Conceptul de descentralizare

Conceptul de descentralizare

In acord cu strategia de reforma a administratiei publice agreata de Comisia Uniunii Europene, conceptul de descentralizare in Romania este definit prin intermediul a trei elemente majore:

- continuarea descentralizarii prin transferul de competente si responsabilitati administrative si financiare, de la nivelul autoritatilor administratiei publice centrale la nivelul autoritatilor locale;

- continuarea procesului de deconcentrare prin delegarea de responsabilitati in teritoriu in functie de necesitatile pe plan local, in cadrul aceleiasi structuri administrative (serviciile deconcentrate functioneaza in subordinea ministerului care le-a delegat responsabilitatea);

- transformarea serviciilor deconcentrate din teritoriu, in functie de necesitatile cetatenilor si pentru eficientizarea acestora, in servicii descentralizate in responsabilitatea autoritatilor locale.

Dupa responsabilitatile transferate, descentralizarea este impartita in trei categorii: politica, administrativa si fiscala.

Descentralizarea politica implica conferirea catre cetateni a unei puteri mai mari in procesul de luare a deciziilor, in particular acest lucru intamplandu-se prin derularea de procese democratice.

Dincolo de argumentele care sustin descentralizarea politica este de retinut urmatoarea afirmatie: deciziile luate cu o cat mai mare participare din partea cetatenilor vor fi mai bine fundamentate si mai relevante avand in vedere diferite interese care se manifesta la nivelul societatii decat acelea luate numai la nivelul autoritatilor politice nationale. Acest concept implica faptul ca alegerea reprezentantilor pe circumscriptii electorale prin vot permite cetatenilor sa-i cunoasca mai bine pe cei care ii reprezinta politic si in acelasi timp, permite alesilor sa cunoasca mai bine nevoile si aspiratiile celor care i-au ales.

Succesul descentralizarii politice, in general, depinde de o serie de componente cheie: reforme constitutionale sau statutare, existenta pluralismului politic, intarirea corpurilor legiuitoare si a unitatilor politice locale. Absenta unora dintre aceste aspecte poate conduce la "capturarea" sistemului electoral de elite locale care, apoi ar putea dezvolta si implementa politici si actiuni care sa-i favorizeze pe ei sau grupurile care ii sustin. De obicei, descentralizarea politica determina baza aparitiei si dezvoltarii unor numeroase sarcini administrative la nivelul sectorului public.

- Deconcentrarea reprezinta cea mai slaba forma de descentralizare care implica transferul de autoritate si responsabilitati de la nivelul ministerelor sau agentiilor la structurile din teritoriu care apartin de acestea.

- Devolutia[1] genereaza un grad de autonomie mai ridicat si implica transferul de responsabilitati de la nivelul guvernului central la niveluri de guvernare inferioare care au fost imputernicite prin prevederi constitutionale sau statutare.

- Delegarea[2] implica transferul de responsabilitati de la agentiile centrale la entitati semi-autonome operand independent sau semi-independent de guvern.

- Privatizarea este cateodata privita ca o forma de descentralizare (una proiectata in asa fel incat performante mai inalte privind eficienta stilului de piata pot fi generate prin grade sporite de autonomie si flexibilitate mai mare in luarea deciziilor) si implica transferul de responsabilitati de la guvern la entitati private. In cadrul privatizarii, responsabilitatile pot fi transferate chiar la furnizorii de servicii propriu-zisi.

In contextul actual al reformei administratiei publice, prioritare sunt considerate descentralizarea si desconcentrarea ca parti ale descentralizarii administrative, cu observatia ca descentralizarea este asimilata devolutiei si delegarii. In acelasi context, devolutia in cazul Romaniei nu implica si o eventuala autonomie teritorial-administrativa.

Descentralizarea fiscala se refera la marirea controlului autoritatilor locale asupra resurselor financiare, fie in termeni de repartizare a cheltuielilor fie a generarii de venituri. Multe din lucrarile de specialitate privind descentralizarea fiscala se concentreaza pe natura transferurilor inter-guvernamentale si pe diferentele privind capacitatea de generare a veniturilor diferitelor tipuri de autoritati. Un aspect primar in analiza descentralizarii fiscale este reprezentat de o echilibrare corespunzatoare intre autoritate si resursele financiare necesare exercitarii acelei autoritati.