APARAREA PROPRIETATII - DREPT ROMAN

APARAREA PROPRIETATII - DREPT ROMAN

La romani institutia propreitatii era fundamentala. Pentru apararea ei s-au formulat mijloace juridice.

In afara de actiunea in revendicare au fost legiferate si mijloace juridice cu ajutorul carora indirect se putea apara proprietatea.

Proprietarul posesor are la indemana interdictele posesorii care erau ut rubi si uti posidentis.

Proprietarul neposesor poate sa dobandeasca posesiunea pe calea interdictelor recuperatorii.

Daca s-a comis delicte proipreitarul are la indemana actiunile delictuale.

In justitia privata propreitarul iti mai putea apara posesiunea folosind forta daca a fost deposedat prin violenta.

1. Rei vindicatio (Actiunea in revendicare)

1.1. Notiuni introductive

Daca un tert pune stapanire fara nici un drept asupra unui lucru care era proprietatea quiritara, proprietarul avea la indemana rei vindicatio. In dreptul roman exista rei vindicatio pentru dreptul real si conditio pentru dreptul de creanta (personal).

Este actiunea proprietarului lipsit de posesia lucrului sau care cere restituirea de la persoana care il poseda fara a fi proprietar.

Proprietarul are dreptul sa pretinda cum omni causa adica fucte, accesiuni si despagubiri de la cel care i-a posedat fara drept bunul.

In epoca veche actiunea in revendicare se desfasura sub forma sacramentului IN REM. Este actiunea prin care reclamantul provoaca paratul la un ramasag sacramentum. Paratul care se pretinde si el proprietar pe acelasi lucru provoaca reclamantul la acelasi sacramentum. Partile dadeau si o suma de bani drept prinsoare (mai tarziu nu mai promiteau). Se sesiza autoritatea publica, se aduceau dovezi si castiga cel care avea dovezile cele mai puternice.

In epoca clasica procesul in revendicare era proces cu formula.

1.2. Conditiile actiunii in revendicare

Pentru a putea invoca actiunea in revendicare reclamantul trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

a) reclamantul sa fie prorpeitar quiritar si sa nu posede lucrul pe care il revendica;

b) paratul trebuie sa posede lucrul indiferent daca era posesor sau detentor.

Impotriva actiunii in revendicare paratul putea invoca urmatoarele exceptii:

- exceptia lucrului vandut si predat

- exceptia de dol

- exceptia de uzufruct

Restituirea lucrului consta in remiterea posesiei la care putea fi obligat paratul. Daca lucrul a fost pierdut sau deteriorat inainte de a se incepe actiunea in revendicare, posesorul de buna credinta nu mai datora nimic.

2. Actiunea negatorie

In afara de actiunea in revendicare dreptul roman cunaoste si alte modalitati chiar inainte de aparare a proprietatii.

Actiunea negatorie apare ca acea modalitate juridica prin care proprietarul unui fond tulburat in exercitiul sau prin faptele unui tert care pretinde ca ar avea un drept deservit asupra fondului proprietarului. Spre exemplu tertul pretinde un drept de servitute sau de uzufruct.

Dreptul de proprietate se prezuma ca este liber de orice sarcini asadar proprietarul neaga existenta sarcinilor. In acest caz tertul este obligat sa dovedeasca existenta acelei sarcini. Inainte de condamantio, judecatorul dispunea incetarea tulburarii. Daca erau indici ca tulburarea se repeta, se putea cere paratului sa se abtina pe viitor de la tulburare.

3. Actiunea publiciana

Se folosea pentru a se apara proprietatea pretoriana. Aceasta actiune are la baza tot o revendicare dar care se intemeia pe fictiunea ca reclamantul ar fi indeplinit termenul de uzucapiune drept pentru care se cereau indeplinite conditiile acesteia mai putin termenul cerut de lege. Reclamantul pentru a promova aceasta actiune trebuia sa fi posedat macar un singur moment.

Sub Iustinian aceasta actiune a fost restransa pentru apararea posesorului de buna-credinta care a dobandit bunul de la un non-dominus.

Actiunea publiciana nu se putea indrepta impotriva proprietarului civil pentru ca aceasta avea o pozitie juridica superioara fata de proprietarul pretorian. Precizam insa ca proprietarul civil putea sa uzeze si de actiunea publiciciana.

4. Alte mijloace de ocrotire a proprietatii

● Actiunea relativa la infatisare (actio ad exhibendum) este actiunea persoanla prin care o parte cere in proces ca cealalta parte sa infatiseze lucrul pe care-l detine. Este o actiune premergatoare revendicarii cu scopul de a convinge judecatorul ca lucrul obiect al revendicarii se afla sau nu la persoana pe care intentioneaza sa o cheme in judecata.

● Actiuni privind raportul de vecinatate in care avem:

- actiunea pentru restabilirea cursului apelor

- actiunea prin care se aducea la cunostiinta vecinului pe cale extrajudiciara de a nu continua o lucrare care ar putea sa aduca prejudici celuilalt vecin

- chezasia pagubei eventuale Cand proprietatea unei persoane era amenintata de contructia vecinului, acesta se adresa pretorului care obliga vecinul sa garanteze ca-l va dezdauna daca i se produce o paguba din cauza acelei constructii. Refuzul garantiei ducea la pierderea fondului

- interdictul dat proprietarului de a sili pe cel care a facut lucrari prin violenta sau pe ascuns in detrimentul sau sa repuna lucrurile in starea de mai inainte.

● Ocrotirea proprietatii provinciale si peregrine

Cele doua forme de proprietate erau ocrotite prin actiuni reale. Aceste actiuni se asemanau cu actiunile dreptului quiritar. Actiunile provinciale si peregrine erau acordate de guvernatorii de provincii sau de pretorul peregrin.

La proprietatea provinciala posesorul de buna-credinta era ocrotit printr-o dubla fictiune: ca timpul uzucapiunii s-a implinit si ca fondul este italic.

La proprietatea peregrina se aplicau regulile de la cea provinciala. Peregrinul nu putea sa foloseasca regulile cetateanului roman. Ulterior s-a admis.