DEFINIREA CONCEPTELOR DE OPERARE

Conceptele cu care vom opera in aceasta lucrare le vom defini in paginile urmatoare din perspectiva legistlativa, asa cum sunt prevazute de normele legale.

Pe interg parcursul prezentei lucrari se vor utiliza urmatoarele notiuni:

Functionar public

Functie publica

Serviciu public

Statul functionarurului public

Norma juridic

Deontologie

Comisie de disciplina

Transparenta publica

Administartie publica

Analiza comparative

Politica publica

Guvernare participativa

Acestea reunite intr-un interg vor cristaliza intreg continutul prezentei lucrari si mai exact vor evidential modul in care ne-am propus sa abordam tema in cauza, respective comisiile de disciplina si bunele practice,in cele din urma totul se va concretize intr-o analiza comparativa .

In prima instanta vom incepe cu notiune de functionar public in jurul careia graviteaza o serie de alte concepte deoarece pe interg ansamblul lucrarii dorim in primul rand sa ne legam de tot ce inseamna functionarul public, din toate punctele de vedere. Cea mai des utilizata definitie si am pute spune sic ea mai simpla,pentru ca dorim o abordare care sa fie usor de inteles si mai laes utila atat teoretic dar si paractic, este urmatoarea:este acea persoana care exercita permanent sau temporar, cu orice titlu indifferent cum a fost investita, o insarcinare de orice natura, retribuita sau nu, in serviciul institutiilor publice sau altor personae juridice de interes public. Pentru realizarea functiilor statului se infiinteaza servicii publice corespunzatoare, care la randul lor sunt dotate cu functii publice ocupate de functionari publici. Pentru a-si realiza sarcinile, serviciile publice sunt dotate, inca de la infiintare, cu functii publice clasate in ordine ierarhica, stabilindu-se pentru fiecare atributii de putere publica, intr-o anumita sfera de competenta. In asa fel, functia publica este situatia juridica a persoanei fizice investita, in mod legal, cu capacitatea de a actiona in realizarea competentei unui organ de stat. In art. 1 al legii serviciului public functia publica este definita ca "unitatea primara a autoritatii publice, care determina locul si rolul cetateanului in munca sociala in sistemul serviciului public, drepturile si obligatiile, exigentele fata de pregatirea lui profesionala". Consideram ca functia publica este complexul de atributii, puteri si competente, stabilite potrivit legii, din cadrul unui serviciu public, infiintat in scopul satisfacerii, in mod continuu si permanent, de catre functionarii publici, numiti sau alesi, a intereselor generale ale societatii. Reiesind din aceasta definitie pot fi evidentiate urmatoarele caractere ale functiei publice:

Este o totalitate de atributii, de puteri si competente determinate cu care sunt dotate la infiintare serviciile publice;

Aceste atributii, puteri si competente se stabilesc in raport de sarcinile specifice pe care serviciile publice le exercita in vederea satisfacerii intereselor generale ale societatii si nu a intereselor individuale;

Aceste atributii, puteri si competente se exercita in mod continuu si permanent, adica exista pe un timp nedeterminat;

Drepturile si obligatiile - atributii ale functiei publice - sunt create si organizate in vederea realizarii puterii publice. Acele activitati ale unor persoane care fac parte dintr-un organ al statului, dar in savarsirea carora nu se realizeaza puterea publica, nu constituie functii publice;

Functiile publice se stabilesc doar pe cale unilaterala, prin lege sau in baza legii, de catre organele de stat. Functia publica, fiind o institutie a dreptului public nu poate fi stabilita prin contract. Functia publica are un statul legal, deoarece actul de instituire a acesteia este intotdeauna un act de autoritate, iar cel ce exercita functia exercita autoritatea statala si nu drepturile dintr-o situatie contractuala;

Atributiile, puterile si competentele functiei publice se realizeaza de catre functionarii publici numiti sau alesi in functia respectiva.

Conform art. 1 al legii serviciului public "functionar public inseamna persoana care ocupa functie de stat remunerata si care dispune de ranguri si grade, stabilite in conformitate cu principiile prezentei legi". Pledam pentru urmatoarea definitie a functionarului public: este acea persoana fizica care, cu respectarea conditiilor cerute de lege, a fost investita prin actul unilateral de vointa al unei autoritati publice sau prin alegere, intr-o functie publica, pentru a desfasura o activitate continua de interes general. Deci, functionari publici sunt persoanele fizice care ocupa, in conditiile legii, functii publice in cadrul serviciilor publice. Putem mentiona urmatoarele caractere de functionarului public:

Drepturile si obligatiile functionarului public sunt stabilite in limitele competentei organului in care el se afla in serviciul public.

Activitatea functionarului public este supusa realizarii sarcinilor care stau in fata organului respectiv si poarta un caracter oficial .Prescriptiile si cerintele legitime ale functionarilor publici sunt obligatorii pentru toti carora ele sunt adresate, realizarea drepturilor si obligatiunilor de serviciu ale functionarilor publici fiind garantata prin lege .Pentru functionarii publici sunt prevazute anumite inlesniri si o responsabilitate sporita pentru infaptuirea atributiilor sale.

Functionarii publici au dreptul la avansare in serviciu (dreptul la cariera) si se bucura de stabilitate in functie.

Prin statutul functionarului public intelegem totalitatea normelor juridice care reglementeaza situatia juridica obiectiva a functionarilor publici, determinand drepturile, obligatiile, garantiile lor legale, precum si responsabilitatea functionarului public. In general, statutul juridic al functionarului public este menit sa creeze conditii necesare pentru exercitarea atributiilor de serviciu, sa garanteze stabilitatea lor in functie, drepturile si asistenta sociala. Statutul functionarilor publici cuprinde vointa statului de a reglementa, in mod autoritar, situatia juridica a functionarilor publici, indepartand orice idee contractuala in raporturile dintre serviciul public si functionarii publici.

Pentru a reusi sa intelegem mai bine termenul de functionar pucbic si celelalte aferente acestui, vom discuta despre deotologia functionarului public, aceasta fiiind stiinta care se ocupa cu studiul teoriei generale a datoriei morale, mai exact obligatiile si comportamentul unei persoane incadrata in munca, in cazul nostru al functionarului public .Am putea spune ca deontologia se trage din etica, ceea ce este adevarat, insa exista o diferenta care le face sa se dapartajeze una de cealata. Diferanta consta in faptul ca etica cuprinde stutiul filosofic al datoriilor pe cand deontologia este o stiinta care se aplica. Astfel deontologia are ca si scop realizarea eficientei serviciilor publice, despre care am discutat in randurile precedente si aducerea la iundeplinire a nevoilor cetatenilor .

Deoarece noi dorim in primul rand sa scoatem in evidenta prin analiza comparativa, care sunt reglementarile atributiilor si conduitei unui functionar si cum se realizeaza in mod paractic acestea, vom discuta si despre codul de conduita al unui functionar public. Apelam la acest lucru deoarece deontologia este in starnsa legatura cu Codul de conduita, deoarece in sine acesta cuprinde idealul de comportament al unui functionar public. Insa deontologia nu se bazeaza doar pe acest Cod, pentru ca in primul rand studiaza comportamentul functionarului public in cadrul functiei pe care o ocupa, astfel putem concluziona ca obligatiile morale pot fi atat scrise dar si nescrise, acestea din uramavenind de la sine. Asa cum reiese din art. 2 al Codului de conduita, vom preciza ca scopul sau este acela de asigurare a bunei calitati a serviciilor publice care sa duca lao administare eficienta a intereselor cetattenilor si nu in cele din urama sa elimine ipotezele aparitiei ale birocratiei si coruptiei.

Dupa cum bine stim obligatia primara a functionarului public, trebuie sa vizeze interesele generale ale guvernatilorsi si sa isi exercite slujba intr-un mod trasparent fata de acestia. Transparenta presupune realizarea actiunilor care tin de administratie in mod deschis astfel sa se permita informarea cetatenilor. In acest sens exista si o lege care reglementeaza asigurarea transparentei decizionale fata de cetateni din partea administariei centarle si locale.

Comisia de disciplina este institutia care ne intereseaza in mod direct deoarece vrem sa evidentiem rolul acesteia in administratia publica, respectiv cum influenteaza comportamentul functionarului public. Comisiile de disciplina sunt organe deliberative, fara personalitate juridica, independente in exercitarea atributiilor ce le revin, care au competenta de a analiza faptele functionarilor publici sesizate ca abateri disciplinare si de a propune modul de solutionare, prin individualizarea sanctiunii disciplinare aplicabile sau clasarea sesizarii, dupa caz, stabileste o Hotarare aprobata miercuri de Guvern.

Reglementarea Comisiilor de disciplina se face prin H.G 1344/2007 care prevede urmatoarele: "Comisiile de disciplina sunt structuri deliberative, fara personalitate juridica, independente in exercitarea atributiilor ce le revin, care au competenta de a analiza faptele functionarilor publici sesizate ca abateri disciplinare si de a propune modul de solutionare, prin individualizarea sanctiunii disciplinare aplicabile sau clasarea sesizarii, dupa caz". De aici putem sa afirmam ca exista un judecator si pentru functionarii publici componentii Comisiilor fiind deasemeni functionari. Acestea sunt compuse din trei membri dintre care doi sunt desemnati de conducatorul institutiei publice iar cel din urmade catre organizatia sindicala reprezentativa sau in alt caz de catre majoritatea functionarilor din cadrul institutiei pentru care se organizeaza comisia. Deasemeni terbuie sa retinem ca pentru fiecare institutie sau organizatie publica exista o Comisie de disciplina. Actiunile acesteia se realizeaza in conditiile in care se face o sesizare de catre oricine considera ca a fost lezat prin fapta unui functionar. Aceasta sesizare se ddepune la registlatura institutiei in care e incadrat functionarul in cauza. In momentul in care sesizarea ajunge la Presedintele Comisiei acesta convoaca si restul membrilor ca urmare a sedintei ce va avea loc.

In cazul in care se constata ca acea sesizare este fondata si respecta normele legale, demersul urmator este acela al procedurii cercetarii administrative. Prin aceasta procedura urmeaza a se efectua audierea partilor, cercetarea si administrarea dovezilor si in cele din urma se va dezbate cazul in intreg ansamblu.

Deoarece in aceasta etapa a prezentei lucrari vrem sa evidentiem din punct de vedere legistlativ tremenii cu care opreram, vom aborda din nou H.G 1344/2007 care reglementeaza Comisiile de disciplina. Astfel art. 11 al precedentei H.G mentionate se refera in mod expres la conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca un functionar public pentru a face parte din Comisie si situatiile de incompatibilitate ale acestuia.

Exista urmatoarele situatii care conditioneaza functia de membru al Comisiilor de disciplina:

Functionarul sa aibe o buna reputatie profesionala si o conduita corespunzatoare in exercitarea functiei publice

Functionarul public are studii superioare

Este functionar public definitiv, numit pe perioada nedeterminata.

Aceta trebuie sa nu se afle in cazurile de incompatibilitate despre care vom discuta.

Cel putin unul dintre membrii comisiei de disciplina are studii juridice sau administrative.

Nu poate fi desemnat ca membru in Comisia de disciplina functionarul public care se afla in urmatoarele cazuri de incompatibilitate:

Este    ruda pana la gradul al patrulea inclusiv, cu persoanele care au competenta legala de a numi membrii in comisia de disciplina, cu persoanele care au competenta legala de a aplica sanctiunea disciplinara sau cu ceilalti functionari publici desemnati membri in comisie.

A fost sanctionat disciplinar, iar sanctiunea aplicata nu a fost radiata, conform legii.

In ceea ce priveste competentele unei Comisii de disciplina, ne vom referi tot la cele care se regasesc in H.G. Ne intereseaza in mod special competentele acesteia deoarece putem afla in ce masura poate fi controlat un functionar public si care sunt urmarile actiunilor saler nedeontologice.

Astfel, Conisia de disciplina ale carei prerogative ii confera competente sa desfasoare procedura disciplinara, este acea constituita in cadrul autoritatii sau inbstitutiei ierarhic superioare. In situatia prezentata se analizeaza si se propune modul de solutionare a sesizarii in legatura cu faptele urmatorilor functionari publici:

Conducatori ai autoritatilor sau institutiilor publice aflate in subordinea ori sub autoritatea acesteia;

Conducatori ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale din unitatile administrativ-teritoriale;

Conducatori ai serviciilor publice infiintate in subordinea sau sub autoritatea autoritatilor administratiei publice locale

O alta situatie este aceea in care Comisiile de disciplina competente sa desfasoare

procedura disciplinara este cea constituita pentru:

Analizarea si propunerea modului de solutionare a sesizarii privitoare la faptele secretarilor unitatilor administrativ-teritoriale sesizate ca abateri disciplinare.

A se analiza si propune moduli de rezolvare a sesizarii referitoare la faptele secretarilor judetelor si ale secretarului municipiului Bucuresti.

Si deasemeni pentru a se rezolva si solutiona sesizarea ce priveste faptele inaltilor functionari publici.

Am definit pe parcursul acestei lucrari o serie de notiuni pentru a putea intelege in esenta tama abordata, respectiv sa intelegem in primul rand termenul de administartie publica si ceilalti adiacenti acestuia, ca mai apoi sa putem analiza institutia care monitorizeaza si sanctioneaza activitatea unui functionar public(Comisiile de disciplina).

Urmatorul pas este acela de a defini termenul de taransparenta publica prin care intelegem dreptul cetatenilor de a fi pusi la curent cu toate activitalie,reglementarile si gestiunea administratiei. Deasemeni si transparenta publica este reglementata de o lege(nr.52/2003) care prevede in art.1 urmatoarele Prezenta lege stabileste regulile procedurale minimale aplicabile pentru asigurarea transparentei decizionale in cadrul autoritatilor administratiei publice centrale si locale, alese sau numite, precum si al altor institutii publice care utilizeaza resurse financiare publice, in raporturile stabilite intre ele cu cetatenii si asociatiile legal constituite ale acestora."

Aceasta lege sporeste gradul de responsabilitate a administartiei publice fata de cetatean, acesta fiind principalul beneficiar al deciziei administartive. Deasemeni cetateanul are dreptul sa participe la procesul de luare a deciziilor administrative si cele de elaborare a catelor normative, astfel aceasta lege stimuleza lucrurile mentionate in randurile precedente. In ultima instanta, un alt scop al legii este acela de a mari gardul transparentei la interg nivelul administartiei publice.

Exista numeroase principii care stau la baza legii, cum ar fi:consultarea givernatilor(la initiativa autoritatii publice) in procesul de elaborare a actelor normative. Acest proces terbuie insa sa respecte o serie de reguli, respectiv a)sedintele autoritatilor si institutiilor publice sunt publice, in conditiile legii; b) dezbaterile vor fi consemnate si facute publice; c) durata sedintelor va fi inregistarta si arhivata fiind facuta publica in conditiile legii. Cetatenii au dreptul la informare in ceea ce priveste administartia publica, astfel putem afirma ca Monitorul Oficial este una dinter cele mai importante surse, insa pe langa acesta mai axista si mass-media sau avizierele institutiilor publice.

Transparenta decizionala face parte din principiile care stau la baza prevenirii conflictului de intererse, pe langa aceasta mai exista:impartialitatea, itegritatea si suprematia interesului public.Prin conflict de interese intelegem interesul personal de natura vpatrimoniala a unei persoane care exercita o demnitate publica sau o functie publica, fapt ce este expres interzis de Constitutie.

Un functionar public se afla in situatia unui conflict de interese atunci cand isi exercita prerogativele in inreresul unei persoane cu care are legaturi patrimoniale sau participa in aceiasi comisie cu functionari publici care sunt rude de gradul I sau sot al acestuia. O ultima situatie este aceea cand interesele sale de natura patrimoniala, sau ale rudelor de gradul I, influenteaza luarea deciziilor sale care sunt in legatura cu functia sa.

Lipsa transparentei in actul de guvernare ar face ca democratia sa fie inexistenta si mai ales cetatenii nu ar mai avea incredere in alesii lor.Astfel de la premisa transparentei in administartia publica, rezulta o guvernare democratica si participativa. Prin guvernare participativa se intelege tocmai faptul ca guvernantii alaturi de guvernati trebuie sa colaboreze in realizarea administartiei publice. Astfel vom aminti reglementarilecare au ca si rezultat guvernarea partipativa precum: legea 52/2003 privind transparenta decizionala in administartia publica si legea 544/2001 care relementeaza liberul acces la informatiile de interes public.Aparatul guvernamental are obligatia de accepta participarea cetatenilor la luarea deciziilor, in limitele legale, fapt ce ar trebui sa conduca la crearea unor relatii de cooperare inter cele doua parti, rezultatul fiind consecintele pozitive asupra dezvoltarii statului respectiv.

Procedeul de ocupare a functiei publice

Deoarece paginile anterioare s-au referit la functionarul public,in principal la definirea termenului,scopul lucrarii va fi acela de a privi din perspectiva legislativa.Aceasta urmareste reglementarile care duc la o mai buna desfasurare a activitatii functionarului public.

In prima instanta se va face referire la H.G. 1209/2003 privind organizarea si dezvoltarea carierei functionarului public.Pentru ca o persoana sa fie compatibila functiei publice anual se realizeaza un plan de ocupare a acesteia.Acest plan se efectueaza in vederea cerintelor care vin din partea institutiilor publice si trebuie aprobat de Guvern.Modalitatea de acces la functia publica se realizeaza prin concurs care trebuie sa fie sustinut de fiecare dintre cei care doresc sa intre in Corpul Functionarilor Publici.Dupa cum se poate observa exista anumite conditii pentru cei care doresc sa sustina concursul:

"a) minimum 7 ani pentru functiile publice din categoria inaltilor functionari publici, cu

posibilitatea reducerii acestei perioade in conditiile legii;

b) minimum 5 ani pentru functiile publice de conducere, cu exceptia functiilor publice de sef

birou, sef serviciu, secretar al comunei, precum si a

functiilor publice specifice asimilate acestora;

c) minimum 2 ani pentru functiile publice de conducere de sef birou, sef serviciu, secretar al comunei, precum si pentru functiile publice specificasimilate acestora;

d) minimum 5 ani pentru functiile publice de executie de grad profesional 'superior';

e) minimum 3 ani pentru functiile publice de executie de grad profesional 'principal';

f) minimum 1 an, 8 luni, respectiv 6 luni, in functie de nivelul studiilor absolvite, pentru

functiile publice de executie de grad profesional 'asistent'."

Concursul este format din trei etape,respective selectionarea dosarelor de inscriere,proba scrisa si interviu.Pentru a fi numit intr-o functie publica,candidatul trebuie sa se prezinte in termen de 5 zile lucratoare de la data expirarii perioadei prevazuta pentru contestatii.In cazul in care nu se prezinta,candidatul va fi decazut din dreptul de ocupare a functiei plublice,dupa care se recurge la selectarea urmatorului candidat si in cazul in care cel din urma nu obtine punctajul de admitere,functia ramane vacant.

Urmatorul pas consta in emiterea actului administrative de numire in functie in termen de 15 zile lucratoare.In organizarea concursului se creeaza anumite organe de specialitate,respectiv, comisii de concurs si solutionare a contestatiilor care trebuie sa indeplineasca conditiile conflictelor de interese.

Prin concursul de recrutare a functionarilo publici se urmareste scoaterea in evidenta a anumitor calitati pe care trebuie sa le aiba,respectiv:

"Art. 20

Prin concurs se testeaza:

a) nivelul cunostintelor generale teoretice si practice in domeniul administratiei publice;

b) capacitatea de analiza si sinteza;

c) capacitatea de a fundamenta o viziune strategica a deciziilor;

d) exercitarea controlului decizional;

e) previzionarea impactului deciziilor;

f) nivelul cunostintelor generale in domeniul institutiilor comunitare;

g) nivelul cunoasterii uneia dintre limbile oficiale ale Uniunii Europene."

Etapa premergatoare investirii in functie este perioada de stagiu.Aceasta este cuprinsa intre data numirii ca functionar pubic debutant si data numirii ca functionar public definitiv.Perioada de stagiu are ca obiectiv principal definirea aptitudinilor profesionale,responsabilitatii unei functii publice,dar si insusirea atributiilor specific activitatii in cadrul institutiei in care este incadrat.Un lucru important de stiut este acela ca perioada de stagiu este obligatorie,aceasta fiind diferita in functie de clasa din care face parte functionarul public,astfel:un functionar public de clasa I are perioada de stagiu de 12 luni,unul din clasa a II-a este de 8 luni si unul din clasa a III-a de 6 luni.

In perioada de stagiu,functionarul public este urmarit indeaproape de un indrumator.Acesta trebuie sa aiba calitatea de functionar public definitive sis a nu fi fost sanctionat conform art.70,alin.3,din Legea 188/1999.Pe parcursul desfasurarii perioadei de stagiu,indrumatorul trebuie sa respecte anumite considerente:" a) coordoneaza activitatea functionarului public debutant pe parcursul perioadei de stagiu;

b) propune modalitati de rezolvare a lucrarilor repartizate functionarului public debutant;

c) supravegheaza modul de indeplinire a atributiilor de serviciu de catre functionarul public

debutant;

d) propune conducatorului compartimentului cursurile de perfectionare profesionala la care

trebuie sa participe functionarul public debutant;

e) intocmeste un referat in vederea evaluarii functionarului public debutant."

La finalul perioadei de stagiu ,functionarul public debutant este evaluat conform Procedurii de evaluare a activitatii functionarilor publici debutanti prevazuta in anexa nr 2.............

In functie de calificarea primita ,functionarii publici debutanti vor fi incadrati dupa cum urmeaza:"

Art. 34

(1) Functionarii publici debutanti care au obtinut la evaluarea activitatii calificativul

'corespunzator' vor fi numiti, prin transformarea postului,

functionari publici definitivi intr-o functie publica de executie din clasa corespunzatoare

studiilor absolvite, in gradul profesional 'asistent', in

termen de 5 zile lucratoare de la data implinirii termenului de 6 luni, 8 luni, respectiv 12 luni

de la data numirii ca functionari publici debutanti prin

actul administrativ emis de conducatorul autoritatii sau institutiei publice.

(2) In situatia in care functionarii publici au obtinut la evaluarea activitatii calificativul

'necorespunzator', conducatorul autoritatii sau institutiei

publice va dispune prin act administrativ eliberarea din functie, in conditiile legii.

CONDUITA FUNCTIONARILOR PUBLICI,STANDARDE ETICE SI IMPLEMENTAREA PROCEDURILOR DISCIPLINARE

Eficacitatea administratiei

Rolul administratiei in societate a evoluat o data cu dezvoltarea societatii. In trecut administratia avea ca sarcina pricincipala "prezervarea echilibrelor sociale,amortizarea efectelor socului provocat de anumite schimbari sau mutatii prea dure si atenuarea dihotomiilor din mediul social" .In zilele noastre administratia are responsabilitati mai mari,este un pion activ.Din arbitru devine un agent al schimbarii.

Astfel administratia trebuie sa schimbe oamenii,sa modernizeze structurile statului.Prin obtinerea celor mai bune rezultate posibile se traduce eficacitatea.Acest factor trebuie sa asigure rentabilitatea mijloacelor si sa rationalizeze alegerile.Administratia utilizeaza toate resursele de care dispune luand in calcul metodele de management din domeniul privat adaptandu-le la sectorul public.Din alta perspectiva administratia se fereste de incertitudine si hazard atunci cand ia o decizie.Se axeaza pe metode de previziune si de informare sophisticate.Eficienta se bazeaza pe analize logice,coerente si complete.

ROLUL COMISIILOR DE DISCIPLINA

Comisiile de disciplina au rolul de a supravegea activitatea functionarilor publici si de a aplica sanctiuni cand este cazul printr-o procedura disciplinara. Asa cum reiese si din definitia termenului exista o astfel de Comisie pentru fiecare institutie publica.

La baza procedurii disciplinare stau urmatoarele principii:

- principiul prezumtiei de nevinovatie, conform caruia se prezinta nevinovatia functionarului public atata timp cat vinovatia lui nu a fost dovedita;

- principiul garantarii dreptului la aparare a functionarului public;

- principiul cercetarii prealabile9 a faptei ilicite imputabile functionarului public (audierea prealabila, declaratia scrisa etc.);

- principiul individualizarii faptei ilicite10 ce atrage sanctionarea disciplinara (imprejurari legate de fapta, faptuitor);

- principiul celeritatii procedurii, care impune solutionarea cauzei fara intarziere de catre comisia de disciplina;

- principiul dupa care sanctiunea disciplinara produce efecte juridice din momentul aducerii la cunostinta functionarului public;

- principiul 'non bis in idem', sau al unicitatii sanctiunii, conform caruia este interzis cumulul de sanctiuni disciplinare pentru aceeasi abatere disciplinara;

- principiul individualizarii sanctiunii ca rezultat al individualizarii faptei ilicite, respectiv abaterii disciplinare;

- principiul legalitatii sanctiunii disciplinare, conform caruia comisia de disciplina este obligata sa propuna numai acele sanctiuni care sunt prevazute de lege a se aplica cu privire la anumite fapte;

- principiul comunicarii, in 30 de zile de la data luarii la cunostinta de savarsirea faptei ilicite, de catre cel in drept sa aplice sanctionarea, a intregului dosar (documente, dosar individual al functionarului)

-principiul revocabilitatii deciziei de sanctionare administrativa, atunci cand anumite situatii o impun si o motiveaza;

- principiul neretroactivitatii sanctiunii disciplinare, conform caruia decizia administrativa sanctionatoare este activa, adica nu retroactiveaza;

- principiul atacarii deciziei sanctionatoare la instanta de contencios administrativ, bazat pe principiul general al accesului la justitie a tuturor persoanelor in scopul apararii dreptului lor;

- principiul radierii de drept a sanctiunilor disciplinare;

- principiul dupa care in cazul anularii sanctiunii disciplinare efectele sunt retroactive (se sterg toate efectele juridice cu exceptia celor materiale).

Legea nr.188/1999 modificata si completata, stipuleaza urmatoarele garantii in legatura cu stabilirea si aplicarea sanctiunilor disciplinare:

* la individualizarea sanctiunii disciplinare se va tine seama de:

- cauzele care au determinat savarsirea abaterii disciplinare;

- gravitatea si urmarile abaterii disciplinare;

- imprejurarile in care s-a savarsit fapta ce constituie abatere disciplinara;

- gradul de vinovatie al autorului;

- comportamentul general al functionarului public in cadrul serviciului public si in societate;

- existenta antecedentelor, (altele decat cele penale care-l exclud de la ocuparea unei functii publice) si a altor sanctiuni disciplinare care nu au fost radiate;

* sanctiunea disciplinara se aplica numai dupa parcurgerea urmatoarelor etape:

- cercetarea prealabila a faptei savarsite ce se imputa functionarului public;
- audierea functionarului public, care trebuie sa se consemneze in scris.

Pentru ca un functionar sa indeplineasca standardele deontologice in activitatea sa trebuie aiba un grad ridicat de responsabilitate, aceasta fiind un criteriu de baza in reletia sa cu cei pe care ii slujeste. Responsabilitatea si raspunderea sunt considerate a fi doua standarde profesionale ale functionarilor publici in activitatea lor de oferire de servicii cetatenilor. Atunci cand sunt folosite ca masura a calitatii si a performantei, ele ofera functionarului public posibilitatea de a identifica punctele forte si punctele slabe ale actiunii lui.

Acest lucru poate fi util in elaborarea unui program de crestere a performantei profesionale, responsabilitatea precede raspunderea, putand sa o elimine.

In comportamentul functionarului public trebuie sa primeze responsabilitatea, existand convingerea potrivit careia slujirea cu credinta a interesului public este baza comportamentului sau profesional si moral.