ACTELE PRESEDINTELUI ROMANIEI

ACTELE PRESEDINTELUI ROMANIEI

&9. Forme de concretizare a activitatii presedintelui

Articolul 100 din Constitutie prevede ca Presedintele, in exercitarea atributiilor sale, emite decrete.

La o prima interpretare, s-ar putea desprinde concluzia ca toate atributiile Presedintelui se concretizeaza prin emiterea unor decrete, care, cum spune textul in continuare, se publica in Monitorul Oficial al Romaniei.

Desi legiuitorul constituant s-a exprimat generic, nu toate atributiile Presedintelui, ci doar anumite atributii ale acestuia, urmeaza sa fie exercitate prin emiterea de decrete.

Urmeaza sa stabilim ca atributiile presedintelui pot fi exercitate prin trei forme:

a) prin acte juridice - decrete;

b) prin acte politice - mesaje, declaratii, apeluri, cereri de incuviintare, sesizari etc.;

c) prin operatiuni administrative - acreditarea reprezentantilor diplomatici ai altor state, consultarea Guvernului, a Parlamentului, acestea fiind combinate, de multe ori, cu fapte materiale concrete, cum ar fi participarea la sedintele Guvernului, primirea scrisorilor de acreditare etc.

Rezulta ca atributiile Presedintelui urmeaza a se realiza in conformitate cu doua principii:

- unele vor imbraca forma unor decrete, forma pe care Constituantul o prescrie, fie expres, fie implicit[1].

- altele urmeaza a se realiza in forma pe care o decide Presedintele, care are deplina libertate in a hotari sub ce forma sa-si concretizeze o anumita atributie.

Aceasta deoarece Constitutia se margineste a stabili regula generala, fara a preciza cand "in indeplinirea atributiilor sale, Presedintele Republicii urmeaza sa recurga la calea decretelor si cand va utiliza alte forme de activitate"[2], ceea ce atrage concluzia ca, in functie de natura, de specificul atributiilor pe care le are de indeplinit, in unele cazuri va alege calea decretelor si in altele va recurge la alte forme de activitate.

Natura decretelor Presedintelui

In legatura cu aceasta problema, in doctrina contemporana au fost exprimate doua mari opinii.

Astfel, potrivit unei prime opinii[3], decretele Presedintelui au caracter individual.

Acestui caracter i se mai adauga si faptul ca nu pot avea caracter secret, Constitutia prevazand obligativitatea publicarii in Monitorul Oficial, sub sanctiunea inexistentei in cazul nepublicarii.

Intr-o alta opinie, decretele Presedintelui pot avea atat caracter normativ cat si caracter individual[4].

Argumentul adus de autorul citat, la a carui opinie ne raliem, au in vedere decretele privind luarea masurilor de respingere a unei agresiuni, cele prin care se instituie starea de asediu sau starea de urgenta, care au un caracter incontestabil normativ. Aceasta deoarece ele vizeaza categorii largi de subiecte, iar dispozitiile pe care le contin sunt de aplicatie repetata.

C) Regimul juridic al decretelor Presedintelui

Consideram ca regimul juridic al decretelor Presedintelui include urmatoarele dimensiuni[5]:

1) Sunt acte administrative, adica manifestari de vointa cu caracter unilateral, facute cu scopul de a aduce unele modificari in realitatea juridica existenta, in regim de putere publica. In literatura de specialitate se poarta discutii cu privire la caracterizarea, natura juridica si efectelor decretelor presedintelui emise in exercitarea unor atributii, cum ar fi acordarea gratierii individuale.[6] Autorul citat considera ca decretul prezidential privind gratierea individuala areo natura complexa, fiind, in egala masura. Act de drpet constitutional, pentru ca se emite in baza art. 94 lit. d) din Constitutie; act de drept administrativ, pentru ca emana de la o institutie publica de aceatsa natura si se contrasemneaza de primul ministru; act juridic de drept penal, deoarece modifica raporturile juridice dintre societate si condamnat, prin aceea ca nu mai executa total sau partial pedeapsa sau executa una mai usoara. In ceea ce ne priveste, consideram aceasta calificare exagerata, deoarece natura juridica a unui act juridic nu trebuie stabilita prin raport la efectele actului, sau la temeiul constitutional sau legal in baza caruia el se emite, ci prin raport la elementele sale de fond si de forma si la autoritatea de la care emana, in speta fiind vorba despre un act adminsitrativ care produce efecte juridice in plan penal.

2) Articolul 100 instituie contrasemnarea unora dintre decretele Presedintelui de catre primul ministru.

Atunci cand Presedintelui ii revin atributii stabilite printr-o lege organica sau ordinara, decretele emise in exercitarea lor nu vor fi supuse regulii contrasemnarii.

Contrasemnarea deriva, cum s-a aratat in literatura de specialitate[8], din lipsa de raspundere a Presedintelui in fata Parlamentului , spre deosebire de Guvern care raspunde politic numai in fata Parlamentului pentru intreaga sa activitate, iar fiecare membru al Guvernului, deci si primul ministru, raspunde politic solidar pentru activitatea Guvernului si a actelor sale.

Astfel, prin contrasemnare, se exercita un control indirect de catre Parlament asupra activitatii Presedintelui, iar primul ministru va raspunde inclusiv pentru decretele Presedintelui pe care le-a contrasemnat[10].

In absenta contrasemnarii impusa de Constitutie, decretul va fi lovit de nulitate absoluta.

3)Obligativitatea publicarii in Monitorul Oficial a decretului Presedintelui, in caz contrar intervenind cea mai drastica sanctiune, si anume inexistenta actului.

4)Decretele Presedintelui sunt supuse controlului de legalitate exercitat de instantele de contencios administrativ.

De vreme ce am admis ca decretele Presedintelui sunt acte administrative, rezulta ca ele urmeaza sa fie supuse controlului de legalitate exercitat de instantele de contencios administrativ, cu precizarea ca exista si unele decrete care urmeaza sa fie sustrase acestui control. De exemplu, cele prin care se concretizeaza raporturile constitutionale dintre Presedinte, pe de o parte si Guvern si Parlament, pe de alta parte.