Legea interiorizarii actiunilor si influentelor ce vin din partea mediului, educatiei

Legea interiorizarii actiunilor si influentelor ce vin din partea   mediului, educatiei

Reprezinta un raspuns care a fost dat atat conceptiei endogenice, conform careia dezvoltarea psihica ar fi amplificarea a ceea ce exista in cel mic inca de la nastere si este deasemenea un raspuns dat conceptiei empiriste simpliste (dezvoltarea ar fi doar o simpla transpozitie din lumea externa in plan mintal, intern).

In realitate interiorizarea presupune realizarea cu mijloace caracteristice psihicului uman a acestor influente si a actiunii exterioare si reelaborarea lor, transformarea in componente psihice noi.

Se pot interioriza continuturi informationale, actiuni, modele actionale, valori etc.

La elaborarea acetei legi au contribuit Pierre Janet care a intuit o similaritate intre actiunile practice pe care le poate desfasura omul si cele mentale. De exemplu, a descris actiunea practica de a pune la un loc obiectele de acelasi fel si a le transporta, aceasta actiune ("cosul cu mere") are o structura asemanatoare cu operatia de aduanare mentala, suma fiind similara cosului.

Exepmlu: "operatia de clasificare si conduita sertarasului" - punerea lucrurilor in sertare, tinand cont de asemanarile dintre ele.

J. piaget a urmarit trecerea de la inteligenta senzorio-motiroe la gandire. A subliniat ca fiecare fiinta umana se manifesta in mod activ fata de ambianta, actionand asupra obiectului, fiind impresionat de cailitatile lor. Face o diferentiere intre o experienta fizica ce e rezultatul interiorizarii informatiei despre insusirile obiectului.

Experienta logico-matematica = surprinderea legilor intre obiectele reale in cursul actiunii asupra lor a subiectului. Ea va genera operatii si legaturi logice dintre operatiile mentale.

H. Wallon a urmarit modul in care se trece de la imitatia imediata la cea amanata si apoi la reprezentari .

"Scoala de la Moscova" a scos in evidenta fazele functionale ale interiorizarii.

Fazele (in plan intern):

de orientare in sarcina, cand adultul ii prezinta copilului ce anume trebuie sa faca;

a actiunii cu obiecte reale sau doar materializate sub forma de imagini

(in plan intern)

actiunea cu sprijin verbal exteriorizat, acel copil spune ceea ce trebuie sa faca

actiunea metala cu sprijin pe reprezentare

faza interiorizarii depline si a transformarii actiunii mentale cu sprijin in operarea mentala cu caracteristicile:

se prescurteaza

automatizeaza

generalizeaza

transfera cu usurinta in alte situatii

III. legea unitatii dintre asimilare si acomodare

J. Piaget arata mecanismele interiorizarii. Orice fel de influenta externa se asimileaza, este inclusa in structuri mentale deja existente. In lipsa lor, informatiile nu se asimileaza.

Acomodarea este transformarea schemelor sau structurilor mentale sub influenta celor asimilate.

Pentru ca influentele externe sa fie corect interiorizate asimilarea si acomodarea trebuie sa fie intr-un echilibru stabil. Daca domina prea mult asimilarea, atunci ceea ce vin din exterior poat fi deformat, astfel deformarea e cosiderata subiectiva.

Daca copilul se joaca cu obiecte reale carora le imprima caracteristicile altor obiecte reale, acestea sunt fie supra fie subsolicitate.

Cand domina acomodarea, copilul isi schimba imaginile mentale, normele, pierzand din propria subiectivitate. Daca un copil imita prea mult pe cineva, el risca sa-si piarda identitatea sa.

La varstekle timpurii, echilibrul asimilarii si acomodarii nu e pe deplin realizat, nici nu e stabil, copilul nu ajunge sa se adapteze obiectiv la mediul extern, atribuindu-i acestuia ceea ce-i este lui caracteristic, aparand animismul. La varstele mai mari, acesta se obtine treptat, stabilizandu-se (echilibrul) si chiar daca se produc succesive asimilari si acomodari, ele sunt echilibrate de schemele generale mentale, ce se bazeaza pe asimilari si acomodari strans legate.

Creativitatea = J. Piaget, o acomodare cu depasire, legea III avand o maniera speciala de actiune.

IV. legea succesiunii necesare a stadiilor de dezvoltare psihica

J. Piaget arata ca stadiile nu pot fi nici omise, nici inversate. Argumente:

a. exista o continuitate intre stadii in sensul ca un stadiu actual il pregateste pe altul viitor, iar cel care va fi, pe de o parte va conserva . si le va dezvolta si amplifica.

b. a fost sustinuta de cei ce au elaborat conceptii stadiale privind: dezvoltarea cognitiva, afectiva, psihomorala etc.

Arata ca stadiile pot fi parcurse mai rapid de unii, cu deosebire de cei supradotati, ele prescurtandu-se.

In alte cazuri, la cei cu deficienta mentala, cel putin unele stadii pot fi prelungite mult mai mult (stadiul operatiilor concrete, pana la 14-15 ani; gandirea formala e in mica masura achizitionata de ei).

Legile generale actioneaza impreuna, oferind psprijin pentru interpretarea fenomenelor numai prin actiunea lor cerebrala.

Conceptul de "stadiu" de dezvoltare psihica

Controverse in legatura cu "stadiul"

In ultimele 2-3 decenii au aparut observatii critice cu privire la conceptul de stadiu de dezvoltare psihica, considerat ca interval in care se produc multiple schimbari. S-a spus ca dezcvoltarea psihica ar trebui abordata mai ales din punct de vedere al continuitatii ei, nemaifiind necesara considerarea stadiilor.

s-a constatat ca nu toate laturile vietii noastre psihice se dezvolta la fel, ci sunt multe decalaje, aici "stadiu" sa fie folosit pentru a desemna fazele parcurse de fiecare latura, iar pentru a desemna schimbarile din toate laturile ar fi mai indicat conceptul de perioada.

Autorii ce au dezvoltat o concetie stadiala, aau avut in vedere cate o latura a vietii psihice.

La aceste obiectii au fost urmatoarele raspunsuri:

insusi "stadiul", in acceptiunea in care a fost folosit la inceput nu a ignorat . si nici desincronizarile in evolutia diferitor laturi ale vietii psihice.

Autori foarte importanti au ilustrat stadialitatea dezvoltarii psihice si chiar daca s-au referit preponderent la o anumita latura nu le-au uitat pe celelalte. Astfel, se propune ca "stadiu" sa fie pastrat cu conditita ca el sa nu fie folosit intr-o maniera limitata si fixista.

R. Zazze - atragea atentia ca daca s-ar omite identificarea psihica, s-ar .ceea .. o imagine amorfa asupra dezvoltarii psihice. Daca s-ar exagera importanta centrarii pe ceea ce e caracteristic stadiului, s-ar piedrde aspectele de continuitate, creindu-se o imagine gragmentara asupra dezvoltarii psihice.

A. Gesell - psihologia copilului trebuie sa identifice "copilul concret" cu tot ceea ce e si general, dar si specific stadiului in care acesta se afla.

Definirea stadiului (conceptului)

delimitarea in timp a aparitiei si consolidarii unei particularitati ale cognitiei, vointei, si personalitatii si ale caracteristicilor lor de ansamblu.

Se poate identifica mereu prin caracteristici care il deosebesc de un altul.

Dezvoltarea psihica e individuala, concreta, rezulta ca fiintele ce parcurg aceeasi perioada au si particularitati si un profil psihologic individual, ce sunt expresia celor generale la nivel particular.

Exista o anumita relatie intre stadiu si intervalele de viata, dar exista numai o corespondentas relativa intre varsta psihologica si.

A.Binet a diferentiat varsta cronologica de cea mentala; raportul dintre ele definesc QI-ul. Apoi s-a folosit "varsta biologica" ce se refera la aspectele organice petrecute la anumite orrgane. Varsta biologica e mai aproape, dar nu neaparat sincronica cu stadiul.

Varsta biologica e folosita pentru delimitarea stadiilor. La anumite varste se produc schimbari caracteristice pentru un anumit stadiu.

Se apreciaza ca cineva e precoce sau ramas in urma.

Exista urmatoarele 3 faze in instalarea unui stadiu:

faza pregatitoare, in care se manifesta evident particularitatile stadiului actual; se creeaza premizele pentru urmatorul stadiu, dar sunt greu de identificat.

faza de cristalizare - practic sunt inca instabile, usor de identificat;

faza de consolidare, particularitati stabile, ating prametrii inalti, pregatesc premisele urmatorului stadiu.

Fenomenul de crestere si maturizare din cursul unui stadiu

Cresterea e de obicei definita ca o schimbare cantitativa in plan organic si psihic.

Cresterea fizica = sporirea inaltimii si greutatii, schimbarea raportului dintre trunchi si cap, membre, modificari organice, interne si functiile llor, cresterea in greutate a creieruului si sporirea functiilor lui.

Principalii factori ce contribuie la cresterea fizica

ereditatea normala

hranirea corecta

conditiile de viata corespunzatoarece conserva sanatatea organica

exercitiul fizic

modificari ale biochimismului intern

Cercetatorii au descoperit urmatoarele legi ale cresterii fizice:

a.           legea corelatiei - schimbarea unor organe, atrage dupa sine schimbarea altora, chiar daca nu au acelasi ritm . coreleaza cresterea sistemului osos cu cel muscular.

b.          Legea ritmurilor rapide de crestere la varstele timpurii. Ex: sugarul creste f mult (intr-un an, lungimea corpului sporeste cu 24-25 cm)

c.           Legea varfurilor de crestere fizica - exprima efectul corelat al mai multor factori de crestere. Ex: sfarsitul de crestere fizica din preadolescenta. Prin analogie cu aceste legi s-ar putea releva manifestarea lor si in plan psihic .

Exemplu:

legea corelatiilor se poate constata si in plan psihic intre cresterea volumului de cunostinte si cresterea capacitatii de rezolvare a sarcinilor

legea ritmurilor inalte . P psihic rezultatul cercetarilor lui B. Bloom, constata ca intre:

- 0-4 ani mecanismele mentale cresc cu 50%

- 4-8 ani, cu 30 %

- 8-17/18 ani cu 20%

Legea puseelor/varfurilor de crestere. P psihic constatam ca conservarea cantitatii de substanta se atinge in scolaritatea mica la 7-8 ani, a greutatii la 9-10 ani, a volumului la 11-12 ani.

Maturizarea = schimbarea calitattiva de nivel optim a unor componente ale vietii psihice in cadrul unui anumit stadiu.

Exista o maturizare biologica - aspecte functionale ale tuturor organelor (sistemul nervos, sisemul neuro-endocrin).

Exista o maturizare psihica ce are 3 forme de realizare:

1. maturizare cognitiva

2. maturizare afectiva

3. maturizare psiho-sociala

S-au elaborat scale diferentiale pentru masurarea celor 3 forme de maturizare psihica; in cea mai mare masura ele se ating cam in acelasi timp, dar exista si cazuri de desincronizare. Ex: maturizarea intelectuala e mai avansata, iar celelalte 2 sunt in urma.

M. Debesse: acest lucru poate sa apara la adolescentii si post-adolescentii ce sunt foarte centrati pe invatare si pot ramane in urma in celelalte 2 planuri.

Adolescentii ce parcurg etape de calificare simpla (dupa scoala generala) si intra in munca, pot avansa in plan afectiv si psiho-social, dat pot stagna din punct de vedere al maturizarii cognitive.

Criterii de delimitare si identificare a stadiilor de dezvoltare psihica

A.             criterii biologice: cresterea in inaltime, greutate, aparitia dintilor. Ele sunt utile, dar insuficiente

B.             criterii psihologice, dar analitice (cu referire la o latura, alta a vietii psihice). Ex: Piaget, Binet - nivelul inteligentei; Wallon - nivelul afectivitatii; Freud - orientarea libidoului. Raman valabile, dar sunt insuficiente pentru ca risca sa fragmenteze imaginea de ansamblu asupra unui stadiu

C.             criterii psihologice sintetice care exprima aspectele dezvoltarii psihice in mai multe planuri:

activitatile fundamentale pentru fiecare stadiu de dezvoltare, considerandu-se ca ea implica foarte multe componente psihice cu nivelul lor specific de dezvoltare

tipul de relatii cu ambianta; relatii actionale/de comunicare

tensiunea psihica fundamentala rezultand din dominanta unor motive sau din conflictul dintre: cerinte-posibilitati, aspiratii-posibilitati.

Aceste 3 criterii sintetice trebuie considerate impreuna.