Alte probleme privind cetatenia

Alte probleme privind cetatenia

1. Dubla cetatenie

Legea romana de dupa Revolutia din decembrie 1989 permite cetatenilor romani sa aiba si o alta cetatenie, fiind avuti in vedere cu precadere cei care anterior Revolutiei au parasit Romania din diferite motive si au pierdut cetatenia romana. Dar nu toate statele admit aceasta dubla cetatenie, iar unele conditioneaza acceptul dublei cetatenii daca persoana este la origine etnic al statului, dar a dobandit o alta cetatenie prin nastere sau in alt mod[1].

2. Cetatenia de onoare

Statul roman poate acorda unor straini care au facut mari si importante servicii tarii, cetatenia de onoare. Beneficiarul unui asemenea tratament se bucura de drepturile civile si politice recunoscute cetatenilor romani, mai putin drepturile electorale si cele care privesc functiile si demnitatile publice. Cu privire la acest ultim aspect, trebuie precizat ca beneficiarul cetateniei de onoare nu se afla pe aceeasi pozitie juridica cu persoana care are dubla cetatenie, care a cerut sa dobandeasca cetatenia romana avand si o alta cetatenie, ci aceasta calitate are valoare mai mult simbolica decat juridica.

Cetatenia de onoare se aproba de Parlamentul Romaniei, prin hotarare la propunerea Guvernului, iar hotararea Parlamentului trebuie publicata in Monitorul Oficial, partea I.

3. Strainii si apatrizii

Strain este persoana care are cetatenia altui stat, iar apatridul este persoana fara nici o cetatenie, fiind numit de multe ori cetatean al lumii sau fara patrie.

In conditiile in care strainii se pot afla in Romania din mai multe motive, turisti, cu domiciliul permanent in tara, oameni de afaceri etc., exista o lege care reglementeaza statutul juridic al strainilor in Romania (Legea nr. 123/2001 cu modificarile ulterioare publicata in Monitorul Oficial nr. 168/2001)

4. Dovada cetateniei romane

In interiorul tarii, dovada cetateniei romane se face cu cartea sau buletinul de identitate, iar in afara hotarelor tarii cu pasaportul eliberat de autoritatile romane din tara sau de cele diplomatice ori consulare.

Pentru dovedirea cetateniei, la cererea celui interesat se poate elibera un certificat constatator de cetatenie romana.

Cum minorul primeste act de identitate la implinirea varstei de 14 ani, pana atunci el poate face dovada cetateniei cu certificatul de nastere impreuna cu actul de identitate al unuia dintre parinti.

Cetatenia europeana[2]

Notiune. Cetatenia europeana defineste legatura politica, juridica, economica si morala dintre cetatenii statelor ce formeaza Uniunea Europeana si intreg ansamblul comunitar creat prin Tratatele instituind Comunitatile Europene, prin Tratatul privind Uniunea Europeana si celelalte Tratate care au urmat, respectiv Tratatul de la Amsterdam si cel de la Nisa.

Tratatul de la Maastricht din 1992 privind Uniunea Europeana stabileste faptul ca se instituie o cetatenie a Uniunii, precizand ca este cetatean al Uniunii Europene orice persoana care are nationalitatea unui stat membru. Cetatenia Uniunii completeaza dar nu inlocuieste cetatenia nationala. Cetatenii Uniunii se bucura de drepturile si au obligatii prevazute in Tratate. Dreptul comunitar european reglementeaza o serie de drepturi si obligatii ce apartin numai cetatenilor statelor Uniunii, ceea ce inseamna ca aceste drepturi si obligatii sunt strans legate de calitatea de cetatean european.

Cetatenii europeni (ai Uniunii) au dreptul la libera circulatie si sedere pe teritoriul statelor membre, respectiv al Uniunii Europene, in limitele stabilite prin Tratat si prin normele de aplicare a lui (a dreptului derivat). Ei au dreptul de a alege si de a fi alesi la alegerile locale (municipale) din statul membru in care isi au resedinta, in aceleasi conditii ca si cetatenii acelui stat: au dreptul de a fi alesi la alegerile pentru Parlamentul European in statul membru in care isi au resedinta, in aceleasi conditii ca si cetatenii acelui stat: dreptul de protectie din partea autoritatilor diplomatice si consulare ale oricarui stat membru pe teritoriul unui stat tert, in afara Uniunii Europene, in care statul sau de nationalitate (de cetatenie) nu are reprezentant. De asemenea, calitatea de cetatean al Uniunii le atribuie dreptul de a adresa petitii Parlamentului European, de a se adresa Mediatorului European (Ombudsmanul); de a scrie oricarei institutii sau organ, in una dintre limbile recunoscute de Tratat[3].

Anumite drepturi recunoscute cetatenilor Uniunii prin Tratatul de la Maastricht si prin cele ulterioare, de la Amsterdam si cel de la Nisa, se exercita sub rezerva unor masuri de aplicare adoptate de Consiliul (Uniunii Europene), hotarand in unanimitate, la propunerea Comisiei si dupa Consultarea Parlamentului European[4].

Problema cetateniei europene este de mare actualitate, mai ales in epoca actuala cand se inlatura sau diminueaza o serie de bariere ce au facut in trecut sa apara fenomenul de izolare ori cel de expansiune.

Cetatenia europeana este o mare realizare in procesul de integrare europeana, de realizare a Statelor Unite Europene sub o forma confederativa, specifica Europei. De altfel, in prezent este in curs de adoptare un Tratat stabilind o Constitutie pentru Europa. Aceasta Constitutie urmeaza a inlocui toate celelalte tratate instituind Comunitatile europene, cel privind Uniunea Europeana si cele care i-au urmat. In Proiectul Constitutiei pentru Europa, un loc important il ocupa problematica drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor Uniunii[5]