SISTEMUL ADMINISTRATIEI PUBLICE: Presedintele, Guvernul, Primul - ministru al Romaniei

SISTEMUL ADMINISTRATIEI PUBLICE

1. Notiuni introductive. Administratia publica si organele administratiei publice

In doctrina administratia publica este definita ca "ansamblul activitatilor Presedintelui Romaniei, Guvernului, autoritatilor administrative autonome centrale, autoritatilor administrative autonome locale si, dupa caz, structurilor subordonate acestora prin care, in regim de putere publica, se aduc la indeplinire legile sau, in limitele legii, se presteaza servicii publice"[1].

Organele administratiei publice sunt acele institutii publice care infaptuiesc in concret activitatea puterii executive.

Trasaturi ale organelor administratiei publice:

- sunt organe de stat;

- se infiinteaza prin lege sau in baza legii;

- isi desfasoara activitatea pe baza si in vederea executarii legii;

- actele organelor administratiei publice, inclusiv cele cu caracter normativ sunt supuse controlului de legalitate la instanta judecatoreasca pe calea contenciosului administrativ;

- activitatea lor se realizeaza prin personal de specialitate care are calitatea de functionar public;

- activitatea se realizeaza atat in interesul statului sau unitatilor administrativ-teritoriale, cat si al particularilor.

Puterea executiva se exercita de catre

- Presedintele Romaniei;

- Guvern;

- ministere si alte organe de specialitate ale administratiei publice centrale;

- organele administratiei publice locale cu caracter autonom (consilii locale, judetene, primari si primarii);

- serviciile publice descentralizate ale ministerelor si celorlalte organe centrale ale administratiei publice;

- alte institutii publice autonome;

- regii autonome constituite la nivel national, companii nationale, societati comerciale cu participare a capitalului de stat;

- regii autonome si societati comerciale de interes si subordonare locala;

- prefecti, ca reprezentanti ai Guvernului in teritoriu;

- comisia judeteana consultativa.

Clasificarea organelor administratiei publice

Dupa modul de formare:

organe alese (consiliile locale, judetene, primarii etc.);

organe numite (Guvernul, prefectii etc.).

. Dupa natura lor:

- organe colegiale (Guvernul, consiliile locale si judetene, comisia judeteana consultativa);

- individuale sau unipersonale (Presedintele Romaniei, primul-ministru, prefectii, primarii etc.).

Dupa competenta lor teritoriala:

- centrale (Guvernul, ministerele, alte organe ale administratiei publice centrale, regii publice autonome de interes national, companii nationale etc.);

- organe locale (consiliile judetene, consiliile locale, prefectii, primarii, serviciile publice descentralizate ale ministerelor si alte organe ale administratiei publice cum sunt Directia judeteana de sanatate publica, Directiile Generale ale Finantelor Publice si Controlului Financiar de Stat, judetene si a municipiului Bucuresti, directiile agricole judetene, inspectoratele scolare judetene, inspectoratele judetene ale Ministerului de Interne, serviciile informatizate de evidenta persoanei s.a.).

4. Dupa competenta materiala:

- organe cu competenta generala (Guvernul, consiliile locale si judetene);

- organe cu competenta speciala (ministerele si serviciile publice descentralizate ale ministerelor si celorlalte organe ale administratiei publice centrale, regii autonome, societati comerciale s.a.).

Presedintele Romaniei

Art.80 din Constitutia Romaniei, intitulat "Rolul Presedintelui", nu face nici o referire cu privire la atributiile de natura executiva ale acestuia. Se consacra rolul acestuia de:

- reprezentare a statului roman;

- garant al independentei nationale, al unitatii si al integritatii teritoriale a tar

Se mai consacra atributiile presedintelui Romaniei de a veghea la respectarea Constitutiei si la buna functionare a autoritatilor publice, in care scop exercita functia de mediere intre puterile statului, precum si intre stat si societate.

Din aceste texte constitutionale ar rezulta ca Presedintele Romaniei se situeaza pe o pozitie distincta si separata de puterile statului, deoarece formula "functia de mediere intre puterile statului" nu lasa loc la interpretari.

Cu toate acestea Presedintele Romaniei exercita si importante atributii executive, dupa cum urmeaza:

- poate sa ia parte la sedintele Guvernului in care se dezbat probleme de interes national privind politica externa, apararea tarii, asigurarea ordinii publice si, la cererea primului - ministru, in alte situat Atunci cand participa la sedintele Guvernului prezideaza aceste sedinte (art.87 Constitutie);

- dupa consultarea Parlamentului, poate cere poporului sa-si exprime, prin referendum, vointa cu privire la probleme de interes national (art.90);

- incheie tratate internationale in numele Romaniei, negociate de Guvern; acrediteaza si recheama, la propunerea Guvernului, pe reprezentantii diplomatici ai Romaniei si aproba infiintarea, desfiintarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice (art.91 din Constitutie);

- este comandantul fortelor armate si presedintele Consiliului Suprem de Aparare a Tarii (C.S.A.T.). Armata este o componenta a puterii executive, ministrul apararii nationale fiind si membru al Guvernului, iar C.S.A.T. este mentionat in Constitutie la autoritati publice;

- dintre alte atributii prevazute de Constitutie mai mentionam doar pe cea prevazuta la art.94 lit.c - "numeste in functii publice, in conditiile prevazute de lege".

Guvernul Romaniei

Guvernul este un organ numit, colegial, cu competenta teritoriala centrala si competenta materiala generala:

1. Guvernul este organ numit. Potrivit art.102 din Constitutia Romaniei, Presedintele Romaniei, in urma consultarii partidelor care au majoritatea absoluta in Parlament, ori daca nu exista o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate in Parlament, desemneaza un candidat pentru functia de prim-ministru. Acest candidat trebuie ca, in decurs de 10 zile de la desemnare, sa ceara votul de incredere al Parlamentului asupra programului sau de guvernare, a intregii liste a membrilor Guvernului. Programul de guvernare si lista membrilor Guvernului se dezbat de Camera Deputatilor si Senat in sedinta comuna. Acordarea increderii se face cu votul majoritatii deputatilor si senatorilor.

2. Guvernul este un organ colegial. Art.101 alin.(3) din Constitutia Romaniei prevede ca Guvernul este alcatuit din prim-ministru, ministri si alti membri stabiliti prin lege organica.

Legea care reglementeaza organizarea si functionarea Guvernului Romaniei si a ministerelor este Legea nr.90/2001 si poarta chiar aceasta titulatura (privind organizarea si functionarea Guvernului Romaniei si a ministerelor). In aceasta lege la art.3 se reia prevederea constitutionala privind componenta, potrivit careia din primul-ministru, ministri si ceilalti membri ai Guvernului care nu sunt ministri. Astfel, mai pot fi membri ai Guvernului si persoane care au calitatea de ministri-delegati cu insarcinari speciale pe langa primul-ministru, prevazuti in lista Guvernului prezentata Parlamentului pentru acordarea votului de incredere.

3. Guvernul este un organ cu competenta teritoriala centrala si materiala generala. Potrivit Constitutiei (art.101), Guvernul asigura realizarea politicii interne si externe a tarii si exercita conducerea generala a administratiei publice. Legea nr.90/2001 prevede detaliat competenta si functiile Guvernului. Potrivit acestei legi, Guvernul are rolul de a asigura functionarea echilibrata si dezvoltarea sistemului national economic si social, precum si racordarea acestuia la sistemul economic mondial in conditiile promovarii intereselor nationale.

Pentru indeplinirea programului de guvernare, Guvernul indeplineste urmatoarele functii:

- functia de strategie - asigura elaborarea strategiei de punere in aplicare a programului de guvernare;

- functia de reglementare - asigura elaborarea cadrului normativ si institutional pentru realizarea obiectivelor strategice;

- functia de administrare a proprietatii statului. Guvernul administreaza proprietatea publica si privata a statului si gestioneaza serviciile pentru care statul este responsabil;

- functia de reprezentare - asigura reprezentarea pe plan intern si extern in numele statului roman;

- functia de autoritate de stat - asigura urmarirea si controlul aplicarii si respectarii reglementarilor in domeniul apararii, ordinii publice, sigurantei nationale, precum si in domeniile economic si social si al functionarii institutiilor si organismelor care isi desfasoara activitatea in subordinea sau sub autoritatea sa.

In realizarea functiilor sale, Guvernul indeplineste urmatoarele atributii:

- exercita conducerea generala a administratiei publice;

- initiaza proiecte de lege pe care le inainteaza spre adoptare Parlamentului;

- ca urmare a delegarii legislative, date prin lege speciala, emite ordonante, iar, potrivit Constitutiei, emite ordonante de urgenta;

- pentru organizarea executarii legilor emite hotarari;

- asigura executarea de catre organele administratiei publice a legilor si a celorlalte acte normative (in lege termenul folosit este de "autoritatile administratiei publice, termen incorect pentru ca, asa cum am aratat, autoritatile statului, ca termen, desemneaza puterile statului - legislativa, executiva si judecatoreasca);

- elaboreaza proiectele de lege ale bugetului de stat si ale bugetului asigurarilor sociale de stat;

- asigura realizarea politicii in domeniul social;

- asigura apararea ordinii de drept, a linistii cetateanului, a drepturilor si libertatilor cetateanului;

- aplica masurile adoptate pentru apararea tarii, organizeaza si inzestreaza fortele armate;

- asigura realizarea politicii externe, integrarea in structurile europene si internationale, negociaza tratate, acorduri, conventii care angajeaza statul roman; incheie conventii la nivel guvernamental;

- conduce si controleaza activitatea ministerelor si a celorlalte organe centrale;

- administreaza proprietatea publica si privata a statului.

Aparatul de lucru al Guvernului este alcatuit din:corpul de consilieri al primului-ministru; corpul de control al primului-ministru; aparatul tehnic al corpului de consilieri; cabinetul primului-ministru; cancelaria primului-ministru; compartimentul de probleme speciale; compartimentul de documente secrete; compartimentul de protocol al primului-ministru.

Din aparatul de lucru al Guvernului face parte si Secretariatul General al Guvernului.

Guvernul administreaza bunurile proprietate publica si privata a statului, destinate unor actiuni de reprezentare si Protocol ale Camerei Deputatilor, Senatului, Presedintelui Romaniei si Guvernului, prin Regia Autonoma "Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat" si Regia Autonoma "Locato", iar atributiile de minister de resort, fata de aceste regii, sunt exercitate de Secretariatul General al Guvernului.

Primul - ministru

Atributiile acestuia sunt reglementate de art.106 din Constitutie si art.13-19 din Legea nr.90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului si a ministerelor (M.Of. nr.164/02.04.2001).

Primul-ministru conduce Guvernul si coordoneaza activitatea membrilor acestuia. Reprezinta Guvernul in relatiile acestuia cu Parlamentul, Presedintele Romaniei, Curtea Suprema de Justitie, Curtea Constitutionala, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Ministerul Public, celelalte autoritati si institutii publice, partidele si aliantele politice, sindicatele, organizatiile neguvernamentale, si in relatiile internationale. Este si vicepresedinte al Consiliului Suprem de Aparare a Tarii si exercita atributiile ce deriva din aceasta calitate.

Numeste si elibereaza din functie pe:

- conducatorii organelor de specialitate din subordinea Guvernului, cu exceptia celor care sunt membri ai Guvernului;

- secretarul general si secretarii generali adjuncti ai Guvernului;

- personalul din cadrul aparatului de lucru al primului-ministru, secretarii de stat;

- numeste, prin decizie, pe subprefecti, la propunerea prefectului si a Ministerului Administratiei Publice.

Primul-ministru prezinta celor doua camere ale Parlamentului (Senatul si Camera Deputatilor), separat sau in plen, rapoarte cu privire la politica Guvernului si raspunde la interpelarile adresate de senatori si deputati, personal sau printr-un membru al Guvernului, desemnat de acesta, in functie de domeniul de activitate ce formeaza obiectul interpelar

In indeplinirea competentelor ce-i revin, primul-ministru emite decizii, in conditiile leg

Organizarea si functionarea ministerelor

Ministerele sunt organe de specialitate ale administratiei publice centrale care realizeaza politica guvernamentala in domeniile de activitate a acestora.

Ministerele sunt conduse de ministri, ajutati de secretarii de stat si secretarul general al ministerului. Ministerele au personalitate juridica.

Prin ordin al ministrului, se aproba infiintarea, respectiv desfiintarea serviciilor publice descentralizate ale ministerelor, obiectul lor de activitate, structura organizatorica, numarul si incadrarea personalului, criteriile de constituire a compartimentelor si functiile de conducere. Aceleasi reguli se aplica si in cazul organelor centrale de specialitate ale administratiei publice, cu mentiunea ca, in loc de ordin al ministrului, se aproba prin ordin al conducatorului organului administratiei publice centrale in cauza (director, presedinte, guvernator).

Conducatorii serviciilor publice descentralizate se numesc si se elibereaza din functie de catre ministru, cu avizul consultativ al prefectului judetului respectiv.

Ministrii indeplinesc in domeniul lor de activitate urmatoarele atributii:

- organizeaza, coordoneaza si controleaza aplicarea legilor si a celorlalte acte normative, in domeniul lor de activitate si cu respectarea autonomiei locale a institutiilor publice si a agentilor economici;

- initiaza proiecte de legi, ordonante si hotarari ale Guvernului pentru domeniul lor de activitate si avizeaza pe cele initiate de alte ministere care, prin obiectul de reglementare, pot sa aiba implicatii sau sa induca influente in domeniul lor de activitate. Avizul Ministerului Finantelor Publice este obligatoriu pentru proiectele care au influente financiare bugetare, iar avizul Ministerului Justitiei este obligatoriu pentru orice proiect de act normativ;

- intocmesc proiectul de buget al ministerului si se ocupa de proiectarea si realizarea investitiilor din sistemul ministerului;

- reprezinta interesele statului in diferite organisme internationale ce intereseaza domeniul lor de activitate s.a..

Pe langa ministri functioneaza ca organ consultativ colegiul ministerului.

Functia publica si functionarii publici

6.1. Functia publica

Una din cerintele administratiei publice este legalitatea, aceasta insemnand ca intreaga activitate a organelor administratiei publice trebuie sa se desfasoare pe baza legii, in executarea ei si in deplina conformitate cu aceasta.

Intreaga activitate a administratiei publice are ca scop satisfacerea intereselor generale, in deplin acord cu cele particulare.

Competenta organelor administratiei publice o constituie sfera actelor pe care le poate emite sau incheia, sfera delimitata de domeniul de activitate. Este comparabila cu capacitatea civila a persoanelor juridice, care este si ea limitata de principiul specialitatii capacitatii de folosinta. Se spune ca au sfera de atributii, sfera de competenta sau, simplu, - atributii-.

Functia publica este o notiune care cunoaste doua sensuri: sensul organic si sensul functional. Functia publica in sens organic desemneaza un ansamblu de agenti si mijloace pe care o persoana publica sau un agent privat, autorizat de o persoana publica le afecteaza realizarii unei necesitati de interes public (a se vedea Verginia Vedinas si Mariana Tipisca) [2].

Functia publica in sens functional evoca o activitate de interes general, realizata de administratie si are ca misiune satisfacerea unui interes general[3]. Apreciem ca definitia sensului functional trebuie completata in sensul ca satisfacerea interesului general trebuie sa se faca in deplin acord cu interesul particular. Negarea interesului particular specifica societatii totalitare si demagogic democrate, nu face altceva decat sa contrapuna statul societatii, membrilor acesteia, ceea ce ii confera caracterul totalitar.

Sediul materiei, atat pentru functia publica, cat si pentru functionarii publici, il constituie Legea nr.188 din 08.12.1999 privind Statutul functionarilor publici (M.Of. nr.600/08.12.1999). Potrivit acestei legi (art.3 alin.1), functia publica "reprezinta ansamblul atributiilor si responsabilitatilor stabilite de autoritatea sau institutia publica, in temeiul legii, in scopul realizarii competentelor sale". Este de remarcat, in contextul aratat mai sus privitor la interesele generale si cele particulare, ca legea o defineste prin raportare nu numai la atributiile, ci si la responsabilitatile stabilite. Legea este deficitara sub aspectul circumstantierii activitatii de stabilire a atributiilor si responsabilitatilor. Spune legea ca stabilirea se face de autoritatea sau institutia publica. Pentru cine face stabilirea? Pentru autoritatea sau institutia publica, ori pentru personalul propriu din care o parte are calitatea de functionar public, iar cealalta doar pe aceea de salariat? Definitia devine si mai nebuloasa prin alin.2 al aceluiasi articol care prevede ca "functiile publice sunt prevazute in anexa la prezenta lege". In anexa sunt nominalizate denumiri de functii de conducere din aparatul Parlamentului, Guvernului, ministerelor etc., dupa cum urmeaza: secretar general, secretar general adjunct, director general, director, director adjunct, dar si de executie ca: expert, consilier, consultant. Consider ca o astfel de definire este criticabila. Functia publica ar trebui definita prin sfera ei de competenta, asa cum s-a facut de autorii citati. Tot in doctrina mai este data o definitie mai succinta de prof.univ.dr. Emil Balan[4], dupa care "prin conceptul de functie publica (subl. n.s.) se intelege activitatea prestata de functionarii publici". In sensul definitiei date, autorul trimite si la M.T. Oroveanu .

Alti autori, ca Valentin I. Prisacaru[6], pun in evidenta un sens larg si un sens restrans al conceptului de functie publica. In sens larg (lato sensu), functia publica, zisa si functiunea statului, cuprinde totalitatea functiunilor statului prin care se realizeaza suveranitatea acestuia, fara a se face distinctia ca infaptuiesc sarcinile puterii legiuitoare, puterii executive sau celei judecatoresti. Pentru realizarea functiunilor statului se infiinteaza servicii publice corespunzatoare care, la randul lor, sunt dotate cu functii publice, adica cu atributii, puteri si competente specifice sarcinilor pe care acestea le realizeaza (.) . In sens restrans (stricto sensu), functia publica are in vedere numai functia publica executiva .

Tot Emil Balan mai arata ca functia publica este situatia juridica a persoanei fizice investite legal cu atributii in realizarea competentei unei autoritati sau institutii publice. Titularul unei astfel de functii este parte in doua categorii de raporturi juridice , avand urmatoarele pozitii:

a) subiect subordonat intr-un raport juridic de conformitate, de drept public, fata de organul care l-a investit; prerogativele functiei apar ca drepturi pentru organ si obligatii pentru titular;

b) subiect supraordonat intr-un raport de autoritate fata de terti[9].

Legea nr.188/1999 a fost modificata prin Legea nr.161/2003 (M.Of. nr.279/21.04.2003). definitia functiei publice a fost modificata, aceasta capatand acum un sens care este si in acord cu natura ei juridica si cu scopul propus. Astfel, ansamblul atributiilor si responsabilitatilor stabilite in temeiul legii au ca scop "realizarea prerogativelor de putere publica de catre administratia publica centrala si locala".

Principiile care stau la baza exercitarii functiei publice sunt: a) legalitate, impartialitate si obiectivitate; b) transparenta; c) eficienta si eficacitate; d) responsabilitate, in conformitate cu prevederile legale; e) orientare catre cetatean; f) stabilitate in exercitarea functiei publice; g) subordonare ierarhica.

Functiile publice se clasifica astfel:

a)      functii publice generale si functii publice specifice;

b) functii publice din clasa I-a, functii publice din clasa a II-a si functii publice din clasa a III-a.

Functiile publice generale reprezinta ansamblul atributiilor si responsabilitatilor cu caracter general si comun tuturor autoritatilor si institutiilor publice, in vederea realizarii competentelor lor generale. Functiile publice specifice sunt definite tot ca un ansamblu de atributii si responsabilitati, dar care au caracter specific autoritatilor sau institutiilor publice pentru realizarea competentelor lor specifice.

De asemenea, dupa nivelul studiilor, functiile publice sunt: de clasa I, la care se cer studii superioare de lunga durata finalizate cu diploma de licenta sau echivalenta; de clasa a II-a - studii superioare de scurta durata absolvite cu diploma, si de clasa a III-a - studii medii liceale absolvite cu diploma.

Functionar public, potrivit legii[10], este persoana numita intr-o functie publica. Totalitatea functionarilor publici din autoritatile publice constituie corpul functionarilor publici.

Pentru crearea si dezvoltarea unui corp profesionist de functionari publici s-a infiintat in subordinea Guvernului, Agentia Nationala a Functionarilor Publici.

Functionarii publici, care isi desfasoara activitatea in cadrul urmatoarelor servicii publice, pot sa beneficieze de statute speciale: a) in structurile de specialitate ale Parlamentului; b) in structurile de specialitate ale Administratiei Prezidentiale; c) in structurile de specialitate ale Consiliului Legislativ; d) in serviciile diplomatice si consulare; e) la autoritatea vamala; f) in politie si alte structuri ale Ministerului de Interne; g) alte servicii publice stabilite prin lege.

Prevederile Legii functionarilor publici nu se aplica: a) personalului salariat din aparatul propriu al autoritatilor si institutiilor publice care desfasoara activitati de secretariat, administrativ, protocol, gospodaresc, intretinere-reparatii si de deservire, precum si altor categorii de personal care nu exercita prerogative de putere publica; b) personalului salariat incadrat, pe baza increderii personale, la cabinetul demnitarului; c) corpului magistratilor; d) cadrelor didactice; e) persoanelor numite in functie de demnitate publica.

Functionarii publici, dupa nivelul atributiilor titularului functiei publice, se impart in:

- inalti functionari publici;

- functionari publici de conducere;

- functionari publici de executie.

Functionarii publici numiti in functiile publice din clasa a II-a si a III-a pot ocupa numai functii de executie.

Categoria inaltilor functionari publici cuprinde persoane numite in urmatoarele functii publice: secretar general sau secretar general adjunct al Guvernului; consilier de stat, secretar general si secretar general adjunct in minister sau alt organ central de specialitate al administratiei publice centrale; prefect, subprefect; secretar general al prefecturii, al judetului si al municipiului Bucuresti; director general in minister sau alte organe centrale ale administratiei publice centrale.

Categoria functionarilor publici de conducere cuprinde: secretarul general de municipiu sau sector al municipiului Bucuresti; director general adjunct, director si director adjunct la ministere sau organe de specialitate ale administratiei publice centrale; directori executivi si directori executivi adjuncti ai serviciilor publice descentralizate; sefi de serviciu; sefi de birou.

Functionarii publici de executie din clasa I sunt persoanele numite in functii publice: de expert, consilier, inspector, consilier juridic, auditor; din clasa a II-a sunt persoanele numite in functia de referent de specialitate, iar din clasa a III-a pe functia publica de referent.

Functiile de executie sunt structurate pe grade profesionale: a) superior, ca nivel maxim; b) principal; c) asistent; d) debutant.

Functionarii publici mai pot fi definitivi sau debutanti.

Administratia publica locala. Organizare si functionare

Administratia publica locala functioneaza si se organizeaza in temeiul principiilor autonomiei locale, descentralizarii serviciilor publice, eligibilitatii autoritatilor administratiei publice locale, legalitatii si consultarii cetatenilor in solutionarea problemelor locale de interes deosebit. Aplicarea acestor principii nu poate aduce atingere caracterului de stat national unitar si indivizibil al Romaniei.

Prin autonomie locala se intelege dreptul si capacitatea efectiva a autoritatilor administratiei publice locale de a solutiona si gestiona treburile publice, in numele si in interesul colectivitatilor locale. Este o autonomie numai administrativa si financiara si priveste organizarea, functionarea, competentele si atributiile, precum si gestionarea resurselor, care, potrivit legii, apartin comunei, orasului sau judetului.

Raporturile dintre autoritatile administrative ale comunelor si oraselor cu cele la nivel judetean au la baza principiile autonomiei, legalitatii, responsabilitatii, cooperarii si solidaritatii in rezolvarea problemelor intregului judet.

Autoritatile administratiei publice locale sunt:

- consiliile locale comunale si orasenesti, ca autoritati deliberative;

- primarii, ca autoritati executive.

In fiecare judet se constituie un consiliu judetean, ca autoritate a administratiei publice locale, pentru coordonarea consiliilor comunale si orasenesti, in vederea realizarii serviciilor publice de interes judetean.

Comunele pot fi formate din unul sau mai multe sate. Unele orase pot fi declarate municip In municipii se pot crea subdiviziuni administrativ-teritoriale, in care se pot constitui autoritati administrative publice locale, cum este cazul sectoarelor municipiului Bucuresti.

Comunele, orasele si judetele sunt persoane juridice de drept public si au patrimoniu propriu si capacitate juridica deplina (art.19 din Legea nr.215/2001).

Primarul, viceprimarul, respectiv viceprimarii, secretarul comunei, orasului sau al subdiviziunii administrative teritoriale, a municipiului, impreuna cu aparatul propriu de specialitate al consiliului local, constituie o structura functionala cu activitate permanenta, denumita primaria comunei sau orasului, care aduce la indeplinire hotararile consiliului local si dispozitiile primarului, solutionand problemele curente ale colectivitatii locale (art.91).

In fiecare judet si in municipiul Bucuresti este numit un prefect, ca reprezentant al Guvernului in unitatile administrativ-teritoriale. Acesta conduce serviciile publice descentralizate ale ministerelor si celorlalte organe. Poate ataca, in total sau in parte, la instanta de contencios administrativ, hotararile consiliului local sau judetean, precum si dispozitiile primarului sau presedintelui consiliului judetean, daca le considera nelegale.

Consiliile locale sunt compuse dintr-un numar de 9 - 31 consilieri, in functie de numarul de locuitori si de 55 consilieri in cazul Consiliului General al municipiului Bucuresti. Consilierii sunt alesi prin vot egal, direct, secret si liber exprimat, pentru o perioada de 4 ani. Constituirea consiliilor locale se face in termen de 20 zile de la data desfasurarii alegerilor.

Dupa constituire, consiliul local alege, dintre membrii sai, un presedinte de sedinta, pentru o perioada de cel mult 3 luni, care va conduce sedintele consiliului si va semna hotararile adoptate.

Consiliul local indeplineste urmatoarele atributii:

- administreaza domeniul public si privat al comunei sau orasului;

- hotaraste darea in administrare, concesionarea sau inchirierea bunurilor proprietate publica ale comunei sau orasului, precum si a serviciilor publice de interes local, in conditiile legii;

- infiinteaza institutii publice, societati comerciale de interes local si le controleaza si analizeaza activitatea;

- hotaraste infiintarea si reorganizarea regiilor autonome de interes local;

- aproba, in conditiile legii, documentatiile de amenajare a teritoriului si urbanism;

- stabileste masuri pentru construirea, intretinerea, modernizarea drumurilor si infrastructurii cailor de comunicatie de interes local;

- hotaraste cu privire la asigurarea ordinii publice, analizeaza activitatea gardienilor publici, politiei, jandarmeriei, pompierilor si a formatiunilor de protectie civila;

- actioneaza pentru protectia si refacerea mediului inconjurator;

- aproba statutul comunei/orasului;

- aproba bugetul local;

- alege viceprimarii etc.

Consiliul local se intruneste in sedinte lunare la convocarea primarului sau in sedinte extraordinare la cererea primarului sau a cel putin 1/3 din numarul membrilor consiliului. Sedintele sunt legal constituite daca la sedinta participa majoritatea consilierilor in functie. Sedintele sunt publice cu exceptia cazului cand consilierii hotarasc desfasurarea sedintei cu usile inchise. Dezbaterile se consemneaza intr-un proces verbal. Inainte de inceperea fiecarei sedinte secretarul pune la dispozitia consilierilor procesul verbal al sedintei anterioare pe care, ulterior, il va supune, spre aprobare, consiliului local. In exercitarea atributiilor, consiliul adopta hotarari cu votul majoritatii membrilor prezenti, daca legea sau regulamentul de organizare si functionare a consiliului nu prevad o alta majoritate.

Hotararile adoptate de consiliul local se semneaza de consilierul care conduce lucrarile sedintei si se contrasemneaza pentru legalitate de catre secretar. Atunci cand secretarul considera ca o hotarare adoptata de consiliul local este ilegala sau ca depaseste competentele ce revin, potrivit legii, consiliului local, nu va contrasemna respectiva hotarare si cu privire la care va expune consiliului local opinia sa motivata, care va fi consemnata in procesul verbal al sedintei.

Hotararile adoptate de consiliul local se comunica, de indata, fara a depasi 3 zile de la data adoptarii, primarului si prefectului. Comunicarea se va face de secretar si va fi insotita de eventualele obiectii cu privire la legalitate.

Hotararile cu caracter normativ devin obligatorii si produc efecte, din momentul aducerii la cunostinta publica. Hotararile cu caracter individual devin efective de la data comunicar Atunci cand in unitatile administrativ-teritoriale ponderea cetatenilor apartinand unei minoritati nationale este de peste 20%, hotararile cu caracter normativ se aduc la cunostinta publica si in limba materna a acestora.

La lucrarile consiliului local pot asista si lua cuvantul - fara drept de vot - prefectul, presedintele consiliului judetean sau reprezentantii acestora, deputatii si senatorii, ministrii si ceilalti membri ai Guvernului, secretarii si subsecretarii de stat, sefii serviciilor publice descentralizate ale ministerelor si celorlalte organe centrale din unitatile administrativ-teritoriale, in probleme ce privesc domeniile de responsabilitate ale acestor servicii, precum si persoanele interesate invitate de primar.

Locuitorii satelor din componenta unei comune care nu au consilieri alesi in consiliile locale vor fi reprezentati la sedinte de un delegat satesc.

Consiliul local isi organizeaza comisii de specialitate pe principalele domenii de activitate constituite numai din consilieri si care isi aleg un presedinte si un secretar. Aceste comisii analizeaza si avizeaza proiectele de hotarare din domeniul lor de activitate, lucreaza in plen si iau hotarari cu votul majoritatii membrilor lor.

Consiliul local poate fi dizolvat daca intr-un interval de cel mult 6 luni a adoptat cel putin trei hotarari care au fost anulate de instanta de contencios administrativ prin hotarare judecatoreasca ramasa definitiva si irevocabila.

Primarul, viceprimarul si secretarul

Comunele si orasele au cate un primar si un viceprimar, iar orasele resedinta de judet au cate 2 viceprimari. Viceprimarii sunt alesi din randul consilierilor locali. Viceprimarii nu pot fi in acelasi timp si consilieri, ceea ce inseamna ca, dupa alegerea lor ca viceprimari, le inceteaza calitatea de consilieri.

Primarul este ales nominal, prin vot direct, egal si secret, validarea alegerii facandu-se in termen de 20 zile de la data desfasurarii alegerilor, in camera de consiliu a judecatoriei in a carei raza teritoriala se afla comuna sau orasul, de un judecator desemnat de presedintele judecatoriei. In caz de invalidare, Guvernul, la propunerea prefectului, va stabili data alegerilor in termen de 30 zile de la data invalidarii sau de la data ramanerii definitive si irevocabile a hotararii judecatoresti, in conditiile leg

Primarul indeplineste o functie de autoritate publica. Ele este seful administratiei publice locale si al aparatului propriu de specialitate al autoritatilor administratiei publice locale, pe care il conduce si il controleaza. Reprezinta comuna sau orasul in relatiile cu alte autoritati publice, cu persoane fizice sau juridice, romane sau straine, precum si in justitie.

Atributiile primarului sunt, in principal, urmatoarele:

- asigura respectarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor, a prevederilor Constitutiei si punerea in aplicare a legilor si celorlalte acte normative;

- aduce la indeplinire hotararile consiliului local. Cand apreciaza ca o hotarare este nelegala, in 3 zile de la adoptare il sesizeaza pe prefect;

- poate propune consiliului local consultarea populatiei prin referendum;

- prezinta consiliului local informari privind starea economica si sociala a comunei sau orasului;

- intocmeste proiectul bugetului local si contul de incheiere al exercitiului bugetar, pe care le supune, spre aprobare, consiliului local;

- exercita functia de ordonator principal de credite;

- ia masuri de prevenirea si limitarea urmarilor catastrofelor, calamitatilor si altor asemenea;

- asigura ordinea publica si linistea locuitorilor, prin intermediul politiei, jandarmeriei, gardienilor publici, pompierilor si unitatilor de protectie civila;

- conduce serviciile publice locale;

- indeplineste functia de ofiter de stare civila;

- are si alte atribut

Primarul poate delega viceprimarului unele dintre atributiile sale. Aceste atributii, ce pot fi delegate, sunt prevazute de lege.

In caz de vacanta a functiei de primar, precum si in caz de suspendare din functie a acestuia, atributiile primarului vor fi exercitate de viceprimar. Atunci cand sunt doi viceprimari, viceprimarul care preia atributiile primarului este desemnat de consiliul local, cu votul secret al majoritatii consiliilor.

Secretarul. Fiecare comuna sau oras, ori subdiviziune teritoriala a municipiilor, are un secretar salarizat din bugetul local. Este functionar public cu functie de conducere si trebuie sa aiba studii superioare juridice sau administrative. In mod exceptional, la comune poate fi numita si o persoana cu studii superioare de alt profil sau cu studii liceale atestate prin bacalaureat. Nu poate fi membru al unui partid politic si nici nu poate fi sot, sotie sau ruda de gradul intai cu primarul sau cu viceprimarul (rude de gradul intai sunt doar ascendentii, adica parintii, sau descendentii, adica fiii si fiicele).

Functia de secretar se ocupa prin concurs sau examen, iar numirea se face de catre prefect.

Indeplineste urmatoarele atributii principale:

- participa obligatoriu la sedintele consiliului local;

- coordoneaza compartimentele si activitatile cu caracter juridic, de stare civila, autoritate tutelara si asistenta sociala, din aparatul propriu de specialitate al consiliului local;

- avizeaza proiectele de hotarare ale consiliului local, asumandu-si raspunderea pentru legalitatea acestora si contrasemneaza hotararile pe care le considera legale;

- avizeaza pentru legalitate dispozitiile primarului;

- urmareste rezolvarea corespondentei in termenul legal;

- asigura aducerea la cunostinta publica a hotararilor si dispozitiilor cu caracter normativ;

- elibereaza extrase dupa actele din arhiva consiliului local, cu exceptia celor secrete;

- legalizeaza semnaturi de pe inscrisurile prezentate de parti si confirma autenticitatea copiilor cu actele originale, in conditiile leg

Consiliul judetean

Este autoritatea administratiei publice locale, constituita la nivelul judetelor, pentru coordonarea activitatilor consiliilor locale si orasenesti, in vederea realizarii serviciilor publice de interes judetean. Este alcatuit din consilieri alesi prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat. Numarul de consilieri se stabileste de prefect, in functie de populatia judetului raportata la Institutul National de Statistica si Studii Economice la data de 1 ianuarie a anului in curs sau, dupa caz, la 1 iulie al anului precedent alegerilor, dupa cum urmeaza:

Consiliul Judetean are multiple atributii, din care amintim:

- alegerea presedintelui consiliului judetean si a celor doi vicepresedinti;

- aproba regulamentul de organizare si functionare a consiliului judetean, organigrama, numarul de personal, statul de functii;

- adopta strategii, prognoze si programe de dezvoltare;

- coordoneaza, fara a subordona, activitatea consiliilor locale, in vederea realizarii serviciilor publice de interes judetean;

- aproba bugetul propriu al judetului, imprumuturile, virarile de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare si contul de inchidere a exercitiului bugetar;

- stabileste impozite si taxe locale, in conditiile legii;

- administreaza domeniul public si privat al judetului;

- hotaraste inchirierea, concesionarea, darea in administrare a bunurilor proprietate publica a judetului sau, dupa caz, a serviciilor publice de interes judetean;

- hotaraste, in conditiile legii, infiintarea de institutii publice si de servicii publice de interes judetean;

- numeste si elibereaza din functie pe conducatorii institutiilor si serviciilor publice pe care le-a infiintat si le aplica, daca este cazul, sanctiuni disciplinare, in conditiile legii s.a..

Consiliul judetean se intruneste in sedinte ordinare o data la doua luni, la convocarea presedintelui consiliului judetean. In exercitarea atributiilor ce-i revin adopta hotarari.

Reglementarea activitatii consiliului judetean (sediul materiei) se gaseste la art.101-120 din Legea nr.215/2001 a administratiei publice locale.

10. Prefectul si subprefectul

Sediul materiei il constituie art.130-144 din Legea nr.215/2001.

In fiecare judet si in municipiul Bucuresti, prin hotarare a Guvernului, este numit un prefect ca reprezentant al Guvernului in teritoriu. Prefectul este ajutat de un subprefect. La municipiul Bucuresti sunt 2 subprefecti. Numirea in functie a subprefectilor se face prin decizie a primului-ministru.

Prefectul vegheaza ca activitatea consiliilor locale, a primarilor, a consiliilor judetene si a presedintilor acestora sa se desfasoare in conditiile legii, fara insa ca intre prefect si acestea sa existe relatii de subordonare.

Prefectul conduce activitatea serviciilor publice descentralizate, acorda aviz consultativ privind numirea sefilor acestor servicii, putand retrage acest aviz si sa propuna eliberarea lor din functie.

Exercita, in principal, urmatoarele atributii:

- exercita controlul cu privire la legalitatea actelor administrative, adoptate sau emise de organele administratiei publice locale si judetene, putandu-le ataca in contencios. Actele atacate sunt suspendate de drept;

- asigura aducerea la indeplinire a masurilor de aparare care nu au caracter militar;

- prezinta, anual, Guvernului un raport asupra stadiului realizarii sarcinilor ce ii revin, potrivit programului de guvernare, si asupra controlului exercitat cu privire la legalitatea actelor organelor administratiei publice locale.

Pentru indeplinirea atributiilor ce ii revin, prefectul emite ordine cu caracter normativ sau individual.

Ordinele cu caracter normativ se aduc la cunostinta publica si se comunica de indata Ministerului Administratiei Publice care poate propune Guvernului, in exercitarea controlului ierarhic, anularea ordinelor prefectului pe care le considera nelegale sau inoportune.

Prefectul si subprefectul nu pot fi senatori sau deputati, primari, consilieri locali sau judeteni, nu pot indeplini o functie de reprezentare profesionala si nici o functie sau activitate profesionala remunerata in cadrul regiilor autonome sau societatilor comerciale cu capital de stat sau privat.

Subprefectul indeplineste atributiile ce-i sunt date prin acte normative, precum si sarcinile ce-i sunt delegate de prefect. In lipsa prefectului, subprefectul indeplineste atributiile acestuia.

Pentru indeplinirea atributiunilor, prefectul dispune de un aparat propriu de specialitate care are un secretar general, functionar public de conducere si care trebuie sa aiba studii juridice sau administrative.

Comisia judeteana consultativa

In fiecare judet si in municipiul Bucuresti se constituie o comisie consultativa alcatuita din prefect, presedintele consiliului judetean, subprefect si vicepresedintii consiliului judetean, secretarul general al prefecturii si secretarul general al judetului, primarul municipiului resedinta de judet, respectiv primarul general al municipiului Bucuresti, viceprimarii si secretarul general al municipiului Bucuresti, primarii oraselor si comunelor din judet, respectiv primarii sectoarelor municipiului Bucuresti, sefii serviciilor publice descentralizate, sefii compartimentelor din aparatul propriu al consiliului judetean, respectiv al Consiliului General al Municipiului Bucuresti, conducatorii regiilor autonome de interes judetean si cei ai filialelor regiilor autonome de interes national si al companiilor si societatilor nationale si conducatorii altor structuri organizate in judet sau in municipiul Bucuresti.

Comisia consultativa se convoaca de prefect si de presedintele consiliului judetean, respectiv primarul general al municipiului Bucuresti, o data la doua luni si ori de cate ori este necesar. Lucrarile sunt conduse, prin rotatie, de prefect si de presedintele consiliului judetean.

Comisia consultativa dezbate si isi insuseste, prin consens, programul anual orientativ de dezvoltare economica si sociala a judetului, respectiv a municipiului Bucuresti.

In cadrul reuniunilor comisiei consultative pot fi convenite si alte actiuni ce urmeaza a fi intreprinse de prefect si serviciile publice descentralizate, pe de o parte, si de consiliul judetean si serviciile publice de sub autoritatea acestuia, pe de alta parte.

Se constituie si un comitet operativ - consultativ format din prefect si presedintele consiliului judetean, respectiv primarul general al Capitalei, subprefect si vicepresedintii consiliului judetean (C.G.M.B.), secretarii generali ai prefecturii si ai judetului si primarul municipiului resedinta de judet, respectiv de sectoare ale municipiului Bucuresti. Acest comitet
operativ-consultativ se intruneste saptamanal, de regula luni, este condus, prin rotatie, de prefect si de presedintele consiliului judetean, respectiv primarul general al Capitalei si are ca atributie dezbaterea si elaborarea unor solutii operative, precum si informarea reciproca cu privire la principalele actiuni ce urmeaza sa se desfasoare pe teritoriul judetului. In cadrul intrunirilor se mai poate stabili initierea unor proiecte de hotarare a Guvernului sau, potrivit competentelor decizionale specifice fiecarei institutii si autoritati, emiterea de ordine ale prefectului, dispozitii ale presedintelui consiliului judetean, ori initierea de hotarari ale consiliului judetean.

Sediul materiei il constituie art.145-148 din Legea nr.215/2001 privind administratia publica locala.

Domeniul public si privat al statului si unitatilor administrativ-teritoriale

Sediul materiei il constituie:

- art.145 din Constitutia Romaniei;

- art.121-129 din Legea administratiei publice locale nr.215/2001;

- Legea nr.213/1998 (M.Of. Nr.448/24.11.1998) privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia.

Bunurile aflate in proprietatea statului si unitatilor administrativ-teritoriale pot fi proprietatea publica sau privata a acestora.

aflate in domeniul public;

Bunuri proprietatea

statului:

aflate in domeniul privat.

Bunuri proprietatea unitatilor aflate in domeniul public;

administrativ-teritoriale: aflate in domeniul privat.

Art.135 din Constitutia Romaniei prevede ca proprietatea este publica sau privata si ca proprietatea publica apartine statului sau unitatilor administrativ-teritoriale. Tot la art.135 din Constitutie sunt enumerate bunurile care fac obiectul exclusiv al proprietatii publice, dupa cum urmeaza: bogatiile de orice natura ale subsolului, caile de comunicatii, spatiul aerian, apele cu potential energetic si acelea care pot fi folosite in interes public, plajele, marea teritoriala, resursele naturale ale zonei economice si ale platoului continental, precum si alte bunuri stabilite de lege. Bunurile proprietate publica sunt inalienabile, insa, in conditiile legii, acestea pot fi date in administrarea institutiilor publice ori regiilor autonome sau pot fi concesionate ori inchiriate.

In Legea nr.213/1998 sunt nominalizate bunurile ce fac parte din:

A. Domeniul public al statului, alcatuit din:

1. bogatiile de orice natura ale subsolului, in stare de zacamant;

2. spatiul aerian;

3. apele de suprafata, cu albiile lor minore, malurile si cuvetele lacurilor, apele subterane, apele maritime interioare, faleza si plaja marii, cu bogatiile lor naturale si cu potentialul energetic valorificabil, marea teritoriala si fundul apelor maritime, caile navigabile interioare;

4. padurile si terenurile destinate impaduririi, cele care servesc nevoilor de cultura, de productie ori de administratie silvica, iazurile, albiile paraielor, precum si terenurile neproductive incluse in amenajamentele silvice, care fac parte din fondul forestier national si nu sunt proprietate privata;

5. terenurile care au apartinut domeniului public al statului inainte de 6 martie 1945; terenurile obtinute prin lucrari de indiguiri, de desecari si de combatere a eroziunii solului; terenurile institutelor si statiunilor de cercetari stiintifice si ale unitatilor de invatamant agricol si silvic, destinate cercetarii si producerii de seminte si de material saditor din categoriile biologice si de animale de rasa;

6. parcurile nationale;

7. rezervatiile naturale si monumentele naturii;

8. patrimoniul natural al Rezervatiei Biosferei
"Delta Dunarii";

9. resursele naturale ale zonei economice si ale platoului continental, impreuna cu platoul continental;

10. infrastructura cailor ferate, inclusiv tunelele si lucrarile de arta;

11. tunelele si casetele de metrou, precum si instalatiile aferente ale acestuia;

12. drumurile nationale - autostrazi, drumuri expres, drumuri nationale europene, principale, secundare;

13. canale navigabile, cuvetele canalului, constructiile hidrotehnice aferente canalului, ecluzele, apararile si consolidarile de maluri si de taluzuri, zonele de siguranta de pe malurile canalului, drumurile de acces si teritoriile pe care sunt realizate acestea;

14. retelele de transport a energiei electrice;

15. spectre de frecventa si retele de transport si de distributie de telecomunicatii;

16. canale magistrale si retele de distributie pentru irigatii, cu prizele aferente;

17. conductele de transport ale titeiului, al produselor petroliere si al gazelor naturale;

18. lacurile de acumulare si barajele acestora, in cazul in care activitatea de producere a energiei electrice este racordata la sistemul energetic national, sau cele cu transe pentru atenuarea undelor de viitura;

19. digurile de aparare impotriva inundatiilor;

20. lucrarile de regularizare a cursurilor de ape;

21. cantoanele hidrotehnice, statiile hidrologice, meteorologice si de calitate a apelor;

22. porturile maritime si fluviale, civile si militare - terenurile pe care sunt situate acestea, diguri, cheiuri, pereuri si alte constructii hidrotehnice pentru acostarea navelor si pentru alte activitati din navigatia civila, bazine, acvatorii si senale de acces, drumuri tehnologice in porturi, monumente istorice aflate in porturi, cheiuri si pereuri situate pe malul cailor navigabile, in afara incintelor portuare destinate activitatilor de navigatie;

23. terenurile destinate exclusiv instructiei militare;

24. pichete de graniceri si fortificatiile de aparare a tarii;

25. pistele de decolare, aterizare, caile de rulare si platformele pentru imbarcare-debarcare situate pe acestea si terenurile pe care sunt amplasate;

26. statuile si monumentele declarate de interes public national;

27. ansamblurile si siturile istorice si arheologice;

28. muzeele, colectiile de arta declarate de interes public national;

29. terenurile si cladirile in care isi desfasoara activitatea Parlamentul, Presedintia, Guvernul, ministerele si celelalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale si institutiile publice subordonate acestora; instante judecatoresti si parchetele de pe langa acestea; unitati ale Ministerului Apararii Nationale si ale Ministerului de Interne, ale serviciilor publice de informatii, precum si cele ale Directiei generale a penitenciarelor; serviciile publice centralizate ale ministerelor si ale celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, precum si prefecturile, cu exceptia celor dobandite din venituri proprii extrabugetare, care constituie proprietatea privata a acestora.

B. Domeniul public judetean, alcatuit din:

- drumurile judetene;

- terenurile si cladirile in care isi desfasoara activitatea consiliul judetean si aparatul propriu al acestuia, precum si institutiile publice de interes judetean, cum sunt: biblioteci, muzee, spitale judetene si alte asemenea bunuri, daca nu au fost declarate de uz sau interes public national sau local;

- retelele de alimentare cu apa realizate in sistem zonal sau microzonal, precum si statiile de tratare cu instalatiile, constructiile si terenurile aferente acestora.

C. Domeniul public local al comunelor, oraselor si municipiilor, format din:

a. drumurile comunale, vicinale si strazile;

b. pietele publice, comerciale, targurile, oboarele si parcurile publice, precum si zonele de agrement;

c. lacurile si plajele care nu sunt declarate de interes public national sau judetean;

d. retelele de alimentare cu apa, canalizare, termoficare, gaze, statiile de tratare si epurare a apelor uzate, cu instalatiile, constructiile si terenurile aferente;

e. terenurile si cladirile in care isi desfasoara activitatea consiliul local si primaria, precum si institutiile publice de interes local, cum sunt: teatrele, bibliotecile, muzeele, spitalele, policlinicile si altele asemenea;

f. locuintele sociale;

g. statuile si monumentele, daca nu au fost declarate de interes public national;

h. bogatiile de orice natura ale subsolului, in stare de zacamant, daca nu au fost declarate de interes public national;

i. terenurile cu destinatie forestiera, daca nu fac parte din domeniul privat al statului si daca nu sunt proprietatea persoanelor fizice ori a persoanelor juridice de drept privat;

j. cimitirele orasenesti si comunale.

Art.4 al Legii nr.213/1998 prevede ca domeniul privat al statului sau unitatilor administrativ-teritoriale este alcatuit din bunuri aflate in proprietatea lor si care nu fac parte din domeniul public. Asupra acestor bunuri statul si unitatile administrativ-teritoriale au drept de proprietate privata, care este supus regimului juridic de drept comun, daca legea nu prevede altfel.

Dreptul de proprietate publica se dobandeste:

a) pe cale naturala;

b) prin achizitii publice efectuate in conditiile legii;

c) prin expropriere pentru cauza de utilitate publica;

d) prin acte de donatie acceptate de Guvern, de consiliul judetean sau de consiliul local, dupa caz, daca bunul intra in domeniul public;

e) prin trecerea unor bunuri din domeniul privat al statului sau unitatilor administrativ-teritoriale in domeniul public al acestuia, pentru cauza de utilitate publica;

f) prin alte moduri prevazute de lege.

Bunurile din domeniul privat al statului pot fi trecute in domeniul public al acestuia, dupa caz, prin hotarare a Guvernului sau a consiliului judetean (Consiliul General al municipiului Bucuresti), ori a consiliului local. Daca bunul apartine unei societati comerciale la care statul sau o unitate administrativ-teritoriala este actionar, se poate face numai cu plata si cu acordul adunarii generale a actionarilor, iar, in caz contrar, daca nu exista acordul, numai prin procedura exproprierii pentru cauza de utilitate publica si dupa o justa si prealabila despagubire.

Bunurile din domeniul public al statului pot fi trecute in domeniul public al unitatilor administrativ-teritoriale si, invers, prin hotarare a Guvernului, cand el este transmitatorul si, la cererea consiliului judetean si, respectiv prin hotarare a consiliului judetean, la cererea Guvernului, cand transmitatorul este consiliul judetean.

Dreptul de proprietate publica inceteaza daca bunul a pierit sau a trecut in proprietate privata.

Trecerea din domeniul public in domeniul privat se face, dupa caz, prin hotarare a Guvernului sau a consiliului judetean sau local, daca prin Constitutie sau prin lege nu se dispune altfel.

Bunurile proprietate publica sunt inalienabile (nu se pot instraina), insesizabile (nu pot fi urmarite si executate silit si nu pot fi constituite ca garantii reale) si imprescriptibile (nu pot fi dobandite in proprietate prin uzucapiune sau prin efectul posesiei de buna-credinta asupra bunurilor mobile).