ADOPTIA

ADOPTIA

Sectiunea 1

Consideratii introductive

256. Reglementare

Pentru analiza institutiei juridice a adoptiei, este necesar sa fie examinate atat cadrul legislativ intern, cat si cel international (acesta din urma, alcatuit din conventii internationale ratificate de Romania, devenind si el legislatie nationala).

A. Cadrul legislativ intern

De lege lata, adoptia este reglementata prin Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adoptiei, care a abrogat O.U.G. nr. 25/1997.

Aceasta lege se completeaza cu Legea nr. 274/2004 privind organizarea, infiintarea si functionarea Oficiului Roman pentru Adoptii, precum si cu Legea nr. 272/2004 privind protectia drepturilor copilului.

In aplicarea acestor reglementari in materia adoptiei, au fost adoptate numeroase acte normative secundare, precum :

- Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 273/2004, aprobate prin H.G. nr. 1435/2004 ;

- Hotararea nr. 1436/2004 pentru defalcarea pe categorii de cheltuieli a taxei unice si fixe aferente serviciilor efectuate de Oficiul Roman pentru Adoptii in indeplinirea procedurii de adoptie internationala pe teritoriul Romaniei ;

- Hotararea nr. 1441/2004 cu privire la autorizarea organizatiilor private straine de a desfasura activitati in domeniul adoptiei internationale ;

- Hotararea nr. 1442/2004 privind serviciile si activitatile ce pot fi desfasurate de catre organismele private romane in cadrul procedurii adoptiei interne ;

- Hotararea nr. 1443/2004 privind aprobarea structurii organizatorice, a numarului maxim de posturi si a Regulamentului de organizare si functionare ale Oficiului Roman pentru Adoptii.

B. Reglementari internationale.

Prevederile din actele normative mentionate mai sus se completeaza cu reglementarile internationale la care Romania este parte, precum:

a) Conventia O.N.U. cu privire la drepturile copilului, adoptata la 20 noiembrie 1989.

Aceasta conventie stabileste ca protectia alternativa a copilului care este, temporar sau definitiv, lipsit de mediul sau familial sau care in interesul sau, nu poate fi lasat in acest mediu, poate sa ia forma plasamentului familial, adoptiei sau, in caz de necesitate, a plasamentului intr-o institutie corespunzatoare de ingrijire a copiilor (art. 20). De asemenea, art. 21 prevede ca adoptia in strainatate poate sa fie considerata un mijloc de a asigura ingrijirea necesara copilului, daca acesta, in tara de origine, nu poate fi incredintat spre plasament familial sau spre adoptie ori nu poate fi ingrijit in mod corespunzator.

b) Conventia europeana in materia adoptiei de copii, incheiata la Strasbourg, la 24 aprilie 1967, la care Romania a aderat prin Legea nr. 15/1993

c) Conventia de la Haga asupra protectiei copiilor si cooperarii in materia adoptiei internationale, incheiata la Haga la 29 mai 1993, ratificata de Romania prin Legea nr. 84/1994, care are drept scop sa stabileasca garantii pentru ca adoptiile internationale sa se infaptuiasca in interesul superior al copilului, sa creeze un sistem de cooperare care sa previna rapirea, vanzarea sau traficul de copii si sa asigure recunoasterea in statele contractante a adoptiilor realizate potrivit conventiei.

257. Notiunea de adoptie

Art. 1 din Legea nr. 273/2004 defineste adoptia ca fiind "operatiunea juridica prin care se creeaza legatura de filiatie intre adoptator si adoptat, precum si legaturi de rudenie intre adoptat si rudele adoptatorului."

In cazul adoptiei, rudenia nu se mai intemeiaza pe faptul biologic al nasterii si al conceptiunii copilului de catre mama si, respectiv, tatal sau, ci isi are fundamentul in vointa persoanelor care, potrivit legii, consimt sa creeze o legatura de filiatie civila, sociologica.

258. Felurile adoptiei

Adoptia poate fi clasificata in functie de mai multe criterii: existenta elementului de extraneitate, varsta adoptatului, efectele adoptiei.

A. Adoptia nationala si internationala

In functie de prezenta elementului de extraneitate, adoptia poate sa fie o adoptie interna sau internationala.

Pentru prima data Legea nr.273/2004 defineste aceste notiuni, legiuitorul insusindu-si explicatiile date in doctrina cu privire la aceste notiuni, care trebuie intelese in sensul special al prevederilor Conventiei de la Haga asupra protectiei copiilor si cooperarii in materia adoptiei internationale.

Intr-adevar, de regula, adoptia internationala este inteleasa intr-un sens larg, ca fiind adoptia care presupune unul sau mai multe elemente de extraneitate (precum cetatenia, domiciliul etc.) Este deci notiunea de drept international privat a adoptiei internationale. Perspectiva de drept international privat, respectiv a conflictelor de legi, care situeaza adoptia in planul statutului persoanei fizice, poate sa creeze impresia ca adoptia ar fi internationala daca un strain adopta un copil cetatean al altui stat.

Aceasta perspectiva nu este gresita din punctul de vedere al dreptului international privat, dar nu este adecvata din punctul de vedere al necesitatii protectiei copilului in cadrul unei adoptii internationale.

In acest sens, din modul in care in art. 2 pct. 1 din Conventia de la Haga asupra protectiei copiilor si a cooperarii in materia adoptiei internationale este stabilita sfera de aplicabilitate a acestei Conventii, rezulta ca stricto sensu adoptia este internationala ori de cate ori copilul si cel care adopta au resedinta obisnuita sau domiciliul in state diferite. Aceasta deoarece in aceste situatii se justifica aplicabilitatea unor norme materiale, speciale, de protectie a copilului si a unor garantii suplimentare care sa creeze siguranta ca deplasarea copilului in strainatate nu se face in scopuri ilicite.

De exemplu, adoptia este internationala in cazul in care un copil cetatean roman cu domiciliul in Romania este adoptat de o persoana cu domiciliul in strainatate, chiar daca adoptatorul este cetatean roman si chiar ruda in linie directa de gr. II (bunic) cu adoptatul. In schimb, daca un copil cetatean roman cu domiciliul in Romania este adoptat de un cetatean strain cu domiciliul in Romania, adoptia este interna, chiar daca exista elementul de extraneitate al cetateniei si, sub acest aspect, raportul de adoptie este unul de drept international privat.

Meritul noii reglementari este acela de a fi consacrat expres sensul notiunii de adoptie internationala, astfel cum acesta se desprinde din Conventia de la Haga, inlaturand confuziile pe care reglementarea anterioara le mentinea la nivel conceptual in aceasta materie.

Potrivit art. 3 lit. c din Legea nr. 273/2004, prin adoptie interna se intelege adoptia in care atat adoptatorul sau familia adoptatoare, cat si adoptatul au domiciliul in Romania

In mod corespunzator, art. 3 lit. d) defineste adoptia internationala ca fiind adoptia care, in conditiile Legii nr. 273/2004, nu este adoptie interna. Rezulta - per a contrario - ca adoptia este internationala daca cel putin una dintre parti - fie adoptatorul sau familia adoptatoare, fie adoptatul - are domiciliul in strainatate. Prin urmare, intelesul special al acestei notiuni, in contextul Conventiei de la Haga si al Legii nr. 273/2004, este dat de elementul de extraneitate al resedintei obisnuite sau domiciliului, ceea ce inseamna ca, stricto sensu, adoptia este internationala ori de cate ori persoana sau familia care adopta un copil are resedinta obisnuita (domiciliul) in strainatate, adica in alt stat decat cel in care copilul are resedinta obisnuita (domiciliul). Este adevarat ca, in practica, adeseori elementului de extraneitate al domiciliului i se asociaza si cel al cetateniei, persoana sau familia care adopta fiind strain cu domiciliul in strainatate.

Importanta practica a acestei distinctii consta regimul juridic diferit sub numeroase aspecte al celor doua forme de adoptie.

Cea mai importanta consecinta consta in faptul ca atat legea, cat si reglementarile internationala impun o ierarhie in ceea ce priveste masurile de protectie a copilului, adoptia internationala fiind guvernata de principiul subsidiaritatii. Aceasta presupune ca adoptia internationala este permisa daca in tara de origine nu se poate asigura o masura corespunzatoare de protectie a copilului. Subsidiaritatea adoptiei internationale se explica prin faptul ca adoptia internationala presupune, ca efecte, deplasarea copilului in strainatate, deci integrarea lui intr-un alt mediu lingvistic, social, cultural, religios, ceea ce nu poate constitui decat o masura exceptionala, in raport cu principiul continuitatii in cresterea si educarea copilului.

B. Adoptia minorului si adoptia majorului

Adoptia este, de regula, o masura de protectie a copilului.

Cu toate acestea, in mod exceptional legea admite si adoptia unei persoane majore, daca a fost crescuta in timpul minoritatii, de catre adoptator.

Solutia este traditionala in dreptul nostru, fiind consacrata anterior de Codul familiei, mentinuta prin O.U.G. nr. 25/1997 si preluata de Legea nr. 273/2004.

Sub imperiul O.U.G. nr. 25/1997, s-a pus problema daca, pentru adoptia unei persoane majore este necesar consimtamantul parintilor adoptatului.

Problema s-a ridicat datorita unei tehnici legislative defectuoase, in sensul ca O.U.G. nr. 25/1997 reglementa in principal adoptia minorului, aspectele legate de adoptia majorului fiind tratate doar incidental. In acest context, prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 277 din 9 octombrie 2001 s-a decis ca art. 7 alin. 1 lit. a) din O.U.G. nr. 25/1997 cu privire la regimul juridic al adoptiei este neconstitutional in ceea ce priveste cerinta exprimarii consimtamantului parintilor firesti la adoptia unei persoane care a dobandit capacitate deplina de exercitiu.

Legea noua nr. 273/2004 prevede neechivoc ca, la adoptia majorului, nu este necesar consimtamantul parintilor adoptatului (art. 12 alin. 4 coroborat cu art. 5 alin. 3

C. Adoptia cu efecte depline/adoptia cu efecte restranse

Ca si reglementarea anterioara (OUG nr. 25/1997), din punctul de vedere al efectelor, noua lege consacra numai adoptia cu efecte depline, totale, ceea ce inseamna ca adoptatul intra complet in familia adoptatorului, devenind ruda cu adoptatorul si rudele acestuia, pe de o parte, si rupe legaturile de rudenie cu familia fireasca.

259. Principiile adoptiei

Art. 2 din Legea nr. 273/2004 consacra in mod expres urmatoarele principii ale adoptiei:

a) principiul interesului superior al copilului. Acesta este in acelasi timp si o conditie de fond a adoptiei (art. 5 din lege);

b) principiul cresterii si educarii copilului intr-un mediu familial;

c) principiul continuitatii in educarea copilului, tinandu-se seama de originea sa etnica, culturala si lingvistica;

d) principiul informari copilului si luarii in considerare a opiniei acestuia in raport cu varsta si gradul sau de maturitate,

e) principiul celeritatii in indeplinirea oricaror acte referitoare la procedura adoptiei.

Sectiunea 2

Adoptia interna. Conditiile incuviintarii

260. Clasificarea conditiilor

Incuviintarea adoptiei presupune indeplinirea unor conditii de fond si de forma ale actelor juridice care compun aceasta operatiune juridica.

A. In ceea ce priveste conditiile de fond, in dreptul intern si in literatura juridica a devenit traditionala diviziunea in conditii de fond pozitive si conditii de fond negative (impedimente la adoptie), ca si in materia casatoriei.

Conditiile de fond pozitive trebuie sa existe pentru ca adoptia sa poata fi incuviintata, in timp ce conditiile de fond negative nu trebuie sa existe. Interesul clasificarii apare pe taram probatoriu.

B. O alta clasificare a conditiilor adoptiei poate fi aceea in conditii privitoare la adoptator, conditii privitoare la adoptat si conditii obligatorii pentru ambii. Aceasta clasificare evidentiaza principalele subiecte ale adoptiei si prezinta interes practic in dreptul international privat.

Cele doua clasificari pot fi combinate.

261. Conditiile generale privind adoptatorul

Prin adoptator se intelege persoana care doreste sa adopte, iar prin familie adoptatoare se intelege sotul si sotia care doresc sa adopte (art. 3 lit. a si i din Legea nr. 273/2004).

261.1. Capacitatea

Potrivit art. 9 alin. 1 din Legea nr. 273/2004, pot adopta numai persoanele care au capacitatea deplina de exercitiu.

261.2. Aptitudinea psihica a adoptatorului

Potrivit art. 8 alin. 3 din lege, persoanele cu boli psihice si handicap mintal nu pot adopta. Consideram ca textul are in vedere persoana care nu este pusa sub interdictie datorita bolii psihice de care sufera, deoarece interzisul judecatoresc nu poate adopta pe considerentul ca nu are capacitate deplina de exercitiu. Fiind vorba de o conditie negativa (un veritabil impediment la adoptie in persoana adoptatorului), aceasta poate fi invocata si constatata oricand pe parcursul procedurilor de incuviintare a adoptiei.

Desi anterior legislatia nu prevedea expres acest impediment, doctrina era in sensul ca asemenea persoane nu puteau adopta, chiar daca nu erau puse sub interdictie, deoarece o asemenea adoptie nu era in interesul minorului.

261.3. Aptitudinea morala si materiala de a adopta

Potrivit art. 10 din Legea nr. 273/2004, adoptatorul sau familia adoptatoare trebuie sa indeplineasca garantiile morale si conditiile materiale necesare dezvoltarii depline si armonioase a personalitatii copilului.

Indeplinirea garantiilor si conditiilor se atesta de catre autoritatile competente, potrivit procedurii prevazute de lege.

Cu toate acestea, potrivit art. 20 din lege, obtinerea atestatului nu este necesara:

- in cazul adoptiei unei persoane majore si

- in cazul adoptiei copilului de catre sotul parintelui firesc sau adoptiv.

261.4. Consimtamantul adoptatorului

Potrivit art. 11 alin. 1 lit. c din lege, pentru incuviintarea adoptiei este necesar consimtamantul adoptatorului sau al familiei adoptatoare.

Consimtamantul trebuie sa indeplineasca conditiile generale de validitate, respectiv sa emane de la o persoana cu discernamant, sa fie liber si exprimat cu intentia de a produce efecte juridice, sa nu fie viciat prin eroare, dol sau violenta.

Potrivit art. 18 alin. 1 din lege, consimtamantul adoptatorului sau al familiei adoptatoare se da in fata instantei judecatoresti o data cu solutionarea cererii de incuviintare a adoptiei.

Desigur, aceasta presupune citarea adoptatorului sau a familiei adoptatoare de catre instanta de judecata, respectiv prezentarea acestuia in vederea exprimarii consimtamantului.

De asemenea, aceasta conditie este aplicabila si in cazul adoptiei internationale.

Anterior Legii nr. 273/2004, consimtamantul adoptatorului se exprima prin act notarial. Legea noua instituie, asadar, conditia exprimarii consimtamantului in fata instantei judecatoresti, iar nu in fata notarului. Din punctul de vedere al formei, se poate considera ca, astfel exprimat, consimtamantul se da tot in forma autentica, deoarece va fi constatat de catre instanta prin hotararea judecatoreasca, iar aceasta are valoarea unui inscris autentic.

261.5. Consimtamantul sotului adoptatorului

In cazul in care cel care doreste sa adopte este casatorit, este necesar si consimtamantul sotului celui care adopta (art. 18 alin. 2 din lege). Practic, acesta este un consimtamant de neimpotrivire la adoptie din partea acestui sot, de natura sa garanteze ca adoptia nu va destabiliza viata de familie a sotilor si ca, astfel, copilul va creste intr-un mediu familial favorabil, chiar daca numai unul dintre soti este adoptator.

Consimtamantul sotului adoptatorului are valoarea juridica a unui act unilateral permisiv (a unei autorizari ca act de drept privat), prin care acesta nu devine adoptator, ci doar consimte ca celalalt sot sa adopte.

Cu toate acestea, consimtamantul sotului celui care adopta nu este necesar, daca acesta este in imposibilitate de a-si exprima vointa de exemplu, este pus sub interdictie, decazut din drepturile parintesti, disparut.

Consimtamantul sotului celui care adopta se da, de asemenea, in fata instantei judecatoresti, o data cu solutionarea cererii de incuviintare a adoptiei.

262. Precizari privind adoptia de catre o familie

Adoptia de catre o familie implica o serie de aspecte specifice, care trebuie analizate in mod distinct.

A. Adoptia de catre doi soti

Practic, aceasta forma de adoptie este cea mai frecventa, fiind si cea mai eficienta, deoarece confera copilului un mediu familial adecvat, asemanator unei familii naturale, de origine. Legea romana nu instituie nici o conditie speciala privind durata minima a casatoriei, fiind indiferent faptul daca sotii au si alti copii din casatorie sau chiar adoptati. Adoptia unui copil de catre doi soti se poate face simultan sau succesiv (art. 7 alin. 2).

B. Problema adoptiei de catre doua persoane necasatorite.

Potrivit art. 7 alin. 1 din lege, adoptia de catre mai multe persoane este interzisa, cu exceptia cazului in care ea se face de catre sot si sotie simultan sau succesiv.

Prin urmare, legea nu permite adoptia unui copil de catre doi concubini, acesta constituind un impediment a carui incalcare se sanctioneaza cu nulitatea absoluta a adoptiei.

In acelasi sens, art. 6 din Conventia europeana in materia adoptiei de copii prevede ca legislatia nu poate permite adoptia unui copil decat de catre doua persoane unite prin casatorie, fie ca adopta simultan, fie succesiv, sau de catre un singur adoptator.

263. Conditiile privind adoptatul.

Legea prevede conditii speciale in persoana adoptatului sau in legatura cu persoana sa, pentru incuviintarea adoptiei, dupa cum urmeaza:

263.1. Interesul superior al copilului

Potrivit art. 5 alin. 1 din lege, adoptia se incheie numai daca aceasta este in interesul superior al copilului.

Faptul ca adoptia se realizeaza numai pentru protejarea intereselor superioare ale copilului reprezinta, in prezent, nu numai o conditie a adoptiei, ci si un principiu fundamental, consacrat atat de legislatia interna, cat si de actele internationale in materie, la care Romania este parte.

In ceea ce priveste continutul acestui principiu, sunt esentiale urmatoarele elemente:

a) interesul copilului are, in mod preponderent, o natura personala nepatrimoniala, in sensul ca acela care adopta trebuie sa-i asigure copilului conditiile necesare cresterii si dezvoltarii sale fizice si morale. Numai interesul patrimonial al copilului, de exemplu cel de a veni la mostenirea adoptatorului nu satisface, de aceea, exigentele acestui principiu;

b) expresia interesul superior al copilului semnifica faptul ca, in mod firesc, legislatia nu poate face abstractie de faptul ca, in realizarea operatiunii juridice a adoptiei, celelalte persoane implicate, precum cel care adopta sau chiar parintii firesti ai copilului pot avea propriile interese. Punand in balanta aceste interese, cel al copilului este superior si trebuie sa fie luat in considerare cu prioritate in solutionarea unei cereri privind incuviintarea adoptiei;

c) respectarea interesului superior al copilului presupune, in cazul adoptiei internationale, un corp de norme juridice a caror respectare sa previna vanzarea si traficul de copii, precum si faptul ca deplasarea copilului in strainatate se face exclusiv in scopul de a-i asigura un camin stabil si armonios.

263.2 Varsta adoptatului

In raport cu varsta adoptatului, adoptia este de doua feluri: adoptia minorului si adoptia persoanei majore.

a) Potrivit art. 5 alin. 2 din lege, copilul poate fi adoptat pana la implinirea varstei majoratului civil. In acest sens, art. 8 alin. 1 si 2 din Decretul nr. 31/1954 prevede ca majoratul civil se dobandeste la implinirea varstei de 18 ani.

In acelasi timp, art. 3 lit. g din lege defineste copilul ca persoana care nu a implinit varsta de 18 ani sau nu a dobandit capacitate deplina de exercitiu, in conditiile legii. Potrivit art. 8 alin. 3 din Decretul nr. 31/1954, femeia minora care s-a casatorit dobandeste capacitate deplina de exercitiu.

Se pune astfel intrebarea daca minora casatorita mai poate fi adoptata in conditiile prevazute de lege pentru copil.

In sensul art. 5 alin. 2 din lege, aceasta este "copil" deoarece nu a implinit varsta majoratului civil, respectiv 18 ani. In schimb, in sensul art. 3 lit. g din lege, femeia minora care s-a casatorit nu mai este copil, intrucat, chiar daca nu a implinit inca 18 ani, prin casatorie dobandeste capacitate deplina de exercitiu.

In realitate este vorba de o redactare deficitara a textelor, astfel incat prevaleaza solutia consacrata de art.3 lit. g care contine definitia copilului. Aceasta solutie este in concordanta si cu prevederile conventiilor internationale (art. 3 din Conventia europeana, art. 1 din Conventia ONU cu privire la drepturile copilului).

b) In mod exceptional, este permisa si adoptia persoanei majore, dar numai daca a fost crescuta in timpul minoritatii de catre persoana sau familia care doreste sa o adopte (art. 5 alin. 3 din lege). In practica judecatoreasca anterioara legii actuale s-a decis ca prin crestere trebuie sa se inteleaga nu numai acordarea intretinerii, in timpul minoritatii, celui care urmeaza sa fie adoptat, ci si existenta unor raporturi, avand caracter de continuitate, asemanatoare acelora existente intre parinte si copil.

263.3. Consimtamantul parintilor sau tutorelui celui adoptat

Potrivit art. 11 alin. 1 lit. a din lege, pentru incuviintarea adoptiei este necesar consimtamantul parintilor firesti sau, dupa caz, al tutorelui copilului ai carui parinti firesti sunt decedati, necunoscuti, declarati morti sau disparuti ori pusi sub interdictie, in conditiile legii.

Anterior, O.U.G. nr. 25/1997 nu a mai prevazut necesitatea consimtamantului tutorelui la adoptia copilului aflat sub tutela. Legea nr. 273/2004 a reintrodus aceasta conditie, traditionala in legislatia romana, corelandu-se astfel si cu reglementarea cuprinsa in Conventia europeana asupra adoptiei copiilor care, in art. 5 pct. 1 lit. a, cere fie consimtamantul parintilor, fie, in lipsa acestora, consimtamantul oricarei persoane sau al oricarui organism abilitat sa exercite drepturile parintesti.

In acelasi timp, potrivit art. 40 din Legea nr. 272/2004 privind protectia drepturilor copilului, "tutela se instituie in situatia in care ambii parinti sunt decedati, necunoscuti, decazuti din exercitiul drepturilor parintesti sau li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor parintesti, pusi sub interdictie, declarati judecatoreste morti sau disparuti".

Se remarca faptul ca art. 11 alin. 1 lit. a din lege nu are in vedere si situatia in care parintii copilului sunt decazuti din drepturile parintesti sau li s-a aplicat pedeapsa penala a interzicerii drepturilor parintesti, deoarece, in acest caz, parintele pastreaza dreptul de a consimti la adoptia copilului, fiind totodata obligatoriu si consimtamantul reprezentantului legal al copilului (art. 12 alin. 2).

Legea contine importante precizari in ceea ce priveste conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca acest consimtamant, in concordanta cu actele internationale in materie, la care Romania este parte:

a) In principiu, consimtamantul la adoptie trebuie dat de parintii firesti ai copilului.

Prin exceptie in cazul adoptiei copilului de catre sotul adoptatorului, consimtamantul este dat de catre sotul care este deja parinte adoptator al copilului (art. 12 alin. 1 din lege). Textul are in vedere adoptia succesiva a unui copil de catre doi soti.

b) Consimtamantul parintilor firesti ai copilului/tutorelui poate fi dat numai dupa trecerea unui termen de 60 de zile de la data nasterii copilului inscrisa in certificatul de nastere (art. 16 alin. 1 din lege);

c) Parintele firesc sau tutorele poate revoca consimtamantul in termen de 30 de zile de la data exprimarii lui in conditiile legii (art. 16 alin. 2).

d) Parintii firesti/tutorele copilului trebuie sa consimta la adoptie in mod liber, neconditionat si numai dupa ce au fost informati in mod corespunzator asupra consecintelor adoptiei, in special asupra incetarii legaturilor de rudenie ale copilului. Directia pentru protectia copilului in a carei raza teritoriala locuiesc parintii firesti sau, dupa caz, tutorele, este obligata sa asigure consilierea si informarea acestora inaintea exprimarii de catre acestia a consimtamantului la adoptie si sa intocmeasca un raport in acest sens.

e) Consimtamantul parintilor firesti sau tutorelui se da in fata instantei judecatoresti, odata cu solutionarea cererii de deschidere a procedurii adoptiei.

Prin exceptie, in cazul adoptiei copilului de catre sotul parintelui sau, consimtamantul parintelui firesc se da in forma autentica prin act notarial.

f) In mod exceptional, instanta judecatoreasca poate trece peste refuzul parintilor firesti sau al tutorelui de a consimti la adoptia copilului, daca se dovedeste prin orice mijloc de proba ca acestia refuza in mod abuziv sa-si dea consimtamantul la adoptie si instanta apreciaza ca adoptia este in interesul superior al copilului, tinand seama si de opinia copilului care a implinit varsta de 10 ani, cu motivarea expresa a hotararii in aceasta privinta (art. 13 din lege).

Legea nr. 273/2004 reglementeaza pentru prima data in mod expres aceasta posibilitate de a cenzura refuzul abuziv al parintilor/tutorelui de a consimti la adoptia copilului. La redactarea articolelor corespunzatoare din lege, au fost avute in vedere prevederile art. 5 pct. 2 lit. b ale Conventiei europene asupra adoptiei, care permit sa se treaca peste refuzul de a consimti la adoptie, pentru motive exceptionale, determinate prin legislatie.

g) Daca unul dintre parintii firesti este decedat, necunoscut, pus sub interdictie, declarat judecatoreste mort sau disparut, precum si daca se afla, din orice imprejurare, in imposibilitate de a-si manifesta vointa consimtamantul celuilalt parinte este suficient. In schimb, daca parintii copilului sunt divortati este necesar consimtamantul ambilor, iar nu numai al parintelui caruia i s-a incredintat copilul (art. 12 alin. 3 din lege).

De asemenea, consimtamantul parintilor nu este necesar daca acestia se afla in oricare dintre situatiile mentionate, precum si in cazul in care adoptatul este o persoana majora (art. 12 alin. 4 din lege).

In schimb, in cazul in care unul dintre parinti sau ambii sunt decazuti din drepturile parintesti sau li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor parintesti, pastreaza dreptul de a consimti la adoptia copilului, iar consimtamantul reprezentantului legal este obligatoriu (art. 12 alin. 2 din lege).

. Consimtamantul copilului

Potrivit art. 11 alin. 1 lit. b din Legea nr. 273/2004, pentru incuviintarea adoptiei este necesar consimtamantul copilului care a implinit varsta de 10 ani.

Consimtamantul la adoptie al minorului care a implinit 10 ani nu inseamna o simpla ascultare a acestuia, ci suntem in prezenta unei capacitati speciale instituita de lege in favoarea copilului, consimtamantul lui avand insa o puternica semnificatie afectiva. .

Potrivit art. 17 alin. 1 din lege, consimtamantul copilului care a implinit varsta de 10 se da in fata instantei judecatoresti, in faza incuviintarii adoptiei.

Alin. 2 al art. 17 precizeaza ca adoptia nu va putea fi incuviintata fara consimtamantul copilului care a implinit varsta de 10 ani. De aici rezulta ca instanta nu ar putea sa treaca peste refuzul copilului care a implinit varsta de 10 ani de a consimti la adoptie.

Ca si o garantie a exprimarii unui consimtamant liber, in cunostinta de cauza, alin. 3 al art. 17 prevede ca anterior exprimarii consimtamantului, directia generala de asistenta sociala si protectia copilului in a carei raza teritoriala domiciliaza copilul care a implinit varsta de 10 ani il va sfatui si informa pe acesta, tinand seama de varsta si de maturitatea sa, in special asupra consecintelor adoptiei si ale consimtamantului sau la adoptie, si va intocmi un raport in acest sens.

263.5. Inexistenta unei adoptii anterioare

Acesta este un impediment la adoptie, recunoscut in mod constant de legea romana. Art. 7 din Legea nr. 273/2004 interzice adoptia unei persoane de catre mai multi adoptatori, fie simultan, fie succesiv. De la aceasta regula exista mai multe exceptii:

a) poate fi incuviintata adoptia simultana sau succesiva, atunci cand adoptatorii sunt soti si sotie;

b) poate fi incuviintata o noua adoptie atunci cand:

- adoptatorul sau sotii adoptatori au decedat; in acest caz adoptia anterioara se considera desfacuta pe data ramanerii irevocabile a hotararii judecatoresti de incuviintare a noii adoptii;

- adoptia anterioara a incetat din orice motiv.

264. Conditii bilaterale privind adoptatorul si adoptatul

Legea reglementeaza o serie de conditii care privesc, simultan, atat persoana adoptatorului, cat si pe cea a adoptatului. Acestea sunt urmatoarele:

264.1. Diferenta de varsta

Potrivit art. 9 alin. 1 din Legea nr. 273/2004, nu pot adopta decat persoanele care sunt cu cel putin 18 ani mai in varsta decat cei pe care doresc sa-i adopte. Prin aceasta conditie se asigura ca diferenta de varsta intre cel care adopta si adoptat sa fie asemanatoare cu diferenta de varsta care exista, de regula, intre parinti si copii.

Cu toate acestea, alin. 2 al aceluiasi articol prevede ca, pentru motive temeinice, instanta judecatoreasca va putea incuviinta adoptia, chiar daca diferenta de varsta dintre adoptat si adoptatori este mai mica de 18 ani, dar in nici o situatie, mai putin de 15 ani. De exemplu, se poate incuviinta adoptia in cazul in care o femeie casatorita inainte de a implini varsta de 18 ani doreste sa adopte un copil.

264.2. Existenta rudeniei

Ca si in cazul casatoriei, rudenia nu este o conditie de fond pozitiva, ci un impediment la adoptie. Potrivit art. 8 alin. 1 din Legea nr. 273/2004, adoptia intre frati este interzisa. Nu are importanta daca este vorba de frati din casatorie sau din afara casatoriei, daca este vorba de frati buni sau de frati numai dupa mama ori numai dupa tata ori daca sunt frati tocmai in urma unei adoptii (ambii au fost adoptati de acelasi cuplu sau doar unul a fost adoptat si, in acest fel, a devenit frate cu copilul firesc al adoptatorilor).

Desi legea nu prevede expres, adoptia nu este permisa nici intre parintele firesc si copilul sau. Totusi, impedimentul rezulta implicit din cerinta legala ca parintele firesc sa consimta la adoptia copilului sau, ceea ce - prin ipoteza - presupune ca adoptatorul este o alta persoana decat parintele firesc. Desigur, practic, problema s-ar putea pune in cazul in care un copil inregistrat ca fiind nascut din parinti necunoscuti este adoptat de parintele sau firesc, care apoi il recunoaste sau fata de care ulterior se stabileste filiatia pe cale judecatoreasca. In aceste cazuri, ar urma ca adoptia sa fie desfiintata.

264.3. Calitatea de sot sau fost sot

Existenta acestei calitati, in circumstantele prevazute de lege, constituie si ea un impediment la adoptie. Spre deosebire de reglementarea anterioara, care nu reglementa aceasta ipoteza, art. 8 alin. 2 teza a II-a din Legea nr. 273/2004 prevede expres adoptia intre soti sau fosti soti este interzisa. Acest impediment se justifica prin aceea ca raporturile dintre soti sau fostii soti sunt incompatibile cu cele dintre parinti si copii.

Fara a institui o conditie bilaterala la adoptie, art. 8 alin. 2 teza I prevede ca adoptia a doi soti sau fosti soti de catre acelasi adoptator sau de catre aceeasi familie adoptatoare este, de asemenea, interzisa, iar ratiunea este aceeasi: raporturile dintre soti, respectiv fostii soti sunt incompatibile cu raporturile dintre frati (sotii sau fostii soti ar deveni frati, fiind adoptati de aceeasi persoana sau aceeasi familie.

Sectiunea 3

Adoptia internationala. Conditiile incuviintarii

265. Conditiile adoptiei internationale

Legea nr. 273/2004 a prevazut conditii extrem de restrictive pentru realizarea unei adoptii internationale, limitand - pana la disparitie - incidenta practica a acestei institutii. De altfel, se poate spune ca unul din scopurile pentru care a fost adoptata Legea nr. 273/2004 a fost acela de a restrange sfera adoptiilor internationale, astfel incat protectia copilului sa fie asigurata in tara.

265.1. Conditia speciala cu privire la persoana adoptatorului

Potrivit art. 39 din lege, adoptia internationala a copilului care are domiciliul in Romania poate fi incuviintata numai in situatia in care adoptatorul sau unul dintre sotii din familia adoptatoare care domiciliaza in strainatate este bunicul copilului pentru care a fost incuviintata deschiderea procedurii adoptiei interne

De asemenea, conform art. 40 alin. 2, instanta judecatoreasca se va pronunta numai dupa analizarea raportului directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului, referitor la existenta altor solicitari similare din partea rudelor copilului pana la gradul IV, cu domiciliul in Romania.

Conditia speciala cu privire la persoana adoptatului

Poate fi adoptat doar copilul din Romania pentru care s-a deschis procedura adoptiei interne prin hotarare judecatoreasca irevocabila, potrivit Legii nr 273/2004, hotarare care l-a declarat pe acel copil ca fiind adoptabil.

266. Legea aplicabila

Din punctul de vedere al legii aplicabile, sunt incidente prevederile art. 30 ale Legii nr. 105/1992, potrivit carora:

- conditiile de fond ale adoptiei sunt stabilite de legea nationala a adoptatorului si a celui care urmeaza sa fie adoptat; acestia trebuie sa indeplineasca si conditiile care sunt obligatorii pentru ambii, stabilite de fiecare dintre cele doua legi nationale (alin. 1);

- conditiile de fond cerute sotilor care adopta impreuna sunt cele stabilite de legea care carmuieste efectele casatoriei lor. Aceeasi lege se aplica si daca un sot adopta copilul celuilalt sot (alin. 2).

Sectiunea 4

Cadrul institutional al incheierii adoptiei

267. Precizari preliminare

In ideea de a reglementa adoptia ca o masura exceptionala, Legea nr. 273/2004 a instituit mecanisme extrem de complicate pentru realizarea ei, in care sunt implicate autoritati si entitati administrative specializate, incepand de la nivel local si pana la nivel central, precum si organisme private.

268. La nivel local

Au atributii in materia adoptiei directiile generale pentru asistenta sociala si protectia copilului. Potrivit art. 105 din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, directia generala de asistenta sociala si protectia copilului este institutie publica cu personalitate juridica, infiintata in subordinea consiliului judetean, respectiv a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti, care preia, in mod corespunzator, functiile serviciului public de asistenta sociala de la nivelul judetului si, respectiv, atributiile serviciului public de asistenta sociala de la nivelul sectoarelor municipiului Bucuresti.

269. La nivel central

Prin Legea nr. 274/ 2004 a fost infiintat - prin reorganizarea Comitetului Roman pentru Adoptii - Oficiul Roman pentru Adoptii, ca organ de specialitate al administratiei publice centrale, cu personalitate juridica, aflat in subordinea Guvernului, in scopul supravegherii si sprijinirii actiunilor de protectie a copilului prin adoptie si al realizarii cooperarii internationale. Oficiul are rolul de a duce la indeplinire obligatiile asumate de statul roman in materia adoptiei prin conventiile si tratatele internationale la care Romania este parte, de a pune in aplicare si de a urmari si asigura aplicarea unitara a legislatiei in domeniul adoptiei.

270. Organisme private

O noutate importanta adusa prin Legea nr. 273/2004 consta in faptul ca aceasta elimina din procedura adoptiei internationale organismele private romane (asociatii, fundatii), care pot desfasura activitati numai in anumite domenii si numai in materia adoptiei interne. In acest sens, H.G. nr. 1442/2004 prevede conditiile si categoriile de servicii si activitati care pot fi desfasurate in materia adoptiei interne.

Pe de alta parte, in materia adoptiei internationale, H.G. nr. 1441/2004 reglementeaza conditiile de autorizare a organizatiilor private straine de a desfasura activitati in domeniul adoptiei internationale.

Sectiunea 5

Procedura adoptiei interne

Masuri preliminare

271. Etapele procedurii de incheiere a adoptiei interne

Incuviintarea adoptiei interne presupune mai multe etape

a) atestarea adoptatorului sau a familiei adoptatoare;

b) intocmirea planului individual de protectie a copilului;

c) deschiderea procedurii adoptiei interne de catre instanta judecatoreasca ;

d) incredintarea copilului in vederea adoptiei de catre instanta judecatoreasca;

e) incuviintarea adoptiei de catre instanta judecatoreasca.

Fata de reglementarea anterioara, cand instanta judecatoreasca intervenea doar pentru incuviintarea adoptiei, Legea nr. 273/2007 sporeste rolul instantei judecatoresti in realizarea adoptiei

Aceasta nu inseamna ca organele specializate ale administratiei cu atributii in protectia copilului nu au responsabilitati in aceasta materie, ci ca orice masura care produce efecte asupra situatiei juridice a copilului este supusa controlului judiciar.

In acelasi timp, trebuie precizat faptul ca deschiderea procedurii adoptiei interne este o conditie pentru realizarea adoptiei internationale.

272. Atestarea familiei sau persoanei apta sa adopte (art. 19-21 din lege)

Copilul poate fi adoptat numai de o persoana sau familie care a obtinut atestatul de familie apta sa adopte. Procedura atestarii viitorilor adoptatori este o faza administrativa a procesului complex al adoptiei care se finalizeaza cu emiterea atestatului (art. 19 si urm.). Atestatul se elibereaza de directia generala de asistenta sociala si protectia copilului

In cazul unui rezultat nefavorabil al evaluarii, adoptatorul sau familia adoptatoare au dreptul sa solicite directiei, in termen de 30 de zile de la comunicarea rezultatului, reevaluarea.

Rezultatul nefavorabil al reevaluarii poate fi atacat, in termen de 15 zile de la data comunicarii, la instanta competenta in materia adoptiei de la domiciliul adoptatorului.

273. Intocmirea planului individual de protectie a copilului

Pe baza planului individualizat de protectie, astfel cum este acesta reglementat de art. 53 din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, directia in a carei raza teritoriala se afla domiciliul copilului efectueaza demersuri pentru reintegrarea copilului in familie sau, dupa caz, pentru plasamentul copilului in familia extinsa sau substitutiva.

Planul individualizat de protectie poate avea ca finalitate adoptia interna daca demersurile pentru reintegrarea copilului in familie sau in familia largita au esuat.

Efectuarea demersurilor in vederea adoptiei este, asadar, conditionata de intocmirea planului individualizat de protectie, care stabileste necesitatea adoptiei interne

Deschiderea procedurii adoptiei interne (art. 22-24 din lege)

274. Chestiuni generale

Aceasta reprezinta, din punctul de vedere al viitorului adoptat, prima faza a procedurii adoptiei.

Scopul acestei proceduri este de a garanta ca orice demers in vederea adoptiei unui copil se realizeaza in interesul acestuia si de a constata ca acel copil este adoptabil.

Deschiderea procedurii adoptiei interne reprezinta o noutate fata de reglementarea anterioara. Caracterul judiciar al procedurii garanteaza faptul ca adoptia se realizeaza doar in conditiile in care copilul poate fi considerat "adoptabil" in raport cu necesitatile sale de protectie.

Cu toate acestea, art. 24 din lege prevede ca deschiderea procedurii adoptiei interne nu este necesara in urmatoarele cazuri:

a) cand adoptia priveste o persoana majora care a fost crescuta in timpul minoritatii de catre adoptator (art. 5 alin. 3 din lege);

b) pentru adoptia copilului de catre sotul parintelui firesc sau adoptiv (art. 20 lit. b din lege).

275. Conditiile deschiderii procedurii adoptiei

Copilul va fi declarat adoptabil prin hotarare judecatoreasca numai daca sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii

a) planul individualizat de protectie stabileste necesitatea adoptiei interne (art. 23 alin. 1 lit. a din lege) sau, altfel spus, ajunge la concluzia ca adoptia este masura de protectie alternativa care corespunde cel mai bine interesului superior al copilului si necesitatea acesteia rezulta din planul individualizat de protectie.

Potrivit art. 22 din lege, pe baza planului individualizat de protectie, astfel cum este acesta reglementat de Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, directia in a carei raza teritoriala se afla domiciliul copilului efectueaza demersuri pentru reintegrarea copilului in familie sau, dupa caz, pentru plasamentul copilului in familia extinsa sau substitutiva.

Planul individualizat de protectie poate avea ca finalitate adoptia interna, daca demersurile pentru reintegrarea copilului in familie sau in familia extinsa au esuat.

Potrivit art. 3 din Legea nr. 273/2004, prin familie se intelege parintii si copiii aflati in intretinerea acestora, prin familie extinsa - parintii, copilul si rudele firesti ale acestuia, pana la gradul IV inclusiv, iar prin familie substitutiva - persoanele, altele decat cele care apartin familiei extinse, care, in conditiile legii, asigura cresterea si ingrijirea copilului.

Deschiderea procedurii adoptiei este deci conditionata de imposibilitatea reintegrarii copilului in familie sau in familia extinsa, ceea ce presupune :

- cresterea copilului de catre parinti ;

- plasamentul copilului in familia extinsa, ceea ce asigura cresterea acestuia de catre rudele sale firesti pana la gradul IV inclusiv

b) parintii copilului sau, dupa caz, tutorele, isi dau consimtamantul la adoptie (art. 23 alin. 1 lit. b din lege). Acesta este un un consimtamant in alb, fara a cunoaste persoana adoptatorului.

Consimtamantul parintilor sau, dupa caz, al tutorelui se exprima direct in fata instantei sesizata cu cererea de deschidere a procedurii adoptiei interne.

De asemenea, instanta, in aceasta etapa, poate sa constate refuzul abuziv al parintilor sau, dupa caz, al tutorelui, si sa pronunte totusi deschiderea procedurii, daca adoptia este in interesul copilului, cu respectarea conditiilor prevazute de art. 13 din lege.

276. Cererea pentru deschiderea procedurii adoptiei interne

Potrivit art. 22 alin. 3 din lege, directia generala de asistenta sociala si protectia copilului in a carei raza teritoriala domiciliaza copilul va sesiza, in termen de 30 de zile de la finalizarea demersurilor pentru integrarea copilului in familie sau in familia extinsa, instanta judecatoreasca de la domiciliul copilului, pentru a se incuviinta deschiderea procedurii adoptiei interne.

In cazul in care a fost instituita tutela copilului, incuviintarea deschiderii procedurii adoptiei interne se face la solicitarea directiei in a carei raza teritoriala domiciliaza copilul, numai daca instanta constata indeplinirea conditiei consimtamantului tutorelui si apreciaza ca deschiderea procedurii adoptiei interne este in interesul superior al copilului (art. 23 alin. 2 teza a II-a din lege).

277. Efectele hotararii judecatoresti prin care a fost deschisa procedura

Hotararea judecatoreasca irevocabila prin care instanta admite cererea directiei produce urmatoarele efecte (art. 23 alin. 3 din lege):

a) drepturile si obligatiile parintesti ale parintilor firesti sau, dupa caz, cele exercitate de persoane fizice sau juridice se suspenda; in acest fel, practic, copilul devine adoptabil ;

b) drepturile si obligatiile parintesti sunt exercitate de catre consiliul judetean sau, dupa caz, consiliul local al sectorului municipiului Bucuresti in a carui raza teritoriala domiciliaza copilul.

Potrivit art. 23 alin. 4 din lege, efectele hotararii judecatoresti mentionate inceteaza de drept daca, in termen de un an de la data ramanerii irevocabile a hotararii, directia nu a identificat o persoana sau familie corespunzatoare pentru copil si nu a initiat procedurile prevazute de prezenta lege in vederea realizarii unei adoptii interne. In aceasta situatie, directia este obligata sa revizuiasca planul individualizat de protectie a copilului si sa solicite instantei judecatoresti, in functie de finalitatea acestuia, urmatoarele:

a) mentinerea, modificarea sau incetarea masurii de protectie a copilului;

b) incuviintarea unei noi proceduri de deschidere a adoptiei.

Incredintarea copilului in vederea adoptiei interne

278. Necesitatea incredintarii

Art. 25 alin. 1 din lege prevede ca adoptia poate fi incuviintata numai dupa ce copilul a fost incredintat pentru o perioada de 90 de zile persoanei sau familiei care doreste sa il adopte.

Scopul incredintarii in vederea adoptiei este acela ca instanta sa poate aprecia in cunostinta de cauza asupra compatibilitatii si a relatiilor de familie care s-ar stabili daca adoptia va fi incuviintata. Importanta incredintarii este atat de mare incat aceasta poate fi analizata si ca o conditie de fond la adoptie.

Pentru prima data, masura incredintarii copilului a fost reglementata de O.U.G. nr. 25/1997.

Necesitatea incredintarii copilului in vederea adoptiei este prevazuta de art. 18 al Conventiei europene in materia adoptiei de copii, incheiata la Strasbourg in 1967.

Avand in vedere scopul incredintarii in vederea adoptiei, art. 29 alin. 1 din lege prevede si situatiile de exceptie in care adoptia poate fi incuviintata fara a mai fi necesara parcurgerea acestei etape :

a) pentru adoptia prevazuta la art. 5 alin. (3) - adoptia unei persoane majore;

b) pentru adoptia prevazuta la art. 20 lit. b) - adoptia copilului de catre sotul parintelui firesc sau adoptiv;

c) pentru adoptia copilului pentru care a fost deschisa procedura adoptiei interne si acesta a fost plasat la adoptator sau la familia adoptatoare, iar masura plasamentului dureaza de cel putin 90 de zile;

d) pentru adoptia copilului de catre tutorele sau, daca au trecut cel putin 90 de zile de la data instituirii tutelei.

In primele doua cazuri, persoana sau familia care doreste sa adopte va putea solicita in mod direct instantei judecatoresti incuviintarea adoptiei (art. 29 alin. 2 din lege).

279. Conditiile incredintarii

Incredintarea copilului in vederea adoptiei se poate face daca :

a) procedura adoptiei interne a fost deschisa printr-o hotarare judecatoreasca irevocabila ;

b) a fost identificat adoptatorul sau familia adoptatoare (art. 26-27 din lege). In acest sens, in termen de 30 de zile de la data ramanerii definitive si irevocabile a hotararii judecatoresti prin care s-a incuviintat deschiderea procedurii adoptiei interne, directia generala de asistenta sociala si protectia copilului in a carei raza teritoriala se afla domiciliul copilului efectueaza demersurile necesare identificarii celui mai potrivit adoptator sau celei mai potrivite familii adoptatoare pentru copil;

c) directia generala de asistenta sociala si protectia copilului a verificat si a constatat compatibilitatea copilului cu adoptatorul sau familia adoptatoare.

In ceea ce priveste demersurile pentru identificarea unei persoane sau familii adoptatoare, art. 26 din lege stabileste urmatoarea procedura administrativa :

- directia generala de asistenta sociala si protectia copilului in a carei raza teritoriala se afla domiciliul copilului analizeaza cu prioritate posibilitatea incredintarii copilului in vederea adoptiei cu prioritate unei rude din familia extinsa, cu exceptia fratilor, intre care este interzisa adoptia, asistentului maternal profesionist la care se afla copilul ori unei alte persoane sau familii la care copilul se afla in plasament ;

- daca nu exista solicitari din partea acestor persoane sau familii, directia in a carei raza teritoriala se afla domiciliul copilului efectueaza demersuri in vederea identificarii, pe raza sa administrativ-teritoriala, a unei persoane sau familii atestate si aflate in evidenta Oficiului ;

- daca, dupa expirarea termenului de 30 de zile, directia generala de asistenta sociala si protectia copilului in a carei raza teritoriala se afla domiciliul copilului nu a identificat o persoana sau o familie adoptatoare dintre persoanele mentionate, solicita Oficiului Roman pentru Adoptii ca, in termen de 5 zile, sa-i transmita lista centralizata la nivel national a persoanelor sau familiilor adoptatoare atestate si inscrise in Registrul national pentru adoptii.

Alegerea adoptatorului sau a familiei adoptatoare potrivite pentru copil se face in termen de 60 de zile de la primirea listei centralizate, de catre directia in a carei raza teritoriala se afla domiciliul copilului, tinand cont de interesul superior al acestuia, informatiile cuprinse in atestatul adoptatorului si, respectiv, de evolutia situatiei copilului pana la acea data.

Selectarea adoptatorului sau a familiei adoptatoare se notifica, in termen de 3 zile, directiei generala de asistenta sociala si protectia copilului de la domiciliul acestora.

In ceea ce priveste determinarea compatibilitatii, aceasta se realizeaza, potrivit art. 27 alin. 2 din lege, luandu-se in considerare nevoile copilului, dorintele si opiniile exprimate de acesta, carora trebuie sa li se acorde importanta cuvenita. Interesul superior al copilului trebuie luat in considerare cu prioritate.

280. Cererea pentru incredintarea copilului in vederea adoptiei

In situatia in care, in urma efectuarii verificarii efectuate, directia generala de asistenta sociala si protectia copilului in a carei raza teritoriala se afla domiciliul copilului constata compatibilitatea acestuia cu persoana sau familia adoptatoare selectata, sesizeaza de indata instanta judecatoreasca pentru incredintarea copilului in vederea adoptiei.

281. Durata incredintarii copilului in vederea adoptiei

Incredintarea in vederea adoptiei se dispune de catre instanta judecatoreasca de la domiciliul copilului pentru o perioada de 90 de zile.

Cererea de incuviintare a adoptiei adresata instantei judecatoresti prelungeste de drept perioada de incredintare pana la solutionarea cererii prin hotarare judecatoreasca irevocabila.

282. Efectele incredintarii in vederea adoptiei

Potrivit art. 30 din lege, pe durata incredintarii copilului in vederea adoptiei, domiciliul acestuia se afla la persoana sau familia careia i-a fost incredintat. Efectuarea actelor obisnuite necesare exercitarii drepturilor si indeplinirii obligatiilor parintesti, cu exceptia celor care conduc la incheierea unui act juridic, se realizeaza de catre persoana sau familia careia acesta i-a fost incredintat.

Dreptul de a reprezenta copilul in actele juridice sau, dupa caz, de a incuviinta actele pe care acesta le incheie, precum si dreptul de a administra bunurile copilului se exercita de catre consiliul judetean sau local al sectorului municipiului Bucuresti in a carui raza teritoriala domiciliaza persoana sau familia careia i-a fost incredintat copilul in vederea adoptiei. Dreptul de administrare poate fi delegat, in mod exceptional, catre persoana sau familia careia i s-a incredintat copilul pentru efectuarea unor acte speciale, in interesul copilului, care vor fi expres mentionate in cuprinsul documentului prin care se acorda delegarea.

283. Urmarirea evolutiei copilului

Potrivit art. 31 din lege, in perioada incredintarii copilului in vederea adoptiei, directia de la domiciliul adoptatorului sau familiei adoptatoare urmareste evolutia copilului si a relatiilor dintre acesta si persoana sau familia careia i-a fost incredintat, intocmind in acest sens rapoarte bilunare. La sfarsitul perioadei de incredintare in vederea adoptiei, directia intocmeste un raport final referitor la evolutia relatiilor dintre copil si adoptatori, pe care il comunica instantei competente in vederea solutionarii cererii de incuviintare a adoptiei.

284. Revocarea sau prelungirea masurii incredintarii

Art. 32 din lege prevede ca, daca pe durata perioadei de incredintare in vederea adoptiei directia in a carei raza teritoriala domiciliaza adoptatorul sau familia adoptatoare constata neadaptarea copilului cu persoana sau familia adoptatoare ori existenta oricaror alte motive de natura sa impiedice finalizarea procedurii de adoptie, sesizeaza de indata instanta judecatoreasca, in vederea revocarii sau, dupa caz, prelungirii masurii incredintarii.

Hotararea prin care instanta de fond dispune revocarea sau prelungirea incredintarii este executorie de drept.

In sfarsit, conform art. 33 din lege, daca instanta judecatoreasca dispune revocarea masurii incredintarii, directia este obligata sa reia procedura in vederea incredintarii copilului

Incuviintarea adoptiei de catre instanta judecatoreasca

285. Procedura incuviintarii adoptiei

Cererea de incuviintare a adoptiei poate fi introdusa fie direct de catre adoptator sau familia adoptatoare, fie de directia de la domiciliul acestora, la sfarsitul perioadei de incredintare.

Instanta judecatoreasca va admite cererea de incuviintare a adoptiei numai daca, pe baza probelor administrate, si-a format convingerea ca adoptia este in interesul superior al copilului.

Pentru a se asigura ca sunt indeplinite conditiile de fond necesare, legiuitorul a aratat expres care sunt actele care trebuie sa insoteasca cererea de incuviintare a adoptiei (art. 35 alin. 2) si faptul ca in cursul procesului (dar pana cel mai tarziu cu 5 zile inaintea termenului la care directia generala de asistenta sociala si protectia copilului a fost citata) trebuie depus in mod obligatoriu raportul final referitor la evolutia relatiilor dintre copil si adoptatori dupa incredintarea in vederea adoptiei.

Sectiunea 6

Natura juridica a adoptiei

286. Precizari preliminare

Fiind o operatiune juridica complexa, adoptia are un dublu fundament juridic, deoarece presupune cumulativ manifestarea de vointa a persoanelor prevazute de lege si un act de autoritate. In acest sens, Conventia europeana in materia adoptiei de copii a consacrat principiul potrivit caruia adoptia nu poate fi pronuntata decat pe baza consimtamantului persoanelor prevazute de lege (art. 5) si nu este valabila decat daca este pronuntata de o autoritate judiciara sau administrativa (art. 4).

In mod corespunzator, legea prevede atat persoanele al caror consimtamant este necesar pentru incuviintarea adoptiei, cat si faptul ca aceasta este de competenta instantelor judecatoresti.

Determinarea naturii juridice a adoptiei presupune rezolvarea a doua probleme de calificare. In primul rand, este necesar a se stabili care dintre cele doua elemente de structura ale adoptiei este predominant: actul de vointa al persoanelor prevazute de lege sau hotararea judecatoreasca. In al doilea rand, este necesara calificarea manifestarii de vointa a persoanelor care, potrivit legii, sunt chemate sa consimta la adoptie: manifestarea de vointa a persoanelor prevazute de lege constituie un acord de vointe sau reprezinta doar juxtapunerea unor acte unilaterale?

Adoptia este o institutie a dreptului material, in sensul ca determinanta este manifestarea de vointa a persoanelor chemate sa consimta la adoptie. Astfel se si explica faptul ca procedura de incuviintare a adoptiei este o procedura necontencioasa, prin care instanta efectueaza un control de legalitate si de oportunitate.

287. Controversa

Natura juridica a adoptiei este controversata.

Astfel, unii autori, definesc/au definit adoptia ca "un act juridic", respectiv un "acord de vointa" ce da nastere raporturilor de rudenie civila.

Chiar si atunci cand adoptia este prezentata ca un act juridic complex, ce presupune incuviintarea ei de catre o autoritate statala (administrativa ori judecatoreasca), se vorbeste despre "actul juridic al partilor in vederea infierii" (adoptiei), subintelegandu-se prin acesta "acordul de vointe" al persoanelor chemate sa-si exprime consimtamantul potrivit legii.

Alti autori, pun accentul pe efectele adoptiei si o definesc ca legatura de rudenie civila care tinde sa imite mai mult sau mai putin fidel relatia de rudenie fireasca izvorata din faptul nasterii.

Desi aceasta distinctie este corecta din punct de vedere juridic si didactic, ea este lipsita de interes practic, deoarece adoptia desemneaza "unitatea indisolubila" dintre actul juridic al adoptiei si efectele sale juridice.

Nici una dintre acest opinii nu este la adapost de critica.

Prima opinie, care aseaza la baza adoptiei acordul de vointa al partilor, este contradictorie, nereusind sa concilieze natura adoptiei (conventionala) cu efectele adoptiei. Potrivit art. 942 C. civ., contractul este "acordul de vointe intre doua sau mai multe persoane pentru a constitui sau stinge intre dansii raporturi juridice". Definind adoptia printr-un acord de vointe, chiar daca este sanctionat de instanta judecatoreasca, se deformeaza conceptul clasic de contract, inventandu-se un acord de vointe care nu este contract, din moment ce persoanele care isi dau consimtamantul la adoptie nu urmaresc sa constituie sau sa stinga intre ele raporturi juridice, ci sa creeze raporturi de rudenie civila. Astfel, in materia adoptiei, sfera persoanelor chemate sa consimta la adoptie nu este identica sferei persoanelor intre care se produc efectele adoptiei, deoarece consimtamantul sotului celui care adopta nici nu stinge, nici nu creeaza raporturi juridice intre acesta si alte persoane, iar consimtamantul altor persoane care intra in raporturi de rudenie civila cu cel adoptat nu este necesar (consimtamantul rudelor adoptatorului).

288. Natura juridica a adoptiei

In realitate, adoptia este o operatiune juridica complexa, bazata pe juxtapunerea unor acte unilaterale de vointa, emise atat de persoane fizice, cat si de persoane juridice sau autoritati competente. In sustinerea acestei calificari pot fi invocate urmatoarele argumente:

A. Analizand structura adoptiei si multiplele variante ale acesteia, se poate lesne observa ca intotdeauna adoptia presupune ca un prim element esential fix (invariabil) consimtamantul adoptatorului (al sotilor adoptatori), ca o manifestare de vointa juridica, savarsita cu intentia de a produce efectele juridice ale adoptiei. Ca natura juridica, acest consimtamant este un act juridic unilateral.

B. Al doilea element esential, cerut ad validitatem (ad solemnitatem) si prezent in oricare din formele si variantele adoptiei este hotararea judecatoreasca de incuviintare a adoptiei.

C. Consimtamantul celorlalte persoane sunt conditii variabile pentru realizarea adoptiei si tin de variantele concrete ale acesteia. Iata de ce, prin faptul ca si alte persoane isi exprima consimtamantul la adoptie, potrivit legii, nu se creeaza un acord de vointe, ci suntem in prezenta a tot atatea acte juridice unilaterale.

D. Unitatea operatiunii juridice a adoptiei este asigurata de scopul comun al acestor manifestari de vointa, respectiv protectia copilului prin crearea raporturilor de rudenie civila. In acest sens, adoptia poate lua infatisarea unui act unilateral colectiv constituit dintr-un fascicol de declaratii unilaterale de vointa.

Sectiunea 7

Efectele adoptiei

289. Precizari preliminare

Potrivit art. 50 alin. 1 din lege, adoptia isi produce efectele de la data ramanerii irevocabile a hotararii judecatoresti. Adoptia produce efecte cu privire la rudenie, ocrotirea minorului, nume, domiciliul si locuinta copilului, obligatia de intretinere, mostenire, cetatenie. Vor fi expuse in continuare efectele cu privire la rudenie, drepturile si indatoririle parintesti, numele adoptatului si aspectele de noutate aduse de Legea nr. 273/2004.

Efecte privind rudenia

290. Efecte privind rudenia civila

Fiind o adoptie cu efecte depline, raporturile de rudenie civila se vor configura astfel: potrivit art. 50 alin. 2 din lege, intre copil si adoptator, precum si rudele acestuia se stabilesc raporturi de rudenie civila, astfel incat copilul adoptat intra in familia adoptatorului, ca si un copil firesc al acestuia. Desi legea nu prevede expres, se considera, in mod intemeiat, ca si descendentii adoptatului devin rude cu adoptatorul si cu rudele acestuia, deoarece numai astfel se poate vorbi de rudenie civila asimilata rudeniei firesti. Se poate afirma ca acesta este efectul constitutiv al adoptiei.

291. Efecte privind rudenia fireasca

Deoarece copilul adoptat intra in familia adoptatorului, raporturile de rudenie fireasca intre copil si parintii sai, precum si rudele sale firesti inceteaza. Copilul iese din familia sa de origine. Se poate considera ca acesta este un efect extinctiv al adoptiei. Si in acest caz, potrivit art. 50 alin. 3, incetarea raporturilor de rudenie priveste si pe descendentii adoptatului, in raporturile lor cu parintii firesti ai adoptatului si cu rudele acestora.

Se va mentine insa impedimentul la casatorie izvorat din rudenie, potrivit art. 50 alin. 4 din lege.

292. Situatii speciale

Exista insa si unele situatii deosebite, in care efectul constitutiv sau cel extinctiv nu actioneaza in mod integral.

a) O astfel de situatie exista in cazul in care un sot adopta copilul firesc sau adoptiv al celuilalt sot. Spre deosebire de reglementarea anterioara, legea noua prevede expres aceasta situatie in art. 50 alin. 3, potrivit caruia "incetarea raporturilor de rudenie se aplica numai in raport cu parintele firesc si rudele parintelui firesc care nu este casatorit cu adoptatorul".

Aceasta inseamna ca, fata de parintii sai firesti, efectul extinctiv al raporturilor de rudenie este numai partial, si anume inceteaza aceste raporturi numai intre adoptat si descendentii sai - pe de o parte - si parintele firesc care nu este sotul adoptatorului - pe de alta parte. In consecinta se mentin raporturile de rudenie intre cel adoptat si descendentii sai, pe de o parte, si parintele firesc, care este sotul adoptatorului, si rudele acestuia , pe de alta parte.

b) De asemenea, in ipoteza in care un sot adopta copilul adoptat al celuilalt sot - fie inainte de casatorie, fie in timpul casatoriei -, adoptia va produce numai un efect constitutiv, respectiv se vor crea raporturi de rudenie civila intre adoptat si descendentii sai, pe de o parte, si sotul adoptator si rudele acestuia, pe de alta parte, fara insa sa inceteze raporturile de rudenie civila deja create intre adoptat si descendentii sai, pe de o parte, si celalalt sot si rudele acestuia, pe de alta parte, rezultate din adoptia anterioara. In mod corespunzator, drepturile si indatoririle parintesti revin, in comun, celor doi soti care au adoptat succesiv. Intr-o astfel de ipoteza, efectul extinctiv nu se produce, deoarece el a actionat la data incuviintarii primei adoptii.

Efecte privind drepturile si indatoririle parintesti

293. Drepturile si indatoririle parintesti ale adoptatorului

Potrivit art. 51 din lege, adoptatorul are fata de copilul adoptat drepturile si indatoririle parintelui firesc fata de copilul sau.

In cazul in care adoptatorul este sotul parintelui firesc al adoptatului, drepturile si indatoririle parintesti se exercita de catre adoptator si parintele firesc casatorit cu acesta.

Adoptatul are fata de adoptator drepturile si indatoririle de orice natura pe care le are o persoana fata de parintii sai firesti.

Efecte privind numele de familie al adoptatului

294. Reglementare

Potrivit art. 53 alin. 1 din lege, adoptatul dobandeste prin adoptie numele adoptatorului.

Daca adoptia se face de catre 2 soti ori de catre sotul care adopta copilul celuilalt sot, iar sotii au nume comun, adoptatul va purta acest nume. In cazul in care sotii nu au nume de familie comun, ei sunt obligati sa declare instantei judecatoresti care incuviinteaza adoptia numele pe care adoptatul urmeaza sa-l poarte (alin. 2 al aceluiasi articol).

Un aspect de noutate adus de Legea nr. 273/2004, consta in faptul ca, pentru motive temeinice, instanta, incuviintand adoptia, la cererea adoptatorului sau familiei adoptatoare si cu consimtamantul copilului care a implinit varsta de 10 ani, poate dispune schimbarea prenumelui copilului adoptat (alin. 3).

De asemenea, legea prevede expres ca, in cazul adoptiei unei persoane casatorite, care poarta un nume comun in timpul casatoriei, sotul adoptat poate primi in timpul casatoriei numele adoptatorului, cu consimtamantul celuilalt sot, acordat in fata instantei care incuviinteaza adoptia (alin. 4).

Mentiuni in actele de stare civila

295. Reglementare

Conform alin. 5 din art. 53 al legii, pe baza hotararii judecatoresti irevocabile de incuviintare a adoptiei, serviciul de stare civila competent intocmeste, in conditiile legii, un nou act de nastere al copilului, in care adoptatorii vor fi trecuti ca fiind parintii sai firesti. Vechiul act de nastere se va pastra, mentionandu-se pe marginea acestuia intocmirea noului act.

Sectiunea 8

Informarea copilului.

Cunoasterea identitatii parintilor firesti

296. Reglementare

Art. 52 din lege reglementeaza expres dreptul copilului adoptat de a fi informat despre statutul sau de copil adoptat si dreptul sau de a-si cunoaste parintii firesti.

Astfel, adoptatorii vor informa copilul ca este adoptat, de indata ce varsta si gradul de maturitate ale acestuia o permit.

Adoptatorii si adoptatul au dreptul sa obtina din partea autoritatilor competente extrase din registrele publice al caror continut atesta faptul, data si locul nasterii, dar nu dezvaluie in mod expres adoptia si nici identitatea parintilor firesti.

Identitatea parintilor firesti ai adoptatului poate fi dezvaluita inainte de dobandirea de catre acesta a capacitatii depline de exercitiu numai pentru motive medicale, cu autorizarea instantei judecatoresti, la cererea oricaruia dintre adoptatori, a adoptatului, a sotului sau descendentilor acestuia ori a reprezentantului unei institutii medicale sau unui spital.

Dupa dobandirea capacitatii depline de exercitiu, adoptatul poate solicita tribunalului in a carui raza teritoriala se afla domiciliul sau ori, in cazul in care el nu are domiciliul in Romania, Tribunalului Bucuresti, sa-i autorizeze accesul la informatiile aflate in posesia oricaror autoritati publice cu privire la identitatea parintilor sai firesti.

Instanta citeaza directia generala de asistenta sociala si protectia copilului in a carei raza teritoriala se afla domiciliul copilului, Oficiul Roman pentru Adoptii, precum si orice alta persoana a carei ascultare poate fi utila pentru solutionarea cererii si va putea admite cererea daca, potrivit probelor administrate, constata ca accesul la informatiile solicitate nu este daunator integritatii psihice si echilibrului emotional ale solicitantului si daca adoptatul in cauza a beneficiat de consiliere din partea directiei.

Sectiunea 9

Incetarea adoptiei

297. Cazuri

Potrivit art. 54 din lege, adoptia inceteaza prin desfacere sau prin nulitate.

Desfacerea adoptiei

298. Reglementare

Potrivit art. 55 din lege, adoptia se desface in cazul prevazut la art. 7 alin. 3 lit. a, adica atunci cand adoptatorul sau sotii adoptatori au decedat si se incuviinteaza o noua adoptie; in acest caz, adoptia anterioara se considera desfacuta pe data ramanerii irevocabile a hotararii judecatoresti de incuviintare a noii adoptii.

Vechea adoptie inceteaza cu efecte doar pentru viitor si de la data incuviintarii noii adoptii prin hotarare judecatoreasca irevocabila.

Anterior, legislatia permitea desfacerea adoptiei, prin hotarare judecatoreasca, ori de cate ori aceasta era in interesul superior al copilului, pornind de la premisa ca interesul superior al copilului este nu doar o conditie pentru incheierea valabila a adoptiei, dar si o conditie pentru mentinerea adoptiei.

Rezulta ca legea noua a restrans considerabil posibilitatea desfacerii adoptiei, singura cauza fiind decesul adoptatorului sau a sotilor adoptatori si numai daca se incuviinteaza o noua adoptie.

Nulitatea adoptiei

299. Precizari preliminare

In reglementarea anterioara, adoptia era supusa, potrivit legii, nulitatii, aplicandu-se in aceasta materie in mod corespunzator dreptul comun.

Legea noua contine prevederi exprese privind nulitatea adoptiei si regimul juridic al acesteia.

300. Cauzele de nulitate

Potrivit art. 56 alin. 1 adoptia este nula, daca a fost incheiata in alt scop decat cel al ocrotirii interesului superior al copilului sau cu incalcarea oricaror conditii de fond sau de forma prevazute de lege.

Din modul de redactare a textului rezulta ca nulitatea este absoluta. Consideram ca intentia legiuitorului a fost aceea de a ridica la rangul de conditii imperative (de ordine publica) toate conditiile de fond sau de forma prevazute de lege pentru incuviintarea valabila a adoptiei. Sunt astfel eliminate disputele legate de calificarea anumitor conditii cerute pentru incheierea adoptiei, distinctia intre nulitate absoluta si nulitate relativa devenind practic lipsita de interes.

Un alt aspect de noutate al noii reglementari il constituie posibilitatea instantei de a mentine adoptia in pofida unei cauze de nulitate absoluta, atenuand astfel rigoarea sanctiunii nulitatii absolute.

Astfel, art. 56 alin. 2 din lege prevede ca "instanta va putea respinge cererea de declarare a nulitatii adoptiei, daca va constata ca mentinerea adoptiei este in interesul celui adoptat".

301. Efectele nulitatii adoptiei

Art. 59 din lege reglementeaza efectele nulitatii adoptiei cu privire la drepturile parintesti si, respectiv, cu privire la numele copilului:

a) parintii firesti ai copilului redobandesc drepturile si indatoririle parintesti, daca instanta nu decide instituirea tutelei sau a altor masuri de protectie speciala a copilului, in conditiile legii. Se subintelege ca, prin efectul nulitatii adoptiei inceteaza raporturile de filiatie si de rudenie create prin adoptie si reapar raporturile de filiatie si de rudenie fireasca ;

b) adoptatul redobandeste numele de familie si, dupa caz, prenumele avut inainte de incuviintarea adoptiei.

Nulitatea desfiinteaza cu efect retroactiv efectele adoptiei. Se pot remarca totusi doua exceptii de la caracterul retroactiv:

- in ceea ce priveste drepturile si indatoririle parintesti, se considera ca, in interesul copilului adoptat, actele prin care s-au exercitat drepturile parintesti de catre adoptatori raman valabile;

- in ceea ce priveste obligatia de intretinere, efectul retroactiv al nulitatii adoptiei nu se intinde si asupra prestatiilor de intretinere, dat fiind caracterul succesiv, periodic al acestora, cat timp obligatia a fost executata benevol.

302. Aspecte speciale privind procedura nulitatii adoptiei

Exista o serie de aspecte specifice ale procedurii privind nulitatea adoptiei:

A. Potrivit art. 57 din lege, actiunea in declararea nulitatii adoptiei apartine oricarei persoane interesate. Dupa dobandirea de catre adoptat a capacitatii depline de exercitiu, actiunea apartine numai acestuia.

B. Art. 58 prevede ca cererile privind declararea nulitatii adoptiei se judeca cu citarea:

a) adoptatorului sau, dupa caz, a familiei adoptatoare;

b) adoptatului care a dobandit capacitate deplina de exercitiu;

c) directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului in a carei raza teritoriala se afla domiciliul copilului sau, in cazul adoptiilor internationale, Oficiului Roman pentru Adoptii.

C. Copilul care a implinit varsta de 10 ani va fi intotdeauna ascultat (art. 58 alin. 2 din lege).

D. Hotararile judecatoresti privitoare la nulitatea adoptiei, ramase irevocabile, se comunica Oficiului Roman pentru Adoptii de catre directia generala de asistenta sociala si protectia copilului, in vederea efectuarii mentiunilor necesare in Registrul national pentru adoptii (art. 60 din lege).