RASPUNDEREA FUNCTIONARILOR PUBLICI

RASPUNDEREA FUNCTIONARILOR PUBLICI

1. Tipuri de raspundere

Organizarea vietii in societate presupune respectarea de catre toti membrii ei a unor reguli de conduita. Incalcarea acestor reguli atrage dupa sine raspunderea celui vinovat.

In domeniul stiintei dreptului se contureaza distinctia dintre termenii de raspundere si responsabilitate. In primul rand dreptul administrativ analizeaza responsabilitatea si raspunderea organelor administratiei de stat; in al doilea rand dreptul administrativ analizeaza aceste fenomene in legatura cu functionarii publici si in al treilea rand se preocupa de cercetarea responsabilitatii cetatenilor fata de normele juridice, respectiv a raspunderii acestora in cazul incalcarii lor.

"Prin urmare, a vorbi despre responsabilitate in cazul functionarilor publici inseamna, ca sa folosim terminologia stiintei administratiei, existenta unei atitudini pline de solicitudine fata de problemele cetatenilor, implicarea lor cu obiectivitate si profesionalism in realizarea sarcinilor functiilor lor, functii intelese ca adevarate misiuni sociale. () Formarea unor asemenea functionari in conditiile societatii moderne reprezinta o preocupare permanenta nu numai a teoreticienilor de stiinta administrativa, dar si a legiuitorilor si guvernantilor, in unele tari fiind vorba de un adevarat cult pentru functia publica si functionarul public."

"Raspunderea juridica intervine pe terenul raului faptuit, adica in urma savarsirii unei abateri. Ceea ce este specific abaterilor savarsite de functionarii publici e faptul ca ele pot interveni in timpul exercitarii functiei, in legatura cu exercitarea acesteia sau, pur si simplu, prin abaterea de la anumite norme care nu au o legatura directa, nemijlocita cu functia, dar care pun sub semnul intrebarii prestigiul functionarului public."

Potrivit Statutului functionarului public, incalcarea de catre functionarii publici, cu vinovatie, a indatoririlor de serviciu, atrage raspunderea disciplinara, contraventionala, civila sau penala, dupa caz.

Orice persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau sau intr-un interes legitim, se poate adresa instantei judecatoresti, impotriva autoritatii sau insatitutiei publice care a emis actul sau care a refuzat sa rezolve cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim. In cazul in care actiunea se admite si se constata vinovatia functionarului public, respectivul functionar va fi obligat la plata daunelor, solidar cu autoritatea sau institutia publica.

Raspunderea juridica a functionarului public nu se poate angaja daca acesta a respectat prevederile legale si procedurile administrative aplicabile autoritatii sau institutiei publice in care isi desfasoara activitatea.

2. Raspunderea disciplinara

Incalcarea cu vinovatie de catre functionarii publici a indatoririlor corespunzatoare functiei publice pe care o detin si a normelor de conduita profesionala si civica prevazute de lege, constituie abatere disciplinara si atrage raspunderea disciplinara a acestora.

In literatura de specialitate abaterea disciplinara a mai fost definita si ca fiind fapta savarsita cu vinovatie de catre functionarul public prin care acesta incalca obligatiile ce-i revin din raportul de functie publica sau in legatura cu acesta si care afecteaza statutul sau socio-profesional si moral .

Constituie abateri disciplinare urmatoarele fapte:

v     intarzierea sistematica in efectuarea lucrarilor;

v     neglijenta repetata in rezolvarea lucrarilor;

v     absente nemotivate de la serviciu;

v     nerespectarea in mod repetat a programului de lucru;

v     interventiile sau staruintele pentru solutionarea unor cereri in afara cadrului legal;

v     nerespectarea secretului profesional sau a confidentialitatii lucrarilor cu acest caracter;

v     manifestari care aduc atingere prestigiului autoritatii sau institutiei publice in care isi desfasoara activitatea;

v     desfasurarea in timpul programului de lucru a unor activitati cu caracter politic;

v     refuzul de a indeplini atributiile de serviciu;

v     incalcarea prevederilor legale referitoare la indatoriri, incompatibilitati, conflicte de interese si interdictii stabilite prin lege pentru functionarii publici;

v     alte fapte prevazute ca abateri disciplinare in actele normative din domeniul functiei publice si functionarilor publici.

Sanctiunile disciplinare sunt: mustrarea scrisa; diminuarea drepturilor salariale cu 5-20% pe o perioada de pana la 3 luni; suspendarea dreptului de avansare in gradele de salarizare sau, dupa caz, de promovare in functia publica pe o perioada de la 1 la 3 ani; retrogradarea in treptele de salarizare sau retrogradarea in functia publica pe o perioada de pana la un an si destituirea din functia publica. Aceasta ultima sanctiune, desi legiuitorul nu o califica in mod expres astfel, reprezinta sanctiunea disciplinara cea mai grava atat prin consecintele pe care le atrage cat si prin gradul de pericol social al faptei care determina luarea ei precum si imprejurarile in care se produce .

Hotararea Guvernului nr. 1210/2003 privind organizarea si functionarea comisiilor de disciplina si a comisiilor paritare din cadrul autoritatilor si institutiilor publice, instituie ca principii fundamentale care guverneaza regimul raspunderii disciplinare a functionarului public urmatoarele:

v     prezumtia de nevinovatie;

v     garantarea dreptului la aparare;

v     celeritatea procedurii;

v     contradictorialitatea;

v     proportionalitatea, legalitatea si unicitatea sanctiunii.

Raspunderea disciplinara a functionarului public se caracterizeaza prin anumite trasaturi, potrivit literaturii de specialitate , dupa cum urmeaza: este o raspundere de drept public, ea deosebindu-se astfel de raspunderea salariatului, care este de natura contractuala; se angajeaza numai pentru o abatere de la disciplina de serviciu care poate sa fie unica sau in concurs cu o fapta penala sau civila; se angajeaza numai dupa o procedura speciala, prevazuta de lege; intervine numai daca nu exista o cauza care sa o inlature; se angajeaza pentru simpla incalcare a competentei functionarului public sau a interdictiilor impuse de legiuitor acestuia.

La individualizarea sanctiunii disciplinare se va tine seama de cauzele si gravitatea abaterii disciplinare, imprejurarile in care aceasta a fost savarsita, gradul de vinovatie si consecintele abaterii, comportarea generala in timpul serviciului a functionarului public, precum si de existenta in antecedentele acestuia a altor sanctiuni disciplinare care nu au fost radiate in conditiile Statutului.

Sanctiunile disciplinare se aplica in termen de cel mult 1 an de la data sesizarii comisiei de disciplina cu privire la savarsirea abaterii disciplinare, dar nu mai tarziu de 2 ani de la data abaterii disciplinare.

In cazul in care fapta functionarului public a fost sesizata ca abatere disciplinara si ca infractiune, procedura angajarii raspunderii disciplinare se suspenda pana la dispunerea neanceperii urmaririi penale, scoaterii de sub urmarirea penala ori incetarii urmaririi penale sau pana la data la care instanta judecatoreasca dispune achitarea sau incetarea procesului penal.

Pe perioada cercetarii administrative, in situatia in care functionarul public care a savarsit o abatere disciplinara poate influenta cercetarea administrativa, conducatorul autoritatii sau institutiei publice are obligatia de a interzice accesul acestuia la documentele care pot influenta cercetarea sau, dupa caz, de a dispune mutarea temporara a functionarului public in cadrul altui compartiment sau a altei structuri a autoritatii sau institutiei publice.

Mustrarea consta in notificarea scrisa prin care i se pune in vedere functionarului public, ca nu si-a indeplinit in mod normal una sau mai multe din obligatiile sale de munca, inclusiv normele de comportare in institutie, cu recomandarea de a se indrepta.

Aceasta sanctiune este cea mai usoara si se aplica functionarului care a savarsit pentru prima data, fara intentie, o abatere de mica importanta, ce nu a adus prejudicii materiale institutiei.

Mustrarea scrisa se poate aplica direct de catre persoana care are competenta legala de numire in functia publica. Celelalte sanctiuni disciplinare se aplica de catre persoana care are competenta legala de numire in functia publica, la propunerea comisiei de disciplina.

Diminuarea drepturilor salariale cu 5-20% pe o perioada de pana la 3 luni sunt sanctiuni disciplinare cu caracter precumpanitor patrimonial, intrucat modifica in mod temporar unul dintre drepturile esentiale ale functionarului public si anume salariul. Se aplica, de regula, celor care din culpa sau chiar cu intentie au savarsit o abatere disciplinara grava, care a avut ca urmare producerea unei pagube materiale institutiei.

Suspendarea dreptului de avansare in gradele de salarizare sau, dupa caz, de promovare in functia publica pe o perioada de la 1 la 3 ani este o sanctiune disciplinara severa, prevazuta de Statutul functionarilor publici, cu mentinerea raportului juridic de functiune.

Aceasta sanctiune vizeaza acei functionari publici care, nefiind la prima abatere, savarsesc cu intentie grave abateri de la ordinea disciplinara, aducand prejudicii deosebite institutiei, in imprejurari si cu antecedente disciplinare care confera abaterii un grad ridicat de periculozitate. Abaterile minore, chiar repetate, nu justifica in sine aplicarea sanctiunii, decat in cazuri de exceptie, atunci cand insasi repetarea denota o atitudine negativa si continua.

Retrogradarea in treptele de salarizare sau retrogradarea in functia publica pe o perioada de pana la un an este o alta sanctiune disciplinara prevazuta de Statutul functionarilor publici care alaturi de cea prezentata la paragraful anterior este considerata sanctiune care afecteaza cariera functionarului public, cu consecinte de ordin patrimonial. Sunt considerate sanctiuni cu caracter complex, deoarece ele afecteaza nu doar cariera functionarului public, dar si drepturile materiale cuvenite acestuia, dat fiind faptul ca oricarei trepte, clasa, categorie ii corespunde un alt salariu, superior celui cuvenit pentru treapta, clasa sau categoria precedenta .

Destituirea din functia publica are ca efect direct incetarea raporturilor de serviciu ale functionarului public caruia i s-a aplicat.

Aceasta sanctiune este una extrema si se va lua numai in cazul in care continuarea raportului juridic de functiune nu mai este posibila. Se aplica atunci cand se savarseste o abatere grava sau cand se incalca in mod repetat obligatiile de serviciu, inclusiv normele de comportare in institutie.

Incalcarea se considera repetata daca functionarul public a fost sanctionat pentru o abatere disciplinara anterioara si nu a fost reabilitat pana in momentul aplicarii sanctiunii pentru noua abatere.

Pentru destituirea din functie nu este insa suficient sa se savarseasca mai multe fapte ilicite, ci este necesar ca din conduita functionarului sa rezulte in mod neandoielnic ca acesta este incorigibil si ca atare nu mai poate fi mentinut in institutie.

Sanctiunea disciplinara nu poate fi aplicata decat dupa cercetarea prealabila a faptei imputate si ascultarea functionarului public. Ascultarea functionarului trebuie consemnata in scris.

De regula, cercetarea prealabila o face seful ierarhic al functionarului public care a savarsit abaterea disciplinara. Efectuarea cercetarii poate fi insa incredintata si unui functionar superior in grad sefului ierarhic, ca si oricarei alte persoane desemnata in acest scop. Cel care efectueaza cercetarea prealabila va trebui sa stabileasca gravitatea abaterii disciplinare, imprejurarile in care a fost stabilita abaterea, antecedentele disciplinare precum si urmarile abaterii.

Cu ocazia cercetarii este obligatorie ascultarea celui in cauza si verificarea sustinerilor acestuia. Neascultarea sa are ca efect nulitatea absoluta a deciziei de sanctionare, afara daca se dovedeste ca cel in cauza a refuzat sa fie ascultat. Dovada acestui refuz se face printr-un proces verbal incheiat de cel ce efectueaza cercetarea, in care se consemneaza refuzul.

Rezultatele cercetarii se consemneaza intr-un referat de cercetare, care trebuie sa se incheie daca e cazul, cu propunerea de aplicare a unei anumite sanctiuni disciplinare, in raport de gradul de vinovatie a faptuitorului si de celelalte imprejurari ele comiterii abaterii. Aplicarea sanctiunii se va face printr-o dispozitie a celui competent sa o aplice.

Pentru analizarea faptelor sesizate ca abateri disciplinare si propunerea sanctiunii disciplinare aplicabile functionarilor publici din cadrul autoritatilor sau institutiilor publice se constituie comisii de disciplina.

Din comisia de disciplina face parte si un reprezentant al organizatiei sindicale reprezentative sau, dupa caz, un reprezentant desemnat prin votul majoritatii functionarilor publici pentru care este organizata comisia de disciplina, in cazul in care sindicatul nu este reprezentativ sau functionarii publici nu sunt organizati in sindicat.

Comisia de disciplina poate desemna unul sau mai multi membri si, dupa caz, poate solicita compartimentelor de control din cadrul autoritatilor sau institutiilor publice sa cerceteze faptele sesizate si sa prezinte rezultatele activitatii de cercetare. Comisia de disciplina pentru inaltii functionari publici este compusa din 5 inalti functionari publici, numiti prin decizia primului-ministru, la propunerea ministrului administratiei si internelor.

Modul de constituire, organizare si functionare a comisiilor de disciplina, precum si componenta, atributiile, modul de sesizare si procedura de lucru ale acestora se stabilesc prin hotarare a Guvernului, la propunerea Agentiei Nationale a Functionarilor Publici.

Functionarul public nemultumit de sanctiunea aplicata se poate adresa instantei de contencios administrativ, solicitand anularea sau modificarea, dupa caz, a ordinului sau dispozitiei de sanctionare.

Pentru evidentierea situatiei disciplinare a functionarului public Agentia Nationala a Functionarilor Publici va elibera un cazier administrativ, conform bazei de date pe care o administreaza. Cazierul administrativ este un act care cuprinde sanctiunile disciplinare aplicate functionarului public si care nu au fost radiate in conditiile legii. Acest document este necesar in urmatoarele cazuri:

v     desemnarea unui functionar public ca membru in comisia de concurs pentru recrutarea fucntionarilor publici;

v     desemnarea unui functionar public in calitate de presedinte si membru in comisia de disciplina;

v     desemnarea unui functionar public ca membru in comisia paritara;

v     ocuparea unei functii publice corespunzatoare categoriei inaltilor functionari publici sau categoria functionarilor publici de conducere;

v     in orice alte situatii prevazute de lege.

Cazierul administrativ este eliberat la solicitarea:

v     functionarului public interesat;

v     conducatorului autoritatii sau institutiei publice in care functionarul isi desfasoara activitate;

v     presedintelui comisiei de disciplina;

v     altor persoane prevazute de lege.

Sanctiunile disciplinare se radiaza de drept, dupa cum urmeaza:

v     in termen de 6 luni de la aplicare, pentru mustrarea scrisa;

v     in termen de 1 an de la expirarea termenului pentru care au fost aplicate, in cazul sanctiunilor de diminuare a drepturilor salariale, de suspendare a dreptului la avansare, de trecere intr-o functie inferioara;

v     in termen de 7 ani de la aplicare, pentru sanctiunea de destituire din functia publica.

Radierea sanctiunilor disciplinare, mai putin cea referitoare la destituirea din functie, se constata prin act administrativ al conducatorului autoritatii sau institutiei publice.

Avand in vedere faptul ca Statutul functionarilor publici nu prevede in ce mod se constata radierea sanctiunii de destituire din functia publica, in lipsa unei precizari in acest sens, se crede ca este vorba despre o radiere de drept, care nu necesita constatare, se impune doar obligatia persoanei care face numirea in functia publica, de a nu tine cont de acesta sanctiune, atunci cand analizeaza indeplinirea conditiilor de acces la functia publica.

3. Raspunderea contraventionala.

Raspunderea contraventionala a functionarilor publici se angajeaza in cazul in care acestia au savarsit o contraventie in timpul si in legatura cu sarcinile de serviciu.

Acest tip de raspundere este reglementata prin actele normative ce stabilesc sanctiuni pentru abaterile savarsite de functionarii publici in timpul exercitarii atributiilor ce le revin in cadrul functiilor publice pe care le detin ori pentru neandeplinirea acestor atributii. Raspunderea contraventionala nu exclude stabilirea si a raspunderii disciplinare a functionarului public, daca prin contraventia savarsita s-a adus atingere si obligatiilor de serviciu.

Atunci cand functionarul public a executat dispozitia scrisa a sefului sau ierarhic el va fi exonerat de raspundere, putand chema in garantie, in fata instantei, pe superiorul sau ierarhic al carui ordin scris l-a executat. Conducatorul autoritatii administrative care a fost amendat pentru neexecutarea hotararii instantei de contencios administrativ este in drept sa recupereze suma achitata de la functionarul public vinovat de neexecutarea acestei hotarari.

Impotriva procesului verbal de constatare a contraventiei si de aplicare a sanctiunii, functionarul public se poate adresa cu plangere la judecatoria in a carei circumscriptie isi are sediul autoritatea sau institutia publica in care este numit functionarul public sanctionat.

In ceea ce priveste sanctiunile ce pot fi aplicate in caz de savarsire a unei contraventii, acestea sunt:

Avertismentul, care consta in atragerea atentiei asupra pericolului faptei savarsite si recomandarea ca pe viitor contravenientul sa respecte dispozitiile legale, este cea mai usoara sanctiune si se aplica in cazurile in care fapta contraventionala are un grad redus de pericol social si se apreciaza ca cel care a savarsit-o nu o va mai repeta. Forma in care se aplica aceasta sanctiune poate fi orala sau scrisa.

Amenda este una dintre principalele sanctiuni contraventionale, cel mai des intanita si se aplica pentru fapte cu un grad de pericol social mai mare decat cele pentru care se aplica avertismentul. Cand legea sau un alt act administrativ prevede posibilitatea aplicarii acestei sanctiuni ii stabileste totodata limitele minime si maxime, amenda stabilita pentru o fapta contraventionala concreta neputand fi in afara limitelor stabilite.

Inchisoarea contraventionala de la 1 luna la 6 luni este sanctiunea cea mai grava, prevazuta numai pentru fapte contraventionale cu grad mai ridicat de pericol social si se aplica numai de instanta de judecata. Legea si alte acte normative mai prevad si alte sanctiuni administrative cum ar fi: confiscarea, repararea prejudiciului podus si alte sanctiuni specifice. Organele competente sa constate si sa aplice sanctiunile contraventionale sunt prevazute expres in actele normative de reglementare a sanctionarii contraventiilor.

Raspunderea civila

Raspunderea civila a functionarului public se angajeaza : pentru pagubele produse cu vinovatie patrimoniului autoritatii sau institutiei publice in care functioneaza; pentru nerestituirea in termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit; pentru daunele platite de autoritatea sau institutia publica, in calitate de comitent, unor terte persoane, in temeiul unei hotarari judecatoresti definitive si irevocabile.

Repararea pagubelor produse cu vinovatie patrimoniului autoritatii sau institutiei publice, precum si in cazul nerestituirii de catre functionarul public, in termen legal, a sumelor ce i s-au acordat necuvenit, se dispune de catre conducatorul autoritatii sau institutiei publice prin emiterea unui ordin sau a unei dispozitii de imputare, in termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, dupa caz, prin asumarea unui angajament de plata.

In cazul daunelor platite de autoritatea sau institutia publica, in calitate de comitent, unor terte persoane, in temeiul unei hotarari judecatoresti definitive si irevocabile, repararea pagubelor se dispune in baza unei hotarari judecatoresti, deasemenea definitive si irevocabile.

Dreptul conducatorului autoritatii sau institutiei publice de a emite ordinul sau dispozitia de imputare se prescrie in termen de 3 ani de la data producerii pagubei. Impotriva ordinului sau dispozitiei de imputare functionarul public in cauza se poate adresa instantei de contencios administrativ.

5 Raspunderea penala

Raspunderea functionarului public pentru infractiunile savarsite in timpul serviciului sau in legatura cu atributiile functiei publice pe care o ocupa se angajeaza potrivit legii penale.

Raspunderea penala a functionarilor publici se angajeaza atunci cand acestia savarsesc anumite infractiuni specifice prevazute si sanctionate de Codul Penal, cum sunt: delapidarea, sustragerea si distrugerea unor dosare, registre, documente sau orice alte inscrisuri, abuzul in serviciu contra intereselor persoanelor sau prin ingradirea unor drepturi, neglijenta in serviciu, purtarea abuziva, neglijenta in pastrarea secretului de stat, luarea de mita, primirea de foloase necuvenite, traficul de influenta, omisiunea sesizarii organelor judiciare, falsul material in inscrisuri oficiale si falsul intelectual.

Statutul functionarilor publici prevede ca in cazul in care conducatorul autoritatii sau institutiei publice, sau orice persoana care ocupa o functie de conducere, sau cu atributii de control, a luat cunostinta de savarsirea de catre un functionar public din acea institutie a unei infractiuni, are obligatia sa sesizeze de indata procurorul sau organul de cercetare penala si sa ia masuri sa nu dispara urmele infractiunii, corpurile delicte sau orice alte mijloace de proba.

In cazul in care functionarul public este trimis in judecata pentru savarsirea unei infractiuni contra umanitatii, contra statului sau contra autoritatii, de serviciu sau in legatura cu serviciul, care impiedica infaptuirea justitiei, de fals ori a unor fapte de coruptie sau a unei infractiuni savarsite cu intentie care l-ar face pe functionar incompatibil cu exercitarea functiei publice, persoana care are competenta legala de numire in functia publica va dispune suspendarea functionarului public din functia publica pe care o detine.

Daca instanta judecatoreasca dispune achitarea sau incetarea procesului penal, suspendarea din functia publica inceteaza, iar functionarul public respectiv isi va relua activitatea in functia publica detinuta anterior si ii vor fi achitate drepturile salariale aferente perioadei de suspendare.

In situatia in care nu sunt intrunite conditiile pentru angajarea raspunderii penale, iar fapta functionarului public poate fi considerata abatere disciplinara, va fi sesizata comisia de disciplina competenta.

De la momentul inceperii urmaririi penale, in situatia in care functionarul public poate influenta cercetarea, persoana care are competenta numirii in functia publica are obligatia sa dispuna mutarea temporara a functionarului public in cadrul altui compartiment sau altei structuri fara personalitate juridica a autoritatii sau institutiei publice.

Codul Penal reglementeaza in titlul VI, denumit infractiuni care aduc atingere unor activitati de interes public sau altor activitati reglementate de lege (art. 246-258), infractiunile incidente in ceea ce-i priveste pe functionarii publici.