ACTIUNEA PENALA SI ACTIUNEA CIVILA IN PROCESUL PENAL

Actiunea penala si actiunea civila in procesul penal

Actiunea penala

Actiunea penala a fost definita ca fiind[1] mijlocul procesual prin care o persoana care a savarsit o infractiune este adusa in fata organului judiciar penal in vederea tragerii la raspundere penala.de aici rezulta ca obiectul actiunii penale il constituie tragerea la raspundere penala a celor care au savarsit infractiuni (art.9 C.proc.pen.).

Subiectii actiunii penale:

Ø      subiectii activi, adica cei care o exercita (ex. procurorii si instantele judecatoresti, in cazul extinderii procesului penal). Trebuie subliniat ca exista si un subiect activ secundar, si anume persoana vatamata cand actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila;

Ø      subiectii pasivi, cei impotriva carora se exercita actiunea penala

Trasaturile actiunii penale. Acestea o diferentiaza de alte actiuni judiciare si sunt:

Ø      Actiunea penala apartine statului.

Ø      Actiunea penala este obligatorie.

Ø      Actiunea penala este indisponibila (odata pusa in miscare nu mai poate fi revocata).

Ø      Actiunea penale este indivizibila (se extinde asupra tuturor participantilor la comiterea infractiunii).

Ø      Actiunea penala este individuala (va fi exercitata numai impotriva persoanelor care au savarsit o infractiune).

Momentele actiunii penale.

Realizarea actiunii penale presupune trei momente succesive:

Ø      Punerea in miscare a actiunii penale

Punerea in miscare a actiunii penale inseamna efectuarea unui act procesual prin care o persoana anume este invinuita ca a savarsit o infractiune, fapt ce determina tragerea acesteia la raspundere penala. Potrivit prevederilor art.9 alin.2 C.proc.pen, actiunea penala se pune in miscare prin actul de inculpare prevazut de lege (ordonanta, rechizitoriu, incheiere etc). Punerea in miscare a actiunii penale care are loc "in personam"(cu privire la persoana) si nu trebuie confundata cu inceperea urmarii penale care are loc "in rem"(cu privire la fapta).

Ø      Exercitarea actiunii penale.

Prin exercitarea actiunii penale se intelege sustinerea ei in vederea realizarii tragerii la raspundere penala a inculpatului[2]. Potrivit legii, actiunea penala se poate exercita in tot cursul procesului penal si poate consta in anumite activitati care se refera la efectuarea probatiunii in cauza penala, formularea unor cereri, ridicarea unor exceptii etc. Sarcina exercitarii actiunii penale revine subiectilor activi ai acesteia (procurorul, organele de cercetare penala, partea vatamata).

Ø      Stingerea actiunii penale.

Se poate realiza atat inainte cat si dupa punerea ei in miscare. Ea se poate stinge prin epuizare (se pronunta o hotarare judecatoreasca definitiva) sau cand se constata ca intervine o cauza care impiedica exercitarea ei.

Potrivit art.10 din C.proc. pen.cazurile in care punerea in miscare sau exercitarea actiunii penale este impiedicata sunt urmatoarele:

fapta nu exista;

fapta nu este prevazuta de legea penala;

fapta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni;

fapta nu a fost savarsita de invinuit sau de inculpat;

faptei ii lipseste unul din elementele constitutive ale infractiunii;

exista vreuna din cauzele care inlatura caracterul penal al faptei;

lipseste plangerea prealabila a persoanei vatamate, autorizarea sau sesizarea organului competent ori alta conditie prevazuta de lege, necesara pentru punerea in miscare actiunii penale;

a intervenit amnistia sau prescriptia ori decesul faptuitorului;

a fost retrasa plangerea prealabila ori partile s-au impacat, in cazul infractiunilor pentru care retragerea plangerii sau impacarea partilor inlatura raspunderea penala

s-a dispus inlocuirea raspunderii penale;

exista o cauza de nepedepsire prevazuta de lege;

exista autoritate de lucru judecat.

Impiedicarea produce efecte chiar daca faptei definitiv judecate i s-ar da o alta incadrare juridica.

Actiunea civila

Actiunea civila in cadrul procesului penal este mijlocul[3] legal prin care o persoana care a suferit un prejudiciu prin infractiune poate cere repararea acestuia in cadrul procesului penal

Conditii

Ø      infractiunea sa fi cauzat un prejudiciu material sau moral

Ø      intre infractiune si prejudiciu sa existe o legatura de cauzalitate;

Ø      prejudiciul sa fie cert;

Ø      prejudiciul sa nu fi fost reparat;

Ø      sa existe o manifestare de vointa din partea celui vatamat in legatura cu dezdaunarea sa.

Obiectul actiunii civile.

Ø      tragerea la raspundere civila (repararea pagubei) a inculpatului precum si a partii responsabile civilmente.

Repararea pagubei se face in urmatoarele modalitati (art.14 alin.3 C.proc.pen.):

in natura, prin restituirea lucrului, prin restabilirea situatiei anterioare savarsirii infractiunii, prin desfiintarea totala sau partiala a unui inscris etc.

prin plata unei despagubiri banesti, daca repararea in natura nu este posibila. De asemenea, se acorda despagubiri banesti si pentru folosul de care a fost lipsita partea civila. In acelasi timp, actiunea civila poate avea ca obiect si tragerea la raspundere civila pentru repararea daunelor morale, potrivit legii civile.

Momentele desfasurarii actiunii civile in cadrul procesului penal sunt urmatoarele:

Ø      pornirea actiunii civile,

Ø      exercitarea actiunii civile,

Ø      rezolvarea actiunii civile.

Daca cele doua actiuni (penala si civila) au fost solutionate separat, hotararea definitiva a instantei penale are autoritate de lucru judecat in fata instantei civile care judeca actiunea civila cu privire la existenta faptei, a persoanei care a savarsit-o si a vinovatiei acesteia. In schimb, hotararea definitiva a instantei civile prin care a fost solutionata actiunea civila nu are autoritate de lucru judecat sub aceleasi aspecte in fata organului de urmarire penala si a instantei penale.