FUNCTIA PUBLICA

FUNCTIA PUBLICA

I. Notiunea, definitia si trasaturile functiei publice

Notiunea de "functie publica", traditional, s-a impus ca o notiune fundamentala a dreptului public, in principal a dreptului administrativ, fiind strans legata de notiunea de activitate, autoritate, organ etc.

S-a aratat ca un organ de stat sau o autoritate publica cuprinde, in general, structural, trei elemente:

a)      competenta;

b)      mijloacele materiale - financiare;

c)      personalul.

Acesta din urma este structurat pe compartimente, linii ierarhice si functii, dintre care numai unele ne apar ca fiind functii publice. Intr-o formulare generica, titularul unei functii publice poarta denumirea de functionar public.

Functia publica reprezinta ansamblul atributiilor si responsabilitatilor, stabilite in temeiul legii, in scopul realizarii prerogativelor de putere publica de catre administratia publica centrala si locala.

Intelegerea trasaturilor acestei definitii presupune, implicit, intelegerea trasaturilor notiunii de competenta.

Astfel, trasaturile functiei publice sunt:

drepturile si obligatiile in realizarea competentei nu pot fi stabilite decat pe cale unilaterala, prin norme juridice, de catre organele de stat, ca si atributiile care definesc insasi competenta;

drepturile si obligatiile - vazute ca atributii ale functiei de stat - sunt create si organizate in vederea realizarii puterii publice (deci, activitatile unor persoane care fac parte dintr-un organ al statului dar in savarsirea carora nu se realizeaza puterea de stat, nu constituie functiuni de stat);

continuitatea (a nu se confunda functia de stat cu realizarea acesteia, continuitatea functiei se refera la existenta acestor drepturi si obligatii atat timp cat exista competenta pe care functia o realizeaza);

cel investit cu realizarea functiei intra intr-un complex de raporturi juridice, complex stabilit intre acesta si organul care l-a investit. In aceasta idee, titularul functiei publice este:

a)      subiect subordonat intr-un raport juridic de autoritate, de drept constitutional sau administrativ, fata de organul care l-a investit;

b)      subiect supraordonat intr-un raport de autoritate, de drept administrativ, fata de terti, adica fata de subiectele de drept in legatura cu care se realizeaza competenta.

functii publice pot sa indeplineasca si persoane fizice care nu sunt incadrate in munca intr-un organ de stat (in general) si al administratiei publice (in particular). Este vorba despre persoanele private care sunt investite, prin autorizare, in conditiile legii, cu dreptul de a presta un serviciu public, in regim de putere publica.

Definitia functionarului public: persoana fizica investita in mod legal, prin actul de vointa unilaterala al unei autoritati publice sau al cetatenilor, cu sarcina indeplinirii pe un timp limitat sau nedeterminat a unei functii publice, in vederea realizarii competentei organului din structura caruia face parte functia respectiva.

II. Clasificarea functiilor publice. Categorii de functionari publici

Functiile publice se clasifica dupa cum urmeaza:

A. dupa criteriul competentei:

a)      functii publice generale (= ansamblul atributiilor si responsabilitatilor cu caracter general si comun tuturor autoritatilor si institutiilor publice, in vederea realizarii competentelor lor generale);

b)      functii publice specifice (=ansamblul atributiilor si responsabilitatilor cu caracter specific unor autoritati si institutii publice, in vederea realizarii competentelor lor specifice);

B. dupa nivelul studiilor necesare ocuparii functiei publice:

a)      functii publice din clasa I (= pentru a caror ocupare se cer studii superioare de lunga durata, absolvite cu diploma de licenta sau echivalenta);

b)      functii publice din clasa a II-a (= pentru a caror ocupare se cer studii superioare de scurta durata, absolvite cu diploma);

c)      functii publice din clasa a III-a (= pentru a caror ocupare se cer studii medii liceale, absolvite cu diploma).

C. dupa nivelul atributiilor titularului functiei publice:

a)      functii publice corespunzatoare categoriei inaltilor functionari publici

b)      functii publice corespunzatoare categoriei functionari publici de conducere

c)      functii publice corespunzatoare categoriei functionari publici de executie

Categoria inaltilor functionari publici cuprinde persoanele care sunt numite in una din urmatoarele functii publice:

a)      secretar general al Guvernului si secretar general adjunct al Guvernului;

b)      consilier de stat;

c)      secretar general si secretar general adjunct din ministere si alte organe de specialitate ale administratiei publice centrale;

d)      prefect;

e)      subprefect;

f)        secretar general al prefecturii, secretar general al judetului si al municipiului Bucuresti;

g)      director general din cadrul ministerelor si al celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale.

Categoria functionarilor publici de conducere cuprinde persoanele numite in una dintre urmatoarele functii publice:

a)      secretar al municipiului, al sectorului municipiului Bucuresti, al orasului si comunei;

b)      director general adjunct, director si director adjunct din aparatul ministerelor si al altor organe de specialitate ale administratiei publice centrale;

c)      director executiv si director executiv adjunct ai serviciilor publice descentralizate ale ministerelor si ale altor organe de specialitate ale administratiei publice centrale, precum si in cadrul aparatului propriu al autoritatilor administratiei publice locale;

d)      sef serviciu;

e)      sef birou.

Sunt functionari publici de executie din clasa I, persoanele numite in urmatoarele functii publice: expert, consilier, inspector, consilier juridic, auditor.

Sunt functionari publici de executie din clasa a II-a, persoanele numite in functia publica de referent de specialitate.

Sunt functionari publici de executie din clasa a III-a, persoanele numite in functia publica de referent.

Functiile publice de executie sunt structurate pe grade profesionale, dupa cum urmeaza:

a)      superior, ca nivel maxim;

b)      principal;

c)      asistent;

d)      debutant.