Stingerea obligatiilor

Capitolul I

Dispozitii generale

Moduri de stingere a obligatiilor

Art.1626 - Obligatiile se sting prin plata, compensatie, confuziune, remitere de datorie, imposibilitate fortuita de executare, precum si prin alte moduri expres prevazute de lege.

Capitolul II

Compensatia

Notiune

Art.1627 Obligatiile reciproce se sting prin compensatie pana la concurenta celei mai mici dintre ele.

Conditii

Art.1628 - (1) Compensatia opereaza de plin drept de indata ce exista doua datorii certe, lichide si exigibile, oricare ar fi izvorul lor, si care au ca obiect o suma de bani sau o anumita cantitate de bunuri fungibile de aceeasi natura.

(2) O parte poate cere lichidarea judiciara a unei datorii pentru a putea opune compensatia.

(3) Oricare dintre parti poate renunta, in mod expres ori tacit, la compensatie.

Cazuri in care compensatia este exclusa

Art.1629 -Compensatia nu are loc atunci cand:

a)      creanta rezulta dintr-un act facut cu intentia de a pagubi;

b)      datoria are ca obiect restituirea bunului dat in depozit sau cu titlu de comodat;

c)      are ca obiect un bun insesizabil.

Termenul de gratie

Art.1630 -Termenul de gratie acordat pentru plata uneia dintre datorii nu impiedica realizarea compensatiei.

Imputatia

Art.1631 - Atunci cand mai multe obligatii susceptibile de compensatie sunt datorate de acelasi debitor, regulile stabilite pentru imputatia platii se aplica in mod corespunzator.

Fideiusiunea

Art.1632 - (1) Fideiusorul poate opune in compensatie creanta pe care debitorul principal o dobandeste impotriva creditorului obligatiei garantate.

(2) Debitorul principal nu poate, pentru a se libera fata de creditorul sau, sa opuna compensatia pentru ceea ce acesta din urma datoreaza fideiusorului.

Efectele compensatiei fata de terti

Art.1633 - (1) Compensatia nu are loc si nici nu se poate renunta la ea in detrimentul drepturilor dobandite de un tert.

(2) Astfel, debitorul care, fiind tert poprit, dobandeste o creanta impotriva creditorului popritor, nu poate opune compensatia impotriva acestuia din urma.

(3) Debitorul care putea sa opuna compensatia si care a platit datoria nu se mai poate prevala, in detrimentul tertilor, de privilegiile sau de ipotecile creantei sale.

Cesiunea sau ipoteca asupra unei creante

Art.1634 - (1) Debitorul care accepta pur si simplu cesiunea sau ipoteca asupra creantei consimtita de creditorul sau unui tert, nu mai poate opune acelui tert compensatia pe care ar fi putut sa o invoce impotriva creditorului initial inainte de acceptare.

(2) Cesiunea sau ipoteca pe care debitorul nu a acceptat-o, dar care i-a devenit opozabila, nu impiedica decat compensatia datoriilor creditorului initial care sunt ulterioare momentului in care cesiunea sau ipoteca i-a devenit opozabila.

Capitolul III

Confuziunea

Notiune

Art.1635 (1) Atunci cand, in cadrul aceluiasi raport obligational, calitatile de creditor si debitor se intrunesc in aceeasi persoana, obligatia se stinge de drept prin confuziune.

(2) Confuziunea nu opereaza daca datoria si creanta se gasesc in acelasi patrimoniu, dar in mase de bunuri diferite.

Confuziunea si ipoteca

Art.1636 - (1) Ipoteca se stinge prin confuziunea calitatilor de creditor ipotecar si de proprietar al bunului ipotecat.

(2) Ea renaste daca creditorul este evins din orice cauza independenta de el.

Fideiusiunea

Art.1637 - Confuziunea ce opereaza prin reunirea calitatilor de creditor si debitor profita fideiusorilor. Cea care opereaza prin reunirea calitatilor de fideiusor si creditor ori de fideiusor si debitor principal nu sting obligatia principala.

Efectele confuziunii fata de terti

Art.1638 - Confuziunea nu vatama drepturile dobandite anterior de terti in legatura cu creanta stinsa pe aceasta cale.

Desfiintarea confuziunii

Art.1639 - Disparitia cauzei care a determinat confuziunea face sa renasca obligatia cu efect retroactiv.

Capitolul IV

Remiterea de datorie

Notiune

Art.1640 - (1) Remiterea de datorie are loc atunci cand creditorul il libereaza pe debitor de obligatia sa.

(2) Remiterea de datorie este totala, daca nu se stipuleaza contrariul.

Feluri

Art.1641 - (1) Remiterea de datorie poate fi expresa sau tacita.

(2) Ea poate fi cu titlu oneros sau cu titlu gratuit, potrivit naturii actului prin care aceasta se realizeaza.

Dovada

Art.1642 - Dovada remiterii de datorie se face in conditiile art.1414.

Garantii

Art.1643 - Renuntarea expresa la un privilegiu sau la o ipoteca facuta de creditor nu prezuma remiterea de datorie in privinta creantei garantate.

Fideiusiunea

Art.1644 -  (1) Remiterea de datorie acordata in mod expres unuia dintre fideiusori ii libereaza pe ceilalti fideiusori in limita dreptului de regres pe care acestia din urma l-ar fi avut in contra fideiusorului care a beneficiat de remiterea de datorie.

(2) Cu toate acestea, ceea ce creditorul a primit de la fideiusor pentru liberarea acestuia nu se imputa asupra prestatiei datorate de debitorul principal sau de ceilalti fideiusori. Prestatia se imputa insa asupra partii datorate de ceilalti fideiusori in limita dreptului de regres pe care acestia din urma l-ar fi avut in contra fideiusorului liberat.

Capitolul V

Imposibilitatea fortuita de executare

Notiune. Conditii

Art.1645 (1) Debitorul este liberat atunci cand obligatia sa nu mai poate fi executata din cauza unei forte majore, a unui caz fortuit ori a unor alte evenimente asimilate acestora, survenite inainte ca debitorul sa fie in intarziere.

(2) Debitorul este, de asemenea, liberat, chiar daca se afla in intarziere, atunci cand creditorul nu ar fi putut, oricum, sa beneficieze de executarea obligatiei din cauza imprejurarilor prevazute la alin.(1), afara de cazul in care debitorul a luat asupra sa riscul producerii acestora.

(3) Atunci cand imposibilitatea este temporara, executarea obligatiei se amana pentru un termen rezonabil, apreciat in functie de durata si urmarile evenimentului care a provocat imposibilitatea de executare.

(4) Dovada imposibilitatii de executare revine debitorului.

(5) Debitorul trebuie sa notifice creditorului existenta imposibilitatii si urmarile acesteia asupra executarii obligatiilor. Daca notificarea nu ajunge la creditor intr-un termen rezonabil din momentul in care debitorul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca imposibilitatea de executare, debitorul raspunde pentru prejudiciul cauzat, prin aceasta, creditorului.

(6) Daca obligatia are ca obiect bunuri de gen, debitorul nu poate invoca imposibilitatea fortuita de executare.