Introducere in Relatiile Publice

Introducere in Relatiile Publice

Domeniul Relatiilor Publice poate fi caracterizat drept un domeniu care apartine secolului XX, insa aceasta activitate isi are originile in cele mai vechi perioade istorice. Am putea spune chiar ca, activitatea de Relatii Publice este la fel de veche, precum comunicarea umana. Anumite tehnici de comunicare, care in zilele noastre se regasesc in activitatea de Relatii Publice, au fost utilizate inca din vremuri indepartate, in diferite momente ale istoriei, de anumite grupuri sau personalitati. Astfel, perfectionarea acestor tehnici, institutionalizarea si teoretizarea lor au condus la impunerea unui domeniu de sine statator, a unor activitati bine conturate si a unei categorii profesionale cu o individualitate bine definita. Din aceasta perspectiva, istoria relatiilor publice este istoria automizarii si perfectionarii respectivelor tehnici de comunicare si de management al comunicarii sociale" .[1]

Atunci cand ne gandim la evolutia Relatiilor Publice, in ceea ce priveste legitimarea lor ca activitate profesionala de sine statatoare, putem afirma, ca este vorba de un proces care apartine aproape in intregime, spatiului american. Referitor la aceasta chestiune, aceeasi opinie o au si autorii unei carti reprezentative din acest domeniu, si anume: fara nici o indoiala Relatiile Publice s-au dezvoltat mai repede in Statele Unite decat in alte tari, datorita climatului national, economic, social, politic si cultural specific, precum si puterea aparte de care au beneficiat mass-media aici. "[2]

Intemeietorii acestui domeniu, terminologia de baza, cartile reprezentative pentru aceasta activitate sau organizatiile profesionale reprezinta doar cateva dintre elementele constitutive ale Relatiilor Publice, care provin aproape in intregime din spatiul nord-american. "In secolul XX, Statele Unite au preluat conducerea in definirea activitatii si in formalizarea structurii relatiilor publice. "[3]

Definirea conceptului de "Relatii Publice" , reprezinta o misiune dificila, intrucat acesta incorporeaza mai multe tipuri de actiuni. In zilele noastre, se aproximeaza ca exista peste doua mii de definitii, care au ca scop descrierea si explicarea acestui concept.

Intr-un studiu pe care l-a realizat in anul 1976, Dr. Rex F. Harlow, a identificat peste 472 de definitii mai mult sau mai putin diferite. Analizand notele comune ale acestora, el a ajuns la urmatoarea definitie : "Relatiile Publice reprezinta acea functie distincta de management care ajuta la stabilirea si mentinerea unor canale mutuale de comunicare, intelegere, acceptare si cooperare intre o organizatie si publicul acesteia; implica administrarea problemelor si a dificultatilor; ajuta corpul managerial sa fie informat in permanenta, dar si sensibil la opinia publica; defineste si intareste responsabilitatea conducerii de a respecta interesul public; ajuta conducerea sa fie permanenta constienta de schimbarile existente, pe care ulterior sa le foloseasca in mod eficient, actionand ca un prim sistem de alarma ce contribuie la anticiparea unor tendinte; intrebuinteaza ca mijloace principale cercetarea temeinica si comunicarea si etica"[4] .

Alte doua definitii care incearca sa contureze universul domeniului Relatiilor Publice, sunt foarte cunoscute: "prima este data de Institutul (britanic) de Relatii Publice (IPR - Institute of Public Relations) ; a doua a fost formulata la o conferinta internationala a institutiilor pentru relatii publice, organizata in Mexico City. (a) Definitia IPR. Practica relatiilor publice este efortul planificat si sustinut de stabilire si mentinere a prestigiului organizatiei si a intelegerii reciproce intre ea si clientii sai; (b) Declaratia din Mexic. Practica relatiilor publice este arta si stiinta sociala a analizarii tendintelor, a previzionarii consecintelor, a consilierii conducatorilor organizatiei si a implementarii programelor de actiune planificate, ce vor servi atat interesului organizatiei, cat si al publicului" .

Putem observa, din diversele definitii care incearca sa delimiteze concret granitele domeniului de Relatii Publice, faptul ca avem de-a face cu un fenomen care nu poate fi descris printr-o singura sau unica definitie, deoarece acesta inglobeaza mai multe tipuri de activitati si automat, indeplineste functii diferite in contextul in care se desfasoara.

Din acest punct de vedere, o definitie relevanta ne este oferita de profesorii Lawrence W. Long si Vincent Hazelton, care descriu Relatiile Publice ca fiind: "o functie esentiala a comunicarii manageriale, la care organizatiile incep sa se adapteze. Acestea fie isi modifica, fie isi mentin propriul mediu, in scopul realizarii obiectivelor organizationale. "[6] Urmarind aceasta definitie, trebuie sa "intelegem astfel ca, Relatiile Publice reprezinta mai mult decat persuasiune; ele influenteaza de asemenea schimbarea atitudinilor si a mentalitatilor, in cadrul unei organizatii. "

Un alt unghi de abordare, in ceea ce priveste definirea Relatiilor Publice, ii apartine lui Joe Marconi, care sustine: " In mod clar este arta. Iar faptul ca relatiile publice se sprijina pe cercetarea demografica si psihografica, pe studiile stilului de viata, pe date de recensamant si chestionare de opinie, demonstreaza existenta unei abordari stiintifice pentru majoritatea proceselor de relatii publice. " Acesta sustine ideea ca Relatiile Publice, pot fi privite ca arta, dar in acelasi timp, si ca stiinta. Din acest punct de vedere, deducem ca, arta si stiinta, se completeaza una pe cealalta, formand astfel un tot unitar al domeniului Relatiilor Publice.

Pentru a putea trece la o discutie mai ampla, referitoare la tot ceea ce implica acest vast domeniu, este esential ca mai intai sa vedem care au fost momentele semnificative din istoria Relatiilor Publice. Istoricii Relatiilor Publice consemneaza ca abia dupa anul 1830 apar primii practicieni ai acestui domeniu, care atunci erau numiti agenti de presa. In 1889, George Westinghouse pune bazele primului departament de Relatii Publice, in cadrul companiei sale, ce are drept scop promovarea solutiei curentului electric alternativ, solutie care se propunea

impotriva curentului continuu, al carui sustinator era George Edison.

Primul birou de Relatii Publice, a carui denumire era aceea de birou de publicitate" , a fost inaugurat in anul 1900.

In 1904, doi ziaristi, Ivy Lee si George Parker, au deschis prima agentie de Relatii Publice, la New York. Ivy Lee este considerat unul dintre parintii Relatiilor Publice moderne, fiind totodata cel care a pus bazele unei comunicari moderne cu presa. Un alt moment semnificativ din istoria dezvoltarii acestui domeniu, este: "anul 1920, an in care Edward Bernays utilizeaza pentru prima data formula consilier in relatii publice, pentru a denumi activitatea practicienilor din acest domeniu. Pana la acel moment, ei aveau denumirea de agent de presa sau agent de publicitate. Prin aceasta actiune Bernays, reuseste sa impuna actuala acceptiune a termenului de consilier in relatii publice. "[9]

Perioada primului razboi mondial este in mare parte dominata de personalitatea lui Edward L. Bernays, care a fost nu numai un bun profesor de Relatii Publice, ci si un extraordinar practician si teoretician in acest domeniu. In anul 1923, tot el este cel care a publicat prima carte consacrata Relatiilor Publice, cu urmatorul titlu: "Cristalizarea opiniei publice" .

Dupa terminarea celui de-al doilea razboi mondial, Relatiile Publice se pozitioneaza clar, in cadrul diverselor profesii, devenind astfel o componenta esentiala a vietii moderne.

Tot in aceasta perioada, incep sa apara si departamentele sau birourile de Relatii Publice in cadrul institutiilor guvernamentale. Amploarea pe care au luat-o actiunile civice si institutiile societatii civile, precum si marea nevoie de a face cunoscute diverse cauze, cum sunt cele ecologice, sau proiectele educative, au generat un nou spatiu de activitate pentru Relatiile Publice. In zilele noastre, Relatiile Publice pot fi intalnite in majoritatea activitatilor sau momentelor sociale si politice importante. De asemenea, ele se regasesc in aproape toate institutiile, fiind utilizate chiar si in pregatirea unor manifestari sportive sau culturale.

Spuneam la inceputul acestui capitol, ca Relatiile Publice au luat nastere in spatiul american. Cu timpul insa, lucrurile au evoluat, si Relatiile Publice au inceput sa se extinda in toata lumea. In acest sens, vine si urmatoarea opinie, care suna in felul urmator: "in noul mileniu, relatiile publice infloresc, dintr-o industrie preponderent americana, devenind o adevarata industrie globala, care acopera tari cu sisteme politice, culturi, economii si stadii de dezvoltare extrem de diferite. "[10]