SANCTIUNILE DE DREPT PENAL

SANCTIUNILE DE DREPT PENAL

Definitie. Sanctiunile de drept penal sunt consecintele pe care legea penala le impune in cazul incalcarii preceptelor sale, masurile de constrangere pe care le atrage comiterea faptelor prevazute de legeapenala fiind totodatasi instrumentele de realizare si restabilire a ordinii de drept. Sanctiunile de drept penal constituie una din cele trei institutii fundamentale ale dreptului penal alaturi de infractiune si de raspundereapenala

Sanctiunile de drept penal sunt:

-pedepsele;

-masurile educative;

-masurile de siguranta Caracterul sanctiunilor de drept penal. Sanctiunile de drept penal au,in general, caracter represiv sau restrictiv, implicand anumite privatiuni sau restrictii. Dintre sanctiunile de drept penal, pedepsele prezinta in mod preponderent acest caracter, pe cata vreme alte sanctiuni de drept penal, cum ar fi masurile educative si masurile de siguranta, au caracter preponderent preventiv. Totodata, sanctiunile de drept penal au un caracter necesar si inevitabil. De asemenea, ele se caracterizeaza prin faptul ca

actioneazapost delictum, avandu-si cauza in savarsirea unei fapte prevazute de legea penala

Pedepsele

Definitie (art.52 C.pen.). Pedeapsa este o masura de constrangere si, in acelasi timp, un mijloc de reeducare a celui condamnat, avand un dublu caracter: unul coercitiv (masura de constrangere) si altul corectiv (mijlocde reeducare). Trasaturi esentiale ale pedepsei: este o masura de constrangere,concretizandu-se intr-o anumita privatiune sau restrictie impusa persoanei care a savarsit infractiunea; este un mijloc de reeducare, de impiedicare a repetarii conduitei antisociale; este un mijloc de constrangere statala, fiind aplicata de stat, in numele societatii; se aplica numai in cazul comiterii unei infractiuni, fiind sanctiunea specifica dreptului penal; se aplica infractorului, adica celui vinovat de savarsirea unei infractiuni; se aplica in scopul prevenirii savarsirii de noi infractiuni.

Scopul si functiile pedepsei. Art. 52 alin.1 teza a 2-a C.pen. prevede ca scopul pedepsei este prevenirea savarsirii de noi infractiuni, ceea ce include atat preventia speciala (preintampinarea savarsirii de noi infractiuni de catre cel condamnat), cat si preventia generala (preintampinarea savarsirii de noi infractiuni de catre alte persoane predispuse sa savarseasca fapte penale). Pedeapsa indeplineste si anumite functii, denumite si scopuriimediate ale pedepsei, si anume: functia de constrangere sau represiune,fiind de neconceput fara cauzarea unei anumite suferinte, fara impunerea unei privatiuni sau restrictii celui condamnat si fara dezaprobarea ce o insoteste; functia de reeducare, functie ce decurge din caracterul de mijloc de reeducare al pedepsei; functia de exemplaritate. Este o functie adiacenta, care consta in influenta pe care pedeapsa aplicata condamnatului o exercita asupra altor persoane; functia de eliminare. Este tot o functie adiacenta, constand in eliminarea temporara sau definitiva a condamnatului din societate.

Categorii de pedepse

dupa obiectul asupra caruia poarta pedepse corporale, pedepseprivative sau restrictive de libertate, pedepse pecuniare, pedepse privative sau restrictive de drepturi morale;

dupa gravitatea lor pedepse criminale, pedepse corectionale si pedepse de simplapolitie;

dupa durata lor pedepse perpetue si pedepse temporare;

dupa caracterul lor pedepse politice, pedepse de drept comun si pedepse mixte;

dupa importanta si rolul lor pedepse principale si pedepsesecundare.

Codul penal roman cuprinde trei categorii de pedepse, diferentiate dupa modul de aplicare, si anume: pedepse principale: detentiunea pe viata, inchisoarea de la 15 zile la 30 ani si amenda de la 1.000.000 la 500.000.000 lei; pedepse complementare: interzicerea unor drepturi de la 1 la 10 ani si degradarea militara; pedeapsa accesorie: interzicerea unor drepturi anume prevazute de lege. Pedepsele principale

Definitie. Sunt acele pedepse care pot fi aplicate singure pentru faptele penale savarsite.

Categorii de pedepse principale (art.53 C.pen.):

Pedeapsa detentiunii pe viata Este prevazuta pentru infractiunile cele mai grave nominalizate de Codul penal, alternativ cu pedeapsa inchisorii pana la 25 de ani. Doar in doua cazuri, detentiunea pe viata este prevazuta ca pedeapsa unica (art.357 alin.2 si art.358 alin.4 C.pen.).Pedeapsa detentiunii pe viata nu se poate aplica minorilor si persoanelor care au implinit varsta de 60 ani, infractorului minor aplicandu-i-se pedeapsa inchisorii de la 5 la 20 ani, iar persoanelor care au implinit varsta de 60 ani, aplicandu-li-se pedeapsa inchisorii pe timp de 25 ani si pedeapsainterzicerii unor drepturi pe durata maxima

Pedeapsa inchisorii. Consta in izolarea celui condamnat prin incarcerarea acestuia in locuri anume destinate detinerii.

Amenda penala Are un caracter pecuniar, constand intr-o suma de bani pe care condamnatul este obligat sa o plateasca in contul statului, micsorarea silita a patrimoniului evidentiind caracterul ei represiv.

Pedepsele complementare

Definitie. Sunt acele pedepse alaturate pedepsei principale ce nu auun caracter de sine statator, completand intotdeauna pedeapsa principala

Pedepsele complementare functioneaza numai atunci cand au fost pronuntate de instanta. Aplicarea lor poate fi obligatorie (cand legea prevede aceasta pedeapsa) sau facultativa (cand legea lasa la apreciereainstantei aplicarea unei astfel de pedepse).

Pedepsele complementare prevazute de Codul penal

Pedeapsa complementara a interzicerii unor drepturi (art.64C.pen.). Consta in interzicerea unuia sau unora din urmatoarele drepturi:dreptul de a alege si de a fi ales in autoritatile publice sau in functii elective publice; dreptul de a ocupa o functie implicand exercitiul autoritatii de stat; dreptul de a ocupa o functie sau de a exercita o profesie ori de a desfasura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru savarsirea infractiunii; drepturile parintesti; dreptul de a fi tutore sau curator. Instanta poate dispune interzicerea unor drepturi numai atunci cand a aplicatcondamnatului pedeapsa inchisorii de cel putin 2 ani si apreciaza necesitatea aplicarii ei. Executarea incepe dupa executarea pedepseiinchisorii sau dupagratierea sau prescriptia pedepsei inchisorii. Interzicerea unor drepturi este o pedeapsa temporara, durata ei (1-10 ani) fiind fixata prin hotararea de condamnare.

Degradarea militara Este o pedeapsa complementara ce se aplica in mod obligatoriu condamnatilor militari si rezervisti in cazul savarsirii unor fapte pentru care legea prevede inchisoarea mai mare de 10 ani sau detentia pe viata. Aplicarea ei este facultativa, cand pedeapsa inchisoriistabilite a fost de cel putin 5 ani si de cel mult 10 ani. Degradarea militara opereaza din momentul ramanerii definitive a hotararii de condamnare, fiind o pedeapsaperpetua

Pedepsele accesorii

Definitie (art.71 C.pen.). Consta in interzicerea tuturor drepturilor prevazute in art.64 C. pen. Aceste pedepse produc efecte de drept, in cazul pedepsei detentiunii pe viata sau a inchisorii, neavand limite proprii, imprumutandu-le de la pedeapsa din care decurge. Incep din momentul in care hotararea de condamnare a ramas definitivasi dureaza pana la terminarea executarii pedepsei, pana la gratierea totala sau a restului de pedeapsa, ori pana la indeplinirea termenului de prescriptie a executarii pedepsei. In cazul cand pedeapsa inchisorii se executa la locul de munca, interzicerea drepturilor parintesti si a dreptului de a fi tutore sau curator este lasatala latitudinea instantei.

Masurile educative

Sistemul sanctionator pentru minori. Minorilor li se aplica masuri educative sau pedepse, un sistem mixt ce corespunde specificului combaterii criminalitatii juvenile. Pedepsele aplicabile minorilor sunt inchisoarea si amenda, ale caror limite se reduc la jumatate, fara ca minimul sa poata depasi 5 ani. Daca pedeapsa prevazuta de lege este detentiunea peviata, minorului i se poate aplica inchisoarea de la 5 la 20 ani. Pedepsele complementare nu pot fi aplicate minorilor. Condamnarile pronuntate pentru fapte comise in perioada minoritatii nu atrag starea de recidiva, incapacitati ori decaderi.

Masurile educative aplicabile minorilor

Mustrarea. Este prevazuta in art.102 C.pen. si consta in dojenireaminorului, in aratarea pericolului social al faptei savarsite, in sfatuirea minorului asupra modului de comportament. Masura se ia in cazul faptelor extrem de usoare si se executade indatacu ocazia pronuntarii hotararii.

Libertatea supravegheata Este prevazutain art.103 C.pen. si consta in lasarea minorului in libertate pe timp de 1 an, sub supraveghere deosebita. Masura este temporarasi are durata fixa (1 an), neputand fi nici scurtata, nici prelungita. Nu se poate lua impotriva minorului care a trecut de varsta de 17 ani. Instanta poate impune minorului anumite obligatii: sa nu frecventeze anumite locuri stabilite; sa nu intre in legatura cu anumite persoane; sa presteze o activitate neremunerata intr-o institutie de interes public fixata de instanta cu o durata intre 50 si 200 de ore, de maxim 3 ore pe zi, dupa programul de scoala, in zilele nelucratoare si in vacanta. Masura se ia pe timp de 1 an, durata ce are caracterul unui termen de incercare. Daca minorul a savarsit din nou o fapta penala, instanta poate lua masura internarii intr-un centru de reeducare.

Internarea intr-un centru de reeducare (art.104 C.pen.) este o masura privativade libertate ce se ia impotriva minorilor ce au savarsit fapte penalede o anumita gravitate, putandu-se lua si ca masura inlocuitoare in cazul libertatii supravegheate. Masura se ia pe timp nedeterminat, insa, de regula, ea nu poate dura decat pana la implinirea varstei de 18 ani. Cand minorul devine major, instanta poate prelungi internarea cu cel mult 2 ani, daca masura este necesara. Dupa trecerea unei termen de 1 an, minorul internat poate fi eliberat de instanta care a luat masura internarii, daca a dat dovezi de indreptare, de sarguinta in invataturasi de insusire a pregatirii profesionale.

- Internarea intr-un institut medical educativ (art. 105 C.pen.) este o masura cu caracter mixt, medical si educativ, ce se ia fata de minorul care raspunde penal, dar care, din cauza starii sale fizice sau psihice, are nevoie de un tratament sau de ingrijiri medicale si, implicit, de un regim de instruire si educare a starii sale. Masura luata nu poate dura decat pana la implinirea varstei de 16 ani. Ea trebuie sa inceteze de indata ce a disparut cauza care a impus luarea sa, instanta fiind datoare sa dispuna ridicarea acestei masuri (art.106 C.pen.). Inceteaza de drept la implinirea varstei de 18 ani, putand fi prelungita cu cel mult 2 ani.