MANAGEMENTUL SI FINANTAREA IN ADMINISTRATIA PUBLICA - PERCEPEREA SI STINGEREA CREANTELOR BUGETELOR LOCALE DIN IMPOZITE SI TAXE

MANAGEMENTUL SI FINANTAREA IN ADMINISTRATIA PUBLICA

PERCEPEREA SI STINGEREA CREANTELOR BUGETELOR LOCALE DIN IMPOZITE SI TAXE

CAPITOLUL I.NOTIUNI TEORETICE PRIVIND IMPOZITELE SI TAXELE LOCALE

1. Elementele impozitelor si taxelor locale

Principalele elemente ale impozitelor si taxelor locale sunt similare impozitelor si taxelor generale de stat, constand in:

-   subiectul impunerii;

-   suportatorul impunerii;

-   obiectul impunerii;

-   cota impunerii;

-   asieta;

-   termenul de plata.

In conformitate cu reglementarile legale in vigoare(Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal) subiectii platitori ai impozitelor si taxelor locale sunt persoanele fizice, persoanele juridice, asociatiile familiale, asociatiile agricole, unitatile economice ale unor persoane juridice, precum si cele ale organizatiilor politice si obstesti, institutiilor publice, unitatile de cult, fundatiilor, filialele si sucursalele si reprezentantele autorizate sa functioneze pe teritoriul Romaniei, apartinand persoanelor fizice si juridice, denumite in mod generic contribuabili.

Suportatorul impozitelor si taxelor locale este persoana fizica si /sau juridica care suporta efectiv aceste venituri fiscale. in general subiectul acestor impozite si taxe este si suportatorul acestora, cu mici exceptii (obligatiile fiscale ale mostenitorilor legali in cazul decesului subiectului impozabil).

Obiectul impunerii il reprezinta materia supusa impozitarii care dupa caz, poate fi, venitul sau bunurile mobile sau imobile detinute de contribuabili (ex. Impozitul pe cladiri, teren, etc).

in cazul impozitelor indirecte - impozitul pe spectacole, taxa pentru eliberarea de licente si autorizatii, materia supusa impozitarii o constituie serviciul prestat contribuabilului.

Sursa impozitelor si taxelor locale reprezinta un alt element constitutiv al acestor venituri fiscale, din venit sau din avere. in cazul impozitelor pe venit, (de exemplu, impozitul pe spectacole), obiectul impunerii coincide in toate cazurile cu sursa. in schimb, la impozitele pe avere, cum ar fi impozitul pe cladiri, teren, taxa mijloace transport, nu exista o asemenea coincidenta, in general impozitul fiind platit din venitul rezultat de pe urma

averii respective, fara a se diminua valoarea bunurilor mobile sau imobile cuprinse in avere.

Dimensiunea obiectului impozabil se exprima utilizand-se o anumita unitate de masura, care poarta denumirea de 'unitate de impunere'.

Pentru exprimarea impozitului aferent unitatii de impunere se utilizeaza cota impozitului. Din acest punct de vedere, impozitele si taxele locale pot fi stabilite intr-o suma fixa (impozit teren, taxe mijloace de transport, etc.) si in cote procentuale (impozit cladiri persoane juridice)

Un alt element constitutiv al impozitelor si taxelor locale este asieta, care reprezinta totalitatea faptelor si actelor fiscale realizate in raport cu fiecare subiect impozabil, in vederea identificarii obiectului impozabil, stabilirea marimii materiei impozabile si determinarea impozitului datorat bugetelor administratiilor locale.

Termenele de plata constituie elementul component al impozitelor si taxelor locale, care indica termenul pana la care trebuie achitate obligatiile fiscale locale, neachitarea in aceste intervale a sumelor datorate atragand dupa sine plata de dobanzi si penalitati de intarziere.

2.2. Clasificarea impozitelor si taxelor locale.

in practica financiara se intalneste o mare diversitate de impozite si taxe locale, care se deosebesc nu numai ca forma, dar si in ceea ce priveste continutul lor.

in aceste conditii pentru evaluarea efectelor diferitelor categorii de impozite si taxe locale pe plan economic, financiar si social s-a impus clasificarea acestora, pe baza unor criterii stiintifice, utilizate, de altfel, si la gruparea impozitelor si taxelor locale de stat.

Este vorba de clasificarea impozitelor si taxelor locale in impozite directe si impozite indirecte.

Impozitele si taxele directe se stabilesc si se percep de la persoane fizice si juridice in raport cu veniturile sau averea acestora, pe baza cotelor de impozit prevazute de lege. Aceste impozite se incaseaza la termenele legale direct de la subiectul impozitului, care in acest caz coincide cu suportatorul acestuia.

in conformitate cu prevederile legislatiei fiscale de instituire a impozitelor si taxelor locale (Legea nr. 571/2003, privind Codul fiscal cu modificarile si completarile ulterioare, H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii 571/2003), pentru exercitiu financiar al anului 2005, impozitele directe au urmatoarea structura:

1) Impozite si taxe de la populatie

a) impozit pe cladiri de la persoane fizice

b) taxa asupra mijloacelor de transport detinute de persoane
fizice

c)         impozitul pe teren de la persoane fizice

d)        alte impozite si taxe de la populatie

2) Taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat

3) Impozitul pe cladiri si teren de la persoane juridice. Taxa asupra
mijloacelor de transport detinute de persoanele juridice

4) Alte impozite directe

a)          impozitul pe terenul agricol

b)         alte incasari directe

La randul lor impozitele locale directe, in functie de criteriile care stau la baza asezarii lor pot fi:

a)          impozite reale-se stabilesc asupra unor obiecte materiale fara a
avea in vedere situatia materiala a persoanei - impozit pe teren, cladiri, taxa
mijloace de transport de la persoane fizice si juridice

b)         impozite personale - se stabilesc asupra veniturilor sau averii,
in stransa corelatie cu situatia personala a subiectului impozabil - devenit un
venit fiscal al bugetului de stat, ca urmare a globalizari veniturilor.

Impozitele locale indirecte sunt percepute asupra unor prestari de servicii furnizate colectivitatii locale de catre entitatile aflate in subordinea autoritatilor administrativ - teritoriale.

Potrivit dispozitiilor legale mentionate anterior, veniturile fiscale ale bugetelor locale pentru anul 2005 cuprind urmatoarele impozite indirecte: l)Impozitul pe spectacole 2) Alte impozite indirecte:

a)         taxe pentru eliberarea de licente si autorizatii de functionare

b)        taxe extrajudiciare de timbru

c)         alte incasari din impozite indirecte

Impozitele locale mai pot fi grupate in functie de scopul urmarit la instituirea lor in impozite financiare si impozite de ordine.

Impozitele locale financiare ( impozitul pe spectacole, taxa pentru sederea in statiuni balneoclimaterice) participa doar la formarea fondurilor unitatilor administrativ -teritoriale, fiind utilizate pentru finantarea institutiilor publice.

Impozitele locale de ordine au ca scop pe langa contributia la formarea veniturilor bugetelor locale si realizarea unor obiective cu caracter fiscal - impozitul pe terenuri si taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat au fost introduse, in afara necesitatii de venituri publice locale si in vederea stimularii utilizarii cat mai productive a terenurilor agricole.

2.3. Functiile impozitelor si taxelor locale

Impozitele si taxele locale stabilite de administratiile locale in limita componentelor conferite de autoritatea de stat, impreuna cu impozitele de stat asigura realizarea unor obiective de politica economica ale administratiilor centrale si locale.

Atat impozitele, cat si taxele locale, similar celor de stat, indeplinesc in principiu, trei functii:

- contributia la formarea surselor bugetelor administratiilor
locale;

- redistribuirea unor venituri;

- influentarea unor fenomene economice si sociale Spre deosebire de impozitele si taxele centrale de stat, functiile impozitelor si taxelor locale se realizeaza in conditii de pluritate si diversitate, respectiv intr-un numar de 41 judete, 93 de municipii, 172 de orase, 2686 de comune, 13.092 de sate, in cazul tarii noastre.

Functia cea mai importanta a impozitelor si taxelor locale se refera la contributia acestora la formarea surselor bugetelor locale, participand astfel la realizarea finantarii unor obiective, actiuni si servicii cu caracter public de competenta administratiilor locale.

in cadrul fiecarei unitati administrativ - teritoriale impozitele si taxele locale, participa la redistribuirea unor venituri realizate de posesorii initiali si dupa preluare la repartizarea lor pentru satisfacerea unor nevoi in favoarea membrilor colectivitatilor locale.

in sfarsit impozitele si taxele locale contribuie, la nivelul administratiilor locale, la reglarea unor fenomene economico-sociale atat in cazul persoanelor fizice cat si persoanelor juridice.

2.4. Principiile sistemului fiscal al finantelor publice locale.

Doctrina fiscala, abordand numeroase probleme conceptuale privind sistemul fiscal, a formulat mai multe principii generale, valabile, atat la nivelul sistemului fiscal centralizat statului, cat si la nivelul sistemului fiscal al administratiilor publice locale.

Aceste principii sunt fixate expres in cadrul legislatiei fiscale, fie ca rezulta in mod explicit din textele legale care instituie obligatiile fiscale bugetare.

in acest context, trebuie puse in evidenta principiile sistemului fiscal, formulate de Maurice Allais, economist de renume mondial, laureat al premiului Nobel.

Aceste principii sunt:

- principiul individualitatii, care statueaza imperativul fiscalitatii prin
contributia la dezvoltarea personalitatii fiecarui cetatean corespunzator
aspiratiilor personale. Premiza de la care se porneste in enuntarea
acestui principiu consta in aceea ca centrul preocuparilor unei societati
democratice il constituie omul si nu statul;

principiul nediscriminarii, in virtutea caruia stabilirea impozitelor si taxelor nu trebuie sa genereze, direct sau indirect, deosebiri si discriminari intre diferiti contribuabili apartinand unui stat; principiul impersonalitatii, care presupune ca stabilirea si perceperea impozitelor si taxelor sa nu deranjeze si sa nu afecteze negativ finalitatea vietii in societate, in conditiile asigurarii respectului persoanei umane;

- neutralitatea, este un alt principiu fiscal care impune ca instituirea
unor impozite si taxe sa nu franeze cresterea economica, ci, din
potriva, sa stimuleze progresul si eficienta activitatii economice;

legitimitatea sistemului fiscal, este un alt principiu, in sensul ca acesta sa afecteze mai putin veniturile din munca, pe cele provenite dintr-o gestiune eficienta sau asumarea unor mari riscuri, in timp ce veniturile contrare interesului societatii si nemeritate de contribuabili sa fie taxate intr-o masura ridicata;

principiul lipsei de arbitrariu, privind stabilirea si incasarea impozitelor, ceea ce implica crearea unui sistem fiscal si elaborarea unei politici fiscale transparente, astfel incat prin aplicarea procedurilor fiscale sa se realizeze o buna administrare fiscala.

Este evident ca importanta acestor principii, prioritatea unora fata de altele, difera de la un stat la altul, in functie de stadiul de dezvoltare si conditiile economico-sociale specifice ale acestora.

in ceea ce priveste finantele locale, toate aceste principii au exercitat un efect benefic, contribuind la desavarsirea autonomiei financiare a administratiilor locale apartinand statelor democratice. In aceste tari ceea ce este caracteristic entitatilor administrative este autonomia lor functionara si descentralizarea activitatii economico-sociale.

2.5.Reflectarea principiilor Carte Autonomiei Locale in legislatia fiscala privind impozitele si taxele locale.

Consiliul Europei constituie organismul european infiintat in scopul de a realiza comuniunea intereselor membrilor sai in apararea si promovarea principiilor democratice.

Unul dintre mijloacele de realizare a acestui deziderat il constituie incheierea de acorduri insusite si semnate de membrii acestui organism, in domeniul administratiei publice locale, acest acord fiind intitulat Carta Europeana Autonomiei Locale, adoptata la Strassbourg la 15 octombrie 1985.

Semnatarii cartei au elaborat acest document, ratificat si de Romania (prin Legea nr. 199/1997), ca membru al Consiliului Europei, pornind de la urmatoarele premize:

colectivitatile locale constituie uri^ dintre principalele temelii ale

oricarui regim democratic;

dreptul cetatenilor de a participa IV rezolvarea drepturilor publice

reprezinta unul dintre principiile democratice comun tuturor statelor

membre ale Consiliului Europei;

-        acest drept la nivel local se poate exerci'ta in mod nemijlocit;

-        imputernicirea autoritatilor publice locare cu responsabilitati efective,
contribuie la crearea unei administrati^ eficiente si apropiate de
cetateni;

crearea si intarirea autoritatilor locale in spatele Europei reprezinta o contributie deosebita la intarirea democratiei si descentralizarea puterii in stat;

realizarea cerintelor mentionate impune existenta unor colectivitati reprezentate in teritoriu de organe decizionaleAconstituite democratic, si cu o autonomie larga in ceea ce priveste competentele, modalitatile

de exercitare ale acestora, precum si mijloacele necesare pentru indeplinirea functiilor acestora.

Printre altele, carta cuprinde o serie de principii referitoare la

resursele financiare ale autoritatilor adminis Astfel, s-a prevazut dreptu

financiare indestulatoare, iar modalitatile d

diversificate si evolutive.

Aceste resurse insa, trebuie

impuse de exercitarea competentelor i asigurarea serviciilor publice, concomitent cu eficienta utilizarii resurselor, financiare colectate.

in acelasi context, Carta autonomiei locale fixeaza necesitatea principiului proportionalitatii in stabilirea ^corelatiei optime dintre resursele financiare ale colectivitatilor locale si competentele legale ale acestora.

in acest sens, din prevederile art. 9 din Carta autonomiei locale se degaja faptul ca o parte a resurselor financiare ale colectivitatilor locale provin din impozite si taxe locale al caror nivel este stabilit de reprezentantii alesi ai acestora, in cadrul unor limite legale.

Examinand modul de manifestare a acestor principii in legislatia sistemului fiscal al finantelor locale din tara noastra, se constata faptul ca impozitele si taxele locale sunt stabilite prin lege, asigurandu-se astfel, o garantie impotriva unei gestiuni abuzive sau ineficiente a resurselor publice.

Actele normative privind impozitele si taxele locale, emise de
puterea centrala, stabilesc categoriile de contribuabili si obiectele sau materia
impozabila, constand in bunurile, veniturile si operatiunile asupra carora se
aplica cota de impunere.

Principiul autonomiei locale in ma-teria fiscala se reflecta in faptul ca autoritatile locale, pornind de la prevederile legale de instituire a impozitelor si taxelor locale, aseaza si percep impozitele si taxele locale.

in ceea ce priveste asezarea impunerii! autoritatile locale, potrivit
competentelor, indeplinesc toate obligatiunile necesare pentru determinarea in
concret a obligatiei fiscale, respectiv identificarea subiectului impunerii,
determinarea obiectului venitului public si a bazei impozabile, a cotei legale de
impunere si constituirea titlurilor de creanta.

De asemenea, cu ocazia asezarii impozitelor si taxelor locale,
consiliile locale sunt cele care stabilesc cota aplicabila in cadrul limitelor
minime si maxime legale ( impozitul pe cladiri, taxa pentru folosirea
mijloacelor de reclama si publicitate) sau fac incadrarea terenurilor pe zonele
prevazute de lege (impozitul pe teren).

Tot in sprijinul autonomiei locale, in domeniul fiscal, consiliile locale sunt abilitate legal sa majoreze cu pana la 50% ( daca se considera) impozitele si taxele locale, sa le indexeze cu rata inflatiei ( in mod obligatoriu), sa acorde esalonari, amanari la plata, precum si reduceri sau scutiri de majorari de intarziere pentru neplata la termen a impozitelor si taxelor locale neachitate. Totodata, prin serviciile de specialitate, se pot aplica modalitatile de executare silita prevazute de lege, asupra elementelor patrimoniale aile debitorilor.

Ca o reflectare a principiului autonomiei uocale, legea confera posibilitatea autoritatilor locale de a institui si alte taxe tocale, cum ar fi cele pentru utilizarea temporara a locurilor publice, vizitares muzeelor, caselor memoriale, monumente istorice, etc.

in aceeasi ordine de idei, legea permite consiliilor locale stabilirea si a altor taxe decat cele stipulate prin lege, denumite taxe speciale, in conditiile prevazute de Legea finantelor publice locale nr. 189/1998 cu modificarile si completarile ulterioare.

2.6. Principiile impunerii in contextul sistemului fiscal al/finantelor publice
locale

Impunerea constituie un ansamblu de masuri si operatiuni prevazute de lege, efectuate in vederea stabilirii impozitelor si taxelor locale datorate de contribuabili, avand calitatea de persoane fizice si juridice.

Impunerea include atat o componenta de ordin tehnic, cat si o componenta de natura politica.

Componenta de ordin tehnic consta in metodele si procedurile utilizate de aparatul fiscal pentru determinarea obiectului impozabil si a cuantumului impozabil, in timp ce , conotatia politica vizeaza corespondenta sistemului fiscal cu cerintele si principiile formulate de autoritatile centrale de stat, in legatura cu administrarea finantelor publice.

in/ceea ce priveste principiile impunerii in cadrul finantelor publice locale/nu pot fi in^fara abordarii opinuie formulate de .Comitetul Dousset, cojfstitiut in 192 3./care a elaborat un ppoiect de reformez a finantelor locale. in/expunerea de motive care au insotit proiectul au fost/e'xprimate sase principif de impunere pri*vind impozitele si taxele locale:

-        principiul randamentului impozitelor, potrivit caruia sistemul fiscal al
finantelor locale urmareste incasarea impozitelor si taxelor locale cu
cheltuieli minime si cat mai putin apasatoare pentru contribuabili;

-        principiul specialitatii, presupune ca fiecare contribuabil trebuie sa
cunoasca impozitele si taxele cuvenite bugetelor locale;

principiul independentei impozitelor, porneste de la premiza ca impozitele si taxele locale trebuie sa fie independente de cele de stat;

- principiul stabilitatii care fixeaza imperativul ca impozitele si taxele
locale, din punct de vedere al interesului administratiei locale si sub
aspectul randamentului acestora trebuie sa fie cat mai previzibile.
Neglijarea acestui principiu, in special pentru bugetele mici, respectiv
instabilitatea si variabilitatea acestora de la un an la altul pot genera
dezechilibre importante;

principiul universabilitatii si al realitatii consta in aceea ca toti membrii colectivitatilor locale trebuie sa contribuie la suportarea cheltuielilor publice locale, in functie de marimea beneficiului rezultat din realizarea obligatiilor bugetare, constand in impozite si taxe locale;

- principiul tehnicitatii, potrivit caruia impozitele si taxele locale
trebuie sa fie stabilite si percepute cat mai practic, cu aplicativitate cat
mai simpla. Aplicarea acestui principiu presupune in mare masura
inlaturarea dependentei impozitelor si taxelor locale de cele centrale
de stat, in sensul statutarii posibilitatii de asezare a unor impozite si
taxe locale de catre administratiile locale, fie independent, fie in limita
competentelor stabilite de puterea centrala.

CAPITOLUL III

COLECTAREA IMPOZITELOR SI TAXELOR LOCALE. CONSIDERATII GENERALE.

3.1. Definirea colectarii. Baza legala.

Activitatea de colectare este exercitarea functiei administrative care consta in stingerea creantelor bugetare locale si creantelor debitorilor reprezentand sume de rambursat sau de restituit la sau de la bugetul local.

Stingerea creantelor bugetare locale se realizeaza prin plata voluntara executata de catre debitor, prin executare silita sau alte modalitati intreprinse de creditorul bugetar, in conformitate cu prevederile legale.

Ca obiect al colectarii sunt impozitele, taxele locale, amenzile contraventionale, alte venituri, precum si accesoriile acestora-dobanzi si penalitati de intarziere.

Activitatea de colectare a creantelor precum si a impozitelor si taxelor locale, incepand cu 1 ianuarie 2004, este reglementata de Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal; HGR 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicarea Legii nr. 571/2003, completate cu modificarile ulterioare.

3.2.Obligatia fiscala in cadrul finantelor locale

in sens larg, obligatia! reprezinta un raport juridic in cadrul careia una dintre parti, avand calitatea decreditor, are dreptul sa pretinda celeilalte parti, denumita debitor, savarsirea uViei prestatii determinate de a face sau nu face ceva, sub sanctiunea normelor legale, in caz de ne-executare de buna voie.

Pe plan juridic, obligatiile constituie obiectul de studiu al diferitelor ramuri de drept, cum ar fi pbligatia bugetara in dreptul financiar si fiscal, obligatia civila in dreptul civil,obligatiile fundamentale ale cetatenilor in dreptul constitutional.

Obligatiile fiscale constitiiie o forma de manifestare a obligatiilor bugetare si reprezinta datoria unor persoane fizice sau juridice, denumite contribuabili, de a plati impozite si taxe Degetului local, sau /si de stat, potrivit reglementarilor legale in vigoare.

Din cele prezentate rezultaca obligatia fiscala, in general, si obligatia fiscala privind impozitele si taxele locale, in particular, presupun existenta numai a prestatiei pozitive de a Vace, care in ultimul caz consta in

datoria contribuabilului de a plati bugertelor administratiilor locale sume de bani, reprezentand impozite si taxe locale.

Obligatiile fiscale, ca parte componenta a obligatiilor bugetare, se deosebesc de celelalte obligatii juridice prin anumite particularitati privind sursa obligatiei, beneficiarul, forma, conditiile de stabilire, modificare si stingere.

Examinand aceste trasaturi, la nivelul obligatiei fiscale privind finantele locale, se constata ca sursa obligatiei fiscale este in exclusivitate actul normativ si /sau hotararea consiliului local care instituie si reglementeaza impozitele si taxele locale.

in ceea ce priveste beneficiarii obligatiei bugetare, in cadrul finantelor locale, acestia sunt colectivitatile locale, care beneficiaza de veniturile fiscale ale bugetelor administratiilor locale pentru finantarea unor obiective sau actiuni publice.

Forma obligatiei fiscale pri'vind impozitele si taxele locale este exclusiv baneasca, reprezentand o suma de bani datorata de contribuabili in cuantum si la termenele prevazute de lege.

Conditiile de stabilire a obligatiilor fiscale in cadrul finantelor
locale sunt fixate in acte normative, pornindu-se de la necesitatea constituirii
sursei bugetare, din impozite si taxe, coroborat cu posibilitatile de atragere de
fonduri prin impunerea surselor impozabile si taxarea unor servicii efectuate de
organele locale. Acestea difera de la un impozit si taxa locala la altul si de la un
contribuabil Ia altul, in functie de calitatea acestuia, de persoana fizica sau
persoana juridica.

Modificarea obligatiei buge'tare are loc in situatii bine
determinate, reglementate prin lege.

in sfarsit, stingerea obligatiei fiscale se realizeaza, in general, prin plata impozitelor si taxelor locale, cu precizarea ca actele normative care reglementeaza modul de stingere a obligatiilor fiscale, prevad si alte modalitati, pe care le vom analiza in continutul acestei lucrari.

3.3. Titlu de creanta privind impozitele si taxele locale.

in vederea indeplinirii obligatiilor fiscale reglementate prin acte normative, se impune concretizarea acestora in sarcina contribuabililor, fapt care se realizeaza printr-un act juridic denumit 'titlu de creanta bugetara'.

Titlu de creanta fiscala se defineste ca fiind ' actul juridic prin care se constata si se individualizeaza obligatia baneasca a fiecarui platitor de venituri bugetare'.

Concomitent a fost delimitat prin lege si cuantumul creantelor bugetare care cuprind impozite, taxe, contributii, amenzi si alte sume ce reprezinta resurse financiare publice, potrivit legii.

Impozitele si taxele locale sunt stabilite prin hotarari ale consiliilor locale in conformitate cu prevederile legale in vigoare. in prezent baza legala a stabilirii impozitelor si taxelor locale este Legea nr 571/2003.

Indiferent de sistemul fiscal la care se refera, central sau local,
titlurile de creanta fiscala se caracterizeaza prin urmatoarele particularitati:

este un act juridic de natura declarativa de drepturi si obligatii. - reprezinta un titlu executoriu, fara a avea nevoie de o investire speciala in acest scop, spre deosebire de titlul de creanta de drept civil care devine executoriu numai prin investire cu formula executorie.

Referindu-ne la impozitele si taxele locale, principalele titluri de creanta fiscala sunt urmatoarele:

pentru impozitele si taxele locale de la populatie determinate de serviciile de specialitate ale administratiilor publice locale, titlu de creanta il constituie procesul-verbal de impunere sau, dupa caz, actul declarativ al contribuabilului.

-        in cazul persoanelor juridice titlul de creanta fiscala il
reprezinta deconturile sau declaratiile fiscale, dupa caz, care se
depun la serviciile de specialitate ale administratiei locale.

-        in cazul diferentelor constatate intre obligatiile de plata
determinate de platitor si cele legal datorate, inclusiv al
dobanzilor si penalitatilor de intarziere pentru neplata in
termen a impozitelor si taxelor locale, cu ocazia verificarilor
ulterioare efectuate de organele abilitate ale administratiei
locale ,titlu de creanta este actul de control intocmit la
finalizarea verificarilor.

-        pentru obligatiile fiscale constand in taxe locale pentru
prestarea unor servicii sau taxe de timbru, titlu de creanta il
constituie documentul de plata sau actul pe care s-au anulat,
conform legii, timbrele mobile fiscale.

-        in cazul obligatiilor privind plata amenzilor, titlul de creanta
este procesul-verbal de constatare a contraventiei si de aplicare
a amenzii, intocmit de organele administratiei publice locale.

in ceea ce priveste impozitele si taxele locale care au constituit obiectul unor obiectii si contestatii, titlurile de creanta sunt actele si hotararile definitive emise de conducatorii serviciilor de specialitate ale administratiilor locale, primarii sau presedintii consiliilor judetene si instantele competente. Ori de cate ori apar modificari in ceea ce priveste datele declarate, inclusiv incetarea temporara sau definitiva a activitatii, sporirea averii, contribuabilii au indatorirea de a depune in termen de 30 de zile de la data modificarii / dobandirii, declaratii de mentiuni sau de impunere, dupa caz.

Acestea constituie titlu executoriu in cazul declansarii procedurii de executare silita.

3.4. Aparatul fiscal al finantelor publice locale.

Reglementarile cu caracter nu pot fi aplicate, respectiv impozitele si taxele locale nu pot fi asezate percepute si incasate fara ca administratiile locale sa dispuna de un aparat specializat in domeniu fiscal.

Aparatul fiscal al administratiilor locale este reprezentat de
autoritatile acestora precum si de serviciile proprii de specialitate care au

atributii in aplicarea legislatiei fiscale privind finantele locale, acesta nefiind altceva decat mijlocul prin care autoritatile administrativ-teritoriale aplica legile cu caracter fiscal ,in raza lor de activitate potrivit competentelor legale.

in conformitate cu dispozitiile legale privind administratia publica locala (Legea 215/2001 a administratiei publice locale) si finantelor publice locale (Legea 189/1998 privind finantele publice locale),consiliile locale Judetene si ale Primariei Generale Bucuresti, ca autoritati administrativ autonome ,asigura administrarea finantelor locale. in acest scop consiliile locale sunt abilitate sa aprobe bugetele anuale in care sunt prevazute veniturile si cheltuielile unitatilor administrativ-teritoriale pentru fiecare an financiar. Reglementarile legale mai sus mentionate au instituit competente si raspunderi ale autoritatilor publice locale pentru stabilirea ,constatarea ,controlul ,urmarirea si incasarea impozitelor si taxelor locale.

Aceste importante competente si raspunderi se aduc la indeplinire prin compartimente proprii de specialitate ale primariilor, consiliilor judetene ,dupa caz. in functie de volumul si complexitatea activitatii acestor servicii de specialitate ,acestea sunt organizate si functioneaza in cadrul compartimentelor financiar-contabile din cadrul primariilor comunale ,in cadrul serviciilor buget ale consiliilor judetene sau sunt unitati fara personalitate juridica, sub forma unor compartimente sau directii fiscale ,in cazul administratiilor publice locale ale oraselor si municipiilor. in cazul municipiului Arad s-a infiintat Directia Fiscala a Primariei.

Trezoreriile teritoriale ale finantelor publice au atributii insemnate in executarea bugetelor locale in virtutea operatiunilor de incasari, plati si pastrarea disponibilitatilor banesti ale bugetelor locale.

Curtea de Conturi a Romaniei in cadrul atributiei generale de control asupra modului de formare, administrare si intrebuintare a resurselor financiare ale statului si sectorului public, controleaza formarea resurselor financiare ale bugetelor locale, stabilirea si incasarea acestora la termenele prevazute de lege, precum si modul de utilizare a disponibilitatilor banesti.

3.5. Obligatia si raspunderea de plata.

Creantele bugetare locale sunt obligatia de plata a debitorului sau a persoanei care are obligatia de a plati in numele acestuia, impozite si taxe locale, chirii, redevente, contributii, amenzi, alte venituri ale bugetelor locale, precum si accesoriile acestora.

in cazul persoanelor juridice cu sediul in Romania, care au sucursale si /sau puncte de lucru obligatia de a plati impozitele si taxele locale revine persoanei juridice, atat pentru activitatea proprie, cat si in numele sucursalelor si /sau punctelor de lucru.

in cazul in care obligatia bugetara locala nu a fost achitata de catre debitor, obligatia de plata revine, dupa caz, urmatorilor:

-        mostenitorul care a acceptat succesiunea debitorului decedat;

-        oricare din membrii de familie, in deplinatatea facultatilor
mintale, care locuiesc si muncesc impreuna cu debitorul

persoana fizica, in numele caruia s-a calculat impozitul sau

taxa locala; in cazul amenzilor contraventionale obligatia de

plata revine in exclusivitate contravenientului;

in cazul debitorului supus diviziunii, fuziunii sau reorganizarii

raspunderea si obligatia de plata revine celui care in tot sau in

parte preia drepturile si obligatiile debitorului;

persoana caruia i s-a stabilit raspunderea in cazul procedurii de

faliment;

persoana care printr-un angajament de plata sau alt act autentic

isi asuma obligatia de plata a debitorului;

asociatii sau actionarii la societatea comerciala debitoare;

3.6. Termene de plata.

Obligatiile bugetare locale sunt scadente la termenele prevazute in actele normative care le reglementeaza. Pentru anul financiar 2005 termenele de plata scadente pentru impozitele si taxele locale sunt prevazute in Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal.

Astfel, impozitul pe cladiri, teren, taxa mijloace transport, taxa pentru folosirea mijloacelor de reclama si publicitate se plateste trimestrial, in patru rate egale, astfel: pana la 15 martie, pana la 15 iunie, pana la 15 septembrie si pana la 15 noiembrie.

Impozitul pe spectacole se plateste lunar pana la data de 15 inclusiv a lunii urmatoare celei in care se realizeaza venitul la bugetul local al unitatii administrativ - teritoriale in a carei raza se desfasoara spectacolul, mai putin pentru sumele cedate in scopuri umanitare pe baza de contract.

Taxa hoteliera poate fi instituita prin hotarari ale consiliilor locale, se incaseaza de catre persoanele juridice care realizeaza servicii de cazare si se varsa la bugetul local in primele 10 zile ale lunii pentru luna precedenta.

in cazul diferentelor, constatate prin acte de control, la obligatiile fata de bugetele locale, termenul de plata se stabileste in functie de data comunicarii acestora, astfel:

- daca comunicarea se face intre 1-15 inclusiv ale lunii termenul
de plata este pana la data de 5 a lunii urmatoare;

- comunicarea facuta in perioada 16-finele lunii inclusiv,
termenul de plata este pana la data de 20 a lunii urmatoare.

Taxele speciale sunt stabilite prin hotarari ale consiliilor locale in baza OUG nr.45/2003 privind finantele publice locale, unde sunt stabilite si termenele de plata ale acestora.

De exemplu, prin Hotararea 1/2005 a Consiliului Local al Municipiului Arad, s-a stabilit cuantumul taxei speciale de salubritate si termenul de plata a acesteia, pana la sfarsitul lunii in curs pentru luna precedenta.

De mentionat faptul ca daca termenul de plata expira intr-o zi nelucratoare, termenul de plata se prelungeste pana la sfarsitul programului de lucru din prima zi lucratoare.

3.7. Dobanzi si penalitati de intarziere.

Pentru neachitarea la termenul scadent a obligatiilor fata de bugetele locale se datoreaza de catre debitori dobanzi si penalitati de intarziere.

Dobanzile se calculeaza pentru fiecare zi, incepand cu ziua imediat urmatoare a scadentei obligatiei bugetare locale si pana la data achitarii debitului, inclusiv.

In cazul sumelor datorate catre bugetelor locale sub forma de amenzi contraventionale nu se datoreaza dobanzi si penalitati de intarziere.

Plata dobanzilor si penalitatilor de intarziere, pentru acordarea de inlesniri la plata obligatiilor bugetare locale, este obligatorie pana la data intrarii in vigoare a documentului de acordare a inlesnirilor, facilitate ce se pierde in cazul nerespectarii acestora.

in anul 2005, cuantumul dobanzilor este de 0,06%,din suma datorata, pentru fiecare zi de intarziere de la scadenta obligatiei bugetare locale, in timp ce penalitatea de intarziere, este de 0,5%, din suma datorata, pe luna sau fractiune din luna, incepand cu data de intai a lunii urmatoare expirarii termenului de plata, si se datoreaza pana la data inceperii procedurii de executare silita.

3.8.Evaziunea fiscala privind impozitele si taxele locale.

Conceptul de evaziune fiscala este definit prin articolul 1 din Legea nr.87/1994 privind combaterea evaziunii fiscale, 'ca o sustragere prin orice mijloace, in intregime sau in parte, de la plata impozitelor, taxelor si a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurarilor sociale si a fondurilor speciale de catre persoane fizice si persoane juridice romane sau straine, denumite generic contribuabili.'

Cauzele evaziunii fiscale atat in cazul impozitelor si taxelor centrale de stat, cat si a celor locale, sunt determinate de criterii de ordin economic, legislativ si de comportament. in legatura cu cauzele de ordin economic, contribuabilii recurg adeseori la sustragerea masei impozabile din necesitatea unor probleme economice care implica multe cheltuieli.

in plan legislativ, multe reglementari sunt confuze, ambigue, susceptibile de interpretari si greu de aplicat in practica. Din aceasta cauza, evaziunea fiscala este, in primul rand consecinta lacunelor si inadvertentelor unei legislatii imperfecte si rau asimilate, a metodelor defectuoase de aplicare, a neprevederii legiuitorului, care printr-o fiscalitate excesiva, intriga la evaziune.

Cauzele de ordin comportamental care genereaza evaziune fiscala constau atat in existenta unui spirit anti - fiscal care se manifesta pregnant in

cadrul unor largi categorii de contribuabili, care folosesc cele mai diverse mijloace de disimulare a materiei impozabile.

in functie de modul cum poate fi savarsita, evaziunea fiscala cunoaste doua forme de manifestare:

evaziunea fiscala legala;

evaziunea fiscala ilicita, frauduloasa.

Evaziunea fiscala legala permite sustragerea unei parti de materie impozabila, la adapostul legii, fara ca aceasta actiune sa fie considerata contraventie sau infractiune (de exemplu nedeclararea majorarii valorii de inventar initiale a cladirilor aflate in proprietatea unor persoane juridice, date ulterior in chirie, in urma efectuarii de investitii de catre chiriasi).

Evaziunea fiscala frauduloasa este intalnita pe o scara larga, fiind savarsita prin incalcarea in mod vadit si cu rea-credinta a legii, putand imbraca forma contraventiilor sau infractiunilor, dupa caz.

Principalele forme ale evaziunii fiscale in domeniul impozitelor si taxelor locale sunt:

-        intocmirea de declaratii false privind impozitele si taxele locale;

-        intocmirea de documente fictive de plata;

-        nedeclararea materiei impozabile, constand in cladiri, terenuri,
mijloace de transport, sau nedeclararea modificarilor care duc la
majorarea impozitului sau a taxei datorate;

-        in cazul eliberarii certificatelor, avizelor si autorizatiilor in domeniul
constructiilor, nu de putine ori se declara valori ale lucrarilor
inferioare celor existente, astfel incat taxele respective sa se calculeze
la un pret mai mic.

CAPITOLUL IV

STINGEREA IMPOZITELOR SI TAXELOR LOCALE. MASURI ASIGURATORII.

4.1. Plata.

Aceasta modalitate este principalul mod de stingere a obligatiilor fiscale si accesoriilor acestora ( dobanzi, penalitati), constand in plata cu numerar, prin virament sau prin anulare de timbre fiscale mobile.

Plata in numerar se efectueaza de bunavoie din initiativa contribuabililor, persoane fizice cu preponderenta, dar si juridice, la casieriile serviciilor de specialitate.

Plata prin virament sau decontare fara numerar se efectueaza prin intermediul ordinului de plata depus la banca unde contribuabilii, persoane fizice si juridice au cont deschis.

Plata prin anulare de timbre fiscale se efectueaza de catre persoanele fizice si juridice in cazul prestarii unor servicii de catre institutiile publice de subordonare locala.

incepand cu luna februarie a anului 2003 la Directia Fiscala a Primariei Municipiului Arad impozitele si taxele locale se pot achita si prin mijloace de plata on-line.

Plata obligatiilor bugetare locale se efectueaza in urmatoarea ordine:

obligatii bugetare locale cu termene de plata in anul curent; - obligatii bugetare locale datorate si neachitate la 31 decembrie a anului precedent, in ordinea vechimii, pana la stingerea integrala a acestora;

dobanzii si penalitati de intarziere; obligatii bugetare locale cu termene viitoare.

4.2. Compensarea.

Este un mod specific de stingere a obligatiilor, care presupune compensarea sumelor platite in plus peste cele declarate cu titlu de impozite si taxe locale, cu obligatii banesti reciproce sau restituite contribuabilului.

Compensarea sumelor platite in plus de catre contribuabil se face din oficiu sau la cererea acestora. Compensarea la cerere, se efectueaza pe baza unei solicitari scrise in care se mentioneaza suma platita in plus, anexandu-se,

in original, documentele din care se rezulta aceasta. Analiza si solutionarea acestor cereri se va efectua de catre serviciile de specialitate, in termen de 30 de zile de la data inregistrarii. in termen de 7 zile de Ia data efectuarii compensarii, organul competent va anunta in scris petentul asupra efectuarii operatiunii.

Compensarea sumelor platite in plus se face dupa cum urmeaza:

cu obligatii bugetare cu termene de plata in anul curent;

cu obligatii bugetare datorate si neachitate la 31 decembrie a anului

precedent, in ordinea vechimii pana la stingerea totala;

cu dobanzi si penalitati de intarziere;

cu obligatii bugetare locale cu termene de plata viitoare, numai la

cererea platitorului.

4.3. Scaderea pentru cauze de insolvabilitate.

Procedura de insolvabilitate reprezinta un mod specific de stingere a obligatiilor fiscale catre bugetele locale si consta in scaderea din evidentele fiscale a creantelor bugetare datorate de debitor atunci cand se gaseste in una dintre urmatoarele situatii:

-        debitorul nu are venituri urmaribile;

-        cand, dupa incetarea executarii silite raman debite neachitate;

-        cand debitorul a disparut sau a decedat, fara sa lase avere;

-        cand, potrivit legii, debitorul, persoana juridica, isi inceteaza
activitatea si au ramas neachitate obligatii bugetare;

debitorul nu este gasit la ultimul domiciliu sau sediu cunoscut, ori in

alte locuri unde exista indicii ca a avut avere.

Procedural organele de executare ale administratiei publice locale au urmatoarele obligatii in scopul declararii debitorilor in stare de insolvabilitate:

sa verifice la domiciliul sau la sediul debitorului, sau in alte locuri

despre care au informatii, situatia materiala a acestora, iar in cazul

imposibilitatii identificarii acestora sa incheie un proces verbal;

sa solicite informatii de la compartimentele de evidenta a populatiei

din cadrul Ministerului de Interne, de la Oficiile Registrului

Comertului;

sa solicite relatii cu privire Ia situatia materiala a debitorului de la

unitatile sau persoanele juridice unde acesta si-a desfasurat activitatea

profesionala in ultimii 3 ani;

sa solicite organelor si persoanelor abilitate date despre mostenitorii

care au acceptat succesiunea debitorului decedat;

sa solicite informatii societatilor bancare unde debitorul a avut sau are

conturi deschise.

Daca in urma constatarilor efectuate rezulta faptul ca debitorul se
gaseste in stare de insolvabilitate, se intocmeste procesul-verbal de constatare a
insolvabilitatii care dupa avizarea compartimentului juridic, insusirea de catre
seful compartimentului de specialitate se supune spre aprobare conducatorului
organului de executare. Acesta, printr-o rezolutie datata dispune scoaterea

creantei din evidenta curenta si trecerea ei intr-o evidenta separata, iar in cazul in care considera investigatiile incomplete, dispune masurile care se impun.

Debitorii declarati insolvabili sunt verificati anual, iar daca se constata ca au dobandit venituri si bunuri urmaribile, se vor lua masurile necesare de redebitare a creantei bugetare si de executare silita a acestora.

4.4. Stingerea obligatiilor fiscale prin anulare.

Aceasta procedura fiscala se realizeaza pe calea amnistiei fiscale a anumitor categorii de obligatii restante, respectiv pe calea actelor in anulare a anumitor creante bugetare de catre organele care au aceasta competenta.

Altfel spus, amnistia fiscala, ca mod exceptional de stingere a obligatiilor bugetare, se aplica in imprejurari legate de politica fiscala a statului reglementata prin acte normative.

Totodata, in situatii deosebite, cum sunt calamitatile naturale, starea de necesitate, autoritatile locale pot aproba anularea unor categorii de impozite si taxe (art. 286 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

De asemenea, anularea acestor debite fiscale este admisa in situatia in care cheltuielile de executare silita sunt mai mari decat respectivele creante bugetare.

4.5. Stingerea obligatiilor fiscale prin prescriptie.

Prescriptia reprezinta pierderea dreptului la actiune a unui creditor care nu actioneaza intr-un interval de timp, in vederea realizarii drepturilor sale de creanta asupra unui debitor.

Asupra prescrierii dreptului de a cere executare silita ne vom referi pe larg in capitolul Executarea silita a creantelor bugetare locale ,care reprezinta o modalitate aparte de stingere a creantelor bugetare locale.

4.6. Stingerea creantelor bugetare prin executare silita -presupune o procedura speciala descrisa pe larg in capitolul urmator.

4.7. inlesniri la plata obligatiilor bugetare locale.

in cazuri temeinic justificate, la cererea debitorilor, persoane fizice sau juridice, autoritatile locale pot acorda inlesniri la plata obligatiilor fiscale, dupa cum urmeaza:

esalonari la plata impozitelor, taxelor, contributiilor si altor obligatii

bugetare;

amanari la plata obligatiilor bugetare locale;

- amanari si /sau scutiri ori amanari si /sau reduceri de dobanzi si/ sau penalitati de intarziere; scutiri sau reduceri de impozite si taxe, in conditiile legii.

Achitarea integrala, pana la data de 15 martie a impozitului pe cladiri in cazul persoanelor fizice duce la o reducere a acestuia cu pana la 10%. De scutiri la plata impozitelor locale-impozit cladiri si a terenului aferent ,beneficiaza veteranii de razboi si vaduvele acestora, deportatii politic, eroii Revolutiei din 1989 precum si urmasii acestora.

4.8. Masuri asiguratorii.

Creditorii bugetari, inaintea inceperii procedurii de executare silita, pot dispune, cand exista pericolul sustragerii debitorului de la urmarire, sau sa ascunda, sau sa risipeasca averea / patrimoniul, luarea de masuri asiguratorii. Acestea constau in poprirea asiguratorie asupra veniturilor debitorului si /sau sechestru asigurator asupra bunurilor mobile si imobile. in cazul in care valoarea bunurilor proprii debitorului nu acopera creanta bugetara, masurile asiguratorii pot fi infiintate si asupra bunurilor detinute de debitor in proprietate comuna cu terte persoane.

Daca au incetat motivele pentru care au fost dispuse masurile asiguratorii, creditorii bugetari pot ridica aceste masuri.

impotriva actelor de infiintare a masurilor asiguratorii, se poate depune contestatie de catre cel interesat, in termen de 15 zile de la data luarii la cunostinta.

CAPITOLUL V

EXECUTAREA SILITA A CREANTELOR BUGETARE LOCALE.

5.1.

in cadrul raporturilor juridice vizand formarea veniturilor bugetare, autoritatile locale exercita drepturi cu privire la impunerea, in mod individualizat, a fiecarui contribuabil platitor de impozite si taxe.

Daca, in cadrul acestor raporturi fiscale, contribuabilul nu-si exercita obligatia de plata voluntara, creditorul (administratiile locale) are dreptul sa execute silit orice creanta bugetara.

Reglementarea institutiei executarii silite a creantelor fiscale, inclusiv in domeniul finantelor publice locale este stabilita prin O.G. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala.

in sfera raporturilor de drept civil, executarea silita intervine doar atunci cand debitorul nu executa de buna-voie obligatia ce ii revine, constituind o procedura prin intermediul careia titularul unui drept recunoscut printr-un titlu executoriu constrange cu ajutorul organelor competente pe cel care a incalcat dreptul sa execute obligatia prevazuta in titlu, asigurandu-se astfel, asupra respectarii dreptului si restabilirii ordinii de drept incalcate. Codul de procedura civila reglementeaza doua modalitati de executare silita: - directa, atunci cand creditorul urmareste realizarea in natura a dreptului sau ( poate fi mobiliara si /sau imobiliara) si indirecta in cazul in care creditorul urmareste sa isi indestuleze creanta prin valorificarea bunurilor debitorilor, ori acelor pe care debitorul le are de primit de la terte persoane.

Daca executarea creantelor civile este o activitate cu caracter judiciar, executarea silita a creantelor bugetare este o activitate executiva cu continut financiar-public. Astfel, executarea silita a creantelor bugetare se efectueaza de catre organe de executare proprii ale administratiilor locale numiti 'executori fiscali '.

Executarea silita a creantelor bugetare poate fi pornita numai in temeiul unui titlu executoriu, care constata creantele bugetare, constituit conform legii, spre deosebire de dreptul civil unde un titlu executoriu este doar o hotarare judecatoreasca ramasa definitiva.

Titlul de creanta bugetara devine titlu executoriu la data la care creanta bugetara este scadenta, prin expirarea termenului de plata, devenind certa, lichida si exigibila, deci poate fi executata silit. Titlul nu este supus vreunei investiri prealabile spre deosebire de titlurile din dreptul civil. Procedura fiscala prevede, totusi, ca, pe baza titlului de creanta devenit executoriu, organele de executare intocmesc un act denumit tot titlu executoriu, care contine elementele creantei care se pune in executare silita.

5.2. Organe de executare.

in cazul administratiilor locale organele de executare sunt reprezentate prin serviciile proprii de specialitate, prin executorii bugetari. Pentru efectuarea procedurii de executare silita este competent organul de executare in a carei raze teritoriale se gasesc bunurile urmaribile. intreaga activitate este coordonata de organul de executare in a carui raza teritoriala isi are sediul sau domiciliul, debitorul. in cazul in care acestea se modifica, titlul executoriu impreuna cu dosarul de executare vor fi trimise organului de executare din raza teritoriala respectiva.

Obligatiile organelor de executare silita:

- sa confirme primirea tuturor titlurilor executarii in termen de 30 de
zile de la primire;

sa identifice sediul sau domiciliul, dupa caz, debitorilor, cu largul

sprijin al organelor de politie, bancilor, Registrul Comertului;

sa inscrie in evidentele lor, in intregime termenele primite;

cand exista pericolul evident de instrainare, substituire sau sustragere

de la executare silita, sa stabileasca masuri asiguratorii, prin

indisponibilizarea bunurilor si veniturilor urmaribile ale debitorului;

- sa asigure confidentialitatea informatiilor primite, care vor fi folosite
exclusiv in scopuri fiscale.

Competentele organelor de executare:

sa intere in toate incaperile in care se gasesc bunuri sau valori ale debitorului, persoana fizica, precum si sa cerceteze toate locurile unde acesta isi pastreaza bunurile cu consimtamantul persoanei, iar in caz de refuz organele de executare vor cere autorizarea instantei judecatoresti competente;

sa intre in orice incinta de afaceri a debitorului sau in alte spatii unde acesta isi pastreaza bunurile, in scopul identificarii bunurilor si valorilor urmaribile;

sa analizeze evidenta contabila in scopul identificarii tertilor care datoreaza sau detin in pastrare venituri ori bunuri ale debitorului;

-        sa solicite si sa cerceteze orice document sau element natural care
poate constitui o proba in determinarea bunurilor proprietate a
debitorului;

-        executorul bugetar poate intra in incaperile ce reprezinta domiciliul
sau resedinta unei persoane fizice, cu consimtamantul acestuia, iar in
caz de refuz, organul de executare va cere autorizarea, instantei
judecatoresti competente.

Accesul executorului bugetar in spatiile debitorului se poate face in orice zi lucratoare intre orele 6-20, iar in cazuri temeinic justificate executarea silita se poate realiza si in zile nelucratoare, si la alte ore, dupa aprobarea acesteia de catre instantele judecatoresti competente.

5.3. Obiectul executarii silite.

Executarea silita se poate intinde asupra tuturor bunurilor si veniturilor debitorului ,urmaribile potrivit legii ,in scopul protejarii debitorului ,procedura speciala exceptand de la urmarire anumite venituri si bunuri ,apartinand debitorilor persoane fizice.

Astfel, sumele ce reprezinta venituri banesti ale debitorului persoana fizica, realizate din activitatea proprie, pensii, ajutoare sau indemnizatii cu destinatii speciale sunt supuse urmaririi in limitele prevazute de Codul de procedura civila (1/3 sau 1/5 din aceste venituri in functie de natura creantei bugetare).Bunurile debitorului persoana fizica necesare activitatii de comert nu sunt exceptate de la executarea silita.

Sunt exceptate de la urmarire anumite bunuri ale debitorului persoana fizica, considerate ca necesare continuarii studiilor ,1a formarea profesionala ,exercitarii profesiei, inclusiv activitatii unelte agricole, seminte, animale etc, bunurile strict necesare uzului personal sau casnic ,obiecte de cult daca nu sunt mai multe de acelasi fel, alimente necesare debitorului si familiei pentru doua luni sau pana la noua recolta , combustibilul necesar incalzirii si pregatirii hranei pentru trei luni, obiectele necesare persoanelor cu handicap sau ingrijirii persoanelor bolnave.

Este exceptata de la urmarire casa de locuit, anexele si terenul din jur. Aceasta regula nu se aplica in cazul executarii silite pentru stingerea creantelor bugetare rezultate din infractiuni.

Cheltuielile de orice fel ocazionate de efectuarea procedurii de executare silita sunt in sarcina debitorului urmarit, sume ce se avanseaza de creditori din bugetul acestora

5.4. Etapele executarii silite

5.4.1. instiintarea de plata-este un act premergator executarii silite prin care, dupa expirarea termenului de plata, organul de executare atentioneaza debitorul asupra sumei datorate. Aceasta se va comunica la domiciliul sau sediul debitorului, prin posta sau prin executorii bugetari .instiintarea de plata cuprinde organul de executare emitent date de identificare a debitorului, numar de inregistrare, data emiterii, natura si cuantumul sumelor datorate. Daca in termen de 15 zile de la data primirii instiintari de plata obligatiile bugetare nu au fost stinse prin plata sau alte modalitati legale se va incepe procedura de executare silita prin comunicarea somatiei.

5.4.2. Somatia- este primul act de executare silita si este obligatorie. Executarea silita nu se perimeaza si se desfasoara pana la stingerea creantelor bugetare inscrise in titlul executoriu, inclusiv dobanzi si penalitati de intarziere. Prin somatie i se notifica debitorului ca in termen de 15 zile de la primirea acesteia, are obligatia sa efectueze plata sumelor datorate, in caz contrar aplicandu-se modalitatile de executare silita. O copie certificata de pe titlul executoriu va

insoti somatia. Aceasta va cuprinde: - organul de executare emitent; datele de identificare a debitorului; natura si cuantumul sumelor datorate; termenul de plata; consecintele nerespectarii acestuia; semnatura si stampila organului de executare.

Comunicarea somatiei se face prin posta, la domiciliul sau sediul debitorului, cu confirmare de primire; prin executorii bugetari conform Codului de procedura civila; prin prezentarea si primirea somatiei sub semnatura celui somat, ca urmare a instiintarii prin fax, telefon, e-mail; publicarea in cotidiene locale.

in cazul inmanarii somatiilor prin executorii fiscali, daca debitorul se afla la domiciliu si refuza sa primeasca somatia, sau o primeste dar refuza ori nu poate sa semneze de primire, aceasta se va afisa pe usa locuintei sau pe usa principala a imobilului, acestea consemnandu-se intr-un proces-verbal. in lipsa debitorului de la domiciliu, somatia va fi inmanata unei persoane din familie, iar atunci cand debitorul are domiciliul sau sediul intr-o cladire compusa din mai multe apartamente si nu exista indicii asupra apartamentului, somatia se inmaneaza administratorului imobilului, care va semna adeverinta de primire. Dovada comunicarii somatiei se va inscrie de indata in evidentele organului de executare si va fi pastrata la dosarul de executare.

Executarea silita se efectueaza din oficiu si odata inceputa, se poate suspenda, intrerupe sau inceta numai in cazurile prevazute de lege.

Executarea silita se suspenda:

-        cand a fost dispusa de instanta sau de creditorul bugetar;
de la data comunicarii aprobarii inlesnirii de plata;

-        in alte cazuri prevazute de lege;

Executarea silita se intrerupe: la data declararii starii de insolvabilitate a debitorului;

- in alte cazuri prevazute de lege;

Executarea inceteaza daca:

s-au stins integral creantele bugetare, inclusiv dobanzile, penalitatile de orice fel, cheltuieli de executare;

-        a fost desfiintat titlul executoriu;

-        in alte cazuri prevazute de lege.

5.4.3. Executarea silita propriu-zisa.

in cazul in care debitorul nu-si achita impozitele si taxele locale in termen de 15 zile de la data comunicarii somatiei, organele de executare vor aplica modalitatile de executare silita.

5.5. Modalitati de executare silita.

Organele de executare pot folosi, succesiv sau concomitent, oricare dintre modalitatile de executare silita reglementate de procedura de executare a creantelor bugetare. (O.G 92/2003).

5.5.1. Executarea silita prin poprire.

Sunt supuse executarii silite prin poprire, orice sume urmaribile reprezentand venituri si disponibilitati banesti in lei si valuta, titluri de valoare datorate debitorului de catre terte persoane. Veniturile banesti ale persoanelor fizice realizate ca salariat, pensiile si indemnizatiile cu destinatie speciala se pot executa silit prin poprire, numai in conditiile prevazute de Codul de procedura civila.

in vederea instituirii popririi, organele de executare vor intreprinde urmatoarele masuri:

-        organul de executare silita transmite o adresa insotita de o copie
certificata dupa titlul executoriu;

-        despre infiintarea popririi va fi instiintat si debitorul;

-        in termen de 5 zile, tertul poprit este obligat sa instiinteze organul de
executare daca datoreaza vreo suma de bani debitorului;

-        poprirea este infiintata la primirea confirmarii sau la expirarea
termenului de confirmare.

Poprirea nu este supusa validarii.

Daca anterior a fost infiintata o poprire asiguratorie, aceasta devine executorie prin comunicarea catre tertul poprit a copiei certificate de pe titlul executoriu si prin instiintarea debitorului.

Tertul poprit este obligat ca, indata, sa retina sumele pe care le datoreaza debitorului poprit si sa vireze sumele retinute in contul indicat de organele de executare pana la concurenta sumei pentru care s-a infiintat poprirea.

in situatia in care sumele datorate debitorului sunt poprite de mai multi creditori, tertul poprit trebuie sa-i anunte in scris pe creditori si va proceda la distribuirea sumelor retinute potrivit ordinii de preferinta prevazute de lege ( art. 160 din O.G 92/2003). Acest aspect va fi reluat la subiectul 'Eliberarea si distribuirea sumelor realizate prin executare silita'.

5.5.1.1. Executarea silita prin incasarea creantelor bugetare din conturile bancare ale debitorului, presupune:

- comunicarea somatiei si a titlului executoriu debitorului;

intrarea in banca la care debitorul are deschis contul a unei copii de pe titlul executoriu;

- acest lucru va fi adus la cunostinta debitorului.

In ceea ce priveste poprirea conturilor bancare, tertul poprit este banca la care debitorul are conturi deschise in lei sau valuta.

Banca, de indata ce a primit adresa de infiintare a popririi, insotita de copia certificata a titlului executoriu, trebuie sa indisponibilizeze sumele existente la acea data in conturile debitorului, in cuantumul necesar achitarii sumelor pentru care s-a infiintat poprirea. Daca este necesar, banca trebuie sa indisponibilizeze si sumele provenite din incasarile zilnice viitoare ale debitorului poprit. Din momentul indisponibilizarii si pana la achitarea integrala a obligatiilor bugetare locale, banca nu poate face nici o plata, cu exceptia sumelor necesare platii drepturilor salariale. Poprirea se poate infiinta concomitent asupra mai multor conturi ale debitorului, deschise la banci diferite.

Eventualele, contestatii ale tertului poprit, legate de sumele datorate debitorului sau de alte neregularitati, vor fi solutionate numai de catre instanta judecatoreasca competenta.

in cadrul acestor forme de executare se intalnesc, de regula, trei subiecte:

-        creditorul popritor-cel care solicita infiintarea popririi;

-        debitorul poprit-cel care este obligat fata de debitorul popritor;

-        tertul poprit-cel care, la randul sau, este debitor sau are alta obligatie
baneasca fata de debitorul poprit.

Esenta popririi, atat in dreptul comun, cat si in dreptul financiar, consta in faptul ca exista trei rapoarte juridice:

-        un prim raport juridic, intre creditorul popritor si debitorul poprit ;

-        un al doilea raport juridic, intre debitorul poprit si tertul poprit;

-        cele doua rapoarte juridice sunt preexistente infiintarii popririi si ca
efect al acesteia se naste al treilea raport juridic intre creditorul
popritor si tertul poprit.

Fundamentul juridic al popririi este dreptul de gaj al creditorului asupra patrimoniului debitorului.

5.5.2. Executarea silita asupra bunurilor mobile.

Aceasta forma de executare are drept scop valorificarea in bani a bunurilor mobile urmaribile, creanta bugetara urmand sa fie indestulata pe seama sumelor obtinute din valorificarea bunurilor.

Dupa comunicarea somatiei, executarea mobiliara se desfasoara in urmatoarele etape:

-         sechestrarea bunurilor;

-         evaluarea bunurilor sechestrate;
valorificarea bunurilor.

Sechestrarea se face in masura necesara acoperiri creantei. Executorul bugetar este obligat sa verifice daca bunurile supuse sechestrarii exista fizic si se gasesc la locul aplicarii sechestrului, nu au fost degradate sau substituite, in cazul bunurilor sechestrate anterior, ca masura asiguratorie.

Se pot sechestra orice bunuri mobile ale debitorului, cu exceptia celor prevazute de lege si tratate in prezenta lucrare la subiectul -Obiectul executarii silite. in categoria bunurilor mobile ce pot fi sechestrate intra si

sumele de bani, titluri de valoare, obiecte din metale rare ori pietre pretioase, obiecte de arta.

Aplicarea sechestrului se face de organul de executare care incheie un proces-verbal de sechestru, ce contine elementele obligatorii prevazute de procedura speciala si anume:

- denumirea organului de executare;

indicarea datei, locului, orei cand s-a facut sechestrul;

-        numele, prenumele executorului fiscal care face sechestrul, numarul
legitimatiei si a delegatiei;

-        temeiul legal in baza careia se declanseaza executarea silita;

sumele datorate, inclusiv cele reprezentand dobanzi, penalitati, penalitati de intarziere, mentionandu-se si cota acestora, precum si actul in baza careia a fost stabilita obligatia de plata;

-        numele, prenumele, domiciliul, debitorului persoana fizica;

-        sediul, denumirea debitorului persoana juridica;

-        descriere bunurilor mobile sechestrate, indicarea valorii estimative a
fiecaruia, dupa aprecierea executorului bugetar, sau dupa valoarea
contabila;

-        mentionarea starii de uzura, eventuale semne particulare a fiecarui
bun;

-        mentiunea ca valorificarea se va face inaintea inceperii procedurii de
valorificare, in cazul in care executorul bugetar nu a putut evalua
bunul, necesitand cunostinte de specialitate;

-        mentiunea facuta de debitor privind existenta sau inexistenta unui
drept de gaj, ipoteca ori privilegiu, in favoarea unei alte persoane
pentru bunurile sechestrate;

-        numele, prenumele, adresa persoanei carei i s-au lasat bunurile, locul
de depozitare;

eventualele obiectii facute de debitor;

mentiunea ca in cazul in care in termen de 15 zile de la data incheierii

procesului-verbal de sechestru debitorul nu plateste obligatiile

bugetare, se va trece la valorificarea bunurilor sechestrate;

semnatura executorului fiscal, a debitorului, a martorilor,

mentionandu-se eventualul refuz.

Debitorul va primi sub semnatura un exemplar al procesului verbal de sechestru, sau i se comunica la sediul sau la domiciliul acestuia precum si, atunci cand este cazul, custodelui, acesta semnand cu mentiunea de primire a bunurilor in pastrare.

Aplicarea sechestrului are ca efect indisponibilizarea bunurilor, debitorul nu mai poate dispune de aceste bunuri decat cu aprobarea organului competent. Bunurile mobile sechestrate pot fi lasate in custodia debitorului, creditorului, pot fi ridicate si depozite de organul de executare sau pot fi lasate in custodia unei alte persoane desemnate de organul de executare, caruia i se poate stabili o remuneratie. in anumite cazuri, sechestrul prin ridicarea bunurilor este obligatorie (sume in lei, valuta, titluri de valoare etc).

Evaluarea bunurilor se face odata cu aplicarea sechestrului. Daca evaluarea necesita cunostinte de specialitate, organele de executare, dupa stabilirea unei valori estimative, pot utiliza pentru evaluare servicii prestate de organe sau de persoane specializate. Documentul prin care se efectueaza

evaluarea constituie anexa la procesul-verbal de sechestru, care se comunica debitorului.

Dupa aplicarea sechestrului se lasa debitorului un termen de 15 zile in care poate achita obligatia bugetara pentru care s-a declansat procedura de executare silita.

in cazurile in care nu au fost luate masuri asiguratorii si se constata ca exista pericolul instrainarii, sustragerii, substituirii bunurilor mobile de la urmarire, de catre debitor, sechestrarea lor se face odata cu comunicarea somatiei.

Daca se sechestreaza si bunuri gajate pentru garantare creantelor altor creditori se va trimite si acestora un exemplar din procesul-verbal de sechestru. Sechestrarea de bunuri care au facut obiectul unui sechestru anterior, se va consemna in procesul-verbal de sechestru la care se va anexa o copie dupa procesele-verbale de sechestru respective. in cazul in care executorul fiscal constata ca in legatura cu bunurile sechestrate au fost savarsite fapte care pot constitui infractiuni, va consemna aceasta in procesul-verbal de sechestru si va sesiza organele de urmarire penala competente.

5.5.3. Executarea silita a bunurilor imobile.

Bunurile imobile ale debitorului pot fi supuse executarii, cu exceptia celor prevazute de lege. Cu aceste exceptii, vor putea fi urmarite silit bunurile imobile proprietatea exclusiva a debitorului, dar si cele asupra carora are un drept de proprietate comuna sau pe cote parti. Exceptie de la executarea silita imobiliara face spatiu minim de locuit a debitorului si familiei sale, mai putin in cazurile in care executarea silita se face pentru recuperarea unor creante bugetare din savarsirea unor infractiuni.

Astfel, executorul fiscal care aplica sechestrul incheie un proces-verbal, cu caracteristicile enuntata mai sus, care constituie ipoteca legala. Dupa aplicarea sechestrului, organele de executare vor solicita Biroului de carte funciara efectuarea inscriptiei ipotecare, anexand un exemplar al procesului-verbal de sechestru. La cererea organelor de executare, Biroul de carte funciara va comunica celelalte drepturi reale si sarcini care greveaza imobilul urmarit, titularii acestora, care vor fi instiintati de catre organele de executare si chemati la termenele fixate pentru vanzarea bunului imobil si distribuirea sumelor. Alti creditori ai debitorului decat cei mentionati, sunt obligati ca in termen de 30 de zile de la data inscrierii procesului-verbal de sechestru in evidentele de publicitate imobiliara, sa comunice in scris organelor de executare titlurile pe care le au pentru bunul imobil respectiv.

Organul de executare poate numi un administrator sechestru, daca aceasta masura este necesara pentru administrarea imobilului urmarit, a chiriilor, arendei si alte venituri obtinute din administrarea acestora, inclusiv pentru apararea in litigii privind imobilul respectiv.

Administratorul-sechestru poate fi numit creditorul, debitorul sau o alta persoana fizica sau juridica, careia, in acest ultim caz stabilindu-se o remuneratie pentru activitatea depusa.

in termen de 15 zile de la primirea procesului-verbal de sechestru a bunului imobil, debitorul poate solicita aprobarea ca plata obligatiei bugetare inclusiv cheltuieli de executare, sa se faca din veniturile bunului imobil urmarit sau din alte venituri ale sale pe timp de cel mult sase luni. in cazul aprobarii cererii executarea silita se suspenda, dar poate fi reluata in acest interval de timp in cazul unor motive temeinice.

5.5.4. Executarea silita a fructelor neculese si a recoltelor prinse de radacini care sunt ale debitorului se efectueaza dupa procedurile de executare imobile.

Pentru executarea silita a recoltelor si fructelor culese se aplica modalitatea de executare silita a bunurilor mobile.

5.5.5. Executarea silita a unui ansamblu de bunuri.

Aceasta modalitate se refera la bunurile mobile si /sau imobile proprietatea debitorului care, dupa sechestrare potrivit legii, pot fi valorificate in ansamblu daca se apreciaza de catre organele de executare ca astfel acestea pot fi vandute mai rapid sau in conditii mai avantajoase.

5.6. Valorificarea bunurilor mobile si imobile

Daca in termen de 15 zile de la data incheierii procesului-verbal de sechestru, debitorul nu achita obligatia bugetara de plata se va trece la valorificarea bunurilor sechestrate, cu exceptia situatiilor cand instantele judecatoresti au dispus altfel.

Valorificarea bunurilor sechestrate, cu scopul de a obtine rezultate cat mai avantajoase, se poate realiza prin una dintre urmatoarele modalitati:

-        intelegerea partilor;

-        vanzare directa;

-        vanzare in regim de consignatie;

-        vanzare la licitatie;

-        alte modalitati admise de lege inclusiv valorificarea bunurilor prin
case de licitatii, agentii imobiliare, sau societati de brokeraj, dupa caz.

5.6.1. Valorificarea bunurilor prin intelegerea partilor - se realizeaza de debitor insusi ,cu acordul organelor de executare. Propunerile care s-au facut debitorilor vor fi prezentate in scris executorilor bugetari, numele ,adresa potentialului cumparator precum si termenul in care va achita pretul propus, care nu poate fi mai mic decat pretul de evaluare. Dupa analizarea propunerilor, organul de executare va comunica aprobarea indicand termenul de plata si contul bugetar in care cumparatorul va varsa pretul bunului cumparat. Creditare acestui cont duce la ridicarea indisponibilizarii bunului achizitionat.

5.6.2. Vanzarea directa, se poate realiza in cazul in care ,inaintea inceperii procedurii de valorificare prin licitatie, pe parcursul acesteia sau la finalul ei, daca bunurile nu au fost adjudecate, o persoana ofera cel putin pretul de evaluare .Daca sunt mai multi ofertanti, se alege persoana care ofera pretul cel mai mare fata de pretul de evaluare.

Vanzarea directa se realizeaza prin incheierea unui proces -verbal, care constituie titlu de proprietate.

5.6.3. Vanzarea in regim de consignatie se poate realiza numai in cazul bunurilor mobile.

5.6.4. Vanzarea la licitatie.

Vanzarea la licitatia a bunurilor sechestrate este organizata de o comisie formata din trei persoane, numite de organul de conducere al creditorului bugetar si este condusa de un presedinte.

inainte cu 10 zile de data fixata pentru licitatie este obligatorie efectuarea publicitatii vanzarii bunurilor sechestrate, care se realizeaza prin afisarea anuntului de vanzare in urmatoarele locuri: la sediul organului de executare; la locul vanzarii; pe imobilul scos la licitatie, in cazul vanzarii bunurilor imobile;

- intr-un cotidian local.

Despre data, locul si ora licitatiei vor fi instiintati si debitorul, custodele, administratorul - sechestru , titularii drepturilor reale si ai sarcinilor care greveaza bunul urmarit.

Anuntul privind vanzarea va cuprinde: denumirea organului de executare si sediul sau;

-        numarul dosarului de executare;

-        numele si domiciliul debitorului persoana fizica sau denumirea si
sediul debitorului persoana juridica;

-        bunurile oferite spre vanzare si o scurta descriere a acestora;
pretul de evaluare sau de pornire pentru fiecare bun in parte;
indicarea drepturilor reale care greveaza bunurile, acolo unde este
cazul;

-        data, locul si ora vanzarii;

invitatia celor interesati de a se prezenta la licitatie, a prezenta pana la acel termen ofertele de cumparare si a depune taxa de participare de 10% din pretul de pornire al licitatiei;

-        mentiunea ca cei interesati in cumpararea bunurilor trebuie sa prezinte
dovada emisa de creditorii bugetari ca nu au obligatii fiscale restante;

-        data afisarii publicatiei de vanzare, semnatura si stampila organului de
executare.

Licitatia se desfasoara la locul unde se gasesc bunurile sechestrate, debitorul fiind obligat sa permita organizarea licitatiei in spatiile sale, daca sunt adecvate, sau la locul stabilit de creditorul bugetar.

Ofertantii, sunt obligati, pentru a putea participa la licitatie, sa depuna cu cel putin o zi inainte de data acesteia urmatoarele:

- oferta de cumparare;

dovada depunerii taxei de participare, de 10% din pretul de pornire al

licitatiei;

daca este cazul, imputernicirea persoanei care il reprezinta pe ofertant;

-        certificatul unic de inregistrare, pentru persoanele juridice romane, iar
in cazul celor straine actul de inmatriculare tradus in limba romana;

-        copie de pe actul de identitate in cazul persoanelor fizice romane,
pasaport in cazul celor straine;

dovada emisa de creditorii fiscali, ca nu are obligatii fiscale restante.

Comisia de licitatie va analiza documentele de participare depuse, inainte cu cel putin o ora de inceperea licitatiei va afisa o lista cu ofertantii care au depus documentatia completa.

Licitatia incepe de la pretul de evaluare, care dupa caz, la prima licitatie poate fi diminuat cu 10% sau daca exista o oferta scrisa peste acest pret, licitatia porneste de la pretul respectiv. Adjudecarea se face in favoarea participantului care ofera pretul cel mai mare, dar care nu poate fi sub pretul de pornire.

Daca la licitatie se prezinta un singur ofertant, comisia de licitatie il poate declara castigator, daca acesta ofera cel putin pretul de pornire al licitatiei.

Ofertantilor care au pierdut licitatia, in termen de 5 zile li se va restitui taxa de participare, lucru care nu se intampla in cazul ofertantilor care nu s-au prezentat la licitatie, care au refuzat incheierea procesului-verbal de adjudecare si adjudecatarului care nu a platit pretul oferit.

in cazul in care nu s-a prezentat nici un ofertant la prima licitatie, sau nu s-a obtinut cel putin pretul de pornire, in termen de cel mult de 30 de zile se va fixa un termen pentru a doua licitatie, unde pretul de pornire se diminueaza cu 30% din pretul de evaluare. A treia licitatie se organizeaza tot in termen de maxim 30 de zile, pretul de pornire se diminueaza cu 50% din pretul de evaluare.

Pentru fiecare licitatie se va face o noua publicatie de vanzare.

La finele licitatiei fiecarui bun, se intocmeste un proces-verbal privind desfasurarea si rezultatul licitatiei ,in care se vor mentiona urmatoarele: denumirea si sediul organului de executare;

-        numele prenumele sau denumirea debitorului si a cumparatorului
domiciliul sau sediul acestora;

-        numarul dosarului de executare;

indicarea bunurilor adjudecate, pretul de adjudecare ,taxa pe valoarea adaugata;

- participantii la licitatie si sumele oferite.

in termen de 5 zile de la data licitatiei, castigatorul licitatiei -adjudecatarul, este obligat sa vireze in contul organului de executare pretul bunurilor licitate si adjudecate, mai putin taxa de participare la licitatie. Daca, adjudecatarul nu achita pretul se va organiza o noua licitatie, toate cheltuielile fiind suportate de adjudecatarul care nu a achitat pretul.

Daca obiectul licitatiei il constituie un bun imobil, castigatorul licitatiei poate solicita plata pretului in cel mult 12 rate lunare, cu un avans de minim 50% din pretul de adjudecare, in acest timp imobilul nu poate fi instrainat.

Dupa plata in intregime a pretului sau a avansului ,in cazul platii in rate ,se intocmeste un proces-verbal de adjudecare care constituie titlu de proprietate pentru imobilul transmis, pe baza caruia se va face inscrierea in Cartea funciara.

Pe langa elementele obligatorii de identificare a organului de executare si a cumparatorului, procesul - verbal de adjudecare va mai cuprinde urmatoarele:

-        pretul la care s-a adjudecat bunul si taxa pe valoarea adaugata daca
este cazul;

-        modalitatea de plata a diferentei de pret, daca plata s-a facut in rate;
datele de identificare a bunului ;

-        mentiunea ca documentul constituie titlu de proprietate si ca poate fi
inscris in Cartea funciara;

semnatura executorului bugetar ,stampila organului de executare; semnatura cumparatorului sau a reprezentantului legal;

Vanzarea la licitatie publica a bunurilor mobile, se consfinteste ,dupa plata pretului, tot prin incheierea unui proces-verbal de adjudecare, dupa modelul de mai sus, cu mentiunile corespunzatoare caracteristicilor bunurilor mobile.

Bunurile sechestrate se restituie debitorului daca, dupa parcurgerea tuturor fazelor procesului de valorificare prin licitatie publica, acestea nu au fost vandute.

5.7. Eliberarea si distribuirea sumelor realizate prin procedura de executare silita.

in cazul in care executarea se efectueaza numai de catre creditorul obligatiei bugetare-administratiile publice locale, suma de bani realizata se elibereaza acestuia pana la acoperirea integrala a drepturilor sale. De mentionat ca, la creanta bugetara care formeaza obiectul titlului executoriu, se adauga si o creanta accesorie formata din cheltuieli de executare, care se stabilesc de organul de executare, printr-un proces-verbal, pe baza dovezilor privind cheltuielile de executare. Pe acelasi proces-verbal, se vor calcula si dobanzile de intarziere acordate prin titlu executoriu dar al caror cuantum nu este stabilit prin titlu (de exemplu, prin titlu se acorda dobanzi de intarziere in continuare, in procentul legal, pana executarea integrala a creantei bugetare). Procesul-verbal, semnat de conducatorul organului de executare, constituie titlul executoriu pentru cheltuielile de executare si pentru dobanzile de intarziere calculate de organul de executare in conditiile aratate.

Creantele bugetare inscrise in titlul executoriu se sting cu sumele incasate prin executare silita, in ordinea vechimii, mai intai creanta principala si apoi accesoriile acestora.

in cazul in care suma realizata prin executare silita este mai mare decat creanta bugetara, la care se adauga cheltuielile de executare, diferenta va fi compensata cu alte obligatii bugetare scadente ale debitorului, sau la cerere, se restituie acestora.

Cand executarea silita a fost pornita de mai multi creditori, sau cand, pana la eliberarea sumei rezultate din executarea silita au depus si alti creditori titlurile lor, organele de executare vor distribui suma realizata intre creditorii indreptatiti.

in acest caz, existand un concurs intre mai multi creditori, sumele realizate din executare se distribuie intre acestia potrivit ordinii de preferinta prevazute de procedura speciala.

Ordinea de preferinta este urmatoarea:

- creantele reprezentand cheltuielile de orice fel, facute cu urmarirea si
conservarea bunurilor;

creantele reprezentand salarii, pensii sumele cuvenite somerilor, ajutoare pentru ingrijirea si intretinerea copiilor, pentru maternitate, pentru incapacitate temporara de munca, pentru prevenirea imbolnavirilor, refacerea sanatatii, ajutoare de deces;

-        creantele rezultand din obligatii de intretinere, alocatii pentru copii
sau de plata a altor sume destinate asigurarii mijloacelor de existenta;

-        creante bugetare provenind din impozite, taxe, contributii, si alte sume
datorate conform legii, bugetului local (sau de stat);

-        creantele rezultate din imprumuturi acordate de stat;

-        creantele reprezentand despagubiri pentru repararea pagubelor
pricinuite proprietatii publice prin fapte ilicite;

creantele rezultate din imprumuturi bancare, livrari produse, prestari servicii, executari lucrari, chirii sau arenzi;

-        creante reprezentand amenzi cuvenite bugetului local sau de stat;

-        alte creante.

Pentru plata creantelor care au aceiasi ordine de preferinta, daca legea nu prevede altfel suma realizata din executare se repartizeaza, intre creditori, proportional cu creanta fiecaruia.

Creditorii bugetari care au un privilegiu si care indeplinesc conditia de publicitate sau posesie a unui bun mobil, au prioritate la distribuirea sumei rezultate din vanzare, fata de alti creditori.

in cazul vanzarii bunurilor grevate printr-un drept de gaj, ipoteca, organul de executare este obligat sa instiinteze din oficiu pe creditorii in favoarea carora au fost conservate aceste sarcini pentru a participa la distribuirea pretului.

Creditorii care nu au participat la executarea silita pot depune titlurile lor in vederea participarii la distribuirea sumelor realizate prin executare silita numai pana la data intocmirii de catre organul de executare a procesului-verbal privind eliberarea sau distribuirea acestor sume.

Eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executarea silita se efectueaza numai dupa 15 zile de la data depunerii sumei, cu instiintarea partilor si a creditorilor care si-au depus titlurile, ocazie cu care executorul

bugetar va intocmi de indata un proces verbal care va fi semnat de toti cei prezenti la aceasta.

Cel nemultumit de modul in care se face eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executarea silita poate cere executorului bugetar sa consemneze in procesul-verbal obiectiile sale.

Dupa intocmirea procesului-verbal de eliberare sau distribuire a sumelor rezultate din executarea silita, nici un creditor nu mai este in drept sa ceara sa participe la distribuirea sau eliberarea acestora.

5.8.Contestatia la executarea silita.

Ca si in dreptul comun, contestatia la executare este mijlocul procedural prin care partile sau tertele persoane vatamate prin executare se pot plange instantei competente, in scopul de a obtine anularea actelor pe care le contesta.

Contestatia la executarea silita nu trebuie confundata cu contestatia in anulare, reglementata de procedura civila, care este calea de atac extraordinara prin care se obtine, in anumite conditii, anularea unei hotarari judecatoresti.

Subiectul activ al contestatiei poate fi:

-        debitorul urmarit;

-        creditorul care participa la executare ori si-a depus titlurile in vederea
eliberarii si distribuirii sumelor realizate prin executare silita;

-        tertul poprit in cazul executarii prin poprire;

-        tertul vatamat printr-o masura gresita sau ilegala de executare.

Obiectul contestatiei la executare-conform procedurii speciale, contestatia poate fi indreptata:

-        impotriva intregii executari silite;

-        impotriva fiecarui act de executare silita efectuat de organele de
executare;

-        impotriva refuzului organului de executare de a indeplini un act de
executare in conditiile legi.

in aceste cazuri, se contesta executarea propriu-zisa cerandu-se anularea actelor de executare, refacerea lor, sau chiar anularea intregii executari.

Contestatia la executarea propriu-zisa poate avea ca temei vicii ale actelor de executare, nerespectarea termenelor obligatorii, necomunicarea somatiei, urmarirea unor bunuri care apartin altor persoane, nerespectarea ordinii de distribuire a sumelor realizate din realizare, prescriptia dreptului de a cere executare silita, stingerea obligatiei prin plata sau orice alta modalitate legala, etc.

Contestatia se poate indrepta impotriva titlului executoriu in temeiul caruia a fost pornita executarea numai in conditiile prevazute de procedura speciala si anume:

daca acest titlu nu este hotarare data de o instanta judecatoreasca;

- daca pentru contestarea titlului nu exista o procedura care sa prevada
posibilitatea ca o instanta sa se pronunte asupra acesteia.

Deci, in toate cazurile in care legea deschide celui interesat o cale speciala de atac, cu acces in instante judecatoresti, contestatia impotriva titlului executoriu este inadmisibila.

In consecinta, nu se va putea introduce contestatie impotriva titlurilor de creanta bugetara, devenite titluri executorii, in masura in care acestea cad sub incidenta unei proceduri legale prin care puteau fi contestate.

impotriva acestor titluri nu se pot face aparari pe fond pe calea contestatiei la executare. Modificarea sau anularea lor poate fi obtinuta numai prin procedura jurisdictionala speciala prevazuta de lege, nu pe calea contestatiei la executare.

Contestatia impotriva titlului executoriu va fi facuta doar impotriva titlurilor emise de insesi organele de executare in cursul procedurii -de exemplu procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, impotriva procesului-verbal prin care organul de executare calculeaza dobanzi de intarziere sau alte sume care nu erau stabilite in cuantum cifric determinat, impotriva procesului-verbal de licitatie, etc.

Termenul de introducere a contestatiei este de 15 zile de la data la care subiectul activ al contestatiei a luat cunostinta despre executarea silita, dupa cum urmeaza:

- contestatorul a luat la cunostinta de executarea ori de actul de
executare pe care le contesta;

contestatorul a luat la cunostinta de refuzul organului de executare de a indeplini un act de executare;

cel interesat a luat la cunostinta de eliberarea sau distribuirea sumelor pe care contesta;

- terta persoana care pretinde ca are un drept de prioritate sau un alt
drept real asupra bunului urmarit, de la data efectuarii executarii.

Ne introducerea contestatiei in termen legal nu o impiedeca pe o terta persoana sa isi realizeze dreptul pe calea unei cereri separate, potrivit dreptului comun.

Persoanele juridice, pot face contestatie la executarea silita cu conditia depunerii unei cautiuni de 20% din cuantumul sumei datorate, dovada platii acestei cautiuni insotind in mod obligatoriu contestatia, care fara de aceasta nu va putea fi inregistrata.

Daca admite contestatia la executare, instanta poate dispune, dupa caz, anularea actului de executare, anularea sau incetarea executarii insesi, anularea sau lamurirea titlului executoriu, efectuarea actului de executare a carui indeplinire a fost refuzata.

in cazul anularii actului de executare contestat, incetarii executarii, instanta poate dispune prin aceiasi hotarare sa i se restituie celui indreptatit suma ce i se cuvine din valorificarea bunurilor sau din retinerile prin poprire.

Daca instanta hotaraste respingerea contestatiei, contestatorul poate fi obligat, la cererea organului de executare, la despagubiri pentru pagubele cauzate prin intarzierea executarii, iar daca contestatia a fost facuta cu rea credinta, va fi obligat si la plata unei amenzi de la 500.000 lei la 10.000.000 lei.

5.9.Prescriptia dreptului de a cere executare silita.

Dreptul de executare silita a creantelor bugetare, inclusiv a impozitelor si taxelor locale, se stinge daca nu a fost exercitata in termenele de prescriptie prevazute de procedura speciala.

Termenele de prescriptie a dreptului de a cere executare silita privind o creanta bugetara incep la data cand, potrivit legii, se naste acest drept.

Prescriptia dreptului la executare silita nu se confunda cu prescriptia dreptului de stabilire a obligatiilor prin titlul de creanta bugetara. Sunt prescriptii deosebite.

Prin indeplinirea termenului de prescriptie a dreptului de stabilire a obligatiei bugetare se stinge dreptul autoritatii publice de constitui titlul de creanta, care este si titlu executoriu, cata vreme prescriptia dreptului la executare silita stinge dreptul de a pune in executare un titlu executoriu existent.

Potrivit procedurii speciale, dreptul de a cere executarea silita a creantelor bugetare locale se prescrie astfel:

- in termen de 5 ani de la data nasterii dreptului de a cere executare
silita pentru creantele bugetare provenite din impozite, taxe, alte
contributii, precum si accesoriile acestora;

in termen de 5 ani de la data nasterii dreptului de a cere executare silita in cazul creantelor bugetare provenind din amenzi.

in ceea ce priveste data nasterii dreptului de a cere executare silita, trebuie retinut ca aceasta este data la care titlul de creanta bugetara a devenit executoriu, potrivit legii.

Astfel, daca titlul de creanta s-a constituit anterior scadentei de plata a obligatiei, acesta devine executoriu la data expirarii termenului legal de plata.

Daca titlul s-a constituit ulterior scadentei legale a obligatiei, printr-un document de constatare sau verificare, titlul de creanta astfel constituit devine executoriu prin expirarea termenului de plata-15 zile de la data semnarii sau comunicarii acestuia.

Daca titlul este o hotarare judecatoreasca, data nasterii dreptului de a cere executare silita este data la care hotararea a ramas definitiva.

in cazul in care debitorul este obligat la plati succesive, curge o prescriptie separata pentru fiecare obligatie.

Termenul de prescriptie este intrerupt in urmatoarele cazuri:

-        in cazurile si in conditiile stabilite de lege pentru intreruperea
termenului de prescriptie a dreptului de actiune;

-        pe data indeplinirii de catre debitor, inainte de inceperea executarii
silite sau in cursul acesteia, a unui act voluntar de executare a
obligatiei prevazute in titlul executoriu ori a recunoasterii in orice alt
mod al datoriei;

-        pe data indeplinirii in cursul executarii silite a unui act de executare
silita;

-        pe data intocmirii si aprobarii actului de constatare a insolvabilitatii
debitorului.

Suspendarea termenelor de prescriptie, au loc cand:

- in cazul suspendarii dreptului la actiune;

-        cand suspendarea este prevazuta de lege prin hotarare judecatoreasca;

-        pe perioada respectarii amanarii sau esalonarii platii obligatiei
bugetare acordate ca urmare a inlesnirilor la plata aprobate de organul
competent;

pe timpul cand debitorul se sustrage cu rea-credinta de la executare.

Sumele achitate de debitor in contul obligatiilor bugetare locale, dupa indeplinirea termenului de prescriptie, nu se restituie.

Dreptul contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea sumelor privind obligatii bugetare locale, se prescrie in termen de 5 ani de la data incheierii anului financiar in care a luat nastere dreptul la compensare sau restituire.

CONCLUZII

Aparitia finantelor publice se datoreaza unor necesitati si cauze obiectiv determinate, functia lor principala fiind aceea de a procura resursele financiare de care are nevoie statul sau comunitatile locale pentru a-si exercita atributiile si pe aceasta cale de a interveni eficient in economie si societate in general.

Politica fiscal - bugetara de dupa 1989 a adus numeroase obiective in reforma fiscala din Romania. in cadrul procesului de reforma economico - sociala a tarii noastre un rol major il au parghiile financiar -fiscale.

De indeplinirea in bune conditii a functiilor finantelor publice, de felul in care acestea reusesc sa asigure resursele si sa le administreze in mod corect pentru dezvoltarea economico - sociala, depinde in mare masura succesul reformei la nivel national.

Prin introducerea noului Cod fiscal in politica fiscala a Romaniei, apreciez ca s-a urmarit alinierea la practicile fiscale din tarile dezvoltate.

BIBLIOGRAFIE

1. Finantele publice ale Romaniei -Gabriela Anghelache, Pavel Belean

Editura economica, 2003

2. Legea nr. 571/2003, privind Codul fiscal

3. H.G.R. nr. 44/2004, pentru aprobarea Normelor metodologice de
aplicare a Legii 571/2003, privind Codul Fiscal

4.         O.G. nr. 92/2003, privind finantele publice locale

5.         O.U.G. nr. 45/2003, privind finantele publice locale, cu modificarile
si completarile ulterioare

6.         H.C.L.M. nr. 1/2005, privind stabilirea impozitelor si taxelor locale
pentru anul 2005

7.         H.C.L.M. nr. 57/2005, pentru modificarea H.C.L.M. nr.1/2005