Prevederile deontologice ale magistratilor

Prevederile deontologice ale magistratilor

1. Definirea deontologiei magistratilor

Impunerea teoriei separatiei puterilor in stat, in sec XVIII, a favorizat aparitia magistratilor. Atunci s-a dezvoltat conceptia moderna, potrivit careia activitatea jurisdictionala constituie o functie fundamental a statului, independent de celelalte, avand rolul de a impune suprematia legii prin solutionarea litigiilor deduse judecatii.

Deontologia magistratilor, sau in alti termeni, deontologia judiciara poate fi definita ca ansamblu de reguli care reglementeaza conduita magistratilor in calitatea lor de exponenti ai puterii judecatoresti.^[1]

Deontologia judiciara se refera la conduita magistratilor in relatiile in care acestia se angajeaza in virtutea functiei lor si anume: in relatiile dintre magistrati, in relatiile dintre magistrati si justitiabili, in relatiile dintre magistrati si ceilalti participanti la procesul judiciar (martori, avocati, experti etc.) in relatiile dintre magistrati si functionarii din celelalte institutii ale statului, in relatiile dintre magistrati si societatea civila.[2]

Principiile deontologice

A. Magistratul trebuie sa apere suprematia legii

Suprematia legii este principiul fundamantal al statului de drept. In calitatea lor de magistrati insarcinati cu atributii de asigurare a respectarii legii, procurorii au obligatia sa actioneze in limitele competentei stabilite de lege si sa vegheze ca in toate cazurile sa fie respectata si aplicata legea.

In acest scop, procurorii au obligatia:

Sa identifice normele de drept aplicabile cauzelor care intra sub incidenta actiunii Ministerului Public, sa le solutioneze sau, dupa caz, sa vegheze la solutionarea lor numai pe baza acestor norme de drept.

Sa cunoasca si sa aplice, in litera legii, normele pe baza carora se desfasoara procesele judiciare - urmarirea penala, procesele penale, civile, admnistrative, etc - la care participa, fiindu-le interzis sa aplice sau sa admita aplicarea altor proceduri decat cele prescrise de lege;
Sa se comporte in asa fel incat sa promoveze incredereaa cetatenilor in lege; procurorii trebuie sa evite orice conflict, de orice natura, cu legea;

Sa nu faca, in cursul solutionarii unei cauze, comentarii publice negative cu privire la continutul legii pe care o aplica; pentru magistratii Ministerului Public - ca pentru toti ceilalti magistrati - legea tarii este intotdeauna buna

B.     Magistratul trebuie sa apere independenta puterii judecatoresti

El are obligatia:

Sa nu se lase influentat de opinii, de cereri ori de interese partizane; in solutionarea cauzelor, procurorii, trebuie sa faca abstractive atat de protestele, oricat de virulente, cat si de laudele, de incurajarile exprimate in mass-media ori prin mijloacele de comunicare directa;

Sa nu permita nimanui sa ii influenteze activitatea si nici sa lase cineva sa creada ca se afla intr-o situatie privilegiata si ca il poate influenta;

Sa nu faca parte din partide politice si sa nu desfasoare activitati cu character politic.

Alta categorie, de natura sa ii influenteze activitate.

C.     Magistratul trebuie sa apere egalitatea cetatenilor in fata legii

Potrivit art 9 alin (2) din Codul Deontologic, magistratii au indatorirea de a proteja egalitatea cetatenilor in fata legii, asigurandu-le un tratament juridic nediscriminatoriu, de a respecta si apara demnitatea, integritatea fizica si morala a tuturor persoanelor care participa, in orice calitate, la procedurile judiciare.

D.    Magistratul trebuie sa apere respectarea prezumtiei de nevinovatie.

Prezumtia de nevinovatie este un drept fundamental al cetatenilor si o componenta esentiala a dreptului la un proces echitabil.

Prezumtia de nevinovatie constituie o puternica garantie pentru orice persoana ca, in lipsa probelor de vinovatie, ea nu va putea fi trasa la raspundere decat pe baza de probe care sa faca dovada existentei vinovatiei iar, pe de alta parte, organele judiciare au sarcina de a administra toate probele necesare pentru dovedirea vinovatiei celui supus urmaririi sau judecatii. Din continutul art.66 Cod de procedura penala se desprinde destul de clar ca, pana la dovedirea vinovatiei de catre organele de urmarire penala sau de catre instanta de judecata, invinuitul sau inculpatul este presupus nevinovat si nu este obligat sa-si dovedeasca nevinovatia

E. Magistratul trebuie sa promoveze proportionalitatea masurilor coercitive, privative sau restrictive de drepturi, pe care le ia in virtutea legii

F.      Magistratul trebuie sa promoveze celeritatea procedurilor pentru restabilirea cat mai grabnica a ordinii de drept incalcate

3. Valorile deontologice

A.     Independenta

Independenta se defineste ca fiind "situatia unei persoane care judeca lucrurile si actioneaza in mod independent, neinfluentata de altii."^[3] Independenta este privita ca "atribut al functiei care ii permite judecatorului sa actioneze in realitatea actului juridic si, mai ales, sa decida, doar in baza legii si a propriei constiinte, fara nici o subordonare sau influenta."

Legislatia internationala si declaratiile de principii confera in general un oarecare grad de independenta. Astfel, dispozitiile art 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului stipuleaza ca: "orice persoana are dreptul la judecata in mod echitabil, in mod public, intr-un termen rezonabil a cauzei sale de catre o instanta independenta si impartiala, instituita prin lege." De asemenea Principiile de la Bangalore cu privire la conduita judiciara (Haga 25-26 noiembrie 2002) acorda importanta deosebita independentei justitiei ca premise a statului de drept si garantie fundamental a judecatii drepte.

Independenta judecatoreasca trebuie sa fie asigurata la nivel constitutional sau legislativ precum si in practica de fiecare zi in fiecare stat.^[5] Independenta justitiei trebuie sa fie garantata de catre stat si prevazuta in Constitutie sau in legislatia nationala. Este datoria tuturor institutiilor, guvernamentale si a celorlalte, sa respecte si sa supravegheze independenta justitiei

B.     Impartialitatea

Impartialitatea este "calitatea de a fi impartial, nepartinire, obiectivitate". A fi impartial inseamna "a fi capabil de a face o apreciere justa si obiectiva."^[6]

In literatura juridica,^[7] impartialitatea in sistemul juridic se refera la starea de spirit sau atitudinea instantei in raport cu problemele si partile dintr-un anumit caz.

Intre impartialitate si independent, desi sunt valori separate si distincte, exista o stransa legatura care se consolideaza reciproc. Un judecator poate sa fie independent si sa nu fie impartial, insa un judecator care este independent nu poate fi si prin definitie impartial.^[8]

C.     Integritatea

Integritatea semnifica "insusirea de a fi integru; cinste; probitate, incoruptibilitate."^[9] Ca notiune specifica, integritatea a fost definita ca fiind "calitatea personala care ii permite magistratului sa se sustraga oricarui fel de influenta asupra procesului prin care el cauta, admite probe si delibereaza". Integritatea este vazuta ca o valoare fundamentala care presupune un comportament adecvat profesiei in exercitarea functiei si in afara ei atat prin prisma standardului intern al demnitatii profesiei, cat si prin raportare la standardul extern al increderii publice in actul de justitie.

Obligatia de integritate este prevazuta si in pct 1.2 din Principiile de baza ale independentei justitiei (Principiile ONU) art 3. Din Statutul Universal al judecatorilor, Principiul V pct 2 din Recomandare R (94) 12 a Consiliului Europei

4. Indatoririle generale ale magistratilor

Dintre prevederile acestei legi^[10] in ceea ce privesc drepturile si obligatiile specific magistratilor vom mentiona ca:

Judecatorii si procurorii nu pot sa faca parte din partide si formatiuni politice si nici sa desfasoare activitati cu caracter politic;

Judecatorii si procurorii nu isi pot exprima public opinia cu privire la procesele aflate in curs de desfasurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul;

Judecatorilor si procurorilor le este interzis:

a) sa desfasoare activitati comerciale, direct sau prin persoane interpuse;

b) sa desfasoare activitati de arbitraj in litigiile civile, comerciale sau de alta natura;

c) sa aiba calitatea de asociat sau de membru in organele de conducere, administrare sau control la societati civile, societati comerciale, inclusiv banci si alte institutii de credit, societati de asigurare ori financiare, companii nationale, societati nationale sau regii autonome;

d) sa aiba calitate de membru al unui grup de interes economic.

Judecatorii si procurorii sunt datori sa se abtina de la orice fapte de natura sa compromita demnitatea lor in profesie si in societate;

Judecatorii si procurorii raspund civil, disciplinar si penal, in conditiile legii;

Admiterea in magistratura a judecatorilor si procurorilor se face prin concurs, pe baza competentei profesionale, a aptitudinilor si a bunei reputatii, cu exceptiile expres prevazute de lege;

Inainte de a incepe sa-si exercite functia, judecatorii si procurorii depun urmatorul juramant: "Jur sa respect Constitutia si legile tarii, sa apar drepturile si libertatile fundamentale ale persoanei, sa-mi indeplinesc atributiile cu onoare, constiinta si fara partinire." La acest text se poate adauga si o formula religioasa, potrivit credintei persoanei care depune juramantul.

5. Reglementarile profesiei de magistrat potrivit legislatiei actuale din Romania.

Profesiunea de magistrat, precum si deontologia magistratilor, in Romania, sunt reglementate prin: Constitutie, Legea nr. 303/2004 privind statutul magistratilor, republicata, Legea nr.317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicata, Hotararea nr.328/24.08.2005 a Consiliului Superior al Magistraturii pentru aprobarea Codului deontologic al judecatorilor si procurorilor.

In prezent magistratura este organizata atat prin tratate international (Curtea Europeana a Drepturilor Omului, Curtea de Justitie a Uniunii Europene, etc), cat si prin legi nationale. O prima reglementare fundamentala privind judecatorii se gaseste in Constitutie^[11]:

judecatorii sunt independenti si se supun numai legii (art.124 alin.3);

judecatorii numiti de Presedintele Romaniei sunt inamovibili, in conditiile legii (art. 125 alin.1);

propunerile de numire, precum si promovarea, transferarea si sanctionarea judecatorilor sunt de competenta Consiliului Superior al Magistraturii, in conditiile legi sale organice (art.125 alin.2);

functia de judecator este incompatibila cu orice alta functie publica sau privata, cu exceptia functiilor didactice din invatamantul superior (art.125 alin.3);

judecatorii nu pot face parte din partide politice (art. art.40 alin.3).

Profesiunea de magistrat este reglementata de asemenea detaliat si in Legea nr.303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, republicata. Aceasta lege are 108 articole si este structurata dupa cum urmeaza:

TITLUL I - DISPOZITII GENERALE (contine 11 articole)

Capitolul I - Notiuni si principii (contine 4 articole)

Capitolul II - Incompatibilitati si interdictii (contine 7 articole)

TITLUL II - CARIERA JUDECATORILOR SI PROCURORILOR (contine 62

articole)

Capitolul I- Admiterea in magistratura si formarea profesionala initiala a judecatorilor si procurorilor (contine 9 articole)

Capitolul II - Judecatorii si procurorii stagiari (contine 10 articole)

Capitolul III - Numirea judecatorilor si procurorilor (contine 4 articole)

Capitolul IV - Formarea profesionala continua si evaluarea periodica a judecatorilor si procurorilor (contine 8 articole)

Capitolul V - Promovarea judecatorilor si procurorilor si numirea in functiile de conducere (contine 14 articole)

Sectiunea 1 - Promovarea la tribunale, curti de apel si la parchete (contine 5 articole)

Sectiunea 2 - Numirea in functiile de conducere din cadrul judecatoriilor, tribunalelor, curtilor de apel si parchetelor corespunzatoare (contine 4 articole)

Sectiunea 3 - Promovarea in functia de judecator la Inalta Curte de Casatie si Justitie si numirea in functiile de conducere din cadrul Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si Parchetului National Anticoruptie (contine 5 articole)

Capitolul VI- Delegarea, detasarea si transferul (contine 5 articole)

Capitolul VII - Suspendarea din functie si incetarea functiei de judecator si procuror (contine 5 articole)

Capitolul VIII - Magistratii asistenti ai Inaltei Curti de Casatie si Justitie (contine 7 articole)

TITLUL III - DREPTURILE SI INDATORIRILE JUDECATORILOR SI PROCURORILOR (contine 21 articole)

TITLUL IV - RASPUNDEREA JUDECATORILOR SI PROCURORILOR (contine 8 articole)

Capitolul I - Dispozitii generale (contine 4 articole)

Capitolul II - Raspunderea disciplinara a judecatorilor si procurorilor (contine 4 articole)

TITLUL V - DISPOZITII TRANZITORII SI FINALE (contine 6 articole)

O baza fundamentala a profesiunii de magistrat este instituirea unui organ unic care functioneaza la nivel central si anume Consiliul Superiror al Magistraturii. Constitutia Romaniei prevede in materie de lege organica, organizarea si functionarea Consiliului, precum si acordarea rolului de garant al independentei justiei.

Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independentei justitiei in Romania. Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), regandit fundamental prin revizuirea Constitutiei din 2003 formeaza, alaturi de instantele judecatoresti si Ministerul Public, autoritatile judecatoresti, astfel cum le numeste Constitutia Romaniei in Capitolul VI, Titlul III . Atributia esentiala a CSM este cea de garant al independentei justitiei, concept care este definit de Constitutia Romaniei la art. 126 paragraf 1 ("Justitia se realizeaza prin Inalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege")

Consiliul Superior al Magistraturii este alcatuit din 19 membri, dintre care 16 sunt alesi pentru un mandat de 6 ani, iar ceilalti sunt membri de drept, dupa cum urmeaza:

A) 9 judecatori si 5 procurori, alesi in adunarile generale ale magistratilor, care Compun cele doua sectii ale Consiliului, una pentru judecatori si una pentru Procurori;

B) 2 reprezentanti ai societatii civile, specialisti in domeniul dreptului, care se bucura de inalta reputatie profesionala si morala, alesi de Senat;

C) Ministrul justitiei, presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie si Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, care sunt membri de drept. Dintre reglementarile privind functionarea Consiliului Superior al Magistraturii, mentionam:

Consiliul Superior al Magistraturii functioneaza ca organ cu activitate permanenta.

Hotararile Consiliului Superior al Magistraturii se iau in plen sau in sectii, potrivit atributiilor ce revin acestora. Presedintele Romaniei prezideaza, fara drept de vot, lucrarile plenului Consiliului Superior al Magistraturii la care participa.

Ministrul justitiei, presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie si procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie nu au drept de vot, in situatiile in care sectiile indeplinesc rolul de instanta de judecata in domeniul raspunderii disciplinare.

Hotararile Consiliului Superior al Magistraturii, in plen si in sectii, se iau prin vot direct si secret si se motiveaza.

O alta reglementare a deontologiei magistratilor este Codul Deontologic al judecatorilor si procurorilor, aprobat prin Hotararea nr 328/24.08.2005 a Consiliului Superior al Magistraturii. Dispozitiile Codului sunt sistematizate in 8 capitole: Dispozitii generale, Independenta justitiei, Promovarea suprematiei legii, Impartialitatea judecatorilor si procurorilor, Exercitarea indatoririlor profesionale, Demnitatea si onoarea profesiei de judecator sau procuror, Activitati incompatibile calitatii de judecator sau procuror.