Administratia si relatiile sociale

Administratia si relatiile sociale

Administratia ca atare, asa cum o cunoastem astazi, da nastere unei serii de relatii sociale la diverse niveluri. Pot fi citate:

- Relatiile pe care le dezvolta politicienii atat in exteriorul administratiei, cat si in interiorul acesteia. In prima categorie intra relatiile cu propriul partid, precum si cu opozitia, sindicatele, cu mass-media si cu grupurile economice si sociale. In a doua categorie sunt cuprinse relatiile cu ceilalti membrii ai Guvernului si cu inaltii functionari din propriul minister.

- Relatiile politicienilor cu alte functii importante diferite de cele ale membrilor Guvernului care pot fi atat interne, cat si externe. Astfel sunt relatiile cu grupurile organizate ale societatii (sindicate, patronate, asociatii) si relatiile cu alti functionari din alte ministere, cu cei din propriul minister sau cu inaltii functionari.

- Relatiile functionarilor sau birocratilor cu clientela ministeriala, cu inaltii functionari din propriul minister (daca sunt sau nu superior ierarhici) cu colegii birocrati din acelasi sau din alt departament si cu personalul subordonat.

- Relatiile dintre functionarii de executie si relatiile acestora cu grupurile anterior citate.

- Relatiile birocratilor si ale celorlalti functionari cu furnizori de toate tipurile.

De la inceput, trebuie sa remarcam ca vorbim despre o pluralitate de relatii, fara sa pretindem ca am facut o enumerare cu caracter exhaustiv, ci am mentionat doar cateva ca exemplu care ofera un bun domeniu de analiza sociologica a administratiei. Pe de alta parte, acest ansamblu de relatii nu sunt numai de subordonare, ci si de cooperare, consultare si asistenta reciproca. De obicei, se vorbeste despre relatiile cu grupuri organizate, dar nu este imposibil sa fie vorba despre persoane individuale suficient de puternice sau semnificative, desi s-au exclus din enumerarea noastra, relatiile de ghiseu cu utilizatorul, cu cetateanul de rand.

Acest sistem de relatii include ceea ce numim administratie si el confera consistenta aparatului. Tocmai din aceasta cauza, a reforma administratia inseamna a reforma intreaga societate. Este clar ca nucleul acestor relatii este dat de acele relatii care sunt intretinute de catre membrii Guvernului. Acest sistem de relatii este mult mai important in realitatea vietii decat aspectele formale ale organizarii si constituie date de baza pentru a intelege grupurile care o intretin si care fac sistemul sa functioneze.

Cu toate acestea, este necesar, in mod imperios, sa se faca o diferentiere. Diferentierea se impune inainte de toate pentru ca trebuie sa se individualizeze in cadrul acestui complex ansamblul de relatii care au loc in mod repetat si tipic. Trebuie sa se porneasca de la ipoteza conform careia aceste relatii sunt cele care presupun o structura si, datorita lor, se mentine cadrul puterii si este posibila o reglementare (si eventual o reproducere) a fenomenelor sociale. Cu aceasta, in studiul administratiei, se porneste de la necesitatea de a individualiza anumite relatii sociale in care intervin actorii administrativi.

Localizarea acestor relatii administrative implica:

- elaborarea unor tipologii a functiilor care se realizeaza prin aceste relatii;

- focalizarea studiului pe ceea ce pare cel mai important, pe ceea ce se petrece cu ocazia unei decizii de conformitate sau de inovare care modifica sistemul sau care este fundamental pentru intelegerea sa. De la inceput, trebuie sa se porneasca de la faptul ca se cauta ansamblul de relatii de mijloace care fac posibila si viabila exercitarea puterii, iar cautarea trebuie sa faca referire la factorii tipici administrativi.

Administratia constituie, pe langa un subiect social care mentine relatii la toate nivelurile, un element al factorului care duce la relatii sociale intr-un sistem, un centru (sau un element al centrului) care mentine coeziunea societatii si in care se adopta decizii inovatoare.

Ca urmare stiinta administratiei trebuie sa individualizeze rolul administratiei in acest complex de relatii pornind de la premisa ca statul este o continuare a politicii si a administratiei.

Pentru a face acest lucru trebuie sa se aiba in vedere examinarea acestor relatii din perspectiva datelor si a factorilor tipici administrativi, ceea ce, in cazul sau, include analiza grupurilor sociale care structureaza si adopta deciziile de conformitate. Putem include si utilizarea mijloacelor necesare pentru a asigura eficacitatea acelor relatii si decizii, fiindu-le comun faptul ca nu este strict indispensabil ca aceste mijloace sa fie dominate de grupuri administrative specializate.

Cu aceasta ajungem la aparatul practic al stiintei administrative care nu se refera numai la structurarea relatiilor sociale si adoptarea deciziilor de executie. Stiinta administratiei trebuie sa aduca in plus stiintei politice preocuparea pentru eficienta statului, adica satisfacerea efectiva a cererilor sociale ceea ce este legat de cum trebuie facuta administratia. Nu este vorba numai de a stii ce este, ci si de ce se face la cel mai inalt nivel al administratiei. Este vorba, de asemenea, despre a studia cum trebuie sa fie efectuata administratia pentru a indeplini ultima necesitate imperioasa a statului, justificarea pentru rezultatele sale, sub forma de prestatiilor pentru societate.

Din punct de vedere material, aceasta apare nu in coeziunea structurii sociale si nici in procesul de decizii de reglare, ci in reglarea insasi si in relatiile intretinute de catre grupurile administrative care actioneaza in societate. Trebuie sa ne gandim, totusi, ca aceste actiuni materiale sunt influentate sau conditionate de coeziunea structurala si de deciziile de executie.