Reglementarea si perspectivele contenciosului administrativ roman

Reglementarea si perspectivele contenciosului administrativ roman

Notiunea contenciosului administrativ

Cuvantul contencios vine de la adjectivul latin contenciosus care inseamna contestat, litigios si care provine la randul sau din verbul latin contendre ce inseamna a lupta. Astfel termenul contencios exprima conflictul de interese, contradictorialitatea intereselor. Prin contencios administrativ intelegem in sensul general totalitatea litigiilor juridice in care se afla administratia publica cu cei administrati, indiferent de natura juridica a acestora de drept comun sau de drept public.

In sens restrans contenciosul administrativ desemneaza ansamblul litigiilor juridice in care organele administratiei publice folosesc regimul juridic administrativ. Astfel codul de procedura civila atunci cand reglementeaza competenta materiala a instantelor judecatoresti aratata in art. 2 si 3 ca tribunalele si curtile de apel le revine competenta de a rezolva "procesele si cererile in materie de contencios administrativ".

Prin aceasta materia de contencios administrativ se intelege natura juridica a litigiilor deduse, adica sunt litigii juridice care rezulta din incalcarea regulilor si principiilor regimului juridic administrativ.

Instantele judecatoresti carora li se confera competenta judecarii acestor litigii juridice sunt denumite instante de contencios administrativ.

Astfel notiunea contenciosului administrativ are un sens material si unul organic. In sens material intelegem litigiile juridice ce trebuie rezolvate si in sens organic instantele judecatoresti carora le revin competenta rezolvarii acestor litigii. In acest sens a fost conceputa legea contenciosului administrativ, Legea 554/2004. Mai restrictiv notiunea contenciosului administrativ se refera numai la instantele de contencios prevazute de lege.

Asa este cazul prevederilor art. 123 (4) din Constitutia din 2003 si ale art. 134 din Legea 215/2001, care reglementeaza procedura exercitarii controlului prefectului asupra legalitatii actelor administrative ale autoritatilor administratiei publice locale, pe care prefectul le poate ataca "in fata instantelor de contencios administrativ". Notiunea contenciosului administrativ in acest caz are un sens sui generis, cu totul altul decat cel pe care l-am mentionat mai inainte, adica cel care priveste litigiile juridice dintre administratie si cei administrati. Astfel ea se refera numai la atribuirea instantelor de contencios administrativ a competentei de a rezolva litigiile dintre prefect si autoritatile administratiei publice locale, ambele autoritati facand parte din sistemul administratiei publice.

Tot intr-un sens restrictiv apare notiunea contenciosului administrativ si atunci cand se refera la procedura folosita pentru rezolvarea litigiilor dintre administratie si cei administrati.

Astfel, potrivit legii 554/2004 este necesara o anumita procedura prealabila la autoritatea administrativa care a emis actul administrativ contestat sau autoritatea ierarhic superioara emitentului actului administrativ. Aceasta procedura nu este necesara in cazul exercitarii controlului prefectului asupra autoritatilor administratiei publice locale.

Din diversitatea acceptiunilor notiunii de contencios administrativ retinem mai intai sensul material al notiunii care ne arata natura juridica a litigiilor care apar in activitatea de organizare a executarii legii atunci cand subiectele active folosesc competentele lor in acest domeniu aplicand regimul juridic administrativ. De asemenea, retinem sensul organic al notiunii contenciosului administrativ preocupandu-ne de natura organelor de jurisdictie carora le revine competenta rezolvarii litigiilor juridice la care ne-am referit.

In aceasta privinta exista doua principale modalitati de solutionare a litigiilor juridice care se ivesc in activitatea de organizare a executarii legii.

O prima modalitate este aceia a constructiei unui sistem de tribunale administrative care alcatuiesc justitia administrativa si care functioneaza paralel cu tribunalele care alcatuiesc justitia judiciara.

O a doua modalitate de solutionare a litigiilor care se ivesc in activitatea de organizare a executarii legii este aceea a atribuirii rezolvarii acestor litigii instantelor judecatoresti care alcatuiesc sistemul justitiei judiciare. La cele doua principale modalitati se adauga solutii intermediare cum sunt acelea de atribuire de competenta speciala in materia administratiei unor sectii care functioneaza in cadrul instantelor care se integreaza in cadrul sistemului judiciar sau pur si simplu instantelor ordinare.

O astfel de solutie este folosita si in sistemul nostru judiciar. In ceea ce priveste modalitatile de exercitare a controlului judiciar asupra activitatii de organizare a executarii legii constatam ca pe langa controlul exercitat pe calea actiunii directe prin instantele judecatoresti speciale sau specializate sau prin cele ordinare, mai exista si calea controlului judecatoresc pe calea exceptiei de ilegalitate care reprezinta o modalitate de control deosebit de importanta, de asigurare a functionarii principiului legalitatii administratiei publice in statul de drept.

Aceasta modalitate de control judiciar asupra administratiei publice a avut un rol deosebit in formarea contenciosului administrativ in tara noastra si in apararea contra abuzului administrativ si a celui represiv penal in conditiile lipsei de consideratie fata de principiul legalitatii.

Cercetarea istoriei contenciosului administrativ in tara noastra ne arata dificultatile care au aparut in opera de edificare a controlului judecatoresc asupra activitatii de organizare a executarii legii. Totodata insa acest istoric este de mare folos pentru intelegerea rolului pe care il are contenciosul administrativ in statul de drept si a modalitatilor juridice optime de organizare a acestuia pentru a atinge performantele necesare asigurarii legalitatii in domeniul executarii legii.

Categoriile de contencios administrativ

Intituland astfel acest paragraf, avem in vedere ca, in cadrul lui, sa ne ocupam de cele doua categorii de contencios administrativ, determinate de competenta instantelor judecatoresti de contencios administrativ, adica dupa cum, instanta de contencios administrativ este competenta, potrivit legii, sa anuleze ori sa modifice un act administrativ de autoritate adoptat sau emis de un serviciu public administrativ, sa oblige autoritatea administrativa sa rezolve o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege si sa oblige serviciul public administrativ, la repararea pagubelor cauzate, fie prin adoptarea sau emiterea unui act administrativ de autoritate, fie prin refuzul de a rezolva o cerere la un drept recunoscut de lege.

Din acest punct de vedere, deosebim doua categorii de contencios administrativ si anume: a) contencios administrativ de anulare si b) contencios administrativ de plina jurisdictie.

Contenciosul administrativ de anulare este acela in care instanta de contencios administrativ este competenta sa anuleze sau sa modifice un act administrativ de autoritate adoptat sau emis cu nerespectarea legii sau sa oblige serviciul public administrativ sa rezolve o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege.

In cadrul acestui administrativ, instanta de contencios nu este competenta sa rezolve si problema repararii daunelor. Aceasta problema se rezolva, in cadrul unui litigiu separat, de catre instantele judecatoresti de drept comun.

Aceasta categorie de contencios administrativ a fost reglementata, in tara noastra, prin Legea pentru infiintarea Consiliului de Stat din 11 februarie 1864, care in art. 33 prevedea ca, "in materie contencioasa, cand se atinge interesul unui particular sau persoane juridice, hotararea Consiliului de Stat nu inchide drumul jurisdictiunii tribunalelor ordinare, decat in cazurile care anume se vor determina de lege, sau cazul cand partile vor da inscrisa multumire de hotararea Consiliului". Tot un contencios de anulare a fost si cel instituit prin Legea pentru reorganizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie din 1 iulie 1905.

Contenciosul administrativ de plina jurisdictie este acela in care instanta de contencios administrativ este competenta, potrivit legii, sa anuleze ori sa modifice actul administrativ de autoritate atacat, sa oblige serviciul public administrativ sa rezolve o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege si sa acorde daunele cauzate, de serviciul public administrativ, particularului (persoana fizica sau juridica), prin actul administrativ de autoritate adoptat sau emis ori prin refuzul de a rezolva o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege. Cererea pentru despagubiri se poate formula fie in cadrul actiunii initiale, fie separat, dupa cum, la data judecarii actiunii ii era sau nu cunoscuta paguba si intinderea ei.

Fata de acestea, consideram ca vom fi in prezenta unui contencios de plina jurisdictie in cazurile in care, instanta de contencios administrativ este competenta sa :

a.       anuleze actul administrativ de autoritate prin care un reclamant a fost vatamat intr-un drept al sau recunoscut de lege;

b.      modifice un act administrativ de autoritate care, prin prevederile a caror modificare se cere, reclamantul a fost vatamat intr-un drept al sau recunoscut de lege;

c.       oblige serviciul public administrativ sa rezolve cererea unui reclamant referitoare la un drept al sau recunoscut de lege;

d.      oblige serviciul public administrativ la repararea pagubei ce i-a fost cauzata reclamantului prin actul administrativ de autoritate adoptat sau emis ori prin refuzul de a rezolva o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege.

Am desprins continutul contenciosului administrativ de plina jurisdictie din prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 potrivit careia, instanta, solutionand actiunea, poate, dupa caz sa anuleze, in tot sau in parte - cand il anuleaza in parte inseamna ca il modifica -, actul administrativ, sa oblige autoritatea administrativa sa emita un act administrativ ori sa elibereze un certificat, o adeverinta sau orice alt inscris. In cazul admiterii cererii instanta va hotari si asupra daunelor materiale si morale cerute.