REGLEMENTAREA GUVERNULUI POTRIVIT CONSTITUTIEI ROMANIEI DIN 1991, REVIZUITA SI REPUBLICATA

REGLEMENTAREA GUVERNULUI POTRIVIT CONSTITUTIEI ROMANIEI DIN 1991, REVIZUITA SI REPUBLICATA

&1. Fundamente constitutionale

Constitutia Romaniei consacra Guvernului in mod expres doua capitole ale titlului III, este vorba despre capitolul III intitulat "Guvernul " si capitolul IV, denumit "Raporturile Parlamentului cu Guvernul".

In ceea ce priveste statutul constitutional al Guvernului, acesta se regaseste concentrat in articolul 102 (1) care prevede ca "Guvernul, potrivit programului sau de guvernare acceptat de Parlament, asigura realizarea politicii interne si externe a tarii si exercita conducerea generala a administratiei publice".

Din acest text rezulta ca legiuitorul constituant a prevazut pentru Guvern un dublu rol[1]:

a) un rol politic[2], care consta in a asigura realizarea politicii interne si externe a tarii;

b) un rol administrativ, care se concretizeaza in exercitarea conducerii generale a administratiei publice.

Aceste doua dimensiuni ale statutului sau se realizeaza potrivit programului de guvernare care a fost acceptat de Parlament[3].

Referitor la modul de redactare a articolului 102, exista opinii conform carora sintagma Guvernul asigura realizarea politicii externe a tarii este vaga si se preteaza la interpretari in diferite sensuri . Ea poate insemna ca face politica externa, dar nu include, in mod cert, si competenta de a angaja statul, de a contracta in numele lui. De aceea, in opinia acestui autor, s-ar fi impus o mentiune expresa in Constitutie cu privire la capacitatea Guvernului de a reprezenta si angaja statul roman.[4] In ceea ce ne priveste, nu impartasim acest punct de vedere, dat fiind faptul ca o Constitutie nu trebuie confundata cu o lege obisnuita, nu trebuie sa reglementeze in detaliu statutul si atributiile unei autoritati, acest lucru realizandu-se prin legea organica a Guvernului.

Spre deosebire de institutia Presedintelui, pe care o regasim dezvoltata in capitolul II al titlului III, unde exista dispozitii cu privire la atributiile Presedintelui, in ceea ce priveste Guvernul, actuala Constitutie a Romaniei, ca si altele de altfel, nu procedeaza la realizarea unui tablou al atributiilor celui de-al doilea sef al executivului. Ea se rezuma doar sa precizeze rolul Guvernului, sub cele doua dimensiuni ale sale, politica si administrativa in acelasi timp si sa consacre cele mai importante forme de realizare a lui.

&2. Statutul Guvernului

Din coroborarea tuturor prevederilor constitutionale, rezulta urmatoarele dimensiuni ale statutului Guvernului, potrivit actualului sistem:

a) actuala Constitutie a achiesat la conceptia constitutionala occidentala contemporana, potrivit careia Guvernul este parlamentar prin origine si guvernamental prin functiune [5].

b) Constitutia actuala consacra un dublu rol pentru Guvern, politic si administrativ, care urmeaza a se realiza in conformitate cu programul de guvernare acceptat de Parlament.

c) Guvernul reprezinta, desi Constitutia nu-l califica in mod expres, un organ central al administratiei publice, cu o competenta materiala si teritoriala generala[6].

d) Guvernul reprezinta unul dintre cei doi sefi ai executivului nostru bicefal sau dualist.

Modul de reglementare a statutului celor doua autoritati determina concluzia ca toate atributiile cu caracter executiv care nu revin, potrivit Constitutiei, celuilalt sef al executivului, urmeaza sa intre in competenta materiala a Guvernului. Ca altfel spus, competenta materiala a Guvernului in materie executiva are caracter de regula, pe cand Presedintele va interveni, prin exceptie, doar in acele domenii pe care Constituantul i le rezerva expres.

e) Intre cei doi sefi ai executivului, Guvernul reprezinta organul colegial, pe cand Presedintele reprezinta autoritatea publica cu caracter unipersonal[7].

f) In exercitarea rolului care ii revine, Guvernul, in calitatea sa de conducator al administratiei publice, intra in urmatoarele tipuri de raporturi cu celelalte autoritati ale administratiei publice:

- raporturi de supraordonare, in calitate de organ ierarhic superior, fata de prefect, ministere si alte organe centrale subordonate lui;

- raporturi de colaborare si coordonare, fata de autoritatile centrale autonome;

- raporturi de tutela administrativa, fata de organele locale autonome, care functioneaza la nivelul unitatilor administrativ-teritoriale in baza principiilor constitutionale ale autonomiei, descentralizarii si deconcentrarii serviciilor publice.

g) In indeplinirea rolului sau, rezervat de articolul 102 (1), Guvernul are obligatia constitutionala de a coopera cu organismele sociale interesate, in conformitate cu alineatul al doilea al articolului 102.

In cadrul acestor organisme sociale interesate urmeaza sa includem patronatele, sindicatele, biserica, partidele politice, diferite organisme si organizatii de tineret, etc.

h) In afara rolului sau politic si administrativ, Guvernul mai indeplineste, in subsidiar, si o anumita functie normativa, care se poate concretiza, dupa cum urmeaza:

- el dispune, in baza articolului 74 din Constitutie, de initiativa legislativa;

- in baza articolului 108 (2), el adopta, in executarea legilor, hotarari, care, dupa cum rezulta din prevederile constitutionale, trebuie sa aiba caracter praeter legem si secundum legem. Hotararile de Guvern au rolul de a pune in executare legea.

- in baza articolului 115, intitulat delegarea legislativa, Guvernul este imputernicit sa adopte ordonante de Guvern, a caror misiune este sa inlocuiasca legea.

Aceasta imputernicire Guvernul o primeste fie de la Parlament, printr-o lege de abilitare, fie i-a fost recunoscuta de Constituant insusi, care a prevazut ca, in situatii extraordinare, Guvernul sa poata emite ordonante de urgenta.

g) In concluzie, apreciem ca Guvernul, potrivit actualei noastre Constitutii, poate fi definit ca fiind acel organ de stat central, care, in baza rolului sau politic si administrativ si prin cooperarea cu toate organismele sociale interesate, are misiunea de a asigura realizarea politicii statului si de a conduce intreaga administratie publica, aflat sub controlul direct al Parlamentului[8].