APLICAREA LEGII PENALE ROMANE IN SPATIU SI TIMP

Sectiunea I

Aplicarea legii penale in spatiu

Legile penale se aplica, ca toate legile, in spatiu pe o anumita teritorialitate, supusa unei suveranitati, date de art. 3 Cod penal si pe o anumita durata, ca urmare a unei politici penale, generata de factori economici si socio-culturali.

Teritorialitatea legii romane este un principiu potrivit caruia legea penala se aplica infractiunilor savarsite pe teritoriul Romaniei - art. 3 Cod penal. Deci potrivit acestui principiu se tine cont de locul savarsirii fapte si nu de cetatenia infractorului sau alte criterii.

Prin teritoriu se intelege intinderea de pamant si apele cuprinse intre frontiere, cu subsolul si spatiul aerian al acesteia - art. 142 Cod penal.

Principiile aplicarii legii penale romane in spatiu

1. Teritorialitatea legii penale constituie principiul de baza al aplicarii acesteia in spatiu

2. Personalitatea legii penale

3. Realitatea legii penale

4. Universalitatea legii penale.

Exceptii la aplicarea legii romane in spatiu

Imunitatea penala reprezinta o derogare de la principiul teritorialitatii, mai precis o derogare de la principiul eficacitatii generale a legii penale pe teritoriul statului respectiv.

Unele persoane, in baza unor intelegeri intre state, beneficiaza de imunitate de jurisdictie penala, care este legata de calitatea de persoana oficiala a celor in cauza - art. 8 Cod penal - reprezentantii diplomatici. Imunitatea de jurisdictie penala constituie o exceptie de la toate principiile aplicarii legii penale in spatiu.

Beneficiaza de imunitate persoanele cu activitati diplomatice, insa imunitatea de jurisdictie se refera si la reprezentantele diplomatice. De aceleasi drepturi se bucura si membrii Curtii Internationale de Justitie, reprezentantii ONU, sau alte persoane prevazute in conventii internationale.

Extradarea - Legea nr. 296/2001

Aplicarea legii penale in spatiu necesita uneori obtinerea persoanei infractorului in statul care efectueaza urmarirea. Aceasta este posibil numai prin masura extradarii, care de asemenea este legiferata in legea penala.

Extradarea este un act juridic bilateral international care consta in acceptarea remiterii unui infractor de catre statul solicitat - statului solicitant, in vederea judecarii sau pentru a se executa o pedeapsa. Hotararea apartine instantei de judecata si nu Guvernului. Ea se acorda pe baza de reciprocitate, sau in baza legii si doar Legea nr. 296/2001 lamureste institutia.

Pentru realizarea extradarii trebuie sa se indeplineasca anumite conditii de fond si de forma.

Sectiunea II

Aplicarea legii penale in timp

Potrivit art. 15 din Constitutie, legea nu dispune decat pentru viitor, cu exceptia legii mai favorabile. La baza aplicarii legii in timp sta principiul activitatii legii penale. Legea se aplica infractiunilor savarsite in timp ce ea este in vigoare.

Iesirea din vigoare se face prin abrogarea legii - expresa sau tacita.

Principiile aplicarii legii penale in timp

Concursul legilor penale in timp

Neretroactivitatea legii penale

Extraactivitatea legii penale

Retroactivitatea legii penale

Ultraactivitatea legii penale temporare

Principiul legii penale mai favorabile   

Aplicarea legii penale mai favorabile, in cazul pedepselor definitive

Cand legea noua a intervenit dupa ramanerea definitiva a hotararii se aplica dispozitiile art. 14 alin. 1 Cod penal, iar daca a intervenit dupa executarea completa a pedepsei se aplica art. 14 alin. 5 Cod penal. Aceasta ultima dispozitie se aplica si in cazul in care fapta se considera executata ca urmare a gratierii totale.

Cadrul legal al principiului

Aplicarea obligatorie a legii penale mai favorabile in cazul pedepselor definitive

Aplicarea facultativa a legii penale mai favorabile in cazul pedepselor definitive

Aceasta institutie este reglementata prin dispozitiile art. 15 Cod penal care prevad ca dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare si pana la executarea completa a pedepsei inchisorii, daca intervine o lege care prevede o pedeapsa mai usoara, iar sanctiunea aplicata este mai mica decat maximul prevazut de legea noua, tinandu-se cont de infractiunea noua savarsita, de persoana condamnatului, de conduita acestuia, dupa pronuntarea hotararii sau in timpul executarii pedepsei si avand in vedere si durata cat a executat din pedeapsa se poate dispune: fie mentinerea, fie reducerea pedepsei.