SERVICIILE PUBLICE CENTRALE DIN ROMANIA

SERVICIILE PUBLICE CENTRALE DIN ROMANIA

Consideratii generale cu privire la serviciile publice centrale de stat

Administratia publica reprezinta sistemul in care se desfasoara activitatea de organizare a executarii si de executie concreta a legii. Aceasta activitate se realizeaza de catre autoritatile administrative centrale sau locale, putand avea caracter:

de dispozitie - reglementari elaborate si emise pe baza de lege si in interesul executiei legii;

de prestatie servicii publice de interes general sau local.

Avand in vedere faptul ca nevoile si cerintele societatii in general sau ale fiecarui cetatean in parte sufera modificari frecvente in timp si spatiu, administratia publica trebuie sa aiba un caracter dinamic, sa se adapteze la aceste realitati, fapt pentru care isi creeaza si organizeaza structuri care sa raspunda acestor cerinte si nevoi reclamate de societate. Aceste cerinte si nevoi pot fi:

generale - la nivelul intregii comunitati organizate de catre stat (aparare, ordine publica, educatie, sanatate);

specifice - la nivelul colectivitatilor din judete, orase sau comune (alimentare cu apa, gaze, lumina, energie termica, salubrizare).

Autoritatile administrative au menirea de a transpune in practica prevederile legii, executand-o sau organizand executarea acesteia. In acest scop, ele dispun de resurse (financiare, materiale, umane) si de competente atribuite corespunzator sarcinilor ce revin fiecareia.

Varietatea si complexitatea acestor sarcini, precum si nevoia sporita de eficientizare a activitatilor administrative au impus structurarea sistemului administratiei publice pe mai multe paliere carora li s-au atribuit nivele de competenta si, implicit, de decizie adecvate. Datorita mobilitatii in timp si spatiu a cerintelor si nevoilor societatii, colectivitatilor si cetatenilor, evolutia autoritatilor administrative este continua, atat in organizare, cat si in activitate. Pe masura modificarii cerintelor si nevoilor, dorintelor si aspiratiilor, apar noi servicii, altele dispar, iar altele isi modifica parametrii de functionare.

In prezent, administratia publica din Romania este structurata pe doua mari niveluri:

administratia publica de stat, care poate presta servicii publice centrale sau teritoriale;

administratia publica locala

Serviciile publice cu caracter de stat sunt realizate si furnizate de administratia centrala si ele au existat in tarile romane inca inainte de organizarea guvernului ca organ de stat.

Regulamentele Organice din 1831 in Muntenia si 1832 in Moldova, contin atributiile unor inalti demnitari, de a transforma unele ranguri boieresti in functii de ministrii.

Unirea din 1859 sub Alexandru Ioan Cuza a dus la o noua transformare in organizarea administratiei prin organizarea a opt ministere: Interne, Finante, Justitie, Culte, Instructiune Publica, Afaceri Straine, Lucrari Publice, Razboi si Control. La acestea s-a adaugat in perioada cuprinsa intre 1859 si Marea Unire din 1918 aparitia Curtii de Conturi in locul Ministerului Controlului in 1984 si infiintarea Ministerului Domeniilor in 1883.

Constitutia din 1938 a instaurat dictatura regala, puterea executiva a regelui executandu-se prin ministrii (nu prin Guvern al carui rol a fost redus la zero), care raspundeau politic numai in fata regelui.

Anii 1940 - 1944 au reprezentat o noua perioada de schimbari semnificative in structura administratiei publice prin suspendarea Constitutiei si realizarea conducerii statului de catre presedintele Consiliului de Ministrii care avea puteri depline pentru a conduce statul, el fiind si cel care-i numea pe ministrii. Acestia erau raspunzatori de actele lor si puteau fi trimisi in judecata in fata Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

Dupa 1944 pana in 1989 a avut loc instaurarea treptata a dictaturii totalitare materializata in statul comunist condus de partidul unic. Perioada imediat urmatoare anului 1989 s-a caracterizat printr-un proces rapid de reorganizare si infiintare pe baze noi a organismelor indispensabile noului stat democratic. Era necesara infiintarea unor ministere al caror obiect de activitate trebuia urgent racordat la obiectivele cuprinse in Proclamatia de la 22 decembrie 1989. Astfel:

in data de 26 decembrie a fost numit primul-ministru;

in 27 decembrie a fost numit ministrul apararii nationale si s-a reorganizat Ministerul Apararii Nationale, prin trecerea in competenta sa a Departamentului Securitatii Statului si a unor structuri organizatorice ale Ministerului de Interne;

in 28 decembrie au fost numiti doi vice-prim ministrii si s-a infiintat Ministerul Economiei Nationale, Ministerul Agriculturii si Mediului Inconjurator, Ministerul Culturii;

pana la sfarsitul anului au mai fost infiintate si numiti ministrii pentru urmatoarele ministere si organisme: Ministerul Industriei, Economiei, Electronicii si Informatiei, Ministerul Invatamantului, Ministerul Sportului, Comisia Nationala pentru Statistica, Comisia Nationala pentru Standarde si Calitate.

2 Categorii de institutii prestatoare de servicii publice centrale

Institutiile publice centrale prestatoare de servicii publice centrale sunt:

Presedentia Romaniei prin administratia prezidentiala;

Guvernul prin aparatul de lucru al Guvernului;

Administratia centrala de specialitate prin intermediul ministerelor, autoritatilor subordonate ministerelor si autoritatilor autonome.

2.1 Presedentia Romaniei - Administratia Prezidentiala

Presedentia Romaniei este o institutie publica care functioneaza in baza Constitutiei, a Decretului Lege nr. 92/1990 si a Legii nr. 114 din 6 iulie 1994 si are ca scop asigurarea exercitarii de catre Presedintele Romaniei a prerogativelor care ii sunt stabilite prin Constitutie si prin legi. Prin institutia "Presedentia Romaniei" in sensul legii, intelegem serviciile publice aflate la dispozitia Presedintelui Romaniei, pentru indeplinirea atributiilor sale. Aceste servicii publice au rolul de a stabili relatii de colaborare cu autoritatile publice si de a primi sprijinul acestora in vederea infaptuirii prerogativelor si exercitarii competentelor care ii revin Presedintelui Romaniei. Aceste competente se refera, in conformitate cu actele urgente si/sau de importanta deosebita, la participarea la sedintele guvernului, incheierea de tratate internationale ce au fost in prealabil negociate de catre Guvern. Altfel spus, Presedintele Romaniei, ca sef al executivului, alaturi de primul-ministru, datorita regimului politic semiprezidential si a sistemului nostru constitutional care "consacra un executiv bicefal", este atat sef al puterii executive, cat si autoritate centrala a administratiei publice.

Presedintele Romaniei indeplineste urmatoarele roluri (art. 80, alin. 1 si 2 din Constitutia Romaniei):

reprezinta statul roman;

garanteaza independenta nationala, unitatea si integritatea teritoriala a tarii;

vegheaza la respectarea Constitutiei si la buna functionare a autoritatilor publice;

are functia de mediere intre puterile statului, precum si intre stat si societate.

Pentru exercitarea de catre Presedintele Romaniei a prerogativelor care ii sunt stabilite prin Constitutia Romaniei si alte legi, s-a organizat si functioneaza Administratia prezidentiala, care este o institutie publica cu personalitate juridica

Prin Administratie prezidentiala se inteleg serviciile publice aflate la dispozitia Presedintelui Romaniei, pentru indeplinirea atributiilor sale

Compartimentele si functiile din structura Administratiei prezidentiale, organizarea, functionarea si atributiile acestora se stabilesc prin Regulamentul de organizare si functionare a Administratiei prezidentiale, care se aproba de catre Presedintele Romaniei.

Personalul Administratiei prezidentiale este alcatuit din:

persoane detasate, la cererea Presedintelui Romaniei, din ministere si alte autoritati publice

persoane incadrate direct pe functiile sau posturile pe care urmeaza sa le indeplineasca.

Personalul poate fi incadrat numai pe baza increderii acordate de Presedintele Romaniei si cu conditia semnarii unui angajament de loialitate stabilit prin Regulamentul de organizare si functionare. Retragerea increderii are ca efect revocarea incadrarii, precum si incetarea detasarii, eliberarea sau destituirea din functie ori desfacerea contractului de munca, dupa caz.

Functiile de conducere specifice din cadrul Administratiei prezidentiale sunt urmatoarele:

consilier prezidential cu rang de ministru2;

consilier de stat cu rang de secretar de stat.

Numirea sau eliberarea din functie a consilierilor prezidentiali se face de catre Presedintele Romaniei.

Structura organizatorica a Administratiei prezidentiale se prezinta astfel:

A. Departamentul Politic este structura Administratiei prezidentiale menita sa sustina si sa promoveze actiuni si initiative de aplicare a Programului Presedintelui in domeniul politicii interne, in relatiile constitutionale ale Presedintelui Romaniei cu Parlamentul, Guvernul, societatea civila, organizatiile profesionale si non-guvernamentale, institutiile culturale si de cult religios, organizatiile de tineret si studenti.

B. Departamentul Relatii Internationale este compartimentul de specialitate din cadrul Administratiei Prezidentiale care sustine actiunile Presedintelui Romaniei in calitatea sa de reprezentant al statului roman in raporturile internationale, printr-o activitate de fundamentare, analiza si sinteza in materie de politica externa. DRI coordoneaza pregatirea si realizarea vizitelor oficiale ale Presedintelui Romaniei in strainatate, precum si a primirilor acordate de Presedintele Romaniei invitatilor straini.

C. Departamentul Strategii Economice si Sociale asigura servicii de specialitate Administratiei Prezidentiale in domeniile economic si social.

D. Departamentul Comunicare Publica (biroul de presa)

E. Departamentul Financiar si de Logistica

F. Departamentul Securitatii Nationale isi desfasoara activitatea in cadrul a sase compartimente: informare si analiza; legislatie militara; situatii de criza care impun masuri deosebite; integrarea euro-atlantica; politica militara; aparare, siguranta nationala si ordine publica.

G. Departamentul Constitutional Legislativ are atributii in urmatoarele domenii de activitate: promulgarea legilor; revizuirea Constitutiei din initiativa Presedintelui Romaniei; informarea Presedintelui Romaniei asupra desfasurarii procedurii legislative parlamentare; cererile de gratiere; numirea si revocarea sau eliberarea din functii publice; dizolvarea Parlamentului etc.

H. Cancelaria Ordinelor are ca atributii principale: evidenta documentelor; analiza documentelor; transmiterea documentelor;    arhivarea documentelor.

I. Compartimentul Protocol. Atributiile Compartimentului Protocol cuprind toate aspectele privind organizarea actiunilor care se desfasoara cu participarea directa sau in numele Presedintelui Romaniei. Respectarea normelor interne si internationale unanim acceptate in domeniu, pentru transpunerea in practica a programului Presedintelui Romaniei, impune urmatoarele directii de actiune

a) primiri la Presedintele Romaniei, organizarea vizitelor sefilor de state in tara noastra;

b) organizarea deplasarilor in tara si in strainatate;

c) organizarea actiunilor cu ceremonial;

d) activitate de secretariat.

J. Compartiment Personal - Organizare

2.2 Guvernul Romaniei

Guvernul Romaniei este autoritatea publica a puterii executive, care functioneaza in baza votului de incredere acordat de Parlament si care asigura realizarea politicii interne si externe a tarii si exercita conducerea generala a administratiei publice

Guvernul are rolul de a asigura functionarea echilibrata si dezvoltarea sistemului national economic si social, precum si racordarea acestuia la sistemul economic mondial in conditiile promovarii intereselor nationale. El este alcatuit din prim-ministru, ministrii si alti membrii ce functioneaza in baza Constitutiei, art. 101 - 104, a Legii nr. 37/1990, HG nr. 515/193, HG/ noiembrie 1996, HG/ noiembrie 1998. Tot in legea fundamentala sunt prevazute modalitati de investire, de constituire, raspunderile si atributiile care revin acestuia.

Guvernul exercita atat functii cu caracter administrativ, cat si functii cu caracter politic, dar nu putem stabili o distinctie clara intre acestea. Deosebit de important este, insa, faptul ca, potrivit articolului 101, alineatul 1 din Constitutia Romaniei, Guvernul "exercita conducerea generala a administratiei publice".

Pentru realizarea rolului si atributiilor ce revin din aceasta functie este organizat un aparat tehnic, de specialitate, subordonat direct primului-ministru, precum si organe de specialitate, altele decat ministerele, subordonat nemijlocit Guvernului si ai caror conducatori nu sunt membrii ai Guvernului. In conformitate cu Constitutia, art. 101, alineatul 3, Guvernul Romaniei, se compune din prim-ministru, ministrii si alti membri stabiliti prin lege organica.

Structura organizatorica a Guvernului este formata din:

a) Cancelaria Primului-Ministru, institutie publica cu personalitate juridica, in subordinea primului-ministru, condusa de seful cancelariei, cu rang de ministru, ajutat de un secretar de stat; seful Cancelariei Primului-Ministru are calitatea de ordonator principal de credite;

b) Secretariatul General al Guvernului, institutie publica cu personalitate juridica, in subordinea primului-ministru, condusa de un secretar general, inalt functionar public, numit, in conditiile legii, prin hotarare a Guvernului; secretarul general al Guvernului este ordonatorul principal de credite pentru aparatul de lucru al Guvernului, cu exceptia Cancelariei Primului-Ministru; in cadrul Secretariatului general al Guvernului isi desfasoara activitatea unul sau mai multi secretari de stat;

c) Departamentul pentru Relatia cu Parlamentul, structura cu personalitate juridica, finantata prin bugetul Secretariatului General al Guvernului, condusa de ministrul delegat pentru relatia cu Parlamentul, care are calitatea de ordonator tertiar de credite, ajutat de unul sau mai multi secretari de stat;

d) Aparatul de lucru al ministrului de stat pentru coordonarea activitatilor din domeniile culturii, invatamantului si integrarii europene, structura fara personalitate juridica, finantata prin bugetul Secretariatului General al Guvernului, condusa de ministrul de stat, care nu are calitatea de ordonator de credite;

e) Departamentul pentru Afaceri Europene, structura cu personalitate juridica finantata prin bugetul Secretariatului General al Guvernului, condusa de un secretar de stat, ajutat de 2 subsecretari de stat;

f) Departamentul de Control al Guvernului, structura fara personalitate juridica, preluata din cadrul Cancelariei Primului-Ministru, finantata prin bugetul Secretariatului General al Guvernului si condusa de un secretar de stat;

g) Departamentul pentru Relatii Interetnice, structura fara personalitate juridica, in subordinea primului-ministru si in coordonarea secretarului general al Guvernului, condusa de un secretar de stat, ajutat de 2 subsecretari de stat, sI finantata prin bugetul Secretariatului General al Guvernului;

h) alte departamente, organizate ca structuri cu sau fara personalitate juridica, in subordinea primului-ministru, conduse de secretari de stat sau asimilati ai acestora, a caror infiintare si/sau functionare se aproba prin hotarare a Guvernului.

Structura actualului Guvern, se prezinta dupa cum urmeaza:

Ministerul Afacerilor Externe

Ministerul Economiei si Finantelor

Ministerul Justitiei

Ministerul Apararii

Ministerul Internelor si Reformei Administrative

Ministerul Muncii, Familiei si Egalitatii de Sanse

Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale

Ministerul Transporturilor

Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului

Ministerul Culturii si Cultelor

Ministerul Sanatatii Publice

Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei

Ministerul Mediului si Dezvoltarii Durabile

Ministerul pentru IMM, Comert, Turism si Profesii Liberale

Ministerul Dezvoltarii, Lucrarilor Publice si Locuintelor

2.3 Administratia centrala de specialitate

Ministerele

Ministerele reprezinta o alta componenta a administratiei publice centrale, fiind institutii de specialitate ale acesteia, care sunt infiintate, organizate si conduse potrivit legii si care se subordoneaza Guvernului. Ministrii raspund pentru intreaga activitate a ministerului pe care il conduc in fata Guvernului, iar ca membrii ai Guvernului in fata Parlamentului. Altfel spus, fiecare functie de ministru implica o dubla responsabilitate raspunderea in fata puterii legislative, datorita investirii in functie de catre Parlament si raspundere in fata Guvernului, datorita rolului pe care-l are Guvernul in exercitarea administratiei publice pe intreg teritoriul tarii, in toate domeniile si sectoarele de activitate.

Ministerele conduc din punct de vedere administrativ, serviciile publice cuprinse in sfera de competenta, asigurand: legatura dintre politic si administrativ; organizarea si functionarea serviciilor publice ale ministerului; gestiunea financiara a fondurilor publice prin buget. Ministrii iau, deci, decizii operative in problemele din ramura de activitate pe care o reprezinta, propun adoptarea de masuri ce intra in atributia Guvernului, reprezinta ministerele in raporturile cu Guvernul, cu celelalte ministere si autoritati de stat din tara noastra sau din alte tari, dispun de fonduri banesti si mijloace materiale incredintate ministerului in conditiile legii.

Ministrii sunt ajutati in munca lor de secretari si subsecretari de stat si au ca organ consultativ colegiul ministerului, organ in care ministrii ocupa functia de presedinte.

Datorita faptului ca fiecare minister are atributii specifice date de propriul domeniu de activitate si structura organizatorica este diferita de la un minister la altul. Aceasta structura este prevazuta in actele de infiintare, organizare si functionare. Exista elemente comune ce se regasesc in structura organizatorica a fiecarui minister si anume:

departamente

directii generale;

directii

servicii

birouri

Aceste subdiviziuni pot fi impartite la randul lor in doua categorii subdiviziuni de specialitate si subdiviziuni functionale. In fapt, diferentele de structura dintre un minister si altul constau in numarul de elemente componente si in caracteristicile subdiviziunilor de specialitate. Subdiviziunile functionale se intalnesc in cadrul fiecarui minister, activitatea lor fiind in legatura cu toate sectoarele ministerului respectiv, in aceasta categorie intrand subdiviziuni ca: secretariat, personal, financiar, contabilitate.

Personalul ministerelor se compune din urmatoarele categorii:

personal de conducere;

personal de conducere de specialitate;

personal de executie administrativa;

personal de deservire.

Ministerele au atributii comune ce deriva din locul si rolul pe care acestea il au in sistemul autoritatilor administratiei publice centrale, ca autoritati subordonate nemijlocit Guvernului, care asigura realizarea programului sau de guvernare. Aceste atributii comune pot fi grupate in mai multe categorii:

atributii care privesc organizarea executarii legilor, hotararilor si ordonantelor Guvernului;

atributii care privesc activitatea economica si sociala;

atributii privind realizarea politicii externe;

atributii privind propria lor organizare si functionare.

Alte autoritati de specialitate ale administratiei centrale

Celelalte autoritati centrale ale administratiei publice se impart in doua categorii

autoritati subordonate Guvernului;

autoritati autonome.

Din prima categorie fac parte:

Autoritatile administrative autonome nu se subordoneaza Guvernului, ministerelor sau altor organe centrale. Ele se grupeaza in doua categorii:

Nominalizate in dispozitiile constitutionale cum sunt: Consiliul Suprem de Aparare a Tarii, Serviciul Roman de Informatii, Curtea de Conturi, Avocatul Poporului, Consiliul Legislativ, Curtea Constitutionala, Serviciile Publice de Radio si Televiziune.

Nenominalizate prin Constitutie, care se infiinteaza prin lege organica, cum sunt: Consiliul National al Cinematografiei, Consiliul National al Audiovizualului, Banca Nationala. Prin natura lor juridica si a activitatilor specifice pe care le realizeaza, sunt autoritati administrative si se afla in raporturi juridice cu puterea legislativa - Parlamentul si cu cea executiva - Guvernul.