REGIMUL JURIDIC AL CONTRAVENTIILOR

REGIMUL JURIDIC AL CONTRAVENTIILOR

1. Notiunea de contraventie

Doctrina foloseste notiunea de raspundere contraventionala pentru a trata contraventia ca institutie de drept administrativ. Analiza contraventiei impune prezentarea atat a faptei ilicite, a sanctiunilor, cat si raspunderii contraventionale.

In conformitate cu prevederile art. 1 din Legea 180/2002 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor Legea contraventionala apara valorile sociale, care nu sunt ocrotite prin legea penala. Constituie contraventie fapta savarsita cu vinovatie, stabilita si sanctionata prin lege, ordonanta, prin hotarare a Guvernului sau, dupa caz, prin hotarare a consiliului local al comunei, orasului, municipiului sau al sectorului municipiului Bucuresti, a consiliului judetean ori a Consiliului General al Municipiului Bucuresti.

Prin legi, ordonante sau hotarari ale Guvernului se pot stabili si sanctiona contraventii in toate domeniile de activitate. Prin hotarari ale autoritatilor administratiei publice locale sau judetene se stabilesc si se sanctioneaza contraventii in toate domeniile de activitate pentru care acestora le sunt stabilite atributii prin lege, in masura in care in domeniile respective nu sunt stabilite contraventii prin legi, ordonante sau hotarari ale Guvernului. Consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti pot stabili si sanctiona contraventii in urmatoarele domenii: salubritate; activitatea din piete, curatenia si igienizarea acestora; intretinerea parcurilor si spatiilor verzi, a spatiilor si locurilor de joaca pentru copii; amenajarea si curatenia spatiilor din jurul blocurilor de locuinte, precum si a terenurilor virane; intretinerea bazelor si obiectivelor sportive aflate in administrarea lor; intretinerea strazilor si trotuarelor, a scolilor si altor institutii de educatie si cultura, intretinerea cladirilor, imprejmuirilor si a altor constructii; depozitarea si colectarea gunoaielor si a resturilor menajere.

Consiliul General al Municipiului Bucuresti poate stabili si alte domenii de activitate din competenta consiliilor locale ale sectoarelor, in care acestea pot stabili si sanctiona contraventii.

Hotararile consiliilor locale sau judetene ori, dupa caz, ale sectoarelor municipiului Bucuresti, prin care s-au stabilit contraventii cu nesocotirea competentelor aratate, sunt nule de drept. Nulitatea se constata de instanta de contencios administrativ competenta, la cererea oricarei persoane interesate.

Spre deosebire de infractiune - fapta antisociala ce prezinta un pericol social ridicat cu consecinte grave ce se intind in timp - in cazul contraventiei, pericolul social este mai redus, urmarile fiind mai restranse. Contraventiile sunt fapte ilicite ce aduc atingere relatiilor sociale de natura administrativa, civila, a celor care privesc bunurile si persoanele, precum si incalcari ale modului in care trebuie indeplinite de catre unii indatoririle de serviciu

Criteriile generale de deosebire intre infractiuni si contraventii pot fi intrinseci sau extrinseci, dupa cum tin de insasi natura faptelor sau sunt exterioare acestora

Printre criteriile intrinseci se inscriu valorile si relatiile sociale aferente care sunt lezate sau periclitate prin savarsirea faptei - ca exemplu, faptele indreptate impotriva relatiilor sociale ce au ca obiect valori de care depinde insasi existenta comunitatii prezinta cel mai inalt grad de pericol social fiind firesc, in aceste conditii, sa fie aparate prin mijloace de drept penal; faptele prin a caror savarsire se pun in pericol valori de care depinde functionarea unui domeniu sau altul al vietii sociale nefiind considerate deosebit de periculoase beneficiaza de un tratament mai putin dur, prin mijloace de drept administrativ in calitate de contraventii. Faptele care pun in pericol valori de mai mica insemnatate, cu o rezonanta sociala mai restransa, nu provoaca o reactie eminamente represiva din partea membrilor comunitatii.

Pe langa obiectul ocrotirii juridice, in diferentierea dintre infractiuni si contraventii, sunt luate in considerare si urmarile faptei, daca s-a produs o lezare efectiva a unor valori sociale sau doar o stare de pericol. De asemenea, este analizata, in concret, posibilitatea de restabilire a ordinii sociale, a relatiilor sociale afectate prin savarsirea faptei antisociale.

Criteriile extrinseci de diferentiere a infractiunilor de contraventii au in vedere organul ce a emis normele juridice prin care anumite fapte antisociale sunt incriminate, felul sanctiunilor aplicabile si modul de aplicare si executare al pedepselor. Infractiunile nu pot fi prevazute decat in legi ce poarta girul puterii legislative, Parlamentul Romaniei. Sanctiunile aplicabile contraventiilor au in vedere doar in mod exceptional restrangerea libertatii persoanei, consecintele fiind reduse in raport cu cele ale sanctiunilor aplicabile conduitelor infractionale. Datorita faptului ca necesita o reactie imediata, din considerente de eficienta, sanctiunile in cadrul raspunderii contraventionale sunt aplicate de catre organele puterii executive pe cand cele specifice raspunderii penale sunt stabilite si aplicate de catre instantele de judecata.

O problema de fond are ca obiect modul cum se rezolva aspectul practic al diferentierii dintre infractiune si contraventie - cine apreciaza, cine determina, in concret daca o anumita conduita intruneste elementele constitutive ale unei infractiuni ori ale unei contraventii ?

Se apreciaza ca aceasta competenta apartine organului constatator. Acesta trebuie sa dea dovada de discernamant in aprecierea pe care o face - va aplica o sanctiune contraventionala ori va sesiza organul de urmarire penala. Aplicarea unei sanctiuni contraventionale nu inlatura raspunderea penala in conditiile in care organele judiciare stabilesc ca fapta savarsita constituie infractiune, raspunderea penala inlocuind, in cazul de fata, raspunderea contraventionala. Exista si posibilitatea ca organele judiciare sa constate ca activitatea ilicita cercetata nu intruneste elementele constitutive ale vreunei infractiuni putand constitui o contraventie, caz in care raspunderea contraventionala va inlocui raspunderea penala. Foarte important este faptul ca cele doua forme de raspundere juridica nu pot coexista, o conduita nu poate sa fie, in acelasi timp, cercetata si sanctionata, si penal si contraventional.

In context, este utila si lamurirea problemei diferentei dintre contraventie si abaterea disciplinara - fapta ce consta in incalcarea, cu vinovatie, de catre o persoana a indatoririlor de serviciu sau a celor legate de serviciu. Abaterea disciplinara reprezinta temeiul pentru declansarea raspunderii disciplinare asa cum contraventia este temeiul raspunderii administrative. Spre deosebire de contraventie, abaterea disciplinara are un grad de pericol mai mic, cantonat, prin specificul sau, in zona raporturilor de serviciu - contraventia, chiar daca se savarseste in legatura cu desfasurarea activitatii in cadrul unei persoane juridice, are o rezonanta sociala mai mare, depasind cadrul acesteia.

Subiectul raspunderii disciplinare este intotdeauna determinat si calificat, un functionar, un angajat, pe cand subiectul raspunderii contraventionale nu depinde de o asemenea calitate. De observat este si faptul ca este posibil cumulul raspunderii disciplinare cu raspunderea contraventionala fara sa se incalce, astfel, principiul non bis in idem - principiu care interzice a i se aplica aceleiasi persoane, pentru aceeasi fapta ilicita doua sau mai multe sanctiuni de aceeasi natura

2. Trasaturile esentiale ale contraventiei

Trasaturile esentiale ale contraventiei rezulta din analiza definitiei legale a contraventiei. Astfel, contraventia este:

o fapta savarsita cu vinovatie;

stabilita si sanctionata prin lege, ordonanta, prin hotarare a Guvernului sau, dupa caz, prin hotarare a consiliului local al comunei, orasului, municipiului sau al sectorului municipiului Bucuresti, a consiliului judetean ori a Consiliului General al Municipiului Bucuresti.

Ca orice fapta ilicita si contraventia exista si produce efecte juridice specifice doar daca este savarsita cu vinovatie. Intrucat in domeniul contraventional nu exista o definitie legala a vinovatiei, atat doctrina cat si practica judiciara fac trimitere, in analiza situatiilor de fapt, la prevederile din Codul Penal referitoare la vinovatie. Astfel, o fapta este savarsita cu vinovatie cand este comisa cu intentie, din culpa sau cu intentie depasita⁵

Fapta este savarsita cu intentie cand infractorul:

a) prevede rezultatul faptei sale, urmarind producerea lui prin savarsirea acelei fapte;

b) prevede rezultatul faptei sale si, desi nu-l urmareste, accepta posibilitatea producerii lui.

Fapta este savarsita din culpa cand infractorul:

a) prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l accepta, socotind fara temei ca el nu se va produce;

b) nu prevede rezultatul faptei sale, desi trebuia si putea sa il prevada.

Exista intentie depasita cand rezultatul mai grav produs printr-o actiune sau inactiune intentionata se datoreaza culpei faptuitorului.

In oricare din formele sale, vinovatia exprima o anumita psihica a faptuitorului fata de activitatea ilicita pe care o desfasoara si fata de urmarile acesteia - persoana contravenienta realizeaza ori ar putea sa realizeze ca fapta sa este o incalcare a legii, ca se produc urmari periculoase pentru societate si, cu toate acestea, trece la actiune, savarsind-o.

Diferit de regimul penal, contraventia exista, ca regula, indiferent de forma de vinovatie cu care a fost savarsita fapta ilicita. Ca exceptie, o fapta nu constituie contraventie atunci cand este savarsita din culpa doar in conditiile in care o norma juridica prevede in mod expres aceasta. In lipsa vinovatiei nici o fapta nu va putea constitui contraventie si nu va putea atrage raspunderea contraventionala.

Contraventiile trebuie sa fie prevazute in actele juridice, expres enumerate in cuprinsul Legii 180/2002 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, si anume:

lege;

ordonanta;

hotarare a Guvernului;

hotarare a consiliului local al comunei, orasului, municipiului sau al sectorului municipiului Bucuresti, a consiliului judetean ori a Consiliului General al Municipiului Bucuresti.

Actele normative prin care se stabilesc contraventii vor cuprinde descrierea faptelor ce constituie contraventii si sanctiunea ce urmeaza sa se aplice pentru fiecare dintre acestea In cazul sanctiunii cu amenda se vor stabili limita minima si maxima a acesteia sau, dupa caz, cote procentuale din anumite valori; se pot stabili si tarife de determinare a despagubirilor pentru pagubele pricinuite prin savarsirea contraventiilor. Persoana juridica raspunde contraventional in cazurile si in conditiile prevazute de actele normative prin care se stabilesc si se sanctioneaza contraventii.

Actele normative prin care se stabilesc si se sanctioneaza contraventii intra in vigoare in termen de 30 de zile de la data publicarii sau, dupa caz, de la data aducerii lor la cunostinta publica, potrivit legii, in afara de cazul in care in cuprinsul acestora se prevede un termen mai lung. In cazuri urgente se poate prevedea intrarea in vigoare intr-un termen mai scurt, dar nu mai putin de 10 zile.

Hotararile autoritatilor administratiei publice locale sau judetene, prin care se stabilesc si se sanctioneaza contraventii, pot fi aduse la cunostinta publica prin afisare sau prin orice alta forma de publicitate prevazuta de lege, numai pe baza avizului de legalitate emis de prefect.

3. Continutul constitutiv al contraventiei;

Analizand continutul contraventiilor, ca fapte antisociale, poate fi distinsa existenta urmatoarelor elemente constitutive:

Obiect;

Subiect;

Latura obiectiva;

Latura subiectiva.

Elementele constitutive trebuie intrunite in legatura cu savarsirea fiecarei contraventii, in parte, ca realitate obiectiva. Lipsa oricarui element conduce la inexistenta contraventiei si, implicit, la imposibilitatea atragerii raspunderii juridice.

Obiectul juridic al contraventiei este constituit din acele relatii sociale ce sunt lezate - a caror formare si normala dezvoltare sunt puse in pericol - prin savarsirea faptei incriminate de lege ca si contraventie. Principial, contraventiile sunt prevazute in acte juridice, in functie de obiectul lor juridic, de multe ori acesta rezultand din chiar titlul actului normativ⁶¹. Fiecare contraventie are un obiect specific ce rezulta din textul actului juridic ce o prevede. Obiectul juridic al contraventiei este diferit de obiectul juridic al infractiunii prin aceea ca relatiile sociale afectate au o importanta mai redusa, comparativ cu cele aparate prin infractiuni.

Subiect activ al contraventiei este persoana fizica sau juridica ce prin propria conduita incalca prevederile unei legi, incalcare incriminata legal ca si contraventie. Pentru ca o persoana fizica sa poata fi subiect activ al unei contraventii trebuie sa indeplineasca mai multe conditii, dupa cum urmeaza:

. sa aiba varsta de 14 ani impliniti;

. sa aiba aptitudinea bio-psihica de a intelege si de a-si asuma responsabilitatea respectarii obligatiilor prevazute de normele juridice pentru a-si dirija constient actele de conduita;

. sa fie responsabil, in sensul de a putea realiza urmarile actiunilor sau inactiunilor sale si de a fi stapan pe propriul comportament - se poate observa, aici, existenta unui factor intelectiv si a unuia volitiv; pe cale de consecinta, persoanele ce nu pot satisface aceasta exigenta legala nu pot fi subiect activ al unei contraventii intrucat faptele lor nu exprima o atitudine constienta iar eventuala sanctiune nu si-ar putea atinge scopul: corijarea comportamentului socotit antisocial;

. sa fie libera sa hotarasca si sa actioneze - persoana trebuie sa aiba posibilitatea de a hotara in mod liber asupra desfasurarii sau abtinerii de a desfasura activitatea incriminata ca si contraventie si de a actiona in raport cu hotararea luata; daca a existat o constrangere de natura fizica sau pshica care sa fi infrant vointa persoanei, contraventia nu poate subzista, lipsind vinovatia.

In afara conditiilor generale, savarsirea unora dintre contraventii presupune ca subiectul activ sa aiba o anumita calitate - de exemplu, functionar, conducator auto, agent comercial, gestionar, etc.

Daca aceeasi persoana a savarsit mai multe contraventii sanctiunea se aplica pentru fiecare contraventie. Cand contraventiile au fost constatate prin acelasi proces-verbal sanctiunile contraventionale se cumuleaza fara a putea depasi dublul maximului amenzii prevazut pentru contraventia cea mai grava sau, dupa caz, maximul general stabilit pentru obligarea la prestarea unei activitati in folosul comunitatii. In cazul in care la savarsirea unei contraventii au participat mai multe persoane, sanctiunea se va aplica fiecareia separat, in functie de contributia concreta a fiecarui participant.

In situatia in care contraventiile au fost constatate la date sau ore diferite, chiar daca aceasta a fost facuta de catre acelasi agent, se va intocmi pentru fiecare, in parte, cate un proces-verbal de constatare, urmand a se aplica sanctiuni separate.

In considerarea pericolului social mai redus al contraventiei, comparativ cu infractiunea, legiuitorul nu a prevazut sanctionarea persoanelor care au participat la savarsirea contraventiei in calitate de instigator sau de complici. Pe cale de consecinta, participarea la savarsirea unei contraventii presupune contributia efectiva, in mod direct si nemijlocit, la efectuarea activitatii ilicite.

Latura obiectiva cuprinde actiunea sau inactiunea considerata periculoasa din punct de vedere social, urmarile provocate de actiunea sau inactiunea incriminata si raportul de cauzalitate dintre actiunea sau inactiunea incriminata si urmari.

In legatura cu actiunea sau inactiunea incriminata, o problema poate apare in legatura cu acele actiuni ori inactiuni ce, prin natura lor, sunt susceptibile de o continuare in timp ori sunt desfasurate, in timp, in baza acelorasi acte intelective si volitionale . Problema, apreciez ca trebuie nuantata, in sensul ca nu poate fi acceptata,mecanic, solutia adoptata in dreptul penal. Elementul care face diferenta este, in opinia mea, interventia organului constatator. Daca organul constatator, desfasurand activitati specifice, constata desfasurarea unei activitati ilicite ce intruneste elementele constitutive ale unei infractiuni, intocmeste procesul-verbal de constatare, stabileste sanctiunea, dupa care paraseste zona iar contravenientul reia desfasurarea activitatii contraventionale, in conditiile interventiei unui alt organ constatator ori, chiar, a celui ce a constatat primul activitatea ilicita, se va intocmi un alt proces-verbal, se va stabili o noua sanctiune, etc

Urmarea imediata consta, ca regula, intr-o stare de pericol, nefiind exclusa posibilitatea crearii de prejudicii in patrimoniul persoanelor fizice sau juridice. Raportul de cauzalitate trebuie sa existe si sa fie atat de strans incat trebuie sa creeze convingerea ca urmarea considerata social periculoasa trebuie sa constituie principalul efect al desfasurarii activitatii ilicite.

Latura subiectiva are ca obiect atitudinea subiectiva a contravenientului. Majoritatea contraventiilor se savarsesc cu intentie. Organul constatator va analiza - in conditiile in care nu este vorba despre o contraventie cu privire la care norma juridica arata ca nu se poate savarsi decat cu intentie - daca activitatea ilicita a fost savarsita cu vinovatie sau nu si, mai putin, forma de vinovatie. Mai mult, din punct de vedere practic, multi dintre agentii constatatori se vor multumi sa constate ca nu exista cauze care sa excluda vinovatia - spre exemplu, lipsa discernamantului, constrangerea fizica sau psihica, minoritatea, eroarea de fapt, etc. Totusi, forma de vinovatie trebuie avuta in vedere la individualizarea sanctiunii, la fel precum mobilul si scopul.

4. Cauzele care inlatura caracterul contraventional al faptei

Inainte de toate trebuie observat ca lipsa oricaruia dintre elementele constitutive la care am facut referire exclude caracterul contraventional al faptei, conduce direct la inexistenta contraventiei. Dincolo de aceasta, prin vointa legiuitorului, au fost luate in considerare anumite situatii sau stari de fapt care conduc la imposibilitatea intrunirii elementelor constitutive.

In conformitate cu prevederile art. 11 din Legea 180/2002, caracterul contraventional al faptei este inlaturat in cazul legitimei aparari, starii de necesitate, constrangerii fizice sau morale, cazului fortuit, iresponsabilitatii, betiei involuntare complete, erorii de fapt, precum si infirmitatii, daca are legatura cu fapta savarsita. De asemenea, minorul sub 14 ani nu raspunde contraventional. Pentru contraventiile savarsite de minorii care au implinit 14 ani minimul si maximul amenzii stabilite in actul normativ pentru fapta savarsita se reduc la jumatate.

Cauzele care inlatura caracterul contraventional al faptei se constata numai de instanta de judecata; conditii in care agentul constatator va intocmi procesul-verbal in care va constata fapta ilicita si va fixa sanctiunea, urmand ca persoana interesata sau reprezentantul sau legal sa invoce cauza care inlatura caracterul contraventional in fata instantei de judecata.

Legitima aparare este o situatie cu caracter exceptional caracterizata de urmatoarele elemente:

→ Este in stare de legitima aparare acela care savarseste fapte pentru a inlatura un atac material, direct, imediat si injust indreptat impotriva sa, a altuia sau impotriva unui interes general si care pune in pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul general.

→ Se prezuma ca este in legitima aparare si acela care savarseste fapta pentru a respinge patrunderea fara drept a unei persoane prin violenta, viclenie, efractie sau prin alte asemenea mijloace, intr-o locuinta, incapere, dependinta sau loc imprejmuit tinand de acestea.

→ Este, de asemenea, in legitima aparare si acela care, din cauza tulburarii sau temerii, a depasit limitele unei aparari proportionale cu gravitatea pericolului si cu imprejurarile in care s-a produs atacul.

O fapta este savarsita in starea de necesitate atuncicand este savarsita de catre o persoana pentru a salva de la un pericol iminent si care nu putea fi inlaturat altfel, viata, integritatea corporala sau sanatatea sa, a altuia sau un bun important al sau ori al altuia sau un interes general. Se afla in stare de necesitate si acela care in momentul savarsirii faptei nu si-a dat seama ca pricinuieste urmari vadit mai grave decat cele care s-ar fi putut produce daca pericolul nu era inlaturat.

Constrangerea fizica capata relevanta, in domeniu, in masura in care a prin natura si intensitate, faptuitorul nu i-a putut rezista. Constrangerea morala⁶⁶ pentru a genera efecte juridice, in domeniu, trebuie exercitata prin amenintarea cu un pericol grav pentru persoana faptuitorului ori a altuia si care nu putea fi inlaturat in alt mod.

Iresponsabilitatea presupune ca     faptuitorul, in momentul savarsirii faptei, fie din cauza alienatiei mintale, fie din alte cauze, nu putea sa-si dea seama de actiunile sau inactiunile sale ori nu putea fi stapan pe ele.

Betiei involuntara completa presupune ca faptuitorul, in momentul savarsirii faptei, sa se gaseasca, din cauza unor imprejurari independente de vointa sa, in stare de betie completa produsa de alcool sau de alte substante. Starea de betie voluntara completa produsa de alcool sau de alte substante nu inlatura caracterul contraventional al faptei.

Eroarea de fapt presupune ca faptuitorul, in momentul savarsirii faptei, nu cunoastea existenta unei stari, situatii sau imprejurari de care depinde caracterul contraventional al faptei.

Infirmitatea - stare caracterizata de un prejudiciu cu caracter permanent care poate fi de ordin strict morfologic, morfofunctional sau numai functional . Important, in context, este ca infirmitatea sa se manifeste intr-o forma care sa aiba legatura cu conduita contraventionala.

5. Cauze care inlatura raspunderea contraventionala

Exista unele cazuri in care tragerea la raspunderea contraventionala sa nu mai fie eficienta. Astfel se poate intampla ca aplicarea sanctiunii sa nu mai fie necesara ori sa apara situatii care sa impiedice aplicarea sanctiunii.

Astfel de situatii sunt avute in vedere de catre legiuitor ce le reglementeaza ca si cauze legale de inlaturare a raspunderii contraventionale. In continuare voi prezenta unele consideratii in legatura cu cele mai intalnite, recunoscute, ca atare, atat de doctrina cat si de catre legiuitor prin includerea lor in texte legale.

Fapta nu se mai considera contraventie ori i se reduce sanctiunea - este o situatie in care printr-un nou act normativ fapta nu mai este considerata contraventie, situatie in care nu se va mai sanctiona - chiar daca a fost savarsita inainte de data intrarii in vigoare a noului act normativ - iar sanctiunea aplicata si neexecutata pana la aceasta data nu se mai executa. Daca, in noul act normativ fapta ramane incriminata insa sanctiunea este mai usoara, se va aplica executa sanctiunea data pana la limita sanctiunii din noua lege. In cazul in care noul act normativ prevede o sanctiune mai grava se va aplica legea mai favorabila, respectiv vechea lege.

Prescriptia, ca institutie de drept contraventional este reglementata in doua modalitati

1. prescriptia aplicarii sanctiunii contraventionale - Aplicarea sanctiunii amenzii contraventionale se prescrie in termen de 6 luni de la data savarsirii faptei. In cazul contraventiilor continue termenul de 6 luni curge de la data constatarii faptei. Contraventia este continua in situatia in care incalcarea obligatiei legale dureaza in timp. Cand fapta a fost urmarita ca infractiune si ulterior s-a stabilit ca ea constituie contraventie, prescriptia aplicarii sanctiunii nu curge pe tot timpul in care cauza s-a aflat in fata organelor de cercetare sau de urmarire penala ori in fata instantei de judecata, daca sesizarea s-a facut inauntrul termenului de 6 luni. Prescriptia opereaza totusi daca sanctiunea nu a fost aplicata in termen de un an de la data savarsirii, respectiv constatarii faptei, daca prin lege nu se dispune altfel. Prin legi speciale se poate deroga de la termenul de 6 luni, putand fi prevazute si alte termene de prescriptie pentru aplicarea sanctiunilor contraventionale.

2. prescriptia executarii sanctiunii Executarea sanctiunii amenzii contraventionale se prescrie daca procesul-verbal de constatare a contraventiei nu a fost comunicat contravenientului in termen de o luna de la data aplicarii sanctiunii. Executarea sanctiunii amenzii contraventionale se prescrie in termen de 2 ani de la data aplicarii.

Regulile aplicabile prescriptiei aplicarii sau executarii sanctiunii nu impiedica urmarirea obtinerii de despagubiri de catre persoanele indreptatite la aceasta si nici confiscarea bunurilor supuse acestei masuri, intrucat prescriptia, se apreciaza ca , are efecte doar in ceea ce priveste sanctiunea principala.

Ordinul autoritatii ierarhice este o cauza controversata. Se poate accepta ca subordonatii, prin natura functiei, trebuie sa aduca la indeplinire ordinele/dispozitiile sefilor ierarhici iar aceasta situatie ar putea sa-i apere de raspundere. Exista totusi o limita, subordonatii nu trebuie sa execute ordinele/dispozitiile vadit ilegale prin continut sau datorita faptului ca este dat de o persoana necompetenta. Subordonatul, deci, ori este constrans ori este in eroare cu privire la un element esential ce determina nelegalitatea ordinului. Ar trebui observat ca, in aceste conditii, nu trebuie sa se introduca in rationamentul stiintific problema unei cauze ce inlatura raspunderea pentru ca, de fapt, este pus in discutie insusi caracterul contraventional al faptei prin lipsa unuia dintre elementele constitutive.

Gratierea este un act de clementa prin care puterea de stat renunta, din anumite considerente, la executarea unei sanctiuni pronuntate de catre instantele judecatoresti.

6. Sanctiunile contraventionale

Sanctiunile contraventionale sunt principale si complementare. Sanctiunile contraventionale principale sunt:

. avertismentul;

. amenda contraventionala;

. prestarea unei activitati in folosul comunitatii.

Sanctiunile contraventionale complementare sunt:

confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contraventii;

suspendarea sau anularea, dupa caz, a avizului, acordului sau a autorizatiei de exercitare a unei activitati;

inchiderea unitatii;

blocarea contului bancar;

suspendarea activitatii agentului economic;

retragerea licentei sau a avizului pentru anumite operatiuni ori pentru activitati de comert exterior, temporar sau definitiv;

desfiintarea lucrarilor si aducerea terenului in starea initiala.

Prin legi speciale se pot stabili si alte sanctiuni principale sau complementare. Sanctiunea stabilita trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite. Sanctiunile complementare se aplica in functie de natura si de gravitatea faptei si pot fi cumulate. Avertismentul, amenda contraventionala si obligarea la prestarea unei activitati in folosul comunitatii se pot aplica oricarui contravenient persoana fizica ori juridica.

Avertismentul consta in atentionarea verbala sau scrisa a contravenientului asupra pericolului social al faptei savarsite, insotita de recomandarea de a respecta dispozitiile legale. Avertismentul se aplica in cazul in care fapta este de gravitate redusa. Avertismentul se poate aplica si in cazul in care actul normativ de stabilire si sanctionare a contraventiei nu prevede aceasta sanctiune.

Amenda contraventionala are caracter administrativ. Pentru contraventiile stabilite prin hotarari ale Guvernului se pot prevedea amenzi intre 50 lei si 10.000 lei. Pentru contraventiile stabilite prin hotarari ale consiliilor locale ale comunelor, oraselor, municipiilor sau ale sectoarelor municipiului Bucuresti, ale consiliilor judetene ori ale Consiliului General al Municipiului Bucuresti se pot prevedea amenzi intre 25 lei si 2.500 lei. Limitele amenzilor prevazute in actele normative care contin reglementari cu privire la stabilirea si sanctionarea unor fapte ce constituie contraventii, precum si limitele minime si maxime ale amenzilor pot fi reduse sau majorate periodic prin hotarari ale Guvernului.

Sumele provenite din amenzi se fac venit la bugetul de stat, cu exceptia celor provenite din amenzile aplicate in temeiul hotararilor autoritatilor administratiei publice locale sau judetene, care se fac venit la bugetul local, precum si a celor pentru care legea prevede altfel. Amenzile aplicate in temeiul unei legi sau al unei hotarari a Guvernului se fac venit la bugetul de stat in cota de 75%, diferenta revenind unitatii din care face parte agentul constatator. Aceasta suma se retine integral ca venituri extrabugetare, cu titlu permanent, si va fi repartizata pentru dotarea cu mijloace specifice activitatilor din domeniu.

Prestarea unei activitati in folosul comunitatii poate fi stabilita numai prin lege si numai pe o durata ce nu poate depasi 300 de ore. Prestarea unei activitati in folosul comunitatii se stabileste, intotdeauna, alternativ cu amenda putandu-se aplica numai contravenientilor persoane fizice.

Pedepsele complimentare si modul de aplicare al acestora este prevazut distinct in fiecare act normativ ce contine prevederi refritoare la contraventii.

Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor

Contraventia se constata printr-un proces-verbal incheiat de persoanele anume prevazute in actul normativ care stabileste si sanctioneaza contraventia, denumite in mod generic agenti constatatori.

Pot fi agenti constatatori: primarii, ofiterii si subofiterii din cadrul Ministerului de Interne, special abilitati, persoanele imputernicite in acest scop de ministri si de alti conducatori ai autoritatilor administratiei publice centrale, de prefecti, presedinti ai consiliilor judetene, primari, de primarul general al municipiului Bucuresti, precum si de alte persoane prevazute in legi speciale. Ofiterii si subofiterii din cadrul Ministerului de Interne constata contraventii privind: apararea ordinii publice; circulatia pe drumurile publice; regulile generale de comert; vanzarea, circulatia si transportul produselor alimentare si nealimentare, tigarilor si bauturilor alcoolice; alte domenii de activitate stabilite prin lege sau prin hotarare a Guvernului.

Procesul-verbal de constatare a contraventiei va cuprinde in mod obligatoriu:

data si locul unde este incheiat;

numele, prenumele, calitatea si institutia din care face parte agentul constatator;

datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupatia si locul de munca ale contravenientului;

descrierea faptei contraventionale cu indicarea datei, orei si locului in care a fost savarsita, precum si aratarea tuturor imprejurarilor ce pot servi la aprecierea gravitatii faptei si la evaluarea eventualelor pagube pricinuite;

indicarea actului normativ prin care se stabileste si se sanctioneaza contraventia;

indicarea societatii de asigurari, in situatia in care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulatie;

posibilitatea achitarii in termen de 48 de ore a jumatate din minimul amenzii prevazute de actul normativ, daca acesta prevede o asemenea posibilitate;

termenul de exercitare a caii de atac si organul la care se depune plangerea.

La intrarea in Romania a cetatenilor straini sau a cetatenilor romani cu domiciliul in strainatate organele politiei de frontiera de la punctele de control pentru trecerea frontierei de stat a Romaniei vor elibera acestora tichete de inscriere a contraventiilor. In cazul contravenientilor cetateni straini sau cetateni romani cu domiciliul in strainatate in procesul-verbal vor fi cuprinse urmatoarele date de identificare a acestora: numele, prenumele, seria si numarul pasaportului, statul emitent si data eliberarii documentului, precum si seria si numarul tichetului de inscriere a contraventiilor. La iesirea din tara organele politiei de frontiera de la punctele de control pentru trecerea frontierei de stat a Romaniei, o data cu controlul documentelor vor solicita cetatenilor straini si cetatenilor romani cu domiciliul in strainatate tichetul de inscriere a contraventiilor si, dupa caz, dovada platii amenzii contraventionale.

In cazul in care contravenientul este minor procesul-verbal va cuprinde si numele, prenumele si domiciliul parintilor sau ale altor reprezentanti ori ocrotitori legali ai acestuia.

In situatia in care contravenientul este persoana juridica in procesul-verbal se vor face mentiuni cu privire la denumirea, sediul, numarul de inmatriculare in registrul comertului si codul fiscal ale acesteia, precum si datele de identificare a persoanei care o reprezinta.

In momentul incheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat sa aduca la cunostinta contravenientului dreptul de a face obiectiuni cu privire la continutul actului de constatare. Obiectiunile sunt consemnate distinct in procesul-verbal la rubrica 'Alte mentiuni', sub sanctiunea nulitatii procesului-verbal.

Lipsa mentiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei savarsite si a datei comiterii acesteia sau a semnaturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constata si din oficiu.

Contravenientul este obligat sa prezinte agentului constatator, la cerere, actul de identitate si alte documente pe baza carora, acesta, sa poata lamuri imprejurarile savarsirii contraventiei. In caz de refuz, pentru legitimarea contravenientului agentul constatator poate apela la ofiteri si subofiteri de politie, jandarmi sau gardieni publici.

Procesul-verbal se semneaza pe fiecare pagina de agentul constatator si de contravenient. In cazul in care contravenientul nu se afla de fata, refuza sau nu poate sa semneze, agentul constatator va face mentiune despre aceste imprejurari, care trebuie sa fie confirmate de cel putin un martor.

In acest caz procesul-verbal va cuprinde si datele personale din actul de identitate al martorului si semnatura acestuia. Nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator. In lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la incheierea procesului-verbal in acest mod.

Daca o persoana savarseste mai multe contraventii constatate in acelasi timp de acelasi agent constatator, se incheie un singur proces-verbal. Pentru aceeasi fapta nu se pot aplica doua sau mai multe sanctiuni principale, repetate.

Aplicarea sanctiunilor contraventionale , ca regula, daca prin actul normativ de stabilire si sanctionare a contraventiilor nu se prevede altfel, se face de catre agentul constatator care, prin procesul-verbal de constatare, aplica si sanctiunea. Daca, potrivit actului normativ de stabilire si sanctionare a contraventiei, agentul constatator nu are dreptul sa aplice si sanctiunea, procesul-verbal de constatare se trimite de indata organului sau persoanei competente sa aplice sanctiunea. In acest caz sanctiunea se aplica prin rezolutie scrisa pe procesul-verbal.

Sanctiunea se aplica in limitele prevazute de actul normativ si trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, tinandu-se seama de imprejurarile in care a fost savarsita fapta, de modul si mijloacele de savarsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientului si de celelalte date inscrise in procesul-verbal.

Aplicarea sanctiunii prestarii unei activitati in folosul comunitatii, exercitarea cailor de atac, precum si locul si modalitatea de executare a sanctiunilor se fac potrivit dispozitiilor cuprinse in legile speciale.

In cazul in care prin savarsirea contraventiei s-a cauzat o paguba si exista tarife de evaluare a acesteia, persoana imputernicita sa aplice sanctiunea stabileste si despagubirea, cu acordul expres al persoanei vatamate, facand mentiunea corespunzatoare in procesul-verbal. Daca nu exista tarif de evaluare a pagubei persoana vatamata isi va putea valorifica pretentiile potrivit dreptului comun.

Persoana imputernicita sa aplice sanctiunea dispune si confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contraventii. In toate situatiile agentul constatator va descrie in procesul-verbal bunurile supuse confiscarii si va lua in privinta lor masurile de conservare sau de valorificare prevazute de lege, facand mentiunile corespunzatoare in procesul-verbal. In cazul in care bunurile nu se gasesc contravenientul este obligat la plata contravalorii lor in lei. Agentul constatator are obligatia sa stabileasca cine este proprietarul bunurilor confiscate si, daca acestea apartin unei alte persoane decat contravenientul, in procesul-verbal se vor mentiona, daca este posibil, datele de identificare a proprietarului sau se vor preciza motivele pentru care identificarea nu a fost posibila.

Procesul-verbal se va inmana sau, dupa caz, se va comunica, in copie, contravenientului si, daca este cazul, partii vatamate si proprietarului bunurilor confiscate. Comunicarea se face de catre organul care a aplicat sanctiunea, in termen de cel mult o luna de la data aplicarii acesteia.

In situatia in care contravenientul a fost sanctionat cu amenda, precum si daca a fost obligat la despagubiri, o data cu procesul-verbal acestuia i se va comunica si instiintarea de plata. In instiintarea de plata se va face mentiunea cu privire la obligativitatea achitarii amenzii si, dupa caz, a despagubirii, in termen de 15 zile de la comunicare, in caz contrar urmand sa se procedeze la executarea silita.

Daca agentul constatator aplica si sanctiunea, iar contravenientul este prezent la incheierea procesului-verbal i se inmaneaza acestuia o copie de pe acesta si de pe instiintarea de plata, facandu-se mentiune in acest sens in procesul-verbal. Contravenientul va semna de primire. La fel se procedeaza in cazul celelalte persoane carora trebuie sa li se comunice copia de pe procesul-verbal, daca sunt prezente la incheierea acestuia.

In cazul in care contravenientul nu este prezent sau, desi prezent, refuza sa semneze procesul-verbal, comunicarea acestuia, precum si a instiintarii de plata se face de catre agentul constatator in termen de cel mult o luna de la data incheierii. Comunicarea procesului-verbal si a instiintarii de plata de face prin posta, cu aviz de primire, sau prin afisare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operatiunea de afisare se consemneaza intr-un proces-verbal semnat de cel putin un martor.

Contravenientul poate achita pe loc sau in termen de cel mult 48 de ore de la data incheierii procesului-verbal jumatate din minimul amenzii prevazute in actul normativ, agentul constatator facand mentiune despre aceasta posibilitate in procesul-verbal. In actul normativ de stabilire a contraventiilor aceasta posibilitate trebuie mentionata in mod expres.

Plata amenzii se face la Casa de Economii si Consemnatiuni sau la trezoreria finantelor publice, iar o copie de pe chitanta se preda de catre contravenient agentului constatator sau se trimite prin posta organului din care acesta face parte, in termenul legal. In cazul in care contravenientul a achitat jumatate din minimul amenzii prevazute in actul normativ pentru fapta savarsita orice urmarire inceteaza.

Daca persoana imputernicita sa aplice sanctiunea apreciaza ca fapta a fost savarsita in astfel de conditii incat, potrivit legii penale, constituie infractiune, sesizeaza organul de urmarire penala competent. In cazul in care fapta a fost urmarita ca infractiune si ulterior s-a stabilit de catre procuror sau de catre instanta ca ea ar putea constitui contraventie, actul de sesizare sau de constatare a faptei, impreuna cu o copie de pe rezolutia, ordonanta sau, dupa caz, de pe hotararea judecatoreasca, se trimite de indata organului in drept sa constate contraventia, pentru a lua masurile ce se impun conform legii. Termenul de 6 luni pentru aplicarea sanctiunii curge de la data sesizarii organului in drept sa aplice sanctiunea.

8. Executarea sanctiunilor contraventionale. Caile de atac impotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei si de aplicare a sanctiunii

Executarea sanctiunilor contraventionale debuteaza cu intocmirea procesului-verbal de contraventie care neatacat in termenul legal, precum si hotararea judecatoreasca irevocabila prin care s-a solutionat plangerea constituie titlu executoriu, fara vreo alta formalitate.

Avertismentul se adreseaza oral atunci cand contravenientul este prezent la constatarea contraventiei si sanctiunea este aplicata de agentul constatator. In celelalte cazuri avertismentul se socoteste executat prin comunicarea procesului-verbal de constatare a contraventiei, cu rezolutia corespunzatoare. Daca sanctiunea a fost aplicata de instanta prin inlocuirea amenzii contraventionale cu avertisment, comunicarea acesteia se face prin incunostintare scrisa.

Punerea in executare a sanctiunii amenzii contraventionale se face astfel:

⇒ de catre, ori de cate ori nu se exercita calea de atac impotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei in termenul prevazut de lege;

⇒ de catre instanta judecatoreasca, in celelalte cazuri.

In vederea executarii amenzii, organul din care face parte agentul constatator sau instanta judecatoreasca comunica din oficiu organelor de specialitate ale directiilor generale ale finantelor publice judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, si unitatilor subordonante acestora, in a caror raza teritoriala domiciliaza sau isi are sediul contravenientul, procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei sau, dupa caz, dispozitivul hotararii judecatoresti prin care s-a solutionat plangerea.

Executarea se face in conditiile prevazute de dispozitiile legale privind executarea silita a creantelor bugetare. Impotriva actelor de executare se poate face contestatie la executare, in conditiile legii.

Executarea sanctiunilor contraventionale complementare se face potrivit dispozitiilor legale.

Confiscarea se aduce la indeplinire de organul care a dispus aceasta masura, in conditiile legii. In caz de anulare sau de constatare a nulitatii procesului-verbal bunurile confiscate, cu exceptia celor a caror detinere sau circulatie este interzisa prin lege, se restituie de indata celui in drept. Daca bunurile confiscate au fost valorificate, instanta va dispune sa se achite celui in drept o despagubire care se stabileste in raport cu valoarea de circulatie a bunurilor. In scopul executarii despagubirii stabilite pe baza de tarif procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei sau, dupa caz, dispozitivul hotararii judecatoresti prin care s-a solutionat plangerea se comunica si partii vatamate, care va proceda potrivit dispozitiilor legale referitoare la executarea silita a creantelor.

Impotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei si de aplicare a sanctiunii se poate face plangere in termen de 15 zile de la data inmanarii sau comunicarii acestuia. Partea vatamata poate face plangere numai in ceea ce priveste despagubirea, iar cel caruia ii apartin bunurile confiscate, altul decat contravenientul, numai in ceea ce priveste masura confiscarii.

Plangerea insotita de copia de pe procesul-verbal de constatare a contraventiei se depune la organul din care face parte agentul constatator, acesta fiind obligat sa o primeasca si sa inmaneze depunatorului o dovada in acest sens. Plangerea impreuna cu dosarul cauzei se trimit de indata judecatoriei in a carei circumscriptie a fost savarsita contraventia.

Plangerea suspenda executarea.

Plangerea partii vatamate si a persoanei careia ii apartin bunurile confiscate suspenda executarea numai in ceea ce priveste despagubirea sau, dupa caz, masura confiscarii.

Judecatoria va fixa termen de judecata, care nu va depasi 30 de zile, si va dispune citarea contravenientului sau, dupa caz, a persoanei care a facut plangerea, a organului care a aplicat sanctiunea, a martorilor indicati in procesul-verbal sau in plangere, precum si a oricaror alte persoane in masura sa contribuie la rezolvarea temeinica a cauzei. In cazul in care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulatie, judecatoria va cita si societatea de asigurari mentionata in procesul-verbal de constatare a contraventiei.

Instanta competenta sa solutioneze plangerea, dupa ce verifica daca aceasta a fost introdusa in termen, asculta pe cel care a facut-o si pe celelalte persoane citate, daca acestia s-au prezentat, administreaza orice alte probe prevazute de lege, necesare in vederea verificarii legalitatii si temeiniciei procesului-verbal, si hotaraste asupra sanctiunii, despagubirii stabilite, precum si asupra masurii confiscarii. Hotararea judecatoreasca prin care s-a solutionat plangerea poate fi atacata cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare. Motivarea recursului nu este obligatorie. Motivele de recurs pot fi sustinute si oral in fata instantei. Recursul suspenda executarea hotararii. Plangerile impotriva proceselor-verbale de constatare si sanctionare a contraventiilor se solutioneaza cu precadere. Plangerea impotriva procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei, recursul formulat impotriva hotararii judecatoresti prin care s-a solutionat plangerea, precum si orice alte cereri incidente sunt scutite de taxa judiciara de timbru.

Tema de meditatie:

Concursul intre raspunderea penala si raspunderea contraventionala, daca o conduita ilicita poate contine, in acelasi timp, elemente constitutive ale uneia sau mai multe infractiuni si elemente constitutive ale uneia sau mai multe contraventii.

Cum se poate ataca conduita abuziva a unui agent constatator ce intocmeste un proces-verbal de constatare consemnand fapte nereale ?