Separatia puterilor in stat

Separatia puterilor in stat

Complexitatea domeniilor in care puterea de stat se implica prin reglementari de comportament, prin recunoasteri de drepturi sau limitare a acestor drepturi, fac sa existe o diversitate de manifestari ale puterii publice, ale puterii de stat. In general, se recunoaste existenta a trei forme de manifestare a puterii publice, de separare a acestei puteri, si anume:

puterea legiuitoare sau legislativa;

puterea executiva sau administrativa;

puterea judecatoreasca sau justitia.

De fapt, nu este vorba de o separare, de o rupere intre aceste trei forme, ci de o organizare a puterii statului corespunzatoare a trei mari domenii de actiune ale statului denumite si functiuni sau functii. De aici rezulta exercitarea unei functii legislative a statului, realizata de puterea legislativa, a unei functii executive si de administratie realizata de puterea executiva si administratia publica, a unei functii judecatoresti realizata de puterea judecatoreasca, fiecareia revenindu-i urmatoarele competente:

q       functia legiuitoare (legislativa). Reprezinta manifestarea directa a suveranitatii poporului si se caracterizeaza prin aceea ca statul stabileste reguli de conduita sociala obligatorie, care sunt respectare, in principiu de catre cei vizati, iar in situatia incalcarii lor, prin forta de coercitie (constrangere) a autoritatilor specializate ale statului. Statul are "puterea puterilor sale" adica poate dispune orice, poate institui conduite umane restrictiv sau doar limitativ in interesul general al societatii. Statul legifereaza continuu pentru a mentine echilibrul dintre nevoile sociale si ordinea juridica necesara;

q       functia executiva sau administrativa, ce are ca obiect organizarea aplicarii si aplicarea in concret a legilor si altor acte normative si cu caracter individual adoptate sau emise in executarea legilor (ca acte ale Parlamentului);

q       functia jurisdictionala, de aplicare a justitiei indeplineste misiunea de solutionare a litigiilor care apar in societate intre indivizi, intre acestia si stat sau intre grupuri de indivizi constituiti si recunoscuti ca persoane juridice (persoane morale - spre a-i deosebi de persoanele fizice).

Fiecare putere din cele enuntate mai sus trebuie sa se exercite independent, sa se autolimiteze domeniului stabilit spre a se evita abuzul de putere. Acest lucru presupune ca intre cele trei puteri nu exista raporturi de subordonare. Aceasta limitare a puterilor, a raporturilor dintre autoritatile ce exercita fiecare putere trebuie facuta exclusiv prin lege. Astfel, Montesquieu remarca: "nu exista libertate, daca puterea judecatoreasca nu este separata de puterea legiuitoare si de cea executiva".

Daca aceeasi persoana sau acelasi corp de agenti ai statului ar exercita toate cele trei puteri, libertatea s-ar pierde iar calea spre instaurare a unei dictaturi este deschisa. Separatia puterilor este absolut necesara pentru realizarea unei guvernari moderate, democratice. Separatia trebuie foarte clar reglementata si articulata prin lege, spre a se evita aparitia unor acte ostile intre aceste puteri, pentru ca una sa nu se considere superioara alteia. Acest lucru se poate realiza, asa cum am mai amintit, cu ajutorul dreptului, prin stabilirea unor competente, a unor drepturi si obligatii distincte si neparalele intre organismele apartinatoarea fiecareia dintre puteri, care sa excluda posibilitatea de substituire a unei puteri pentru alta.