Alte infractiuni ce se pot savarsi in domeniul comunicarii III

1. Nedenuntarea unor infractiuni

De regula, omisiunea de a denunta savarsirea unei infractiuni nu angajeaza raspunderea penala, deoarece legislatia penala nu stabileste obligatia generala a denuntarii infractiunilor. In anumite cazuri, insa, nedenuntarea unor infractiuni poate pune in pericol siguranta statului, deci omisiunea de a denunta devine o fapta de pericol social ridicat, o infractiune de sine-statatoare. Prin urmare, legiuitorul roman a incriminat, in art. 170 alin. 1 C.pen., omisiunea de a denunta de indata infractiunile prevazute in art. 155 - 163, art. 165, art. 166¹ si 167 C.pen.

Obiectul juridic al infractiunii este complex, constand in dreptul statului roman la siguranta si existenta, precum si in drepturile societatii la infaptuirea justitiei, valoare a carei ocrotire presupune denuntarea de indata a infractiunilor considerate periculoase pentru siguranta statului. Intrucat infractiunea se savarseste printr-o inactiune, nu are obiect material.

Subiect activ poate fi orice persoana responsabila penal. Obligatia denuntarii avand caracter personal, infractiunea nu poate cunoaste participatia penala sub forma coautoratului, dar este posibila sub forma instigarii si complicitatii de natura morala.

Latura obiectiva - Sub aspectul elementului material, infractiunea de nedenuntare se savarseste printr-o inactiune si anume omisiunea de a denunta imediat vreuna dintre infractiunile despre care faptuitorul avea cunostinta.

Legea cere persoanei care a luat cunostinta de savarsirea infractiunii sa o denunte "de indata". Imprejurarea daca denuntarea s-a facut in termen ori nu se stabileste, de la caz la caz, in functie de timpul scurs, dar si de posibilitatea faptuitorului de a o face.

Latura subiectiva - Infractiunea de nedenuntare se poate savarsi si cu intentie si din culpa.

Tentativa nu este posibila pentru ca denuntarea trebuie sa se faca de indata.

Regimul sanctionator - Pedeapsa este inchisoare de la 2 la 7 ani.

Cazuri de nepedepsire

Codul penal prevede ca nu se pedepseste persoana care:

1. Mai inainte de a fi inceput urmarirea penala pentru infractiunea nedenuntarii, incunostinteaza despre acea infractiune autoritatile competente.
2. Chiar si dupa ce a inceput urmarirea penala sau faptuitorii au fost descoperiti, inlesneste arestarea acestora.

2. Omisiunea sesizarii organelor judiciare

Aceasta infractiune este prevazuta in art. 263 C.pen. sub doua forme: una tip sau de baza si o forma agravata.

Forma simpla este prevazuta in art. 263 alin. 1 C.pen. si consta in fapta functionarului public care, luand cunostinta de savarsirea unei infractiuni in legatura cu serviciul in cadrul caruia isi indeplineste sarcinile, omit sesizarea de indata a procurorului sau a organului de urmarire penala competent, potrivit legii de procedura penala.

Forma agravata consta, in fapta prevazuta in alin.1 daca este comisa de un functionar public cu atributii de conducere sau control.

Obiectul juridic este asemanator celui al infractiunii de nedenuntare a unor infractiuni; specifica este legatura ce exista intre activitatea de infaptuire a justitiei in bune conditii si obligatiile ce le revin in acest sens functionarilor publici.

Subiect activ poate fi numai persoana care are calitatea ceruta de lege: functionar public sau functionar public cu atributii de conducere sau control.

Participatia penala este posibila sub forma instigarii si complicitatii morale, dar nu si a coautoratului.

Latura obiectiva se realizeaza - sub aspect material - printr-o inactiune.

Pentru existenta infractiunii este necesar ca functionarul public sa aiba cunostinte despre savarsirea infractiunii, nu numai simple banuieli.

Latura subiectiva - Sub acest aspect, infractiunea se savarseste si cu intentie directa si din culpa.

Consumarea infractiunii are loc in momentul in care a fost depasit timpul necesar pentru sesizarea organelor competente si s-a creat, astfel, starea de pericol, ca rezultat al inactiunii subiectului activ.

Regimul sanctionator - Pedeapsa prevazuta de lege este inchisoarea de la 3 luni la 5 ani, iar pentru forma agravata 6 luni la 7 ani.

3. Favorizarea infractorului

Potrivit actualei reglementari, in art. 264 C.pen., sub denumirea "favorizarea infractorului" se incrimineaza ajutorul dat unui infractor fara o intelegere stabilita anterior sau in timpul savarsirii infractiunii, pentru a impiedica executarea pedepsei, ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infractiunii.

Obiectul juridic consta in relatiile social-juridice referitoare la buna desfasurare a activitatii de infaptuire a justitiei, activitate care poate fi zadarnicita, lezata prin favorizarea infractorului.

Obiectul material poate consta in produsul infractiunii savarsite anterior de infractorul care primeste ajutorul.

Subiect activ nemijlocit al infractiunii poate fi orice persoana, intrucat textul de lege nu prevede ca el sa aiba o anumita calitate.

Participatia penala este posibila sub toate formele.

Latura obiectiva se realizeaza prin actiunea sau inactiunea de a da ajutor unui infractor pentru a ingreuna sau zadarnici urmarirea penala, judecata sau executarea pedepsei, ori pentru a asigura acestuia folosul sau produsul infractiunii.

Latura subiectiva - Sub acest aspect infractiunea se savarseste cu intentie directa sau indirecta.

Momentul consumarii infractiunii este cel in care favorizatorul a savarsit actiunea de ajutor si cand s-a produs rezultatul activitatii infractionale. Infractiunea se poate prezenta si sub forma continuata.

Regimul sanctionator - infractiunea se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 7 ani. Pedeapsa aplicata favorizatorului nu poate fi mai mare decat pedeapsa prevazuta de lege pentru autorul infractiunii principale.

4. Omisiunea de a incunostinta organele judiciare

Potrivit art. 265 C.pen., omisiunea de a incunostinta organele judiciare consta in fapta de a nu aduce la cunostinta organelor judiciare a unor imprejurari care daca ar fi cunoscute ar duce la stabilirea nevinovatiei unor persoane trimise in judecata sau condamnate pe nedrept ori la eliberarea unor persoane tinute in arest preventiv pe nedrept.

Obiectul juridic este asemanator celui caracteristic infractiunilor precedente, specific fiind, in acest caz, relatiile referitoare la infaptuirea justitiei, relatii ce pot fi periclitate prin neaducerea la cunostinta organelor judiciare a acelor imprejurari prevazute in textul de lege.

Subiect activ poate fi orice persoana, legea neprevazand o calitate speciala pentru acesta.

Latura obiectiva se realizeaza printr-o inactiune (neaducerea la cunostinta organelor judiciare a unor date, situatii, imprejurari necunoscute de ele si in temeiul carora ar putea stabili nevinovatia unei persoane trimise in judecata sau condamnate pe nedrept ori arestate preventiv pe nedrept).

Latura subiectiva - Sub acest aspect infractiunea se poate comite atat cu intentie cat si din culpa.

Consumarea infractiunii are loc in momentul expirarii timpului util pentru a face incunostintarea organelor judiciare.

Regimul sanctionator - Pedeapsa prevazuta de lege este inchisoarea de la 3 luni la 1 an sau amenda.

In alin. 2 al art. 265 C.pen. este prevazuta o cauza de nepedepsire, astfel, omisiunea de a sesiza organele judiciare nu se sanctioneaza daca prin aducerea la cunostinta a imprejurarilor cunoscute, faptuitorul s-ar expune pe sine, pe sotul sau sau o ruda apropiata la un prejudiciu.