnerabile de populatie, cum ar fi: copiii, femeile, batranii, persoanele cu handicap.

   CAPITOLUL II
  Normele de conduita profesionala a politistului

   ARTICOLUL 12
  Conduita generala

Politistul raspunde la orice solicitare privind exercitarea profesiei, evita comportamentul care ar putea afecta increderea populatiei, este disciplinat si apara prestigiul institutiei si profesiei, exercitand toate prerogativele si indatoririle specifice functiei publice pe care o detine.

ARTICOLUL 13
  Comportamentul politistului

Politistul trebuie sa se comporte civilizat si sa dea dovada de amabilitate si solicitudine, adoptand o atitudine politicoasa si ferma.

Politistul trebuie sa dovedeasca stapanire de sine, capacitate de comunicare, abilitati de gestionare a situatiilor conflictuale, dezvoltandu-si prin sistemul de formare continua puterea de intelegere a problemelor sociale, culturale si educationale specifice colectivitatii in care isi exercita profesia, precum si, dupa caz, capacitatile manageriale.

   ARTICOLUL 14
  Declinarea calitatii

Politistul in uniforma trebuie sa poarte insemnele distinctive si echipamentul prevazute de lege, pentru a fi protejat si recunoscut cu usurinta pe timpul misiunilor.

Politistul are obligatia de a-si face cunoscuta identitatea in legatura cu indatoririle profesionale ce ii revin, contribuind astfel la realizarea interesului public, asigurarea protectiei proprii si crearea premiselor necesare angajarii raspunderii personale pentru actiunile sau inactiunile sale.

   ARTICOLUL 15
  Raporturi in exercitarea profesiei

Politistul trebuie sa promoveze si sa dezvolte fara discriminare bunele raporturi intre institutia pe care o reprezinta si comunitate, asigura cooperarea efectiva cu reprezentantii autoritatilor publice centrale si locale, ai organizatiilor neguvernamentale si ai populatiei, ai grupurilor minoritare, inclusiv ai celor etnice.

   ARTICOLUL 16
  Parteneriatul cu comunitatea

In temeiul relatiilor de parteneriat dezvoltate in cadrul comunitatii, politistul furnizeaza membrilor acesteia informatii privitoare la legislatia in vigoare si la activitatea sa profesionala, in limita competentelor ce ii revin si fara a dezvalui date si informatii clasificate, potrivit legii.

   ARTICOLUL 17
  Protectia datelor si informatiilor

Politistul are obligatia sa pastreze, in conditiile legii, asigurand respectarea drepturilor persoanelor, secretul de stat si secretul de serviciu, precum si confidentialitatea deplina a datelor si informatiilor pe care le detine si sa nu le utilizeze abuziv sau in folos personal.

Culegerea, stocarea si utilizarea datelor cu caracter personal de catre politist se fac in conditiile legii si vor fi limitate strict la ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor legale legitime si specifice politiei.

   ARTICOLUL 18
  Respectarea demnitatii umane

Politistului ii este interzis sa aplice, sa incurajeze si sa tolereze, in nici o imprejurare, acte de tortura, tratamente si pedepse inumane sau degradante, constrangeri fizice ori psihice.

In cazul in care politistul ia cunostinta, prin orice mijloace, despre savarsirea de catre alt politist a faptelor prevazute la alin. (1), ia masurile care se impun, dupa caz, pentru determinarea incetarii acestui comportament si pentru informarea superiorilor cu privire la situatia sesizata.

   ARTICOLUL 19
  Atitudinea fata de coruptie

Politistului ii este interzis sa tolereze actele de coruptie si sa utilizeze abuziv autoritatea publica pe care i-o confera statutul sau.

Politistului ii este interzis sa pretinda sau sa accepte bani, bunuri ori valori in scopul de a indeplini sau de a nu indeplini atributiile profesionale si sa primeasca sarcini, misiuni sau lucrari care excedeaza competentelor stabilite prin fisa postului.

Politistul ia atitudine fata de actele de coruptie manifestate in cadrul institutiei, avand obligatia de a informa superiorii si alte organe competente cu privire la cazurile de coruptie despre care a luat cunostinta.

Politistului ii este interzis sa uzeze de calitatea sau de functia indeplinita pentru rezolvarea unor interese de ordin personal.

ARTICOLUL 20
Sesizarea

Persoanele care se considera lezate in drepturile si libertatile lor pot contesta actiunile sau masurile politiei, in conditiile legii.

   ARTICOLUL 21
  Statutul si drepturile politistilor

Politistul este functionarul public civil cu statut special, care exercita atributiile stabilite de lege pentru politia romana si celelalte structuri politienesti din Ministerul Administratiei si Internelor.

In conformitate cu statutul lor profesional, politistii au dreptul la protectie sociala adecvata, masuri specifice de protectie a sanatatii si securitatii individuale si la retributie corespunzatoare potrivit importantei, riscurilor si gradului de pericol determinat de activitatea profesionala.

Politistii se pot asocia pe criterii profesionale, umanitare, tehnico-stiintifice, culturale, religioase si sportiv-recreative, potrivit prevederilor legale.

Pentru a-si apara drepturile si a-si promova interesele, politistii pot deveni membri ai Corpului National al Politistilor.

   ARTICOLUL 22
  Legalitatea actiunilor

Politistul are obligatia de a verifica sistematic si de a asigura legalitatea actiunilor sale, inaintea si in timpul desfasurarii acestora, atat din perspectiva respectarii legislatiei nationale, cat si a documentelor internationale la care Romania este parte.

   ARTICOLUL 23
  Raspunderea politistilor

Politistul raspunde personal pentru actiunile, inactiunile si omisiunile sale, in conditiile legii. El are datoria sa se abtina de la executarea ordinelor si misiunilor vadit ilegale, avand obligatia de a-si informa de indata sefii despre aceasta, pe cale ierarhica, atat verbal, cat si prin raport scris.

Abtinerea de la executarea ordinelor si misiunilor in conditiile alin. (1) nu atrage raspunderea disciplinara a politistului.

Politistul care detine o functie de conducere raspunde pentru dispozitiile date subordonatilor in temeiul autoritatii pe care o exercita potrivit prevederilor legale.

Prin modul de organizare a relatiilor ierarhice in cadrul politiei se asigura posibilitatea identificarii superiorului responsabil de actiunile sau inactiunile politistului in exercitarea atributiilor profesionale.

Masurile disciplinare se stabilesc si se aplica numai dupa efectuarea cercetarii prealabile. In cazurile in care prin aplicarea sanctiunilor disciplinare se dispune amanarea promovarii in grade profesionale sau functii superioare ori se aduce atingere raporturilor de serviciu ale politistului, cercetarea prealabila este urmata in mod obligatoriu de consultarea consiliilor de disciplina special constituite.

   CAPITOLUL III
  Dispozitii finale

   ARTICOLUL 24
  Cadrul general al raspunderii

Incalcarea principiilor si regulilor prevazute de prezentul cod atrage raspunderea disciplinara, civila sau penala a celui vinovat, in conditiile legii.

   ARTICOLUL 25
  Aplicabilitate

Prezentul cod se aplica personalului aflat sub incidenta prevederilor Legii nr. 360/2002 privind Statutul politistului, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si personalului Jandarmeriei Romane aflat sub incidenta prevederilor Legii nr. 550/2004 privind organizarea si functionarea Jandarmeriei Romane, indiferent de structura in care este incadrat si de functia pe care o detine.

Dispozitiile deontologice ale prezentului cod sunt obligatorii pe toata durata participarii, potrivit prevederilor legale, la actiunile politiei si pentru celelalte categorii de personal din Ministerul Administratiei si Internelor care indeplinesc misiuni in cooperare.

   ARTICOLUL 26
  Evaluare

Normele prezentului cod si aplicarea acestuia vor fi supuse unor evaluari periodice efectuate de structurile competente in domeniu.

Instrumente juridice interne si internationale

cu incidenta asupra

comportamentului politistului

- Constitutia Romaniei, republicata;

- Codul Penal;

- Codul de Procedura penala;

- Legea nr. 80/ 1995, privind statutul cadrelor militare, cu modificarile si completarile ulterioare;

- Legea nr. 218/2002 privind organizarea si functionarea Politiei Romane;

- Declaratia universala a drepturilor omului (adoptata de Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite la 10 de septembrie 1948);

- Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale (adoptata la Roma la 4 noiembrie 1950);

- Conventia internationala privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasiala - adoptata de Adunarea generala a O N U la 21 decembrie 1965 prin Rezolutia 21068 (XX);

- Codul de comportament pentru persoane oficiale, insarcinate cu aplicarea legii (adoptat de Adunarea Generala a Natiunilor Unite la 17 decembrie 1979 prin Rezolutia 34/169;

- Declaratia despre politie - adoptata de Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei prin Rezolutia 690 din 8 mai 1979;

- Conventia impotriva torturii si a altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane ori degradante (adoptata de Adunarea Generala a Natiunilor Unite prin Rezolutia 39/46 din 10.12.1984 si intrata in vigoare la 26.061987; ratificata de Romania la 09.10.1990 prin Legea nr. 19);

- Conventia Europeana pentru prevenirea torturii si a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante, adoptata la Strasbourg la 26 noiembrie 1987;

- Codul European de Etica al Politiei - Recomandarea Rec(2001) 10 a Comitetului de Ministri al Consiliului Europei, adoptata la 19 septembrie 2001;

- Codul de Etica si Deontologie al Politistului, aprobat prin Hotararea Guvernului nr. 991 din 25 august 2005;

- Legea nr. 360/2002 privind Statutul politistului, cu modificarile si completarile ulterioare;

- Legea nr. 81/ 2002 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 104/ 2001 privind organizarea si functionarea Politiei de Frontiera Romane;

- Ordonanta Guvernului nr. 83/2001 privind infiintarea, organizarea, si functionarea serviciilor publice comunitare pentru eliberarea si evidenta pasapoartelor, cu modificarile si completarile ulterioare;

- Ordonanta Guvernului nr. 84/2001 privind infiintarea, organizarea si functionarea serviciilor publice comunitare de evidenta a persoanelor, cu modificarile si completarile ulterioare;

- Legea nr. 550/ 2004 privind organizarea si functionarea Jandarmeriei Romane

- Legea nr. 17/ 1996 privind regimul armelor de foc (art. 46-52);

- Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor si al munitiilor;

- Ordinul ministrului administratiei si internelor nr. 400/2004 privind regimul disciplinar al personalului din Ministerul Administratiei si Internelor.

CUPRINS