Punerea in miscare si exercitarea actiunii penale

Punerea in miscare si exercitarea actiunii penale

Punerea in miscare a actiunii penale consta in efectuarea actului procesual prevazut de lege prin care se formuleaza, impotriva unei persoane determinate, invinuirea de savarsire a unei infractiuni si se declanseaza activitatea de tragere la raspundere penala. O data cu actul de punere in miscare a actiunii penale ia nastere raportul procesual fundamental, in care organul judiciar competent isi exercita dreptul de a trage la raspundere pe inculpat, iar acesta are obligatia de a se supune masurilor ce se pot lua in cursul exercitarii actiunii penale si condamnarii.

Punerea in miscare a actiunii penale se face prin actul de inculpare.

Conditiile pentru punerea in miscare a actiunii penale sunt doua: pozitiva si negativa.

Conditia pozitiva este: constatarea ca s-a savarsit o infractiune si cunoasterea identitatii persoanei sau persoanelor care au savarsit-o. Spre deosebire de "inceperea urmaririi penale" care se poate face in doua modalitati in rem sau in rem si in personam, punerea in miscare a actiunii penale nu se poate face decat impotriva unei persoane determinate prin toate datele de stare civila in personam.

Conditia negativa: inexistenta vreunui caz prevazut de art. 10 C. proc. pen.

Punerea in miscare a actiunii penale revine in principal Ministerului Public deoarece acesta exercita functia de invinuire, si in mod exceptional instantei de judecata. Ministerul Public pune in miscare actiunea penala in urmatoarele situatii:

- in cursul urmaririi penale. In cazul in care organul de cercetare penala considera ca sunt temeiuri pentru punerea in miscare a actiunii penale face propuneri in acest sens procurorului. Procurorul se poate autosesiza in acest sens in cadrul activitatii de supraveghere a organelor de cercetare penala sau cand efectueaza personal urmarirea penala. El va trebui sa constate indeplinirea conditiilor pozitiva si negativa. Actul prin care pune in miscare actiunea penala, potrivit art. 235 C. proc. pen., este ordonanta de punere in miscare a actiunii penale. In cazul in care urmarirea a avut loc fara punerea in miscare a actiunii penale, la finalizarea urmaririi penale, daca sunt probe certe de vinovatie si nu exista un caz din cele prevazute de art. 10 C. proc. pen. sau alte dispozitii legale, procurorul va pune in miscare actiunea penala prin rechizitoriu [art. 262 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.]. In acest caz, rechizitoriul cuprinde doua acte procesuale: punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata.

- in cursul judecatii, Ministerul Public, prin procuror, va pune in miscare actiunea penala in urmatoarele situatii: atunci cand se descopera in sarcina inculpatului si alte infractiuni decat cele cuprinse in rechizitoriu sau se descopera participarea si a altor persoane la savarsirea infractiunii judecate ori savarsirea de catre alte persoane a unor infractiuni in legatura cu cea care se judeca (art. 336, 337 C. proc. pen.). Prin "declaratia orala" a procurorului de punere in miscare a actiunii penale care va fi consemnata in incheierea de sedinta se realizeaza actul de inculpare de care instanta de judecata este legata deoarece va trebui sa se pronunte in hotararea ce o va adopta si cu privire la faptele sau persoanele cu privire la care s-a pus in miscare actiunea penala.

Instanta de judecata va pune in miscare actiunea penala numai in mod exceptional, in urmatoarea situatie:

- in cazul in care procurorul nu participa la judecata, pentru noi fapte descoperite in sarcina inculpatului, in legatura cu cea care se judeca, in conditiile art. 336 C. proc. pen., printr-o incheiere de extindere a procesului penal;

Exercitarea actiunii penale inseamna efectuarea in cursul procesului penal, de catre subiectul activ al actiunii, prin intermediul organelor judiciare, a diferitelor acte procesuale care, potrivit functiei dinamice a acestei actiuni, serveste mersul inainte a activitatii procesuale si la realizarea scopului procesului penal.

Ministerul Public, prin procurori, exercita supravegherea urmaririi penale sau efectueaza urmarirea penala. In cursul urmaririi penale, dupa punerea in miscare a actiunii penale va asigura sau va aduna probele in acuzare sau in aparare si va lua masurile procesuale permise de lege, chiar inainte de rasturnarea prezumtiei de nevinovatie. Va formula actul de sesizare a instantei in cazul stabilirii vinovatiei si va sustine, daca se confirma, invinuirea sau va pune alte concluzii, potrivit legii, tinand seama de probele administrate (art. 316 C. proc. pen.). Procurorul va exercita caile de atac, atat in favoarea cat si in defavoarea partilor, daca apreciaza ca hotararea instantei este nelegala si netemeinica.

Partea vatamata, ca subiect activ al procesului penal, participa, alaturi de procuror, la dovedirea invinuirii, in ambele faze ale procesului penal, prin propunerea de probe, cereri, memorii, concluzii

Instanta de judecata, in cazurile prevazute de art. 336 C. proc. pen., in care pune in miscare actiunea penala, o exercita in continuare din oficiu pana la solutionarea cauzei.