Alte influente criminogene

Alte influente criminogene

Exceptand influentele exercitate de microsistemele cu rol socializator, alte influente criminogene pot fi exercitate de situatiile de criza sau anomie, situatia economica a familiei, mass media, activitatile de loisir, indiferenta fata de religie s.a.

1. Influenta situatiilor anomice

Perioadele de criza si cele de schimbare sociala sunt cele mai propice pentru amplificarea problemelor sociale, implicit a criminalitatii si delincventei juvenile. Utilizand notiunea de anomie, pentru a desemna efectele negative ale perioadelor de criza, depresiune economica si schimbare sociala, sociologul francez Emile Durkheim aprecia ca situatiile anomice pot reprezenta un factor amplificator al tendintelor de devianta manifestate de indivizi. In conceptia sa [1], anomia are urmatoarele semnificatii:

absenta reglarii rationale a actiunilor indivizilor, datorita lipsei de coordonare a functiilor sistemului social;

absenta limitelor impuse actiunilor indivizilor, care nemaifiind guvernate de norme rationale se extind in directii nepredictibile;

lipsa de rationalitate a normelor, in sensul ca ele exista, dar nu au un caracter adecvat, compatibil cu realitatile existente;

dezorientarea actiunilor, determinata de divergenta sau conflictul intre diferite sisteme normative si valorice.

Rolul exercitat de activitatile de loisir si de mass media

In general, asa cum evidentiaza rezultatele diferitelor studii criminologice, activitatile de loisir (diverse actiuni culturale, sportul, lectura, mass media) nu par sa aiba o influenta semnificativa asupra delincventei juvenile. Dimpotriva, cercetarea efectuata in legatura cu intensitatea acestei influente a ajuns la concluzia ca tinerii care sunt mai activi, dinamici si mobili, ca urmare a desfasurarii unor activitati sportive sau a unor excursii, sunt mai inclinati sa gliseze catre activitati deviante sau delincvente.

Un factor controversat il constituie, mai ales, influenta mass mediei, a televiziunii in special, unele studii apreciind ca aceasta stimuleaza pasivitatea, altele considerand ca violenta continuta in mesajele de televiziune pot precipita o devianta 'latenta' [2]. Factorul decisiv pare sa fie modul in care este prezentata violenta pe micul ecran, unde sunt difuzate numeroase clisee care accentueaza rolul puterii si violentei in dobandirea unor pozitii de prestigiu. Mai ales, atunci cand personajele agresive sunt prezentate ca modele de comportament ele pot deveni o sursa de incurajare a agresivitatii copiilor, aflati permanent in cautare de modele. 'Tinerii au tendinta de a reproduce in viata actele de violenta de pe marele sau micul ecran (). Programele violente ii desensibilizeaza si-i determina sa-si solutioneze dificultatile prin mijloace agresive' .

Pe de alta parte, influenta programelor de televiziune violente asupra conduitelor agresive si deviante nu este atat de directa, precum pare. Ea este potentata si mediata, de fapt, de caracteristicile psihosociale ale receptorilor si de trasaturile subculturilor de apartenenta. Rezultatele studiilor criminologice in acest domeniu sunt inca contradictorii, neexistand suficienta evidenta empirica pentru a sustine ca intre mesajele violente ale mass mediei in general, ale televiziunii in special, si conduitele criminale sau delincvente exista o corelatie determinanta.

Indiferenta manifestata fata de religie si lipsa de participare la activitatea religioasa

In mod real, nu conceptiile sau practicile religioase, ca atare trebuie puse in cauza, ci indiferenta fata de religie, care poate fi, in anumite conditii familiale si sociale, un factor favorizant al delincventei. In opinia noastra, participarea la activitati (inclusiv religioase) in care sunt antrenati toti membrii familiei poate constitui un factor frenator al delincventei. Mai ales, in cazul situatiilor anomice, in care normele si valorile isi suspenda temporar functionalitatea, religia poate oferi un suport moral, care descurajeaza tendintele de devianta ale indivizilor.

Un scurt bilant al relatiilor dintre factorii care influenteaza sau determina delincventa juvenila

In mod evident, numarul de factori cu risc criminogen in geneza delincventei juvenile este mult mai mare decat cei pe care i-am putut prezenta noi in aceasta lucrare, inclusiv cei referitori la situatia din Romania. Notiunea de cauzalitate in acest domeniu nu se reduce la o cauza determinanta, ci cuprinde un ansamblu de cauze, conditii si motivatii personale. Delincventa juvenila implica identificarea a 'aproximativ 200 sute de conditii orientative pentru reaua conduita a minorilor', iar Sorin Radulescu si Dan Banciu[4] observau ca o analiza etiologica valida trebuie sa ia succesiv in considerare diferitele varste ale copilului, deoarece 'factorii de risc nu actioneaza cu aceeasi intensitate in toate etapele de varsta. La varstele mai mici influenta lor este mai mica, apoi intensitatea acestei influente creste'.

Pe de alta parte, influenta factorilor de mediu si a contextelor de viata nu se exercita singular asupra minorilor, ci in interactiune reciproca si, la randul lor, pot fi influentate de minori. Fiecare microsistem, subsistem sau sistem si fiecare actor social implicat are o anumita pondere in exercitarea acestei influente, care se schimba de la o perioada la alta. De aceea, utilizarea modelelor sau teoriilor multicauzale, reprezinta, cea mai buna solutie metodologica. Aceste modele sau teorii permit ierarhizarea factorilor cu risc criminogen si a interactiunilor lor in diversele etape ale ciclului de viata, oferind, in acelasi timp, posibilitatea unui studiu pluridisciplinar, in care-si pot aduce contributia mai multe categorii de specialisti