Infractiuni de serviciu sau in legatura cu serviciul a functionarului public

Infractiuni de serviciu sau in legatura cu serviciul a functionarului public

1. Aspecte generale

Activitatile de interes public, ca si celelalte activitati reglementate de lege, se realizeaza prin intermediul functionarilor publici. De aceea, este necesar ca functionarii publici sa-si indeplineasca corect si constiincios indatoririle de serviciu. sa nu si le exercite in mod abuziv sau neglijent, sa nu faca din exercitarea acestor indatoriri o sursa de venituri necuvenite. Pe de alta parte, ,,buna desfasurare a activitatilor de interes public, ca si a celorlalte activitati reglementate de lege este incompatibila cu acreditarea ideii ca functionarii publici ar fi coruptibili, ca ar putea fi influentati in modul de exercitare a atributiilor de serviciu de persoane din afara care ar avea trecere asupra lor sau prin oferirea unor foloase ce nu li se cuvin dupa lege" .

Faptele de incalcare a indatoririlor de serviciu savarsite de functionarii publici care pot prejudicia grav, prin consecintele lor activitatea de serviciu, ca si interesele legate ale persoanelor precum si faptele savarsite de particulari in legatura cu atributiile de serviciu ale celor dintai, fapte care pot aduce si ele grave prejudicii activitatii de serviciu, prezentand pericol pentru societate, au fost incriminate si incluse de legiuitor in categoria INFRACTIUNI DE SERVICIU SAU IN LEGATURA CU SERVICIUL. Aceste infractiuni se gasesc in primul capitol al titlului consacrat de partea speciala a Codului penal, infractiuni care aduc atingere unor activitati de interes public sau alte activitati reglementate de lege.

2. Calitatea de functionar

1. Subiectul activ al infractiunilor de serviciu sau in legatura cu serviciul este persoana care savarseste in mod nemijlocit fapta prevazuta de legea penala. La infractiunile de serviciu subiectul activ (autorul) este calificat, adica este o persoana cu o anumita calitate, aceea de "functionar public" sau de "functionar". Aceasta calitate trebuie sa existe in momentul savarsirii faptei, dobandirea ulterioara nu confera faptuitorului calitatea de autor, dupa cum pierderea ei nu-i modifica situatia in raport cu existenta infractiunii de serviciu pe care a comis-o cand avea aceasta calitate.

Potrivit art.147 Codul penal prin "functionar public" se intelege orice persoana care exercita permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost investita, o insarcinare de orice natura, retribuita sau nu, in serviciul unei unitati dintre cele la care se refera art.145 din Codul penal.

Din analiza dispozitiilor art.147 alin.1 Codul penal coroborate cu cele ale art.145 rezulta ca o persoana poate avea calitatea de functionar public, din punctul de vedere al dreptului penal, numai daca indeplineste o insarcinare in serviciul autoritatilor publice, institutiilor publice, institutiilor sau a altor persoane juridice de interes public precum si in serviciile de interes public.

Calitatea de functionar public in sensul art.147 alin.1 Codul penal implica prin urmare, existenta unei insarcinari de serviciu, ca o situatie de fapt sau este consecinta incheierii unui contract de munca cu una din unitatile mentionate in virtutea caruia subiectul exercita in mod real atributiile unei functii.

Insarcinarea poate fi permanenta sau temporara, esential ca persoana respectiva sa se incadreze in colectivul de munca al unuia din unitatile prevazute in art.145 si sa se supuna regulamentului de ordine interioara care reglementeaza organizarea si disciplina muncii.

Pentru stabilirea calitatii de functionar public nu are relevanta titlul insarcinarii sau modalitatea investirii (alegere, numire, repartizare, concurs). Din expresia ,,cu orice titlu" rezulta ca este suficient ca subiectul activ al infractiunii sa exercite de fapt o insarcinare in serviciul unei autoritati publice, institutii sau altei persoane juridice de interes public sau a oricarui serviciu de interes public. Aceiasi concluzie rezulta si din mentiunea "indiferent cum a fost investita" in acest caz legiuitorul a vrut sa sublinieze ca nu are relevanta valabilitatea raportului de munca, ca nici nu este necesar sa existe un contract de munca sau o numire in functie, fiind suficienta exercitarea ca o realitate de fapt a atributiilor functiei pentru ca faptuitorul sa poata fi tras la raspundere pentru o infractiune de serviciu. Va fi necesar insa sa existe consimtamantul expres (oral sau scris) ori tacit al conducerii unitatii in cauza, in sensul ca o persoana sa exercite in fapt o functie intr-una din unitatile enumerate.

,,Persoanele ilegal investite, adica incadrate fara respectarea conditiilor de studii, varsta, stagiu sau cele care au inceput serviciul inainte de indeplinirea formelor de incadrare raspund in calitate de functionari publici in cazul in care comit infractiuni de serviciu in perioada cat si-au desfasurat chiar in aceste conditii activitatea" .

Nu au calitatea de functionari publici persoanele care au statutul de colaboratori externi ai unitatilor prevazute in art.145 Codul penal, ori studentii si elevii care fac practica in cadrul acestor unitati. Persoanele care indeplinesc o insarcinare in serviciul unei unitati ditre cele la care se refera art.145 au calitatea de functionari publici indiferent daca sunt sau nu retribuite.

Introducerea in Codul penal a categoriei de "functionari", art.147, alin.2, alaturi de aceea de "functionari publici" ajuta la impartirea din punct de vedere al legii penale a salariatilor in doua categorii distincte: una a salariatilor functionari publici si alta a salariatilor functionari, impartire impusa de necesitatea de a diferentia tratamentul penal dupa calitatea salariatilor. Asa, de exemplu, in conformitate cu art.258 Codul penal, raspunderea penala pentru infractiunile de abuz in serviciu, neglijenta in serviciu, purtare abuziva pentru functionarii publici se extinde si asupra functionarilor in acest caz insa maximul pedepsei se reduce cu o treime.

Notiunea de "functionar" are in dreptul penal un inteles diferit fata de cel din dreptul administrativ si cel din dreptul muncii.

Intre notiunea de "functionar" din dreptul administrativ si cea din dreptul penal deosebirea esentiala priveste modalitatea investirii; in dreptul penal sunt considerati functionari si persoanele fara investitura oficiala adica "functionarii de fapt" sau "ilegal investiti". Potrivit dreptului administrativ " functionarul trebuie sa faca parte din efectivul de functionari al organului administrativ respectiv si sa fie investit in mod legal cu indeplinirea functiei pe care o exercita" .

Totodata, potrivit dreptului administrativ, functionarul trebuie sa fie remunerat pentru munca pe care a depune in cadrul unitatii din care face parte. Prin urmare, notiunea de functionar din dreptul penal este mai larga ingloband si pe functionarii de fapt sau pe functionarii ilegal investiti indiferent daca sunt sau nu retribuiti.

Acceptiunea mai larga a notiunii de "functionar" in dreptul penal este determinata, in primul rand, de necesitatea de a spori raspunderea angajatilor in indeplinirea sarcinilor de serviciu, iar in al doilea rand, de exigentele de ocrotire si de promovare a intereselor publice.

Desi, infractiunile in legatura cu serviciul nu pot fi comise decat de un subiect calificat, exista si unele infractiuni cuprinse in acest capitol care pot fi omise de orice persoana care indeplineste conditiile raspunderii penale (infractiunea darea de mita sau traficul de influenta).

Infractiunile de serviciu sau in legatura cu serviciul sunt susceptibile de a fi savarsite in oricare din formele participatiei penale, cu conditia ca in cazul coautorului toti coautorii sa aiba calitatea ceruta de lege.

Subiectul pasiv la infractiunile de serviciu sau in legatura cu serviciul este o unitate publica sau orice alta persoana juridica care a fost prejudiciata (material sau moral) prin infractiune (in unele cazuri si persoana fizica art. 246, 247, 249, art.250).

Obiectul juridic. Infractiunile de serviciu sau in legatura cu serviciul au ca obiect juridic generic relatiile sociale menite sa asigure buna si normala desfasurare a activitatilor unitatilor publice sau de interes public.

a) Obiectul juridic special il formeaza relatiile sociale nemijlocit puse in pericol prin activitatea faptuitorului; de aceea el difera de la infractiune. De exemplu, la abuzul in serviciu, obiectul juridic special este format din relatiile sociale a caror normala desfasurare este conditionata de o riguroasa respectare de catre orice functionar a ordinei si disciplinei la locul de munca; la luarea de mita, obiectul juridic special il reprezinta acele relatii sociale pentru a caror nastere, desfasurare si dezvoltare este necesara indeplinirea loiala si corecta de catre functionari a obligatiilor de serviciu; la traficul de influenta, obiectul juridic special il constituie relatiile sociale privitoare la indeplinirea corespunzatoare a indatoririlor de serviciu si la combaterea faptelor susceptibile sa creeze suspiciuni in legatura cu activitatea corecta pe care o desfasoara autoritatile publice sau alte persoane juridice.

b) Obiectul material il constituie lucrurile asupra carora se rasfrang consecintele faptei incriminate. Nu toate infractiunile de serviciu sau in legatura cu serviciul au ca obiect material ci numai la cele la care actiunea faptuitorului se rasfrange asupra unor bunuri.De pilda, in cazul abuzului in serviciu contra intereselor publice prevazute in art.248 Codul penal care a avut consecinta producerea de pagube unei institutii publice sau a altor unitati, obiectul material il formeaza bunurile (mobile sau imobile) care intereseaza petrimoniul afectat; in cazul purtarii abuzive, daca fapta se realizeaza prin loviri sau alte violente, corpul persoanei lovite sau violentate constituie obiectul material al infractiunii.

3. Latura obiectiva. Infractiunile de serviciu sau in legatura cu serviciu se realizeaza, sub aspectul elementului material, de cele mai multe ori printr-o actiune (intrebuintarea de expresii jignitoare in cazul purtarii abuzive, primirea de bani sau alte foloase in cazul luarii de mita, in cazul primirii de foloase necuvenite). La unele dintre aceste infractiuni cum sunt, abuzul in serviciu si neglijenta in serviciu elementul material poate fi realizat fie printr-o actiune (indeplinirea defectuoasa a indatoririlor de serviciu) fie printr-o inactiune (neindeplinirea unor indatoriri). "In cazul infractiunilor care nu pot fi savarsite decat de un functionar public sau functionar actiunea sau inactiunea consta intr-o incalcare a indatoririlor de serviciu. Aceste indatoriri sunt stabilite intr-o forma generala, in cadrul general al drepturilor si indatoririlor ce revin tuturor angajatilor"[4].

Pe langa aceste indatoriri de serviciu mai sunt prevazute si in unele acte normative speciale, legi de organizare si functionare al unor unitati publice, regulamente de ordine interioara, statute; un exemplu in acest sens il constituie Legea 188/1999 - Statutul functionarilor publici.

Unele din infractiunile de serviciu sunt infractiuni de rezultat: abuzul in serviciu contra intereselor publice, neglijenta in serviciu, in cazul lor atingerea adusa relatiilor sociale ocrotite de lege se concretizeaza intr-o tulburare insemnata a bunului mers al unui organ sau institutii publice, sau intr-o paguba produsa patrimoniului acesteia.

Intre fapta de incalcare a indatoririlor de serviciu comisa de functionarul public si urmarea aratata explicit in norma de incriminare trebuie sa existe o legatura de cauzalitate intre fapta incriminata si rezultat.

4. Latura subiectiva. Infractiunile de serviciu sau in legatura cu serviciul se savarsesc cu vinovatie sub forma intentiei. In unele cazuri (luarea de mita, darea de mita) latura subiectiva a infractiunii include si cerinta infaptuirii faptei intr-un anumit scop. Din categoria infractiunilor de serviciu sau in legatura cu serviciu fac parte si infractiuni care se savarsesc din culpa (neglijenta in serviciu, neglijenta in pastrarea secretului de stat).

5. Desfasurarea activitatii infractionale. Infractiunile de serviciu sau in legatura cu serviciul sunt, cu cateva exceptii, infractiuni comisive savarsite cu intentie, sunt susceptibile atat de acte de pregatire cat si de tentativa. Legea nu prevede insa, in cazul acestor infractiuni, nici sanctionarea actelor de pregatire si nici sanctionarea tentativei.

Consumarea are loc in momemntul cand actiunea faptuitorului este dusa pana la capat, iar in cazul acelor infractiuni care implica producerea unui anumit rezultat, in momentul producerii rezultatului.

Infarctiunile de serviciu sau in legatura cu serviciul pot fi savarsite de regula, in forma continuata, avand si un moment al epuizarii.

6. Sanctionarea. Infractiunile de serviciu sau in legatura cu serviciul sunt sanctionate cu pedeapsa inchisorii in diferite limite. In unele cazuri, infractiuni de neglijenta in serviciu (art.249, alin.1 Codul penal) si purtarea abuziva (art.250 alin.1 Codul penal) pedeapsa inchisorii apare in alternanta cu pedeapsa amenzii.

7. Forme agravate. Unele ditre infractiunile de serviciu sau in legatura cu serviciul (abuzul in serviciu, neglijenta in serviciu, purtarea abuziva, luarea de mita, darea de mita) sunt prevazute si in forma agaravate. Circumstanta agravata se refera fie la producerea unui anumit rezultat fie la savarsirea faptei intr-un anumit mod (lovire, alte violente).

3. ABUZUL IN SERVICIU CONTRA INTERESELOR PERSOANELOR (art.246 Codul penal)

1. Notiune si definitie. Infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor este prevazuta de art.246 Codul penal si consta in "fapta functionarului public care in exercitiul atributiilor de serviciu, cu stiinta nu indeplineste un act sau il indeplineste in mod defectuos si prin aceasta cauzeaza o vatamare a intereselor legale ale unei persoane".

Fapta anterior descrisa prezinta un pericol social deosebit, deoarece in materialitatea ei, constituie o incalcare a legalitatii in activitatea de serviciu, savarsita chiar de acela care este obligat in virtutea calitatii sale sa o apere.

"Abuzul in serviciu contra intereselor persoanelor are un caracter subsidiar, ceea ce inseamna ca abuzul savarsit de un functionar public se incadreaza in prevederile art.246 Codul penal numai daca acest abuz nu are o incriminare distincta in Codul penal" .

Tocmai datorita acestui lucru, fapte abuzive ale functionarului "cum ar fi abuzul in serviciu prin ingradirea unor drepturi (art.247), arestarea nelegala si cercetarea abuziva (art.266), supunerea la rele tratamente (art. 267), represiunea nedreapta (art. 266), tortura (267) si care aduc atingere intereselor legale ale persoanelor vor fi incadrate in normele speciale de incriminare si nu in art.246 Codul penal; acest text va fi incident numai daca fapta nu intruneste continutul uneia dintre infractiunile speciale.

2. Obiect juridic. Abuzul in serviciu contra intereselor persoanelor are ca obiect juridic special - relatiile sociale referitoare la activitatea de serviciu a carei buna desfasurare presupune indeplinirea indatoririlor de serviciu in mod corect, cu respectarea intereselor legale ale persoanelor.

Infractiunea este lipsita de un obiect material. Totusi daca incalcarea indatoririlor de serviciu a fost savarsita in legatura directa cu un anumit bun, infractiunea are si un astfel de obiect, constand in acel bun.

3. Subiectul activ al infractiunii prevazute in art.246 Codul penal este circumstantiat, acesta neputand fi decat un functionar public sau functionar. Calitatea de functionar public sau functionar trebuie sa existe in momentul comiterii faptei, iar in cazul coautorului, toti coautorii trebuie sa aiba calitate.

De exemplu, poate comite aceasta infractiune in calitate de functionar public, directorul unei scoli, secretarul unei scoli, contabilul-sef, inginerul-sef.

Pot comite aceasta infractiune in coautorat, "membrii unei comisii de examen pentru ocuparea unui post intr-o anumita institutie, care in mod abuziv priveaza o persoana de dreptul de a ocupa acest post, cu toate ca din punct de vedere legal si al cunostintelor indeplinea toate conditiile" .

Subiectul pasiv. Distingem un subiect pasiv general, reprezentat de stat ca titular al valorii sociale care este bunul mers al activitatii organelor si institutiilor publice. Subiectul pasiv secundar este o persoana fizica careia i s-a adus o vatamare a intereselor legale, prin fapta abuziva a subiectului activ.

4. Latura obiectiva. Elementul material este reprezentat atat de o actiune cat si de o inactiune -neindeplinirea unui act sau indeplinirea defectuoasa a unui act.

Termenul "act" folosit de textul art.246 Codul penal, pentru desemnarea actiunii sau inactiunii ca element material al laturii obiective, trebuie inteles ca fiind acea operatiune care trebuie efectuata de functionarul public in exercitiul atributiilor sale de serviciu.

Urmarea imediata consta intr-o vatamare a intereselor legale ale unei persoane. Totusi, pentru ca fapta abuziva a functionarului sa atraga raspunderea penala, este necesar ca atingerea adusa intereselor legale ale unei persoane sa prezinte o anumita gravitate.

Intrucat infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor este una de rezultat se impune cercetarea si stabilirea legaturii de cauzalitate intre elementul material si urmarea imediata.

Infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor poate intra in concurs cu alte infractiuni: infractiunea de creare de plusuri in gestiune prin mijloace frauduloase, infractiunea de delapidare, atunci cand valorile obtinute de gestionar ca urmare a practicarii suprapretului sunt insusite de catre acesta.

5. Latura subiectiva. In modalitatea savarsirii infractiunii prin inactiune, neindeplinirea cu stiinta, forma de vinovatie este doar intentia directa, conform art.19, alin.(3) Codul penal. In modalitatea actiunii, indeplinirea indatoririlor de serviciu in mod defectuos, consideram ca forma de vonovatie este atat intentia directa cat si cea indirecta, expresia "cu stiinta fiind folosita", pentru a desemna doar intentia ca forma a vinovatiei in cadrul inactiunii intrucat, forma de vinovatie ar putea fi si culpa.

Mobilul si scopul nu prezinta importanta, dar ele trebuie avute in vedere la individualizarea pedepsei.

6. Consumarea. In cazul formei omisive a abuzului in serviciu contra intereselor persoanelor, tentativa nu este posibila. In forma sa comisiva, infractiunea este susceptibila de tentativa, dar legea nu prevede sanctionarea acesteia.

Consumarea are loc atunci cand infractiunea se realizeaza prin actiune, in momentul indeplinirii actului in mod defectuos, iar atunci cand infractiunea se realizeaza prin inactiune, in momentul expirarii termenului inauntrul caruia trebuie indeplinit actul respectiv.

Infractiunea poate fi savarsita in forma continuata, atunci cand faptuitorul omite cu buna stiinta sa indeplineasca in mod repetat un act sau in mod repetat indeplineste defectuos un act, aducand o vatamare intereselor legale ale unei persoane.

7. Sanctiunea. Infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor este sanctionata cu pedeapsa inchisorii de la 6 luni la 3 ani.

4. ABUZUL IN SERVICIU PRIN INGRADIREA

UNOR DREPTURI (art.247 Codul penal)

1. Notiune si definitie. Dupa cum se stie, tuturor cetatenilor tarii, indiferent de nationalitate, rasa, sex sau religie le este recunoscuta si garantata o deplina egalitate in drepturi. Referindu-se la aceasta, Constitutia Romaniei prevede in alin.1 al art.16 ca "cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari". "Asigurand si prin mijloacele specifice dreptului penal realizarea acestui principiu constitutional, ca si exercitiul sau folosinta deplina a tuturor drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor"[7].

Codul penal incrimineaza, art.247, abuzul in serviciu prin ingradirea unor drepturi. Potrivit textului, infractiunea consta in "ingradirea de catre un functionar public a folosintei sau a exercitiului drepturilor vreunui cetatean ori crearea pentru acesta a unor situatii de inferioritate pe temei de nationalitate, rasa, sex sau religie".

Fapta fiind savarsita de un functionar in exercitiul atributiilor sale de serviciu constituie asa cum ii indica si denumirea un abuz in serviciu.

Prevederea ca infractiune distincta, a comportarii abuzive a unui functionar public, a fost necesara deoarece prezentand un grad mai ridicat de pericol social, necesita pentru asigurarea realizarii functiilor si scopurilor pedepsei cu o sanctiune mai aspra.

2. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic special este reprezentat de acele relatii sociale referitoare la apararea si garantarea intereselor legale ale cetatenilor, in ceea ce priveste egalitatea in drepturi fara nici o discriminare, impotriva faptelor abuzive ale functionarilor publici sau functionarilor. De asemenea obiectul juridic special mai este reprezentat si de relatiile sociale privitoare la desfasurarea in conformitate cu legea, a activitatii de serviciu, o asemenea activitate fiind incompatibila cu ingradirea folosintei sau exercitiul drepturilor vreunui cetatean.

La aceasta infractiune nu exista obiect material, dar uneori activitatea abuziva a functionarului public se poate referi la modificarea unui act de stare civila sau a altui act public, in acest caz obiectul material fiind reprezentat tocmai de actul de stare civila, actul public.

3. Subiectul. Subiectul activ al infractiunii prevazute in art.247 Codul penal este unul circumstantiat si anume functionar public sau functionar (in sensul art. 147 Codul penal).

Coautoratul este posibil, cu conditia ca toti coautorii sa aiba calitatea ca toti coautorii sa aiba calitatea de functionari publici sau functionari.

In ceea ce priveste instigatorul sau complicele, aceasta poate fi orice persoana indiferent daca are sau nu calitatea de functionar public. Subiectul pasiv principal este statul ca titular al valorilor sociale ocrotite prin incriminarea acestei fapte, iar subiect pasiv secundar este cetateanul caruia i s-a ingradit folosinta sau exercitiul drepturilor pe temei de nationalitate, religie, rasa sau sex "de exemplu unei persoane de sex feminin i se refuza dreptul de a ocupa o functie de conducere intr-o institutie de stat, cu toate ca indeplinea conditiile impuse de lege"[8].

4. Latura obiectiva. a) Elementul material. Abuzul in serviciu prin ingradirea unor drepturi se poate savarsi in doua modalitati si anume - ingradirea folosintei sau exercitiului drepturilor vreunui cetatean, precum si crearea pentru o persoana a unor situatii de inferioritate pe temei de nationalitate, rasa, sex sau religie.

Prima modalitate poate aparea la randul ei sub doua submodalitati si anume ingradirea folosintei sau doar ingradirea exercitiului drepturilor vreunui cetatean.

Ingradirea folosintei sau exercitiul drepturilor vreunui cetatean se poate realiza atat prin acte comisive, dar si prin acte omisive, chiar daca "ingradirea" ar sugera doar actiunea. De exemplu, in practica judiciara s-a retinut in cazul modalitatii pe care o analizam ca infractiune prevazuta in art.247 Codul penal, "fapta functionarului public, director la o unitate de statde a concedia o persoana pe temei de nationalitate, rasa, sex sau religie (acte comisive) sau fapta functionarului public de a refuza angajarea unei persoane, bineinteles avand aceleasi temeiuri desi toate conditiile impuse de lege in acel domeniu erau indeplinite (acte omisive)" . Fapta se incadreaza in disp. art. 247 Codul penal numai daca faptuitorul a avut in competenta sa indeplinirea actului privitor la drepturile sau situatia persoanei, prin care i s-a adus acesteia o ingradire a folosintei sau exercitiului unui drept ori i s-a creat o situatie de inferioritate.

Avand in vedere ca legea prevede totusi anumite urmari, chiar daca nu in mod explicit, consideram ca trebuie sa existe o legatura de cauzalitate, adica trebuie sa se demonstreze ca fapta abuziva a unui functionar public a avut drept urmare punerea unei persoane in imposibilitatea de a-si exercita sau folosi un drept. Desigur, aceasta presupune in fiecare caz stabilirea sferei atributiilor de serviciu ale celui caruia i se imputa savarsirea faptei.

5. Latura subiectiva. Forma de vinovatie cu care se savarseste aceasta infractiune este intentia directa, intrucat faptuitorul prevede ca prin fapta sa va ingradi exercitiul sau folosinta drepturilor vreunui cetatean sau va crea pentru acesta o situatie de inferioritate urmarind acest lucru, adica producerea consecintelor amintite.

Spunem ca intentia este directa, avand in vedere ca la baza savarsirii faptei sta un anumit mobil (ura de rasa, sex, religie, nationalitate) care impulsioneaza faptele functionarului si care nuanteaza si mai tare intentia faptuitorului. De altfel, toate infractiunile au un mobil, dar acolo unde legea il prevede in mod expres aceasta are drept urmare calificarea intentiei ca fiind una directa. Stabilirea mobilului reprezinta si o cerinta esentiala pentru existenta laturii subiective.

6. Consumarea. Abuzul in serviciu prin ingradirea unor drepturi este susceptibil de o desfasurare in timp astfel fiind posibile actele de pregatire cat si tentativa chiar daca infractiunea se poate comite si prin inactiune, stiut fiind faptul ca in cazul infractiunilor omisive nu este posibila o desfasurare in timp.

Legea penala nu pedepseste nici actele pregatitoare nici tentativa, ci doar forma consumata a infractiunii. Infractiunea se consuma in momentul realizarii elementului material si producerii urmarii socialmente periculoase.

7. Sanctionarea. Abuzul in serviciu prin ingradirea unor drepturi se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani.

5.ABUZUL IN SERVICIU CONTRA INTERESELOR PUBLICE(art. 248 Codul penal)

Notiune si definitie. Exercitarea abuziva a atributiilor de serviciu poate avea ca urmare, in anumite imprejurari nu o vatamare a intereselor legale ale unei persoane, ci o tulburare insemnata a bunului mers al unui organ sau institutii de stat ori al unei alate unitati din cele prevazute in art. 145 Codul penal sau o paguba cauzata patrimoniului acestora. Fapta av=nd, datorita urmarii produse o caracterizare proprie at=t sub aspectul continutului, c=t si sub aspectul gravitatii, a fost incriminata distinct, constituind potrivit art, 248 Codul penal, infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor publice. Aceasta infractiune consta in "fapta functionarului public care, in exercitiul atributiilor sale de serviciu, cu stiinta, nu indeplineste un act ori il indepineste in mod defectuos si prin aceasta cauzeaza o tulburare insemnata bunului mers al unui organ sau al unei institutii de stat ori al unei alte unitati din cele la care se refera art. 145 sau o paguba patrimoniului acestuia.

Abuzul in serviciu contra intereselor publice ca si abuzul in serviciu contra persoanelor, are caracter subsidiar, aceasta inseamna ca o fapta de exercitare abuziva a indatoririlor de serviciu, care a produs una din urmarile prevazute in art. 248, alin. 1 Codul penal, se incadreaza in dispozitiile acestui text de lege numai daca nu are o incriminare distincta in Codul penal.

Obiectul infractiunii. Obiectul juridic specific este reprezentat de acele relatii sociale a caror nastere nu ar fi posibile fara indeplinirea cu corectitudine a indatoririlor de serviciu de catre functionarii public. De asemenea, obiectul juridic specific mai este reprezentat si de relatiile sociale referitoare la patrimoniul public acestea constituind obiectul juridic special secundar al infractiunii.

In cazul acestei infractiuni, de regula nu exista obiect material, deoarece activitatea infractionala a subiectului activ nu se rasfr=nge in mod direct asupra unui bun sau unui lucru. Daca in anumite situatii neindeplinirea cu stiinta sau indeplinirea in mod defectuos a atributiilor de serviciu vizeaza in mod direct un bun, atunci acel bun devine obiect material al infractiunii.

Subiectul infractiunii. Subiectul activ al infractiunii asa cum rezulta din dispozitiile art. 258, este calificat, acesta neput=nd fi dec=t un functionar public sau functionar. De exemplu, ,,sav=rsirea infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor publice, conductorul auto este angajat al unei societati de stat care face transporturi clandestine cu autovehiulul unitatii obtin=nd venituri necuvenite"[10]. Participatia este posibila in oricare din formele sale: coautorat, instigare si complicitate. Pentru existenta coautoratului se cere ca toti coautorii sa aiba calitatea de functionare sau de functionar public, pe c=nd in cazul instigarii si complicitatii nu se cere nici o conditie.

Latura obiectiva. Abuzul in serviciu contra intereselor publice, ca si abuzul in serviciu contra intereselor personale, se realizeaza, sub aspectul elementului material, fie printr-o inactiune - neindeplinirea unui act, fie printr-o actiune - indeplinirea defectuoasa a unui act. In ceea ce priveste intelesul termenului "act" c=t si in ceea ce priveste explicarea inactiunii si a actiunii inscriminate se intelege operatiunea care trebuia efectuata de functionarul public conform atributiilor sale de serviciu si potrivit solicitarilor facute de o anumita persoana.

In cazul abuzului in serviciu contra intereselor publice neindeplinirea sau indeplinirea defectuoasa a unui act poate imbraca forme concrete dintre cele mai variate. Astfel fapta poate consta ,,in v=nzarea unor marfuri pe credit, atunci c=nd acest lucru nu este permis, in folosirea unui tractor sau a unei masini pentru efectuarea unor transporturi in folosul unor cetateni, in schimbul unor sume de bani sau in interes personal, in ridicarea unor sume de bani de la CEC, tinerea lor in casa de bani, contrar dispozitiilor legale si efectuarea unor plati in alte scopuri dec=t cele pentru care au fost ridicate, in folosirea salariatilor in interes personal, in neinregistrarea de catre contabilul-sef al cererii de proprire pe propriul sau salariu, formulata de o alta unitate al carei debitor este" .

Neindeplinirea sau indeplinirea defectuoasa a actului, adica actiunea sau inactiunea prin care se realizeaza elementul material al infractiunii trebuie sa fie sav=rsita de faptuitor in exercitiul atributiilor sale de serviciu.

Urmarea socialmente periculoasa rezulta din art. 248 si consta intr-o tulburare insemnata bunului mers al unui organ sau institutii de stat sau o paguba patrimoniului acestuia.

Tulburarea adusa bunului mers consta intr-o atingere la adresa functionarii in bune conditii a a ctivitatii unei unitati si afecteaza functionarea ireprosabila a acesteia. Potrivit art. 248 Codul penal, nu orice tulburare realizeaza continutul infractiunii ci aceasta trebuie sa fie una insemnata, adica o tulburare de o anumita proportie si gravitate. ,,Cu alte cuvinte, este vorba de o tulburare reala, efectiva, determinata si constatabila care se poate manifesta sub forma unei st=njeniri, impiedicari, ingreunari, int=rzieri si desfasurarea unor activitati productive ori in orice alte consecinte similare" .

Constatarea ca intr-un caz concret s-a cauzat o tulburare insemnata unui organ sau institutii de stat este atributul exclusiv al instantei de judecata, deci caracterul insemnat al tulburarii se apreciaza in mod suveran de catre instanta de judecata, de fiecare data va trebuie sa tina seama de unele imprejurari concrete si anume daca activitatea abuziva a subiectului activ s-a rasfr=nt negativ asupra organizarii judicioase a intregii activitati intr-o unitate, a bunei gospodariri a fonsurilor materiale si banesti ale unitatii, a indeplinirii integrale si la timp a obiectivelor unitatii, a disciplinei la locul de munca.

A doua urmare prevazuta in art. 248 Codul penal consta in producerea unei pagube unui organ sau institutii de stat. Aceasta paguba trebuie sa fie una reala, certa, efectiva in caz contrar nemaiput=ndu-se retine infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor publice. In situatia c=nd prin fapta abuziva a functionarului public se produc ambele urmari, o tulburare insemnata bunului mers al unui organ sau institutii de stat si o paguba patrimoniului acesteia nu va exista un concurs de infractiuni, ci o singura infractiune, consecintele complexe ale faptei fiind avute in vedere la individualizarea raspunderii penale.

Infractiunea prevazuta in art. 248 Codul penal fiind o infractiune de rezultat se impune stabilirea legaturii de cauzalitate intre fapta functionarului public si rezultatul produs.

Latura subiectiva. Abuzul in serviciu contra intereselor publice se sav=rseste numai cu intentie care poate fi directa sau indirecta. Astfel sav=rseste infractiunea cu intentie indirecta de exemplu functionarul competent a trimite un sofer in cursa desi stia ca soferul era obosit ca urmare a efectuarii unei curse anterioare. In acest caz, functionarul prevede si accepta posibilitatea producerii accidentului, care daca a avut loc, atrage raspunderea sa penala, potrivit art. 248 Codul penal. Cerinta intentiei si in cazul sav=rsirii faptei prin inactiune rezulta din expresia "cu stiinta folosita" de legiuitor tocmai pentru a sublinia caracterul intentionat al infractiunii si in aceasta modalitate de sav=rsire. Latura subiectiva a abuzului in serviciu contra intereselor publice nu include vreun motiv sau scop special, dar de aceste imprejurari se va tine sema la individualizarea judiciara a pedepsei.

Daca fapta este sav=rsita din culpa ea nu constituie infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor publice ci infractiunea de neglijenta in serviciu.

Consumarea. Desi fapta de abuz in serviciu contra intereselor publice este susceptibila de acte pregatitoare si tentativa (in modalitatea normativa const=nd intr-o actiune) legiuitorul a incriminat-o numai c=nd s-a realizat forma consumata a acesteia.

Aceasta infractiuen se consuma in momentul sav=rsirii conduitei abuzive a functionarului public in exercitarea atributiilor de serviciu, urmata de producerea rezultatului descris in norma de incriminare si anume tulburarea insemnata a bunului mers al activitatii unitatii sau producerea unei pagube aduse patrimoniului acesteia.

Infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor publice poate fi sav=rsita in forma continuata.

Infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor publice are doua modalitati normative si anume neindeplinirea unui act sau indeplinirea acestuia in mod defectuos. De asemenea, infractiunea poate prezenta si o serie de modalitati faptice fiecare dintre acestea fiind avute in vedere la individualizarea pedepsei.

Sanctiuni. Abuzul in serviciu contra intereselor publice se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani si interzicerea unor drepturi in cazul functionarului public.

6. ABUZUL IN SERVICIU IN FORMA CALIFICATA(art. 248¹ Codul penal)

Notiune si definitie. Conform art. 248 constituie infractiunea de abuz in serviciu in forma calificata sav=rsirea faptelor prevazute in art. 246, art. 247, art. 248 Codul penal, daca a avut ca urmare producerea unor consecinte deosebit de grave.

In ceea ce priveste obiectul juridic, material si subiectii infractiunii de abuz in servciu in forma calificata nu sunt deosebiri in raport cu infractiunile corelative analizate mai sus.

Latura obiectiva. Elementul material consta intr-o actiune sau inactiune in tocmai ca in cazul art. 246, art. 247, art. 248 Codul penal. Asadar elementul material se realizeaza prin neindeplinirea unui act, prin indeplinirea in mod defectuos a unui act privitor la indatoririle de serviciu de catre un functionar public aflat in exercitiul atributiunilor de serviciu, precum si prin ingradirea folosintei sau exercitiului drepturilor unui cetatean sau prin crearea pentru acesta a unei situatii de inferioritate pe termen de nationalitate, rasa, sex sau religie.

Urmarea imediata consta in producerea unor consecinte deosebit de grave care reprezinta consecinta agravarii urmarii imediate corespunzatoare uneia din infractiunile prevazute in art. 248 Codul penal. Potrivit art. 146 Codul penal prin consecinte deosebit de grave se intelege o paguba materiala mai mare de 2.000.000.000 lei sau o perturbare deosebit de grava, cauzata unei autoritati publice sau oricareia dintre unitatile la care se refera art. 145 ori altei persoane juridice sau fizice.

Infractiunea pe care o analizam fiind una materiala de rezultat se impune stabilirea legaturii de cauzalitate intre elementul material si urmarea socialmente periculoasa. De cele mai multe ori legatura de cauzalitate rezulta din materialitatea faptei.

Latura subiectiva. Abuzul in serviciu in forma calificata se sav=rseste cu intentie directa sau indirecta. Mobilul si scopul nu reprezinta cerinte ale laturii subiective dar vor fi avute in vedere la individualizarea pedepsei.

Dca fapta este comisa din culpa constituie o alta infractiune si anume neglijenta in serviciu, cu varianta agravanta prevazuta in art. 249, alin. 2, Codul penal.

Consumarea. Abuzul in serviciu in forma calificata este susceptibil at=t de acte pregatitoare c=t si de tentativa, dar legea nu le pedepseste, fiind incriminata doar fapta sav=rsita in forma consumata. Infractiunea se consuma in momentul in care a fost realizat in intregime elementul material si s-au produs urmarile cerute de lege. In cazul sav=rsirii infractiunii prin omisiune, c=nd se impunea subiectului activ indeplinirea unei anumite obligatii, iar aceasta presupunea la r=ndul ei un termen de indeplinire; infractiunea se considera consumata la data expirarii acelui termen si implicit o data cu producerea urmarilor cerute de lege.

Abuzul in serviciu in forma calificata reprezinta o realitate, o varianta agravata a infractiunilor de abuz in serviciu analizate anterior, datorita introducerii ca elemente circumstantiale a producerii unei pagube materiale mai mari de 2.000.000.000 lei sau a unei perturbari deosebit de grave cauzate unei unitati publice ori altei persoane juridice sau fizice.

Sanctiuni. Infractiunea de abuz in serviciu in forma calificata se pedepseste cu inchisoare de la 5 la 15 ani in cazul functionarului public.

7.NEGLIJENTA IN SERVICIU(art. 249 Codul penal)

1. Notiune si definitie. Indeplinirea corecta a indatoririlor de serviciu condition=nd buna desfasurare a activitatii de serviciu, faptele de incalcare a acestor indatoriri prezinta pericol social si atunci c=nd sunt sav=rsite din culpa. Daca se cauzeaza o tulburare insemnata bunului mers al unui organ sau institutii de stat ori al unei alte unitati din cele prevazute in art. 145 Codul penal sau o paguba patrimoniului acesteia, reprezinta potrivit aprecierilor legiuitorului gradul de pericol social necesar incriminarii si sanctionarii faptei de catre legea penala.

Neglijenta in serviciu in varianta tip consta in "incalcarea din culpa de catre un functionar public sau functionar, a unei indatoriri de serviciu, prin neindeplinirea acesteia sau prin indeplinirea ei defectuoasa, daca s-a cauzat o tulburare insemnata bunului mers al unui organ sau institutii de stat ori al unei alte unitati din cele la care se refera art. 145 sau o paguba patrimoniului acesteia ori o vatamare importanta intereselor legale ale unei persoane (art. 249 alin. 1 Codul penal)".

In alin. 2 art. 249 Codul penal este prevazuta forma agravata a acestei infractiuni care consta in incalcarea din culpa a indatoririlor de serviciu, in formele prezentate anterior, daca a avut consecinte deosebit de grave.

Obiectul infractiunii. Obiectul juridic special este reprezentat de relatiile sociale referitoare la asigurarea repectarii de catre functionarii publici a obligatiei de a indeplini in mod corect atributiunile ce le revin pentru a nu vatama interesele publice ori interesele legale ale persoanelor fizice.

Obiectul material lipseste la infractiunea de neglijenta in serviciu. In cazul in care actiunea ce constituie elementul material s-a exercitat asupra unui lucru, de exemplu: redactarea defectuoasa a unui inscris, neglijenta in intrebuintarea unor bunuri (aparat, masini, materiale) in astfel de situatii exista un obiect material al infractiunii.

Obiect material al infractiunii poate fi si corpul unei persoane in situatia in care, ca urmare a incalcarii din culpa a indatoririlor de serviciu de catre un functionar public sunt vatamate interesele legale ale unei persoane in sensul ca i se produce efectiv o vatamare acestei persoane. De exemplu,"fapta unui medic care nu a luat toate masurile pentru desfasurarea in bune conditii a operatiei de vaccinare in care cauza s-a produs uciderea din culpa a unei persoane de catre agentul sanitar. In acest caz medicul va raspunde pentru neglijenta in serviciu, iar agentul sanitar pentru ucidere din culpa".

Subiectul infractiunii. Infractiunea de neglijenta in serviciu nu poate fi sav=rsita dec=t de un functionar public sau alt functionar.

S-a pus problema daca angajatii cailor ferate pot sav=rsi infractiunea de neglijenta in serviciu din moment ce art. 273, alin. 1 Codul penal incrimineaza distinct neindeplinirea indatoririlor de serviciu sau indeplinirea lor defectuoasa din culpa de catre un astfel de angajat.

Intruc=t prin incriminarea din art. 273, alin. 1 Codul penal nu s-a urmarit limitarea raspunderii penale a angajatilor cailor ferate, ci numai aplicarea unui regim special de sanctionare atunci c=nd fapta a adus atingere relatiilor sociale referitoare la siguranta circulatiei pe caile ferate, ci numai aplicarea unui regim special de sanctionare atunci c=nd fapta a adus atingere relatiilor sociale referitoare la siguranta circulatiei pe caile ferate, dispozitiile art. 249 alin. 1 Codul penal ce sunt aplicabile acestei categorii de angajati pentru toate celelalte fapte de neglijenta in serviciu care au cauzat o tulburare insemnata a bunului mers al unitatii sau o paguba patrimoniului acesteia ori o vatamare importanta intereselor legale ale unei persoane. Daca fapta a produs at=t urmarea pe care o implica infractiunea prevazuta in art. 273 alin. 1 Codul penal c=t si una din urmarile prevazute in art. 249 se aplica regulile referitoare la concursul de infractiuni.

Neglijenta in serviciu, sav=rsindu-se din culpa este susceptibila numai de participatie improprie. Intruc=t aceasta participatie presupune intentia din partea instigatorului sau complicelui, raspunderea penala a acestora se stabileste dupa caz, potrivit art. 246 sau 248.

Subiect pasiv este organul sau institutia de stat sau o alta unitate dintre cele prevazute in art. 145 Codul penal, careia prin fapta functionarului public i s-a cauzat o tulburare insemnata bunului mers ori o paguba patrimoniului acesteia subiect pasiv, este, de asemenea, si persoana careia i s-a cauzat o vatamare importanta a intereselor legale.

Latura obiectiva. a) Elementul material este reprezentat de incalcarea unei indatoriri de serviciu de catre un functionar public (sau functionar) prin neindeplinirea ei defectuoasa.

Prin ,,indatorire de serviciu" se intelege tot ceea ce cade in sarcina unui functionar public potrivit normelor care reglementeaza serviciul respectiv ori care sunt inerente naturii acelui serviciu.

,,Normele care reglementeaza activitatea de serviciu sunt extrem de variate si pot fi cuprinse in legi, hotar=ri ale Guvernului, regulamente, statute, instructiuni. Unele dintre aceste norme stabilesc indatoriri cu caracter general ale tuturor functionarilor, iar aletele prevad indatoririle specifice fiecarei categorii de functionari" .

Chiar si dispozitiile individuale date unui functionar public (sau functionar) de catre organul superior constituie indatorire de serviciu, insa numai daca sunt respectate intocmai dispozitiile legale. Daca, in asemenea conditii functionarul public din culpa nu indeplineste sau indeplineste in mod defectuos aceste indatoriri, cauz=nd una din urmarile prevazute de lege, atunci se va face raspunzator de sav=rsirea infractiunii de neglijenta in serviciu. In plus, se mai cere indeplinita conditia ca organul superior care a dat dispozitia, sa aiba in competenta aducerea la indeplinire a unei dispozitii a legii.

Incalcarea unei indatoriri de serviciu se poate realiza fie prin neindeplinirea acelei indatoriri, fie prin indeplinirea ei in mod defectuos.

,,Neindeplinirea" unui indatoriri de serviciu inseamna omiterea, neefectuarea unui act, care trebuia sa fie indeplinit ori ram=nerea faptuitorului in stare de pasivitate.

Neindeplinirea unei indatoriri poate fi totala (faptuitorul nu-si indeplineste in intregime indatorirea de serviciu) ori partiala (atunci c=nd aceasta este indeplinita numai in parte) poate viza o singura indatorire de serviciu sau chiar mai multe asemenea indatoriri.

Astfel in practica judiciara s-a retinut ca incalcare a unei indatoriri de serviciu ,,fapta unui maistru de la o fabrica de lum=nari de a fi aruncat un muc de tigara sub o masa de taiat lum=nari provoc=nd prin aceasta un incediu, fapta unui functionar de a se imbata si de a pierde o servieta cu bani si h=rtii de valoare, fapta unui revizor contabil care, datorita usurintei in exercitarea atributiilor de serviciu, a considerat reale niste facturi desi cu ocazia anchetei penale s-a dovedit de a fi false, fapta unui gestionar de a fi primit in magazin, impotriva normelor de serviciu, persoane straine neangajate in unitate" .

Urmarea imediata este explicit aratata in norma de incriminare si consta intr-o tulburare insemnata a bunului mers al unui organ sau institutiei de stat ori al unei alte unitati din cele prevazute in art. 145 sau intr-o paguba adusa patrimoniului acesteia ori intr-o vatamare importanta a intereselor legale ale unei persoane.

In cazul variantei agravante a infractiunii de neglijenta in serviciu, urmarea imediata consta in producera de consecinte deosebit de grave. Intruc=t in cazul variantei tip, c=t si in cazul celei agravate legiuitorul prevede urmari alternative ori de c=te ori prin aceeasi fapta s-au produs ambele consecinte nu vom fi in prezenta unui concurs de infractiuni ci a unei infractiuni unice cu pluritate de urmari, situatie care va fi avuta in vedere in instanta de judecata la individualizarea pedepsei.

Infractiunea de neglijenta in serviciu fiind o infractiune de rezultat apare necesara intotdeauna, stabilirea legaturii de cauzalitate intre actiunea, inactiunea faptuitorului si urmarea ceruta de norma de incriminare.

Latura subiectiva. Infractiunea de neglijenta in serviciu presupune, sub aspectul laturii subiective, vinovatia faptuitorului sub forma culpei, care poate fi simpla sau cu previziune.

In cazul culpei simple faptuitorul nu prevede urmarea faptei sale, desi putea si trebuia sa o prevada, iar in cazul culpei cu previziune, el prevede posibilitatea survenirii urmarii, dar crede fara temei ca aceasta nu se va produce. Posibilitatea faptuitorului de a prevedea urmarea faptei sale nu se apreciaza in raport cu o unitate de masura abstracta care este "cea a omului mijlociu" ci in raport cu imprejurarile concrete in care a fost sav=rsita, fapta, precum si in raport cu persoana faptuitorului.

Cerinta legii privind sav=rsirea faptei din culpaeste indeplinita in cazul unui "magazioner de cantina care foloseste un c=ntar defect la primirea marfurilor ori le primeste pe incredere, astfel ca la o verificare a gestiunii se constata o lipsa, ori in cazul gestionarului care a lasat banii unitatii in magazin intr-un sertar neincuiat, de asta au fost furati in timpul noptii' .

Daca culpa faptuitorului, sub una din cele doua forme nu poate fi retinuta, fapta nu constituie infractiunea de neglijenta in serviciu. Stfel fapta nu constituie aceasta infractiune daca faptuitorul era cu totul nepregatit pentru a indeplini functia de gestionar si daca era in impsibilitatea sa prevada consecintele care s-au produs sau daca nu si-a indeplinit indatoririle de serviciu din cauze independente de vointa sa, ca atunci c=nd conducerea unitatii l-a folosit in alte munci ori daca nu s-a aprobat ca marfurile sa fie pazite de un paznic de noapte, desi el a cerut asta si ca urmare marfurile au fost furate.

Consumarea. Infractiunea de neglijenta in serviciu, fiind sav=rsita din culpa nu beste susceptibila nici de acte pregatitoare, nici de tentativa, de aceea este incriminata numai in forma consumata. Aceasta infractiune se consuma in momentul c=nd s-a executat actiunea incriminata.

Sanctiuni. Pentru varianta tip pedeapsa este inchisoarea de la o luna la 2 ani sau amenda c=nd fapta este comisa de un functionar public.

Potrivit art. 90 alin. 1, Codul penal instanta poate dispune inlocuirea raspunderii penale cu raspunderea care atrage o sanctiune cu caracter administrativ, in cazul variantei tip a infractiunii de neglijenta, daca valoarea pagubei nu depaseste 500.000 lei.

In varianta agravata pedeapsa este inchisoarea de la 2 ani la 10 ani c=nd fapta este sav=rsita de un functionar public.

8. PURTAREA ABUZIVA(art. 250 Codul penal)

1. Notiune si definitie. Functionarii publici precum si toti ceilalti functionari trebuie sa aiba o comportare corecta si cuviincioasa fata de persoanele cu care intra in legatura in exercitarea atributiilor de serviciu. Folosirea unor violente de limbaj sau a unor violente fizice impotriva unei persoane de catre un functionar public aflat in exercitiul functiei este incompatibila cu buna desfasurare a activitatii de serviciu.

Infractiunea de purtare abuziva este incriminata intr-o varianta tip si alta agravata. Varianta tip consta in intrebuintarea de expresii jignitoare fata de o persoana de catre un functionar public in exercitiul atributiunilor de serviciu (art. 250, alin. 1).

Varianta agravanta consta in lovirile sau alte violente sav=rsite in aceleasi conditii ca in cadrul variantei tip, art. 250, alin. s2t Codul penal.

Obiectul infractiunii. Infractiunea are ca obiect juridic special relatiile sociale referitoare la buna desfasurare a activitatii de serviciu, care implica o comportare corecta si cuviincioasa a functionarilor publici, precum si a celorlalti functionari fata de persoanele cu care acestia intra in legatura in exercitiul atributiilor de serviciu.

Prin sav=rsirea faptei sunt incalcate si relatiile sociale referitoare la demnitatea sau integritatea corporala ori sanatatea persoanei, relatie care constituie obiectul juridic secundar al infractiunii.

Obiectul material. In forma sa simpla realiz=ndu-se prin intrebuintarea de expresii jignitoare, infractiunea este lipsita de obiect material. Un asemenea obiect exista insa in cazul formei sale agravate, deoarece in acest caz, infractiunea realiz=ndu-se prin loviri sau alte violente, actiunea faptuitorului se exercita nemijlocit asupra corpului victimei.

Latura obiectiva. Infractiunea de purtare abuziva se realizeaza sub aspectul elementului material prin actiunea faptuitorului const=nd in "intrebuintarea de expresii jignitoare fata de o persoana". Formularea folosita de legiuitor are un sens larg incluz=nd orice atingere adusa onoarei sau reputatiei unei persoane. Persoana trebuie sa fie prezenta in momentul sav=rsirii faptei, astfel aceasta fapta nu constituie infractiunea de purtare abuziva ci, eventual, infractiunea de insulta sau cea de calomnie.

,,Folosirea unor asemena expresii se realizeaza fie adres=ndu-se victimei, fie prin utilizarea mijloacelor de comunicare, a telefonului, scrisorilor, mijloace care prin natura lor sunt susceptibile de a realiza o legatura directa intre faptuitor si persoana respectiva" .

Faptele de lovire sau alte violente, in cazul purtarii abuzive, varianta agravata ca si insulta, in ipoteza variantei tip, sunt absorbite in continutul infractiunii de purtare abuziva. ,,In cazul in care prin loviri sau alte violente se pricinuieste persoanei vreo vatamare a integritatii corporale sau sanatatii care necesita pentru vindecare ingrijiri medicale mai mult de 20 de zile, dar care nu depasesc 60 de zile, exista concurs de infractiuni intre purtare abuziva, varianta agravata si vatamare corporala" .

Latura subiectiva. Infractiunea de purtare abuziva se sav=rseste numai cu intentie. Aceasta poate fi directa sau indirecta. In ambele cazuri, faptuitorul public isi da seama ca actiunea sa aduce atingere demnitatii persoanei, si ca prin aceasta se creaza o stare de pericol pentru buna desfasurare a activitatii de serviciu.

6. Subiectul. Infractiunea de purtare abuziva poate fi sav=rsita dec=t de un functionar public sau un alt functionar.

Infractiunea este susceptibila de sav=rsire cu participatie. Pentru existnta coautorului ca si in cazul oricarei infractiuni este necesar ca faptuitorii sa aiba calitatea de functionari. Cei care nu au aceasta calitate raspunde pentru complicitate concomitenta. Instigator sau complice poate fi orice persoana.

Consumarea. Legea sanctioneaza purtarea abuziva numai in forma consumata. Momentul consumarii este momentul in care faptuitorul intrebuinteaza expresii jignitoare fata de o persoana cu care se afla in legatura cu exercitiul functiei sale.

Sanctiunea. Infractiunea de purtare abuziva este sanctionata cu pedeapsa inchisorii de la 3 luni la 3 ani, sau cu amenda daca infractorul este functionar public.

Infractiunea de purtare abuziva in varianta agravata este sanctionata cu pedeapsa inchisorii de la 6 luni la 5 ani, daca infractorul este functionar public.

9. NEGLIJENTA IN PASTRAREA SECRETULUI DE STAT(art. 252 Codul penal)

1. Notiune si definitie. Functionarul public care detine sau cunoaste, in cadrul serviciului documente sau date ce constituie secrete de stat, datorita importantei acestor documente sau date, este tinut sa aiba o comportare in ceea ce priveste pastarea lor inc=t sa nu fie posibila distrugerea, alterarea, pierderea sau sustragerea unui document ce constituie secret de stat si nici aflarea unui astfel de secret de catre o persoana neindreptatita a-l cunoaste. Codul penal incrimineaza in dispozitiile art. 252, sub denumirea "neglijenta in pastrarea secretului de stat", ,,neglijenta care are drept urmare distrugerea, alterarea, pierderea sau distrugerea unui document ce constituie secret de stat, precum si neglijenta care a dat prilej altei persoane sa afle un asemenea secret, daca fapta este de natura sa aduca atingere intereselor statului".

Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic special are ca obiect juridic special de relatiile referitoare la buna desfasurare a activitatii de serviciu care este incompatibila cu comportarea neglijenta a functionarilor publici. b) Obiectul material este reprezentat de un document care constituie secret de stat. C=nd fapta functionarului public consta in neglijenta care a dat posibilitatea unei persoane sa afle un asemenea secret, obiectul material lipseste pentru ca activitatea infractionala nu s-a rasfr=nt asupra unui obiect sau bun.

Notiunea de ,,secrete de stat" este explicata in art. 150 alin (1) Codul penal. Potrivit acestui text de lege "secrete de stat" sunt documentele si datele care prezinta in mod vadit acest caracter, precum si cele declarate sau calificate astfel prin Hotar=re a Guvernului.

Subiectul infractiunii. a) Subiectul activ nemijlovit al infractiunii in    pastrarea secretului de stat nu poate fi dec=t un functionar public.

Fiind vorba de o infractiune omisiva, nu este posibila participatia. In mod exceptional ar fi posibila participatia improprie.

b) Subiectul pasiv poate fi oricare dintre unitatile prevazute la art. 145, Codul penal sau alte persoane juridice ale caror interese au fost lezate ca urmare a neglijentei in pastrarea secretului de stat.

Latura obiectiva. Elementul material este reprezentat de comportarea neglijenta a functionarului public in pastrarea secretului de stat, care a avut ca urmare distrugerea, alterarea, pierderea, sustragerea unui document ce constituie secret de stat. In literatura de specialitate, termenul neglijenta, folosit de legiuitor are un inteles mai larg dec=t cel obisnuit. De aceea, prin ,,neglijenta" trebuie sa intelegem nu numai lipsa de grija ci si nesocotinta, imprudenta, nepasarea sau nedibacia functionarului public.

Pentru intregirea laturii obiective a infractiunii de neglijenta in pastrarea secretului de stat este necesar ca fapta sa fie de natura sa aduca atingere intereselor statului. Aceasta cerinta este indeplinita daca datele si documentele secret de stat au fost de o anumita importanta si ca urmare disparitia sau alterarea acestor documente sau aflarea datelor secrete este de natura sa puna in pericol vreun interes de stat. Daca aceasta cerinta esentiala nu ste indeplinita, fapta nu va atrage raspunderea penala.

Intre comportarea neglijenta a functionarului public sau functionarului si urmarea imediata trebuie sa existe o legatura de cauzalitate.

Latura subiectiva. Infractiunea de neglijenta in pastrarea secretului de stat se sav=rseste, sub aspectul formei de vinovatie, din culpa, in oricare din modalitatile sale.

Consumarea. Neglijenta in pastrarea secretului de stat, sav=rsindu-se din culpa nu este susceptibila de tentativa. Consumarea infractiunii are loc in momentul in care comportamentul neglijent al faptuitorului are ca urmare distrugerea, alterarea, pierderea sau sustragerea unui document ce constituie secret de stat sau "aflarea unui astfel de secret de catre o persoana neindreptatita a-l cunoaste"[19].

Sanctiuni. Infractiunea de neglijenta in pastrarea secretului de stat, indiferent de modalitatea in care este comisa ori de calitatea faptuitorului se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 3 ani, art. 258 Codul penal, nemaiproduc=ndu-si efectele si in cazul acestei infractiuni.