INFRACTIUNEA

INFRACTIUNEA

CAPITOLUL I - DISPOZITII GENERALE

Art. 15 Trasaturile esentiale ale infractiunii

(1) Infractiunea este fapta prevazuta de legea penala, savarsita cu vinovatie, nejustificata si imputabila persoanei care a savarsit-o.

(2) Infractiunea este singurul temei al raspunderii penale.

Art. 16 Vinovatia

(1) Fapta constituie infractiune numai daca a fost savarsita cu forma de vinovatie ceruta de legea penala.

(2) Vinovatie exista cand fapta este comisa cu intentie, din culpa sau cu intentie depasita.

(3) Fapta este savarsita cu intentie cand faptuitorul:

a) prevede rezultatul faptei sale, urmarind producerea lui prin savarsirea acelei fapte;

b) prevede rezultatul faptei sale si, desi nu-l urmareste, accepta posibilitatea producerii lui.

(4) Fapta este savarsita din culpa cand faptuitorul:

a) prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l accepta, socotind fara temei ca el nu se va produce;

b) nu prevede rezultatul faptei sale, desi trebuia si putea sa il prevada.

(5) Exista intentie depasita cand fapta constand intr-o actiune sau inactiune intentionata, produce un rezultat mai grav, care se datoreaza culpei faptuitorului.

(6) Fapta constand intr-o actiune sau inactiune constituie infractiune cand este savarsita cu intentie. Fapta comisa din culpa constituie infractiune numai cand legea o prevede in mod expres.

Art. 17 Savarsirea infractiunii comisive prin omisiune

Infractiunea comisiva care presupune producerea unui rezultat se considera savarsita si prin omisiune cand:

a) exista o obligatie legala sau contractuala de a actiona;

b) autorul omisiunii, printr-o actiune sau inactiune anterioara, a creat pentru valoarea sociala protejata o stare de pericol care a inlesnit producerea rezultatului.

CAPITOLUL II - CAUZELE JUSTIFICATIVE

Art. 18 Dispozitii generale

(1) Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala daca exista vreuna dintre cauzele justificative prevazute de lege.

(2) Efectul cauzelor justificative se extinde si asupra participantilor.

Art. 19 Legitima aparare

(1) Este justificata fapta prevazuta de legea penala savarsita in legitima aparare.

(2) Este in legitima aparare persoana care savarseste fapta pentru a inlatura un atac material, direct, imediat si injust, care pune in pericol persoana sa, a altuia, drepturile acestora sau un interes general, daca apararea este proportionala cu gravitatea atacului.

(3) Se prezuma a fi in legitima aparare, in conditiile alin.(2), acela care comite fapta pentru a respinge patrunderea unei persoane intr-o locuinta, incapere, dependinta sau loc imprejmuit tinand de aceasta, fara drept, prin violenta, viclenie, efractie sau alte asemenea modalitati nelegale ori in timpul noptii.

Art. 20 Starea de necesitate

(1) Este justificata fapta prevazuta de legea penala savarsita in stare de necesitate.

(2) Este in stare de necesitate persoana care savarseste fapta pentru a salva de la un pericol imediat si care nu putea fi inlaturat altfel, viata, integritatea corporala sau sanatatea sa ori a altei persoane sau un bun important al sau ori al altei persoane sau un interes general, daca urmarile faptei nu sunt vadit mai grave decat cele care s-ar fi putut produce in cazul in care pericolul nu era inlaturat.

Art. 21 Exercitarea unui drept sau indeplinirea unei obligatii

(1) Este justificata fapta prevazuta de legea penala constand in exercitarea unui drept recunoscut de lege sau in indeplinirea unei obligatii impuse de lege, cu respectarea conditiilor si limitelor prevazute de aceasta.

(2) Este de asemenea justificata fapta prevazuta de legea penala constand in indeplinirea unei obligatii impusa de autoritatea competenta, in forma prevazuta de lege, daca aceasta nu este in mod vadit ilegala.

Art. 22 Consimtamantul persoanei vatamate

(1) Este justificata fapta prevazuta de legea penala savarsita cu consimtamantul persoanei vatamate, daca aceasta putea sa dispuna in mod legal de valoarea sociala lezata sau pusa in pericol.

(2) Consimtamantul persoanei vatamate nu produce efecte in cazul infractiunilor contra vietii, precum si atunci cand legea exclude efectul justificativ al acestuia.

CAPITOLUL III - CAUZELE DE NEIMPUTABILITATE

Art. 23 Dispozitii generale

(1) Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, daca a fost comisa in conditiile vreuneia dintre cauzele de neimputabilitate.

(2) Efectul cauzelor de neimputabilitate nu se extinde asupra participantilor, cu exceptia cazului fortuit .

Art. 24 Constrangerea fizica

Nu este imputabila fapta prevazuta de legea penala savarsita din cauza unei constrangeri fizice careia faptuitorul nu i-a putut rezista.

Art. 25 Constrangerea morala

Nu este imputabila fapta prevazuta de legea penala savarsita din cauza unei constrangeri morale, exercitata prin amenintare cu un pericol grav pentru persoana faptuitorului ori a altuia si care nu putea fi inlaturata in alt mod.

Art. 26 Excesul neimputabil

(1) Nu este imputabila fapta prevazuta de legea penala savarsita de persoana aflata in stare de legitima aparare, care a depasit, din cauza tulburarii sau temerii, limitele unei aparari proportionale cu gravitatea atacului.

(2) Nu este imputabila fapta prevazuta de legea penala, savarsita de persoana aflata in stare de necesitate, care nu si-a dat seama, in momentul comiterii faptei, ca pricinuieste urmari vadit mai grave decat cele care s-ar fi putut produce daca pericolul nu era inlaturat.

Art. 27 Minoritatea faptuitorului

Nu este imputabila fapta prevazuta de legea penala, savarsita de un minor care la data comiterii acesteia nu indeplinea conditiile legale pentru a raspunde penal.

Art. 28 Iresponsabilitatea

Nu este imputabila fapta prevazuta de legea penala, savarsita de persoana care, in momentul comiterii acesteia, nu putea sa-si dea seama de actiunile sau inactiunile sale, ori nu putea sa le controleze, fie din cauza unei boli psihice, fie din alte cauze.

Art. 29 Intoxicatia

Nu este imputabila fapta prevazuta de legea penala, savarsita de persoana care, in momentul comiterii acesteia, nu putea sa-si dea seama de actiunile sau inactiunile sale, ori nu putea sa le controleze, din cauza intoxicarii involuntare cu alcool sau alte substante psihoactive.

Art. 30 Eroarea

(1) Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, savarsita de persoana care, in momentul comiterii acesteia, nu cunostea existenta unei stari, situatii ori imprejurari de care depinde caracterul penal al faptei.

(2) Dispozitiile alin.(1) se aplica si faptelor savarsite din culpa pe care legea penala le pedepseste, numai daca necunoasterea starii, situatiei ori imprejurarii respective nu este ea insasi rezultatul culpei.

(3) Nu constituie circumstanta agravanta sau element circumstantial agravant starea, situatia ori imprejurarea pe care infractorul nu a cunoscut-o in momentul savarsirii infractiunii.

(4) Prevederile alin.(1) - (3) se aplica in mod corespunzator si in cazul necunoasterii unei dispozitii legale extrapenale.

(5) Nu este imputabila fapta prevazuta de legea penala savarsita ca urmare a necunoasterii sau cunoasterii gresite a caracterului ilicit al acesteia din cauza unei imprejurari care nu putea fi in nici un fel evitata.

Art. 31. Cazul fortuit

Nu este imputabila fapta prevazuta de legea penala al carei rezultat e consecinta unei imprejurari care nu putea fi prevazuta.

CAPITOLUL IV - TENTATIVA

Art. 32 Tentativa

(1) Tentativa consta in punerea in executare a intentiei de a savarsi infractiunea, executare care a fost insa intrerupta sau nu si-a produs efectul.

(2) Nu exista tentativa atunci cand imposibilitatea de consumare a infractiunii este consecinta modului cum a fost conceputa executarea.

Art. 33 Pedepsirea tentativei

(1) Tentativa se pedepseste numai cand legea prevede in mod expres aceasta.

(2) Tentativa se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea consumata ale carei limite se reduc la jumatate. Cand pentru infractiunea consumata legea prevede pedeapsa detentiunii pe viata iar instanta s-ar orienta spre aceasta, tentativa se sanctioneaza cu pedeapsa inchisorii de la 10 la 20 de ani.

Art. 34 Desistarea si impiedicarea producerii rezultatului

(1) Nu se pedepseste autorul care, inainte de descoperirea faptei, s-a desistat ori a incunostintat autoritatile de comiterea acesteia astfel incat consumarea sa poata fi impiedicata, sau a impiedicat el insusi consumarea infractiunii.

(2) Daca actele indeplinite pana in momentul desistarii sau impiedicarii producerii rezultatului constituie o alta infractiune, se aplica pedeapsa pentru aceasta infractiune.

CAPITOLUL V - UNITATEA SI PLURALITATEA DE INFRACTIUNI

Art. 35 Unitatea infractiunii continuate si a celei complexe

(1) Infractiunea este continuata cand o persoana savarseste la diferite intervale de timp, dar in realizarea aceleiasi rezolutii si impotriva aceluiasi subiect pasiv, actiuni sau inactiuni care prezinta, fiecare in parte, continutul aceleiasi infractiuni.

(2) Infractiunea este complexa cand in continutul sau intra, ca element constitutiv sau ca element circumstantial agravant, o actiune sau inactiune care constituie prin ea insasi o fapta prevazuta de legea penala.

Art. 36 Pedeapsa pentru infractiunea continuata si infractiunea complexa

(1) Infractiunea continuata se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita, al carei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani in cazul pedepsei inchisorii, respectiv cu cel mult o treime in cazul pedepsei amenzii.

(2) Infractiunea complexa se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru acea infractiune.

(3) Infractiunea complexa savarsita cu intentie depasita, daca s-a produs numai rezultatul mai grav al actiunii secundare, se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea complexa consumata.

Art. 37 Recalcularea pedepsei pentru infractiunea continuata sau complexa

Daca cel condamnat definitiv pentru o infractiune continuata sau complexa este judecat ulterior si pentru alte actiuni sau inactiuni care intra in continutul aceleiasi infractiuni, tinandu-se seama de infractiunea savarsita in intregul ei, se stabileste o pedeapsa corespunzatoare, care nu poate fi mai usoara decat cea pronuntata anterior.

Art. 38 Concursul de infractiuni

(1) Exista concurs real de infractiuni cand doua sau mai multe infractiuni au fost savarsite de aceeasi persoana, prin actiuni sau inactiuni distincte, inainte de a fi condamnata definitiv pentru vreuna din ele. Exista concurs real de infractiuni si atunci cand una din infractiuni a fost comisa pentru savarsirea sau ascunderea altei infractiuni.

(2) Exista concurs formal de infractiuni cand o actiune sau o inactiune savarsita de o persoana, din cauza imprejurarilor in care a avut loc sau a urmarilor pe care le-a produs, realizeaza continutul mai multor infractiuni.

Art. 39 Pedeapsa principala in caz de concurs de infractiuni

(1) In caz de concurs de infractiuni, se stabileste pedeapsa pentru fiecare infractiune in parte si se aplica pedeapsa, dupa cum urmeaza:

a) cand s-a stabilit o pedeapsa cu detentiune pe viata si una sau mai multe pedepse cu inchisoare ori cu amenda, se aplica pedeapsa detentiunii pe viata;

b) cand s-au stabilit numai pedepse cu inchisoare, se aplica pedeapsa cea mai grea, la care se adauga un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite;

c) cand s-au stabilit numai pedepse cu amenda, se aplica pedeapsa cea mai grea, la care se adauga un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite;

d) cand s-a stabilit o pedeapsa cu inchisoare si o pedeapsa cu amenda, se aplica pedeapsa inchisorii, la care se adauga in intregime pedeapsa amenzii;

e) cand s-au stabilit mai multe pedepse cu inchisoare si mai multe pedepse cu amenda se aplica pedeapsa inchisorii conform lit. b) la care se adauga in intregime pedeapsa amenzii conform lit. c).

(2) Atunci cand s-au stabilit mai multe pedepse cu inchisoare, daca prin adaugare la pedeapsa cea mai mare a sporului de o treime din totalul celorlalte pedepse cu inchisoare stabilite s-ar depasi cu 10 ani sau mai mult maximul general al pedepsei inchisorii, iar pentru cel putin una dintre infractiunile concurente pedeapsa prevazuta de lege este inchisoarea de 20 ani sau mai mare, se poate aplica pedeapsa detentiunii pe viata.

Art. 40 Contopirea pedepselor pentru infractiuni concurente

(1) Daca infractorul condamnat definitiv este judecat ulterior pentru o infractiune concurenta, se aplica dispozitiile art. 39

(2) Dispozitiile art. 39 se aplica si in cazul in care, dupa ce o hotarare de condamnare a ramas definitiva, se constata ca cel condamnat mai suferise o condamnare definitiva pentru o infractiune concurenta.

(3) Daca infractorul a executat integral sau partial pedeapsa aplicata prin hotararea anterioara, ceea ce s-a executat se scade din durata pedepsei aplicate pentru infractiunile concurente.

(4) Dispozitiile privitoare la aplicarea pedepsei in caz de concurs de infractiuni se aplica si in cazul in care condamnarea la pedeapsa detentiunii pe viata a fost comutata sau inlocuita cu pedeapsa inchisorii.

(5) In cazul contopirii pedepselor conform alin.(1) - (4) se tine seama si de pedeapsa aplicata printr-o hotarare de condamnare pronuntata in strainatate, pentru o infractiune concurenta, daca hotararea de condamnare a fost recunoscuta potrivit legii.

Art. 41 Recidiva

(1) Exista recidiva cand, dupa ramanerea definitiva a unei hotarari de condamnare la pedeapsa inchisorii mai mare de un an si pana la reabilitare sau implinirea termenului de reabilitare, condamnatul savarseste din nou o infractiune cu intentie sau cu intentie depasita, pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii de un an sau mai mare.

(2) Exista recidiva si in cazul in care una dintre pedepsele prevazute in alin.(1) este detentiunea pe viata.

(3) Pentru stabilirea starii de recidiva se tine seama si de hotararea de condamnare pronuntata in strainatate, pentru o fapta prevazuta si de legea penala romana, daca hotararea de condamnare a fost recunoscuta potrivit legii.

Art. 42 Condamnari care nu atrag starea de recidiva

La stabilirea starii de recidiva nu se tine seama de hotararile de condamnare privitoare la:

a) faptele care nu mai sunt prevazute de legea penala;

b) infractiunile amnistiate;

c) infractiunile savarsite din culpa.

Art. 43 Pedeapsa in caz de recidiva

(1) Daca inainte ca pedeapsa anterioara sa fi fost executata sau considerata ca executata se savarseste o noua infractiune in stare de recidiva, pedeapsa stabilita pentru aceasta se adauga la pedeapsa anterioara neexecutata ori la restul ramas neexecutat din aceasta.

(2) Cand inainte ca pedeapsa anterioara sa fi fost executata sau considerata ca executata sunt savarsite mai multe infractiuni concurente, dintre care cel putin una se afla in stare de recidiva, pedepsele stabilite se contopesc potrivit dispozitiilor referitoare la concursul de infractiuni, iar pedeapsa rezultata se adauga la pedeapsa anterioara neexecutata ori la restul ramas neexecutat din aceasta.

(3) Daca prin insumarea pedepselor in conditiile alin.(1) si (2) s-ar depasi cu mai mult de 10 ani maximul general al pedepsei inchisorii, iar pentru cel putin una dintre infractiunile savarsite pedeapsa prevazuta de lege este inchisoarea de 20 ani sau mai mare, in locul pedepselor cu inchisoare se poate aplica pedeapsa detentiunii pe viata.

(4) Cand pedeapsa anterioara sau pedeapsa stabilita pentru infractiunea savarsita in stare de recidiva este detentiunea pe viata, se va executa pedeapsa detentiunii pe viata.

(5) Daca dupa ce pedeapsa anterioara a fost executata sau considerata ca executata, se savarseste o noua infractiune in stare de recidiva, limitele speciale ale pedepsei prevazute de lege pentru noua infractiune se majoreaza cu jumatate.

(6) Daca dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare pentru noua infractiune si mai inainte ca pedeapsa sa fi fost executata sau considerata ca executata, se descopera ca cel condamnat se afla in stare de recidiva, instanta aplica dispozitiile din alin. (1) - (5).

(7) Dispozitiile alin. 6 se aplica si in cazul in care condamnarea la pedeapsa detentiunii pe viata a fost comutata sau inlocuita cu pedeapsa inchisorii.

Art. 44 Pluralitatea intermediara

(1) Exista pluralitate intermediara de infractiuni cand, dupa ramanerea definitiva a unei hotarari de condamnare si pana la data la care pedeapsa este executata sau considerata ca executata, condamnatul savarseste din nou o infractiune si nu sunt intrunite conditiile prevazute de lege pentru starea de recidiva.

(2) In caz de pluralitate intermediara pedeapsa pentru noua infractiune si pedeapsa anterioara se contopesc potrivit dispozitiilor de la concursul de infractiuni.

Art. 45 Pedepsele complementare, accesorii si masurile de siguranta in caz de pluralitate de infractiuni

(1) Daca pentru una dintre infractiunile savarsite s-a stabilit si o pedeapsa complementara, aceasta se aplica alaturi de pedeapsa principala.

(2) Cand s-au stabilit mai multe pedepse complementare de natura diferita, sau chiar de aceeasi natura dar cu un continut diferit, acestea se aplica alaturi de pedeapsa principala.

(3) Daca s-au stabilit mai multe pedepse complementare de aceeasi natura si cu acelasi continut:

a) in caz de concurs de infractiuni sau de pluralitate intermediara se aplica cea mai grea dintre acestea;

b) in caz de recidiva, partea neexecutata din pedeapsa complementara anterioara se adauga la pedeapsa stabilita pentru noua infractiune.

(4) In cazul condamnarilor succesive pentru infractiuni concurente, partea din pedeapsa complementara executata pana la data contopirii pedepselor principale se scade din durata pedepsei complementare aplicate pe langa pedeapsa rezultata.

(5) Daca pe langa pedepsele principale au fost stabilite una sau mai multe pedepse accesorii se aplica dispozitiile alin.(1) - (3), pedeapsa accesorie rezultata executandu-se pana la executarea sau considerarea ca executata a pedepsei principale.

(6) Masurile de siguranta de natura diferita, sau chiar de aceeasi natura dar cu un continut diferit, luate in cazul infractiunilor savarsite, se cumuleaza.

(7) Daca s-au luat mai multe masuri de siguranta de aceeasi natura si cu acelasi continut dar pe durate diferite, se aplica masura de siguranta cu durata cea mai mare. Masurile de siguranta luate conform art.   112 se cumuleaza.

CAPITOLUL VI - AUTORUL SI PARTICIPANTII

Art. 46 Autorul si coautorii

(1) Autor este persoana care savarseste in mod nemijlocit o fapta prevazuta de legea penala.

(2) Coautori sunt persoanele care savarsesc nemijlocit aceeasi fapta prevazuta de legea penala.

Art. 47 Instigatorul

Instigator este persoana care, cu intentie, determina o alta persoana sa savarseasca o fapta prevazuta de legea penala.

Art. 48 Complicele

(1) Complice este persoana care, cu intentie, inlesneste sau ajuta in orice mod la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala.

(2) Este de asemenea complice persoana care promite, inainte sau in timpul savarsirii faptei, ca va tainui bunurile provenite din aceasta sau ca va favoriza pe faptuitor, chiar daca dupa savarsirea faptei promisiunea nu este indeplinita.

Art. 49 Pedeapsa in cazul participantilor

Coautorul, instigatorul si complicele la o infractiune savarsita cu intentie se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru autor. La stabilirea pedepsei se tine seama de contributia fiecaruia la savarsirea infractiunii, precum si de dispozitiile art. 74.

Art. 50 Circumstante personale si reale

(1) Circumstantele privitoare la persoana autorului sau a unui participant nu se rasfrang asupra celorlalti.

(2) Circumstantele privitoare la fapta se rasfrang asupra autorului si a participantilor numai in masura in care acestia le-au cunoscut sau le-au prevazut.

Art. 51 Impiedicarea savarsirii infractiunii

(1) Participantul nu se pedepseste daca, inainte de descoperirea faptei, denunta savarsirea infractiunii, astfel incat consumarea acesteia sa poata fi impiedicata, sau daca impiedica el insusi consumarea infractiunii.

(2) Daca actele indeplinite pana in momentul denuntarii sau impiedicarii constituie o alta infractiune, participantului i se aplica pedeapsa pentru aceasta infractiune.

Art. 52 Participatia improprie

(1) Savarsirea nemijlocita, cu intentie, de catre o persoana, a unei fapte   prevazute de legea penala la care, din culpa sau fara vinovatie, contribuie cu acte de executare o alta persoana, se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru fapta comisa cu intentie.

(2) Determinarea, inlesnirea sau ajutarea in orice mod, cu intentie, la savarsirea din culpa de catre o alta persoana, a unei fapte prevazute de legea penala, se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru fapta comisa cu intentie.

(3) Determinarea, inlesnirea sau ajutarea in orice mod, cu intentie, la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala, de catre o persoana care comite acea fapta fara vinovatie, se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru acea infractiune.

(4) Dispozitiile art.50 si 51 se aplica in mod corespunzator.