APLICAREA LEGII CIVILE

Aplicarea legii civile

Legea civila se aplica avand in vedere trei aspecte: actiunea sa intr-un interval de timp, pe un anumit teritoriu si asupra unor anumite subiecte de drept.

Intrarea in vigoare a legii este momentul initial de actiune asupra raporturilor juridice civile, si are loc la data precizata in cuprinsul legii sau data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei.

Momentul final al actiunii legii civile se poate produce pe trei cai: prin ajungerea la termenul stabilit in catul legilor care actioneaza intr-un termen fixat initial, prin abrogarea legii si caderea ei in desuetudine.

3.1. Aplicarea legii civile in timp

Legea civila sub aspectul aplicarii ei in timp poate produce efecte imediate, efecte retroactive sau efecte ultraactive (aplicandu-se si asupra unor fapte si situatii juridice ivite dupa abrogarea legii).

Legile, desi sunt de aplicare generala si permanenta, ele prezinta unele particularitati prin raportarea la timpul de aplicare, fiind clasificate in: legi abrogative, legi interpretative si legi tranzitorii.

Aplicarea legii civile in timp este guvernata de doua principii, fiecare fiind insotit de o exceptie.

Principiul neretrocedarii legii civile noi, este regula juridica potrivit careia, o lege civila se aplica numai situatiilor care survin dupa intrarea ei in vigoare, nu si situatiilor anterioare, respectiv, "trecutul scapa legii noi".

Al doilea principiu ce guverneaza aplicarea legii civile in timp este acela al aplicarii imediate a legii civile noi.

Legea civila intrata in vigoare se aplica tuturor situatiilor ivite dupa intrarea ei in vigoare, excluzand aplicarea legii civile vechi.

Cele doua exceptii de la principiile aplicarii legii civile in timp sunt: retroactivitatea legii civile noi si ultraactivitatea sau supravietuirea legii civile vechi.

3.2. Aplicarea legii civile in spatiu

Aplicarea legii civile in spatiu se raporteaza la doua aspecte: aspectul intern si aspectul international.

Aspectul intern vizeaza situatia raporturilor juridice civile intre subiecte de drept civil de cetatenie ori nationalitate romana, iar aspectul international are in vedere raporturile juridice civile cu un element de extraneitate (cetatenie, nationalitate, locul incheierii ori executarii contractului, locul producerii delictului civil, locul consemnarii delictului civil).

Aspectul intern este rezolvat de normele dreptului intern, iar aspectul international ce vizeaza solutionarea conflictului de legi in spatiu este rezolvat de dreptul international privat.

3.3. Aplicarea legii civile asupra persoanelor

Aplicarea legii civile asupra persoanelor - fizice sau juridice, este dominata de principiul generalitatii si egalitatii, ele fiind determinate in mod egal si uniform sa aplice normele juridice care li se adreseaza deopotriva.

Literatura juridica a distins trei categorii de legi civile sub aspectul sferei subiectilor de drept civil carora li se aplica:

- legi civile cu vocatie generala de aplicare, care se aplica atat persoanelor fizice cat si persoanelor juridice (Codul civil, Decretul nr. 31 / 1954 privitor la persoanele fizice si juridice, Decretul nr. 167 / 1958 privind prescriptia extinctiva);

- legi civile cu vocatia aplicarii numai la persoanele fizice (Codul familiei);

- legi civile cu vocatia aplicarii numai la persoanele juridice (Legea nr. 31 / 1990 - republicata privind societatile comerciale).