Administrarea si aprecierea probelor

Administrarea si aprecierea probelor

Pentru determinarea starii de fapt fiscale, organul fiscal administreaza mijloace de proba ca mijloace de convingere admise de lege, pentru a demonstra existenta sau inexistenta oricaror fapte juridice, situatii, imprejurari relevante fiscal.

Astfel, potrivit Codului de procedura fiscala, organul fiscal poate proceda la:

a) solicitarea informatiilor, de orice fel, din partea contribuabililor si a altor persoane.

Ori de cate ori considera necesar, organul fiscal va putea solicita prezenta contribuabilului la sediul sau pentru a da informatii si lamuriri necesare stabilirii situatiei fiscale a acestuia. Cand este cazul, solicitarea va fi facuta in scris si va cuprinde obligatoriu:

data, ora, locul la care contribuabilul este obligat sa se prezinte;

- baza legala a solicitarii;

scopul solicitarii;

documentele pe care contribuabilul este obligat sa le prezinte.

Contribuabilul sau alta persoana imputernicita de acesta are obligatia de a furniza organului fiscal informatiile necesare pentru determinarea starii de fapt fiscale. Organul fiscal poate solicita informatii si altor persoane cu care contribuabilul are sau a avut raporturi economice sau juridice. Aceste informatii vor fi luate in considerare numai in masura in care sunt confirmate si de alte mijloace de proba.

Cererea de furnizare a informatiilor se formuleaza in scris si va specifica natura informatiilor solicitate pentru determinarea starii de fapt fiscale si documentele care sustin informatiile furnizate.

Declaratia persoanelor obligate sa furnizeze informatii va fi, dupa caz, prezentata sau consemnata in scris.

In situatia in care persoana obligata sa furnizeze informatia in scris este, din motive independente de vointa sa, in imposibilitatea de a scrie, organul fiscal intocmeste un proces-verbal.

b) solicitarea de expertize;

Ori de cate ori considera necesar, organul fiscal are dreptul sa apeleze la serviciile unui expert pentru intocmirea unei expertize. Organul fiscal este obligat sa comunice contribuabilului numele expertului desemnat prin decizia sa.

Contribuabilul poate sa numeasca un expert pe cheltuiala proprie.

Expertii au obligatia sa pastreze secretul fiscal asupra datelor si informatiilor pe care le dobandesc.

Expertiza de intocmeste in scris si trebuie sa raspunda obiectivelor stabilite. Onorariile stabilite pentru expertize vor fi platite de la bugetele organelor fiscale care au apelat la serviciile expertului, dupa caz.

c) folosirea inscrisurilor;

In vederea stabilirii starii de fapt fiscale, contribuabilul are obligatia sa puna la dispozitia organului fiscal, registre, evidente, documente de afaceri si orice alte inscrisuri. Organul fiscal are dreptul de a solicita si altor persoane informatii, daca starea de fapt fiscala nu a fost clarificata pe baza inscrisurilor puse la dispozitia de catre contribuabil.

Organul fiscal poate solicita punerea la dispozitie a inscrisurilor la sediul sau ori la domiciliul fiscal al persoanei obligate sa le prezinte.

Organul fiscal are dreptul sa retina, in scopul protejarii impotriva instrainarii sau distrugerii, documente, acte, inscrisuri, registre si documente financiar-contabile sau orice element material care face dovada stabilirii, inregistrarii si achitarii obligatiilor fiscale de catre contribuabili, pe o perioada de maximum 30 de zile. In cazuri exceptionale, cu aprobarea conducatorului organului fiscal, perioada de retinere poate fi prelungita cu maximum 90 de zile.

d) efectuarea de cercetari la fata locului;

In conditiile legii, organul fiscal poate efectua o cercetare la fata locului, intocmind in acest sens proces-verbal care cuprinde constatarile efectuate.

Contribuabilii au obligatia sa permita functionarilor imputerniciti de organul fiscal pentru a efectua o cercetare la fata locului, precum si expertilor folositi pentru aceasta actiune intrarea acestora pe terenuri, in incaperi si in orice alte incidente, in masura in care acest lucru este necesar pentru a face constatari in interes fiscal.

Detinatorii terenurilor ori incintelor respective vor fi instiintati in timp despre cercetare. Persoanele fizice vor fi informate asupra dreptului de a refuza intrarea in domiciliu sau resedinta.

In caz de refuz, intrarea in domiciliul sau in resedinta persoanei fizice sa face cu autorizarea instantei judecatoresti competente, dispozitiile privind ordonanta presedintiala din Codul de procedura civila fiind aplicabile.

La cererea organului fiscal, organele de politie, jandarmerie ori alti agenti ai fortei publice sunt obligati sa ii acorde sprijinul pentru aplicarea prevederilor legale.

Sotul/sotia si rudele contribuabilului pana la gradul al 3-lea inclusiv pot refuza, potrivit prevederilor Codului fiscal, furnizarea de informatii, efectuarea de expertize, precum si prezentarea unor inscrisuri. Organul fiscal trebuie sa instiinteze aceste persoane asupra dreptului lor de refuz.

De asemenea, pot refuza sa furnizeze informatii cu privire la datele de care au luat cunostinta in exercitarea activitatii lor preotii, avocatii, notarii publici, consultantii fiscali, executorii judecatoresti, auditorii, expertii contabili, medicii si psihoterapeutii cu exceptia informatiilor cu privire la indeplinirea obligatiilor fiscale stabilite de lege in sarcina lor. Sunt asimilati acestora si asistentii, precum si persoanele care participa la activitatea profesionala a acestora.

Persoanele de mai sus, cu exceptia preotilor, pot furniza informatii, cu acordul persoanei despre care au fost solicitate informatiile. In regim derogatoriu, in vederea clarificarii si stabilirii reale a situatiei fiscale a contribuabililor, compartimentele de specialitate ale autoritatilor administratiei publice locale au competenta de a solicita informatii si documente cu relevanta fiscala ori pentru identificarea contribuabililor sau a materiei impozabile ori taxabile, dupa caz, iar notarii publici, avocatii, executorii judecatoresti, organele de politie, organele vamale, serviciile publice comunitare regim permise de conducere si inmatriculare a vehiculelor, serviciile publice comunitare pentru eliberarea pasapoartelor simple, serviciile publice comunitare de evidenta a persoanelor, precum si orice alta entitate care detine informatii ori documente cu privire la bunuri impozabile sau taxabile, dupa caz, ori la persoane care au calitatea de contribuabil, au obligatia furnizarii acestora fara plata.

Autoritatile publice, institutiile publice si de interes public, centrale si locale precum si serviciile descentralizate ale autoritatilor publice centrale trebuie sa furnizeze informatii.

Autoritatile publice, institutiile publice sau de interes public sunt obligate sa colaboreze in realizarea scopului determinarii starii de fapt fiscale.

Nu constituie activitate de colaborare actiunile intreprinse de acestea in conformitate cu atributiile ce le revin potrivit legii.

Organul fiscal care solicita colaborarea raspunde pentru legalitatea solicitarii, iar autoritatea solicitata raspunde pentru datele furnizate.

Colaborarea dintre autoritatile publice, institutiile publice sau de interes public se realizeaza in limita atributiilor ce le revin potrivit legii.

Daca autoritatea publica, institutia publica sau de interes public solicitata refuza colaborarea, autoritatea publica superioara ambelor organe va decide. Daca o asemenea autoritate nu exista, decizia ca fi luata de autoritatea superioara celei solicitate.

Bancile sunt obligate sa comunice organelor fiscale lista titularilor persoane fizice, juridice sau orice alte entitati fara personalitate juridica ce deschid ori inchid conturi, forma juridica pe care acestia o au si domiciliul sau sediul acestora. Aceasta comunicare se va face bilunar prima jumatate a fiecarei luni, cu referire la conturile deschise sau inchise in perioada anterioara. Comunicarea va fi adresata Ministerului Economiei si Finantelor.

Ministerul Economiei si Finantelor impreuna cu Banca Nationala a Romaniei vor elabora proceduri privind transmiterea informatiilor.

Ministerul Economiei si Finantelor, la cererea justificata a autoritatilor publice centrale si locale, va transmite informatiile obtinute in scopul indeplinirii de catre aceste autoritati a atributiilor prevazute de lege.

In baza conventiilor internationale, organele fiscale vor colabora cu autoritatile fiscale similare din alte state.

In lipsa unei conventii, organele fiscale pot acorda sau pot solicita colaborarea altei autoritati fiscale din alt stat pe baza de reciprocitate.

Documentele justificative si evidentele contabile ale contribuabilului constituie probe la stabilirea bazei de impunere. In cazul in care exista si alte acte doveditoare, acestea vor fi luate in considerare la stabilirea bazei de impunere.

Probele administrate urmeaza a fi coroborate si apreciate tinandu-se seama de forta lor doveditoare recunoscuta de lege.

Sarcina probei in dovedirea situatiei de fapt fiscale poate sa apartina contribuabilului sau organului fiscal:

- contribuabilul are sarcina de a dovedi actele si faptele care au stat la baza declaratiilor si a oricaror cereri adresate organului fiscal;

- organul fiscal are sarcina de a motiva decizia de impunere pe baza de probe sau constatari proprii.

In cazul in care constata ca anumite bunuri, venituri sau alte valori care, potrivit legii, constituie baza impozabila sunt detinute de persoane care in mod continuu beneficiaza de castigurile sau de orice foloase obisnuite aduse de acestea si ca persoanele respective declara in scris ca nu sunt proprietarii bunurilor, veniturilor sau valorilor in cauza, fara sa arate insa care sunt titularii dreptului de proprietate, organul fiscal va proceda la stabilirea provizorie a obligatiei fiscale corespunzatoare in sarcina acelor persoane.

In conditiile legii, obligatia fiscala privind baza impozabila prevazuta anterior va putea fi stabilita in sarcina titularilor dreptului de proprietate. Tot astfel acestia datoreaza despagubiri persoanelor care au facut plata pentru stingerea obligatiei stabilite potrivit celor de mai sus.

Daca organul fiscal nu poate determina marimea bazei de impunere, acesta trebuie sa o estimeze. In acest caz trebuie avute in vedere toate datele si documentele care au relevanta pentru estimare. Estimarea consta in identificarea acelor elemente ca re sunt cele mai apropiate situatiei de fapt fiscale.

Estimarea poate avea loc in situatii cum sunt:

a) contribuabilul nu depune declaratii fiscale sau cele prezentate nu permit stabilirea corecta a bazei de impunere; .

b) contribuabilul refuza sa colaboreze la stabilirea starii de fapt fiscale, inclusiv situatiile in care contribuabilii obstructioneaza sau refuza actiunea de inspectie fiscala;

c) contribuabilul nu conduce evidenta contabila sau fiscala;

d) cand au disparut evidentele contabile si fiscale sau actele justificative privind operatiunile producatoare de venituri si contribuabilul nu si-a indeplinit obligatia de refacere a acestora.

Estimarea va avea in vedere pretul de piata al tranzactiei sau bunului impozabil, astfel cum este definit de Codul fiscal.

Organul fiscal va identifica acele elemente care sunt cele mai apropiate situatiei de fapt fiscale, luand in considerare pretul de piata al tranzactiei sau al bunului impozabil, precum si informatii si documente existente, la dosarul fiscal al contribuabilului care sunt relevante pentru impunere, iar in lipsa acestora, organul fiscal trebuie sa aiba in vedere datele si informatiile detinute de acesta despre contribuabilii cu activitati similare.