Traditiunea si ocupatiunea

Traditiunea si ocupatiunea

Traditiunea

Traditiunea este un mod de dobandire a proprietatii si consta in simpla predare materiala a obiectului, moment in care are loc si transferul proprietatii. In dreptul nostru civil, regula este ca transferul dreptului de proprietate are loc in momentul realizarii acordului de vointa al partilor contractante, fiind indiferent daca in acel moment s-a predat sau nu bunul. De aceea, obligatia de predare a bunului (care este o obligatie de a face) poate fi concomitenta cu obligatia de transferare a proprietatii (care este o obligatie a da) sau poate fi ulterioara sau chiar anterioara (de exemplu, in cazul antecontractelor, cand incheierea lor este insotita si de predarea bunului).

Principiul consensualismului in dreptul nostru determina si aria extrem de restransa a ocupatiunii ca mod de dobandire a drepturilor reale. Cu toate acestea, vom intalni ocupatiunea in cazul darurilor manuale, precum si in cazul instrainarii titlurilor la purtator. Asemenea cazuri retinute in practica judiciara, din punctul nostru de vedere au la baza conventia ca mod de dobandire a drepturilor reale, incheierea ei fiind insotita desigur, de predarea materiala a bunului. De exemplu, in cazul contractului de depozit, conform art. 593 Cod civil, el nu este perfect atunci cand nu s-a facut traditiunea lucrului; iar art. 1593 alin. 3 Cod civil prevede ca 'Traditiunea se inlocuieste prin singurul consimtamant, daca lucrul ce este a se lasa in depozit se afla in mana depozitarului sub orice titlu'.

In cazul contractului de gaj, in principiu, potrivit art. 1685 Cod civil, el se considera incheiat in momentul in care 'Datornicul remite creditorului sau un lucru mobil spre siguranta datoriei', dar, in prezent, prin unele dispozitii normative speciale s-a reglementat contractul de gaj si fara a-l mai obliga pe debitor sa remita creditorului bunul dat in gaj.

Vom distinge deci intre traditiunea care are ca efect transmiterea proprietatii si traditiunea care care ca efect transmiterea doar a posesiei bunului.

La darul manual, pentru transferul dreptului de proprietate, este necesara traditiunea lucrului. Prin traditiunea lucrului nu trebuie sa se inteleaga neaparat o deplasare fizica a bunului, cum ar fi preluarea obiectului din mana donatorului, efectele sale juridice putand fi realizate si printr-o remitere implicita, cum ar fi in cazul in care donatorul preda donatarului cheile unei casete sau prin identificarea unui tablou pe care donatorul si-a manifestat in mod neechivoc vointa de a-l transmite fara a fi coborat de pe perete.

Ocupatiunea

Un alt mod de dobandire a drepturilor reale il constituie ocupatiunea (art.645 Cod civil). El consta in luarea in posesie a unui bun care nu apartine nimanui, deci a unui bun fara stapan. Sfera de aplicare a ocupatiunii este extrem de restransa. In primul rand, potrivit art.646 Cod civil, 'Bunurile fara stapan sunt ale statulul'. In spiritul acestui text de lege, la randul sau, art. 477 Cod civil, dispune ca toate mostenirile vacante si fara stapani, precum si ale persoanelor care mor fara mostenitori, sau ale caror mosteniri sunt abandonate, sunt ale domeniului public'. Tot astfel, art.680, prevede ca 'in lipsa de mostenitori legali sau testamentari, bunurile lasate de defunct trec in proprietatea statului'.

Jurisprudenta a stabilit ca, in caz de vacanta succesorala statul nu dobandeste bunurile cu titlu particular, ca bunuri individual determinate, ci cu titlu universal, ca elemente ale patrimoniului. Din caracterul universal al acestei transmisiuni decurge atat dreptul, cat si obligatia statului de plati pasivul succesiunii, in limita activului. De asemenea, in calitatea sa de dobanditor al succesiunii vacante, statul va primi activul succesoral dupa ce va fi dedus pasivul, fara a putea fi obligat la plata datoriilor ce ar depasi activul.

Potrivit art.647 Cod civil, sunt bunuri care nu apartin nimanui si cele al caror uz e comun tuturor. In doctrina juridica s-a considerat ca, in prezent, proprietatea s-ar putea dobandi prin ocupatiune, in cadrul bunurilor comune cum este apa de baut sau cea utilizata pentru trebuintele casnice in cazul in care este luata de la un izvor natural, precum si in cazul pestelui si vanatul capturat de pescar sau vanator, cu conditia ca aceste activitati sa se fi desfasurat in cadrul dispozitiilor legale.