Apararea informatorilor impotriva deconspirarii

Apararea informatorilor impotriva deconspirarii

Caracterul complex al faptelor si relatiilor infractionale documentate in cadrul urmaririi informative, necesita, folosirea de surse care sa, asigure lucratorului operativ posibilitatea de a cunoaste ceea ce il intereseaza in cauza pe intregul parcurs al desfasurarii actiunii.

Asemenea posibilitati nu pot fi asigurate decat prin informatorii ce au experienta si continuitate in munca cu organele de politie si pot fi dirijati sa indeplineasca diferite sarcini, inclusiv in realizarea unor combinatii informativ-operative, fara a exista pericolul deconspirarii sau al implicarii lor in procesul penal.

Indiferent de modalitatea prin care se asigura urmarirea informativa cu informatori, lucratorul operativ trebuie sa realizeze instruirea lor temeinica. dirijarea concreta cu sarcini, sa-i contacteze cu mai mare operativitate in perioada cat lucreaza in dosarul informativ, sa asigure in mod temeinic acoperirea legaturii lor cu politia si sa nu ia masuri pentru apararea lor impotriva deconspirari in momentul trecerii la realizarea materialului informativ.

Cerinta conspirativitatii obliga lucratorul de politie ca in intreaga desfasurare a urmaririi informative, inclusiv in etapa recrutarii de noi informatori sau introducerii in cauza a celor existenti, sa ia toate masurile ca acestia sa ramana in afara oricaror banuieli referitoare la legatura lor cu organele de politie.

Fiecare ofiter de politie, care desfasoara munca informativa, trebuie sa fie convins de faptul ca urmarirea informativa reprezinta o conditie sine qua non a unei munci de calitate, eficiente, desfasurate cu respectarea deplina a legalitatii si conspirativitatii.

1. Importanta apararii informatorilor impotriva deconspirarii

Faptul ca pe parcursul acestei lectii ne vom, ocupa in mod special de apararea informatorilor impotriva deconspirarii si a prevenirii implicarii lor in procesul penal, nu inseamna ofiterul respectiv nu trebuie sa se preocupe de apararea impotriva deconspirarii si a celorlalti componenti ai retelei informative, cat si de prevenirea implicarii lor in procesul penal.

Am considerat necesar sa abordam mai detaliat apararea informatorului intrucat acesta este cel mai important component al retelei informative si singurul care lucreaza in cauze concrete, iar sarcinile ce le are de rezolvat il expun intr-o mai mare masura la pericolul deconspirarii. De asemenea, materialele informative furnizate de el sunt cele pe baza carora se organizeaza. Trecerea la realizarea materialului informativ, ocazie cu care riscurile deconspirarii si a implicarii in cauze penale sunt mult mai mari.

Toti componentii retelei informative, informatorii, trebuie sa fie incredintati ca, daca vor executa in mod constiincios si cu precizie sarcinile primite din partea lucratorului operativ de politie, ei nu vor fi deconspirati si nici implicati in cauze penale. Dar numai acest lucru nu este suficient. De aceea, este necesar, in primul rand, ca sarcinile pe care le incredinteaza lucratorul operativ informatorului sa nu poata duce la deconspirarea sau la atragerea lui in procesul penal. Mai mult, pe tot parcursul supravegherii sau urmaririi informative, lucratorul operativ va trebui sa prevada si sa ia o serie de masuri care sa asigure scoaterea informatorilor din cauza.

Atunci cand se pune problema aprecierii calitatii muncii informative desfasurate la nivelul unui organ de politie, formatiunea sau chiar lucratorul operativ nu trebuie sa aiba in vedere numai rezultatele obtinute prin supravegherea si urmarirea informativa, ci si modul cum au fost aparati informatorii impotriva deconspirarii si cum s-a prevazut implicarea lor in procesul penal.

Masurile ce urmeaza a se lua in acest scop trebuie sa fie chibzuite si efectuate in mod individual, pentru fiecare informator tinandu-se cont de rolul acestuia si linia sa de conduita in cercul persoanelor lucrate informativ. De aceea, masurile de conspirare sunt obligatorii pentru toti informatorii, iar cele de prevenire a implicarii lor in cauze penale sa iau numai in cazul acelor informatori care facand parte din legaturile secundare ale suspectilor, au creat aparenta ca iau parte la infractiuni sau care pot fi invinuiti pe nedrept de catre cei lucrati informativ.

In cazul cand, pana la recrutare, informatorul nu a mai luat parte la savarsirea de infractiuni, iar dupa recrutare s-a comportat de o maniera in care nu a atras atentia infractorilor, atunci masurile de evitare a deconspirarii lui in faza supravegherii si urmaririi informative sunt suficiente, excluzandu-se posibilitatea invinuirii lui pe nedrept de catre infractorii lucrati informativ.

Daca nu se iau masurile pentru apararea informatorilor sau daca masurile luate nu au fost eficiente, urmarile pot fi dintre cele mai neplacute, atat pentru informatori, cat si pentru organele de politie, astfel:

- va fi pusa in pericol onoarea, viata, integritatea corporala si sanatatea informatorilor sau a membrilor de familie de catre suspecti, rudele acestora ori de catre complici;

- informatorii deconspirati sau implicati in cauze penale vor trebui scosi din reteaua informativa, diminuandu-se astfel potentialul informativ al organului sau formatiunii;

- recrutarea unor noi informatori in locul celor deconspirati va fi mult mai greu de realizat intrucat candidatii vor avea rezerva in acceptarea unei asemenea colaborarii, fiindu-le teama ca si ei vor fi deconspirati sau implicati in cauze penale.

2. Apararea informatorilor impotriva deconspirarii

Problema conspirarii informatorului, a legaturilor sale cu politia si a contributiei aduse de le la combaterea infractionalismului constituie o obligatie permanenta pentru orice lucrator de politie.

Este cunoscut faptul ca unele date din activitatea ilicita a infractorilor nu sunt cunoscute decat de informatori si legaturile lor apropiate. Exploatandu-se astfel de date fara luarea tuturor masurilor de conspirare a provenientei lor, sau neglijandu-se scoaterea la timp a informatorului din actiune, se creeaza posibilitatea ca infractorii - procedand prin eliminare - sa inteleaga de unde cunoaste politia datele respective.

2.1. Situatii cand poate sa apara pericolul deconspirarii informatorului

In apararea informatorilor impotriva deconspirarii un loc important il ocupa si modul cum se organizeaza si desfasoara intalnirile cu acestia.

Cand pentru legatura cu informatorii folosim casele de intalnire, trebuie sa, avem permanent in atentie daca acestea mai indeplinesc conditiile de conspirativitate. In cazul cand familia detinutului sau in randul vecinilor au intervenit modificari care ar putea duce la deconspirarea informatorilor, atunci trebuie sa renuntam temporar sau definitiv la casa respectiv. De asemenea, renuntam la casa de intalnire si in situatia cand imobilul sau incaperea respectiva a suferit modificari de constructie care ar da posibilitatea celor interesati sa-l vada pe informator cand vine si pleaca de la intalnire sau sa auda discutiile purtate intre informator si ofiter.

Atunci cand intalnirile cu informatorii se organizeaza in afara caselor, trebuie sa alegem numai acele locuri care sa asigure o deplina conspirativitate.

Conspirativitatea informatorilor depinde si de modul, timpul si locul redactarii materialului informativ, cat si de pastrarea acestuia pana la predarea lui ofiterului operativ.

Daca materialul informativ va fi intocmit la domiciliu sau locul de munca al informatorului inainte de intalnirea acestuia cu lucratorul operativ, exista pericolul ca membrii de familie sau colegii de serviciu sa ia cunostinta de continut si, implicit, sa-si dea seama de legatura informatorului cu organele de politie. De asemenea, materialul informativ scris inainte de intalnire si nepastrat in mod corespunzator, poate sa fie gasit din intamplare de membrii de familie, colegi sau prieteni.

Este bine, deci, ca notele informative sa fie redactate in prezenta lucratorului operativ cu ocazia intalnirilor, atunci cand acestea au loc in casele de intalnire. Daca legatura cu informatorii are loc in afara caselor de intalnire, in locuri care asigura o buna, conspirativitate, dar nu si conditii de redactare a materialului informativ, atunci acesta trebuie redactat de informator numai cu putin timp inainte de intalnire si in conditii de o deplina conspirativitate.

Daca o parte din informatori ce-i avem in legatura nu sunt introdusi in casele ele intalnire si nici nu au conditii optime de redactare a materialului informativ cu putin timp inainte de a veni la intalnire, atunci este indicat ca cele relatate verbal de informator, cu ocazia intalnirilor, sa fie mentionate de ofiter intr-un raport informativ.

Pe tot parcursul desfasurarii supravegherii si urmaririi informative, mijloacele si metodele secrete ale muncii informative sunt folosite in conformitate cu prevederile ordinelor si instructiunilor in vigoare.

Pentru conspirarea informatorilor, cel mai mare rol il are instruirea si dirijarea ce li se face pentru indeplinirea sarcinilor concrete pe langa elementele suspecte, fara a trezi suspiciuni din partea acestora, fiind preveniti sa nu recurga la provocari sau sa se lase angrenati la activitati infractionale.

In timpul lucrarii informative a persoanelor suspecte, informatorii trebuie contactati cat mai des in raport de cauza aflata in lucru, pentru avea in permanenta sub control activitatile intreprinse de ei in cauza aflata in lucru si pentru a putea interveni cu operativitate ori de cate ori apar situatii neprevazute care ar putea duce la deconspirarea acestora. De asemenea, informatorilor nu trebuie sa li se traseze sarcini care, daca, ar fi duse la indeplinire, ar putea sa-i deconspire sau ar face dificila scoaterea lor din cauza.

2.1.2. Cu ocazia trecerii la realizarea materialului informativ

In etapa exploatarii informatiilor obtinute in procesul supravegherii si urmaririi informative, pericolul deconspirarii se amplifica, fapt ce impune corectarea conduitei informatorilor care au lucrat in cauza, in sensul pregatirii lor temeinice in vederea contactarii, in continuare, a elementelor asupra carora s-a actionat, in cazul ca nu au fost retinute ori arestate, cat si a legaturilor lor apropiate, pentru a clarifica problemele ce intereseaza fara a trezi nici un fel de banuieli sau a comite greseli.

Un rol important in prevenirea deconspirarii informatorului, cu ocazia trecerii la realizarea materialului informativ, il are si modul cum lucratorul operativ exploateaza informatiile furnizate de informatori pentru trecerea la actiune sau in timpul cercetarii infractorilor.

Spre exemplu, daca un informator care lucreaza un grup de spargatori informeaza pe lucratorul operativ despre o infractiune savarsita de acestia si despre locul unde sunt ascunse bunurile furate, iar ofiterul din prea mult zel sau din lipsa de pregatire profesionala, va actiona direct asupra infractorilor, desi cunoaste ca informatorul este singurul care cunostea acest lucru, acestora nu le va fi greu sa afle cine este cel care a sesizat organele de politie.

2.2. Cauzele care pot duce la deconspirarea informatorilor

Din practica organelor de politie s-a desprins concluzia ca informatorii pot fi pusi in pericol de deconspirare, fie in timpul lucrarii elementelor suspecte, fie cu ocazia trecerii la realizarea materialului informativ, din urmatoarele cauze:

2.2.1. Recrutarea unui informator intr-o cauza, din randul legaturilor

apropiate ale grupului infractionist

Recrutarea unui informator intr-o cauza, din randul legaturilor apropiate ale grupului infractionist fara a tine seama de gradul de participare la savarsirea unor infractiuni si fara a analiza cu simt de raspundere posibilitatile scoaterii lui din cauza, deconspirarii si a prevenirii implicarii lui in procesul pena1.

Deosebit de important este ca, in cursul desfasurarii supravegherii si urmaririi informative, sa se asigure conduita corecta a informatorului in cercul persoanelor lucrate informativ; trebuie sa se urmareasca, cu toata, exigenta ca, prin indrumarile care se dau acestuia de catre lucratorul operativ, precum si prin masurile ce se initiaza in realizarea unor sarcini ale documentarii cauzei, sa nu se admita nimic din ceea ce l-ar putea antrena la incalcarea legii, expunandu-l pericolului de a fi tras la raspundere penala, alaturi de elementele infractoare, sau de a fi deconspirat.

Datorita faptului ca lucratorul operativ a dirijat in mod gresit si nechibzuit pe informator, acesta nu numai ca a fost deconspirat, dar a fost trimis si in fata instantei de judecata.

2.2.3. Depasirea, de catre informatori, a sarcinilor primite de lucratorul operativ

Informatorii trebuie sa fie in permanenta instruiti si educati pentru a executa intocmai sarcinile primite; initiativa lor in rezolvarea unor sarcini trebuie sa se incadreze in limitele cerintelor de baza ale muncii, care sunt cele ale legalitatii si conspirativitatii.

Daca se va tine seama de cauzele enuntate mai sus, informatorul va putea fi pus in pericol de deconspirare si chiar in situatia de a fi tras la raspundere penala. Aceasta pentru ca infractorii cauta intotdeauna sa cunoasca cine a demascat activitatea lor in fata organelor de politie.

2.2.4. Folosirea in mod necorespunzator, in timpul cercetarilor, a materialelor informative

La deconspirarea informatorilor poate duce si exploatarea nechibzuita a notelor informative furnizate de informatorii care au lucrat in cauza, indeosebi acelea in care sunt expuse fapte cunoscute numai de infractorii cercetati si de informatori sau date pe care informatorul le stie nemijlocit de la infractor. Astfel, infractorilor nu le va fi greu sa presupuna cine a informat politia despre faptele lor.

In asemenea situatii, cand infractorii intuiesc cine sunt cei care au informat politia vor cauta sa arunce toate acuzatiile pe seama informatorului deconspirat, atribuindu-i rolurile pe care ei le-au avut.

Lucratorul operativ si ofiterul de la formatiunea cercetari penale care urmeaza sa solutioneze cauza sunt obligati, in aceeasi masura, sa se ingrijeasca de apararea agentilor impotriva deconspirarii si a implicarii lor in procesul penal si de pastrarea lui pentru colaborari ulterioare. La planificarea si realizarea oricarei masuri legale de folosirea datelor informative sau de efectuarea retinerii, a perchezitiilor, precum si in cursul intregii cercetarii, lucratorii operativi sunt obligati sa verifice, cu cea mai mare atentie, daca masura respectiva nu contine vreun amanunt care sa comporte deconspirarea sau tragerea la raspundere penala a informatorului.

Lucratorul operativ care a avut cauza in lucru impreuna cu ofiterul de cercetare penala, ce a preluat cauza pentru definitivarea cercetarilor vor trebui sa analizeze in mod amanuntit orice material informativ, vor stabili importanta lui in demascarea infractorului si care anume material sa fie folosit in primul rand.

Cu aceasta ocazie, cei doi ofiteri trebuie sa stabileasca, in ce conditii poate fi exploatat un material sau altul, pentru a nu deconspira informatorii sau metodele muncii informativ-operative.

Masurile ofiterului de cercetare penala pentru exploatarea materialului informativ trebuie sa fie o continuare logica a masurilor intreprinse de lucratorul operativ.

Este evident ca, nu se poate face o descriere amanuntita a procedeelor de exploatare a materialului informativ in cursul cercetarii penale, deoarece ele sunt determinate de particularitatile fiecarui caz concret in parte.

Cu toate acestea, practica muncii informative si de cercetare penala a relevat anumite reguli generale, printre care mai importante sunt urmatoarele doua:

- se interzice ca in procesul interogarii invinuitului sau inculpatului sa fie amintite acele fapte si imprejurari care sunt cuprinse in materialul informativ despre care nu stiu decat invinuitul si informatorul, si care nu sunt cuprinse in materialul de cercetare penala;

- invinuitul sau inculpatul vor fi interogati numai in privinta acelor fapte si imprejurari care, in afara de informator, mai sunt cunoscute si de alte persoane.

2.3. Procedee de aparare a informatorilor impotriva deconspirarii cu ocazia realizarii materialului informativ

Conspirarea informatorului si a celorlalte mijloace si metode de munca, folosite in procesul supravegherii si urmaririi informative se realizeaza, in aceasta etapa finala, si prin luarea de masuri pentru canalizarea suspiciunilor elementelor suspecte spre alte cauze care ar fi dus chipurile la descoperirea activitatii lor. Dar este necesar ca cei lucrati informativ sa ramana convinsi de acest lucru.

Canalizarea suspiciunilor spre cauze fara nici o legatura cu persoanele din reteaua informativa sau cu alte mijloace si metode secrete de munca impune cunoasterea temeinica a elementelor urmarite informativ, a rolului fiecaruia in activitatea infractionista, a raporturilor din ele, a legaturilor ce le au si a aspectelor pe care le stie fiecare dintre acestea cu privire la faptele savarsite etc. De asemenea, se cer a fi bine cunoscute greselile pe care persoanele lucrate informativ le-au savarsit in activitatea lor, cauzele datorita carora acestea se tem ca ar putea fi descoperite si eventualele disensiuni ce exista intre ele. In functie de toate acestea, pe baza unei analize temeinice, se elaboreaza cele mai corespunzatoare masuri pentru inducerea in eroare a persoanelor impotriva carora se realizeaza materialul informativ.

In timpul realizarii materialului informativ, pentru conspirarea informatorilor folositi in cauza, lucratorul operativ trebuie sa recurga, in majoritatea cazurilor, la folosirea unor combinatii informativ-operative, in scopul crearii unor momente operative care sa-i permita sa, indeparteze banuielile posibile, din partea infractorilor, cu privire la informatorii folositi in cauza.

Pentru realizarea acestui obiectiv se pot folosi urmatoarele procedee:

2.3.1. Crearea convingerii persoanelor lucrate informativ ca prinderea lor s-a datorat propriilor greseli

Acest procedeu se preteaza a fi aplicat, indeosebi, in timpul retinerii infractorilor; prin utilizarea unor combinatii informativ-operative bine concepute, ei pot fi determinati sa se demaste singuri, ramanand cu impresia ca daca ar fi procedat altfel nu ar fi ajuns in situatia de a fi demascati.

Pentru conspirarea informatorului s-a folosit o combinatie informativ-operativa prin care infractorii au fost indusi in eroare asupra cauzelor ce au determinat demascarea lor.

Pentru folosirea acestui procedeu lucratorii operativi pot folosi si alte greseli din activitatea infractorilor, cum ar fi:

- lasarea unor urme evidente in campul infractiunii;

- pierderea sau abandonarea unor obiecte personale in campul infractiunii (palarii, batiste, obiecte de imbracaminte, cutit etc.);

- folosirea unor bunuri furate, inseriate sau cu caracteristici proprii identificarii, la putin timp de la comiterea infractiunii (ex.: infractorul merge pe strada imbracat cu un cojoc provenit din furt si care este recunoscut de victima);

- schimbarea modului de viata imediat dupa comiterea infractiunii, in sensul de a cheltui cu usurinta sume mari de bani pe care nu le-ar putea justifica;

- valorificarea bunurilor furate, la scurt timp dupa savarsirea infractiunii, prin magazinele consignatia, in piete, targuri s,a.

Intotdeauna, cand exploatam propriile greseli ale infractorilor, pentru conspirarea informatorilor, trebuie ca prinderea lor sa se realizeze de alt ofiter decat cel care are cauza in lucru si, daca este posibil, chiar de un lucrator de politie de la alta, formatiune.

2.3.2. Crearea convingerii persoanelor lucrate informativ ca prinderea lor s-a datorat imprejurari intamplatoare

Pentru ca unii infractori sa se convinga ca esecul lor se datoreaza unor fapte intamplatoare, este necesar ca lucratorul operativ sa creeze astfel de conditii incat orice banuiala sa fie inlaturata. Asemenea conditii se obtin prin folosirea unor combinatii informativ-operative si a unor legende verosimile, cu conditia sa se actioneze cat mai departe de sursa de informare.

2.3.3. Crearea convingerii persoanelor lucrate informativ ca prinderea lor nu s-a produs din vina informatului intrucat, in acel timp, acesta lipsea din localitate

Acest procedeu poate da rezultate pozitive numai daca se respecta o serie de conditii:

In primul rand, trebuie gasit un asemenea pretext pentru plecarea informatorului care sa nu trezeasca banuieli din partea persoanelor lucrate informativ. Pentru aceasta urmeaza sa se aranjeze ori deplasarea lui in interes de serviciu, ori plecarea in scopul rezolvarii unor probleme familiale sau persoanele de maxima urgenta.

In al doilea rand, infractorii principali lucrati informativ trebuie sa cunoasca, inainte de plecarea informatorului cauza care l-a determinat sa plece si sa aiba posibilitatea sa se convinga de justetea acestei cauze. Ideal ar fi sa se creeze o asemenea situatie in care infractorii sa-l ajute moral sau material pe informator la plecarea din localitate, sau aceasta plecare sa se faca chiar la propunerea lor.

In al treilea rand, se cerc ca realizarea materialului informativ sa inceapa numai dupa scurgerea unui anumit timp de la plecarea informatorului ti, in mod obligatoriu, cu prinderea infractorilor in flagrant. Aceasta trebuie facuta pentru o asemenea infractiune despre care informatorul fie ca nu avea cunostinta, fie ca era in posesia unor date pe care le cunostea de la alte persoane.

Numai cu respectarea acestor conditii vor putea fi indepartate banuielile cu privire la rolul jucat de informator, iar cei in cauza nu vor avea temeiuri sa faca o asociatie intre plecarea acestuia si cele ce s-au intamplat in absenta lui.

2.3.4. Crearea convingerii celor lucrati informativ ca au fost descoperiti cu ajutorul cainelui de serviciu

Un asemenea procedeu de aparare a agentilor impotriva de conspirarii se foloseste, de regula, de catre formatiunile judiciar si arme, munitii, toxice si stupefiante, datorita particularitati1or specifice infractiunilor din domeniile respective.

Trebuie subliniat ca acest procedeu poate fi folosit numai atunci cand exista conditii care sa convinga pe infractor ca el personal a fost descoperit cu ajutorul cainelui de serviciu, sau ca unele mijloace de proba aflate in posesia sa, au fost gasite cu ajutorul acestuia.

Cand folosim acest procedeu, succesul este si mai bine asigurat daca reusim sa procuram un obiect de imbracaminte sau de alta natura care apartine infractorului si de la care cainele sa poata lua urma de miros.

Pentru ca oricare din procedeele aratate sa-si atinga scopul dorit, de a apara pe agent impotriva deconspirarii, trebuie sa existe o stransa cooperare intre ofiterul operativ si cel de cercetare penala. Acesta din urma trebuie sa se documenteze bine si cu privire la agentii folositi in cauza si la masurile de conspirare folosite de ofiterul operativ. De asemenea, ofiterul de cercetari penale trebuie sa insiste, pe tot parcursul cercetarilor, pentru ca persoanele urmarite informativ sa creada ca descoperirea activitatii lor s-a datorat cauzelor de care au luat cunostinta. In realizarea acestui deziderat, trebuie sa li se dirijeze atentia celor cercetati spre acele aspecte care le-au fost prezentate ca au dus la descoperirea activitatii lor. Aceasta trebuie sa rezulte in mod convingator, si din continutul fiecarui dosar de urmarire penala.

3. Prevenirea implicarii informatorilor in procesul penal

In realizarea materialului informativ se iveste, de multe ori, necesitatea de a se lua masurile necesare pentru ca agentul sa nu fie implicat in procesul penal. Acest lucru se impune, de regula, cand el a fost recrutat din randul legaturilor apropiate sau intime ale infractorilor, fiind evident ca a avut cunostinta despre activitatea antisociale a acestora si exista posibilitatea ca infractorii sa-i implice in cauza.

Pericolul de a deduce rolul judecat de agent in cauza poate sa vina din partea infractorilor, cat si din partea unor persoane care, in cadrul desfasurarii procesului penal, iau cunostinta de dosarul de cercetare si, respectiv, de piesele din dosar. Este evident ca, dupa inceperea urmaririi penale impotriva lor, infractorii cauta o explicatie cu privire la modul in care organele de politie au descoperit activitatea desfasurata de ei si detaliile acestei activitati. In mod logic, persoanele din anturajul lor, care au cunoscut direct sau indirect aceasta activitate, sunt primele pe care le suspecteaza. Daca modul cum au fost valorificate informatiile le ofera temeiuri in acest sens, ci vor capata convingerea ca persoanele respective sunt cele care au informat organele de politie.

Chiar daca infractorii nu vor banui existenta unor agenti sau nu vor deduce cine sunt ei, pericolul deconspirarii acestora poate veni din partea anumitor persoane ce au posibilitatea de a cunoaste cuprinsul dosarului si care, pe baza pieselor sale, pot face unele asociatii in acest sens.

La fel se pune problema si pentru agentii introdusi in anturajul infractorilor, care ar putea fi implicati in cauza, daca in cursul procesului penal ar rezulta ca nu au semnalat organelor ele stat savarsirea infractiunilor despre care aveau cunostinta. Aceasta cu atat mai mult cu cat organele procuraturii si justitiei nu au cunostinta despre colaborarea lor cu politia.

In consecinta, daca agentul nu este bine conspirat, si infractorii reusesc sa-si dea seama de rolul pe care l-a avut in demascarea lor, acestia vor face totul ca el sa fie inclus in cauza, dand declaratii mincinoase impotriva lui sau chiar atribuindu-i infractiunile savarsite de ei. De aici rezulta ca, pentru a preveni implicarea agentului in procesul penal, este imperios necesar sa se previna deconspirarea lui. De aceasta situatie lucratorul operativ trebuie sa tina cont si sa ia toate masurile de a preveni atragerea agentilor in procesul penal.

Sarcina de a feri agentii de tragerea la raspundere penala consta, de asemenea, si in efectuarea unui control amanuntit asupra activitatii lor din partea lucratorilor operativi, precum si in efectuarea unui control asupra activitatii acestora in procesul urmaririi informative cu ajutorul unor agenti paraleli.

Daca in perioada urmaririi penale vor fi scoase la iveala cazuri de participare a agentilor la comiterea unor infractiuni, ei vor ajunge pe banca acuzatilor. De asemenea, aceasta problema se va ivi si daca, din lipsa unui control din partea lucratorului operativ, agentul va savarsi vreo infractiune in timpul urmaririi informative.

In unele cazuri, in asemenea imprejurari, lucratorii operativi pierd agenti valorosi, care au putut fi antrenati in comiterea unor infractiuni datorita unei slabe munci de educare, unei dirijari necorespunzatoare, sau lipsei de control din partea lucratorilor operativi. Daca agentii vor fi dirijati in mod corespunzator, iar activitatea lor va fi controlata in mod amanuntit in timpul urmaririi informative, asemenea cazuri vor fi excluse in intregime.

pentru a evita implicarea agentilor in procesul penal, lucratorii operativi pot folosi urmatoarele procedee:

3.1. Neincluderea in materialul de cercetare a datelor principale privind prezenta in anturajul grupului de infractori a agentului

Acest procedeu poate fi folosit numai in acele cazuri cand infractiunea savarsita de persoanele lucrate informativ consta dintr-o serie de fapte fara pericol social deosebit si cand omiterea din materialul de cercetare a acelor momente in care s-a concretizat prezenta in anturaj a agentului sau cunoasterea de catre el a activitatii infractioniste nu va aduce nici o usurarea situatiei infractorilor. Se apreciaza ca, practic, agentul recrutat din randul participantilor secundari ai grupului infractionist incadrat informativ se reabiliteaza prin aceea ca a ajutat la descoperirea unor infractiuni grave, a unor infractori periculosi si va putea, ulterior, sa colaboreze fructuos cu organele de politie.

Practica arata ca, de regula, cand infractorii sunt trasi la raspundere penala, sau dau declaratii numai cu privire la faptele despre care sunt intrebati, le trec sub tacere pe cele despre care lucratorii de politie nu se intereseaza in mod deosebit. O asemenea atitudine din partea invinuitilor este pe deplin explicabila deoarece ei considera ca daca vor fi descoperite mai putine fapte infractionale in sarcina lor si pedeapsa va fi mai mica.

Trebuie tinut insa seama de faptul ca unii infractori, dupa ce au fost demascati, dau declaratii complete asupra infractiunilor savarsite de ei, precum si cu privire la activitatea altor infractori despre care au cunostinta. In asemenea cazuri, este mult mai greu sa fie omise din materialul de cercetare acele date din care reiese cunoasterea de catre agent a activitatii infractioniste a celor cercetati.

Din motivele aratate se impune ca inainte de a rezolva problema folosirii acestui procedeu, este necesar ca persoanele lucrate informativ sa fie studiate si sub aspectul conduitei lor posibile in timpul cercetarilor. Daca datele obtinute arata ca elementele infractoare vor relata in intregime faptele penale si participantii, se va renunta la folosirea procedeului descris, utilizandu-se alte modalitati posibile in contextul situatiei concrete.

3.2. Intelegerea agentului cu persoanele lucrate informativ sa treaca sub tacere numele sau in cazul ca vor fi prinsi de catre organele de politie

Acest procedeu se foloseste numai atunci cand infractorii sunt convinsi ca activitatea lor va fi in cele din urma descoperita si iau masuri de prevedere, in scopul de a-si usura situatia. Este evident ca relatiile in care ei se afla cu agentul trebuie sa fie cele de deplina incredere, astfel incat sit fie convinsi ca, ramanand in afara cauzei, acesta le va fi de folos fie lor, fie familiilor lor.

In practica exista astfel de situatii cand elementele infractoare (indeosebi cele cu experienta infractionala), stiind ca va veni cu siguranta un moment cand vor trebui sa raspunda pentru faptele lor, se pun de acord intre ele sa-si asume raspunderea nu numai pentru faptele proprii, ci si pentru cele ale unor membri secundari ai grupului, care conform intelegerii, urmeaza sa ramana in afara cauzei si sa se ingrijeasca de interesele lor, sau ale familiilor, pe timpul detinerii.

In asemenea situatii, instruit si dirijat in mod corespunzator, agentul poate obtine asentimentul infractorilor cu privire ia tainuirea apartenentei sale la anturajul grupului infractionist.

La folosirea acestui procedeu de scoatere din cauza a agentului se recurge numai in cazuri deosebite si cu multa chibzuinta.

In afara procedeelor enumerate mai sus pot fi folosite si altele care sa asigure apararea agentilor impotriva deconspirarii si sa previna implicarea lor in procesul penal. Posibilitatile de gasire a altor procedee sunt nelimitate, ele fiind in stransa legatura cu gandirea creatoare a lucratorilor operativi si particularitatea fiecarui caz in parte.

In toate cazurile de efectuare a unor masuri mai mult sau mai putin complexe, pentru scoaterea agentilor din cauza, in special cand aceasta scoatere se realizeaza cu ajutorul unei combinatii informative, se intocmeste un plan separat in care se expun situatiile care pot duce la deconspirarea agentului sau la atragerea lui in procesul penal, prevazandu-se, in acelasi timp, toate masurile concrete si necesare prevenirii acestor situatii.

in acele cazuri care nu ridica probleme deosebite, masurile de prevenire a deconspirarii si implicarii agentului in procesul penal, se expun in cadrul planului general de realizare a materialului informativ.

Studierea si gasirea de noi procedee care sa previna deconspirarea agentului si implicarea lui in procesul penal va contribui la imbunatatirea calitatii muncii informativ-operative.

Trebuie subliniat, in mod deosebit, ca asemenea situatii, cand agentul a fost deconspirat sau a fost inclus in dosare penale, constituie o lipsa serioasa si grava in munca informativa. Lucratorii operativi sunt datori ca, respectand cu strictete legalitatea, sa previna ca un agent, care a lucrat in mod cinstit cu organele de politie, a contribuit la prevenirea si descoperirea a numeroase infractiuni, sa fie deferit justitiei.

Se intelege ca acest lucru nu se refera la acei agenti care au folosit colaborarea lor cu organele de politie pentru a-si acoperi faptele infractioniste, au actionat din proprie initiativa, in pofida instruirii facute de lucratorul operativ, sau care, la recrutare, au ascuns participarea lor la activitatea infractionista a persoanelor lucrate informativ.

Realizarea materialului informativ

1. Notiunea realizarii materialului informativ si alegerea momentului favorabil

Organizarea si desfasurarea urmaririi informative are in vedere in fiecare caz realizarea unui anumit scop care, in general, consta in prevederea si combaterea faptelor infractionale, in documentarea si probarea temeinica, in cel mai scurt timp, a activitatii elementelor infractoare.

Procesul documentarii informative, identificarii si asigurarii probelor necesare dovedirii vinovatiei elementelor infractoare se desfasoara in cadrul si prin intermediul unor masuri secrete, realizate prin mijloacele si metodele specifice de munca. Acest proces se incheie prin realizarea materialului informativ, moment important in descoperirea, cercetarea si tragerea la raspundere penala a elementelor infractoare.

Prin notiunea de realizare a materialului informativ, in practica politiei, se intelege folosirea acestuia in vederea inceperii urmaririi penale, luarea unor masuri de prevenire a comiterii de alte infractiuni de catre persoanele urmarite.

Masurile care se intreprind in cadrul lucrarii informative a suspectilor au ca scop: descoperirea faptelor comise si crearea conditiilor necesare prinderii si tragerii la raspundere penala a vinovatilor.

In acest sens se intreprind masuri informativ-operative specifice pentru identificarea si asigurarea probelor necesare si apoi pentru crearea momentului favorabil trecerii la realizarea materialului informativ, deci la faza finala cand se trece de la activitatea secreta la cea de incepere a urmaririi penale, de punere sub invinuire si cercetare directa a celor vinovati.

Trecerea cauzei de la faza informativa la faza de urmarire penala este marcata de realizarea unor acte si masuri procedurale in care se concretizeaza de fapt momentul respectiv - inceperea urmaririi penale, retinerea - cand este cazul a elementelor infractoare, efectuarea de perchezitii, ridicarea de obiecte si inscrisuri.

Experienta organelor de politie in combaterea infractionalitatii a dovedit ca determinarea judicioasa a acestui moment influenteaza hotarator definitivarea cu succes a acestei cauze, cu atat mai mult cu cat obiectivele ce se cer atinse in procesul realizarii materialului informativ privesc nu numai demascarea elementelor infractoare si probarea activitatii lor, ci si prevenirea extinderii activitatii ilicite, precum si conspirarea surselor de informare folosite in documentarea cauzei.

Pentru a se asigura demascarea cu operativitate a elementelor infractoare, in realizarea materialului informativ nu trebuie admisa nici o taraganare.

Asemenea intarzieri, ce ar putea surveni din motive mai mult sau mai putin intemeiate, permit, de multe ori infractorilor lucrati in cauza sa instraineze bunurile produs al infractiunii, sa distruga ori sa ascunda corpurile delicte si probele ce ar putea fi folosite impotriva lor.

In practica, de cele mai multe ori intarzierea in realizarea materialului informativ este determinat de dorinta lucratorului operativ de a contura cat mai complet tabloul infractiunii, ori de a aduna cat mai multe dovezi in cauza.

Declansarea realizarii materialului informativ este in mare masura influentata de existenta dovezilor. Lipsa ori insuficienta acestora poate duce la incalcari ale legalitatii (retineri sau perchezitii neintemeiate) si chiar la esuarea completa a cauzei aflate in lucru.

In cadrul acestui proces, o deosebita, importanta o prezinta alegerea momentului propice pentru trecerea la realizarea materialului informativ.

Factorii care permit aprecierea justa a momentului trecerii la realizarea materialului informativ:

- daca datele existente (materialele informative si de verificare) ofera temeiuri pentru a conchide ca fapta intruneste toate elementele constitutive ale infractiunii;

- daca s-a documentat si stabil modul de comitere a infractiunii;

- daca datele existente scot la iveala aportul persoanelor lucrate in cauza la savarsirea infractiunii si respectiv toate faptele infractionale sau macar cele mai importante au fost conturate.

Fara a institui o regula generala valabila, si deci fara a exclude obligatia de a analiza si stabili pentru fiecare caz in parte momentul cel mai propice in vederea realizarii materialului informativ, masura respectiva poate fi luata in urmatoarele situatii:

a) cand exista dovezi cu privire la infractiunile savarsite de principalii membrii ai grupului de infractori. In mod similar se pune problema cu privire la cunoasterea si dovedirea activitatii membrilor componenti in cazul grupurilor de infractori. Existenta dovezilor cu privire la activitatea principalilor membri ai grupului - respectiv organizatorii si cei mai activi infractori din grup - este in masura sa permita si sa impuna in acelasi timp trecerea la realizarea materialului informativ. In asemenea situatii dovedirea vinovatiei celorlalti infractori se poate realiza pe parcursul cercetarii penale a cauzei;

b) cand exista suficiente dovezi cu privire la activitatea unor infractori, iar realizarea materialului informativ referitor la acestia nu va impiedica demascarea celorlalti membri de grup. Spre deosebire de situatia precedenta in asemenea cazuri nu este vorba despre cunoasterea si dovedirea activitatii elementelor principale ale grupului ci de elemente cu rol secundar.

In acest caz cercetarea infractorilor secundari va trebui sa ajute la demascarea infractorilor principali (ex. in cazul unui tainuitor sau complice care valorifica obiectele produs al infractiunii, realizarea materialului informativ usureaza si chiar grabeste cercetarea infractorilor principali).

c) cand exista date ca infractorii se pregatesc sa dispara, intentioneaza sa distruga probe esentiale pentru cauza ori pun la cale savarsirea unei noi infractiuni. Trecerea la realizarea materialului informativ poate fi, de asemenea, hotarata daca materialul adunat este suficient pentru inceperea urmaririi penale.

In acest caz realizarea materialului informativ incepe la aparitia pericolului distrugerii urmelor infractiunii, a disparitiei celor lucrati informativ, sau savarsirea de catre acestia a unor noi infractiuni.

d) cand exista posibilitatea prinderii in flagrant a infractorilor.

Prinderea infractorilor in flagrant se preteaza a fi folosita de regula in cazul unor infractiuni in care probatiunea (prin alte mijloace) este greu de realizat (luare si dare de mita, furt din buzunare, specula, trafic de aur si valuta, falsificare de bani sau livrete CEC). De asemenea, se poate actiona si in situatia lucrarii informative a suspectilor pentru anumite infractiuni grave (furturi prin spargere, talharii).

2. Pregatirea realizarii materialului informativ

Importanta pe care o prezinta realizarea materialului informativ reclama maximum de atentie in pregatirea si desfasurarea activitatilor in care se materializeaza momentele respective.

In general, trecerea la realizarea materialului informativ nu poate fi conceput fara o pregatire prealabila. Acest proces de pregatire include doua operatiuni distincte, si anume:

a) prin sistematizarea si analizarea materialului informativ;

b) prin intocmirea planului de actiuni operative pentru realizarea materialului informativ.

Ambele actiuni ce se desfasoara in ordinea enuntata se completeaza reciproc, astfel incat, in final, atat pentru lucratorul operativ cat si pentru seful care coordoneaza munca in cauza sa rezulte un tablou cuprinzator al situatiei de ansamblu, al rolului fiecarei persoane incluse in dosar, precum si al masurilor ce necesita a fi intreprinse in raport cu acesta.

2.1. Sistematizarea si analizarea materialului informativ

Acestea sunt necesare pentru intocmirea unui plan de actiune concret si dinamic, pe baza caruia sa se poata realiza scopul ce li s-a propus prin urmarirea informativa in cauza.

Sistematizarea materialului informativ consta in aranjarea (ordonarea) acestuia in functie de persoanele sau de problemele urmarite in cauza respectiva.

Dupa sistematizare se procedeaza la analizarea materialului si intocmirea unei sinteze asupra datelor cuprinse in dosar, inclusiv asupra celor rezultate din verificarile efectuate si din alte masuri intreprinse pe parcursul documentarii cauzei (investigatii, filaj, verificarea secreta ori audierea acestora in secret).

Sinteza nu trebuie sa constituie o expunere detaliata asupra faptelor, ci sa redea, foarte pe scurt, aspectele cele mai importante privind:

- faptele savarsite;

- persoanele participante la infractiune;

- datele (probele) ce confirm;, participarea fiecarui suspect;

- stadiul in care se afla, actiunea (ce probleme sunt pe deplin dovedite, persoanele cu privire la care sunt suficiente probe, pentru a fi cercetate sau retinute);

- procedeele tactice care se preteaza a fi adoptate pentru realizarea materialului informativ;

- masurile ce vor fi luate pentru evitarea deconspirarii agentilor.

Sistematizarea si analiza materialului informativ se poate efectua insa si pe baza unor materiale intocmite separat pentru fiecare persoana inclusa in cauza.

Sistematizarea si analiza materialului informativ constituie un moment important si foarte necesar in desfasurarea actiunii. Insusi, acest moment nu trebuie nici prelungit in timp si nici incalcat de forme scriptice greoaie.

Seful ce conduce munca lucratorului operativ in cauza nu va pierde din vedere faptul ca notele (sintezele) care se intocmesc, precum si schema legaturilor infractionale nu inseamna o expunere a cauzei, ci o ordonare a datelor care sa permita sesizarea elementelor (problemelor) esentiale ale cazului atat de catre cei care vor contribui la realizare, cat si de catre factorii chemati sa aprobe ori sa coordoneze efectuarea operatiunilor prevazute.

2.2. Intocmirea planului de actiuni operative pentru realizarea materialului informativ

Dupa realizarea tuturor sarcinilor si masurilor care au fost ordonate cu aceasta ocazie, in functie de rezultatele obtinute se trece la realizarea materialului informativ.

Trecerea la realizarea materialului informativ impune intocmirea unui plan de actiuni operative pentru realizarea materialului informativ. Caracteristic acestui tip de plan este faptul ca el cuprinde doua categorii de activitati informative si de cercetare penala, iar masurile informative se subordoneaza sarcinilor cercetarii penale in cauza respectiva.

Masurile si sarcinile prevazute in plan trebuie sa cuprinda toate problemele care se pun initial sau care se pot ivi pe parcursul desfasurarii activitatilor de realizare a materialului informativ si anume:

- procedeul tactic stabilit pentru realizarea materialului informativ cu asigurarea scoaterii agentilor din cauza;

- in cauzele in care se impune cu necesitate cercetarea in stare de arest a infractorilor, se consemneaza in plan care dintre infractori vor fi retinuti si in ce ordine se va efectua retinerea;

- problemele in legatura, cu care se va efectua ascultarea persoanelor retinute inainte de introducerea acestora in arest;

- activitatile de cercetare penala ce trebuie executate: ordinea si cine le executa (audierea, retinerea, perchezitia, dispunerea de constatari tehnice si expertize).

In ceea ce priveste tehnica intocmirii si cuprinsul planului de realizare a materialului informativ, practica a consacrat necesitarea compartimentarii pe doua parti componente din care una introductiva, si alta descriptiva.

In partea introductiva trebuie sa fie redate pe scurt datele generale privind principalele fapte infractionale si persoanele care fac obiectul lucrarii informative, fata de care urmeaza a se realiza materialul informativ, introducerea poate fi constituita din sinteza intocmita cu ocazia sistematizarii si analizarii materialului informativ.

In partea descriptiva se consemneaza, in esenta lor, principalele masuri si activitati care vor fi intreprinse pentru realizarea materialului informativ si respectiv inceperea urmaririi penale.

Consemnare, masurilor prevazute in plan trebuie sa fie concisa si clara, precizandu-se, pentru fiecare din ele, termenul efectuarii, precum si numele celui ce le executa.

Ca mod de redactare, planul de actiuni nu va fi incarcat cu amanunte inutile, pentru a nu ingreuna urmarirea problemelor esentiale.

3. Procedee tactice care se folosesc pentru realizarea materialului informativ.

Alegerea procedeului tactic prin care va fi realizat materialul informativ cere din partea ofiterului, care are cauza in lucru, maxima raspundere si competenta profesionala.

Pentru a se obtine rezultatele scontate trebuie ales momentul si procedeul cel mai adecvat situatiei existente.

Alegerea momentului realizarii si a procedeului tactic se face imediat dupa analizarea materialului informativ. Experienta arata ca pentru a se actiona in mod eficient astfel incat infractorii sa nu aiba posibilitatea de a disparea ori de a sterge urmele infractiunii, trebuie sa se aleaga procedeul cel mai nimerit situatiei existente in cauza.

Principalele procedee de realizare a materialului informativ frecvent folosite sunt:

a) realizarea materialului informativ existent, in mod simultan impotriva infractorilor principali;

b) realizarea partiala a materialului informativ;

c) realizarea prin arestarea conspirata a unuia din infractorii lucrati informativ in cauza;

d) realizarea materialului informativ prin surprinderea in flagrant a celor lucrati in cauza.

Fiecare dintre procedeele enumerate ofera lucratorului operativ posibilitatea de a atinge scopul urmarit prin desfasurarea urmaririi informative in cazul concret.

3.1. Realizarea materialului informativ existent in mod simultan impotriva infractorilor principali

Acest procedeu presupune ca activitatea tuturor participantilor cu rol principal in grupul lucrat informativ sa fie documentate si cunoscute; realizarea elementului surpriza pentru ca infractorii sa fie impiedicati sa-si continue activitatea infractionala; sa stearga urmele infractiunilor sau sa se puna de acord asupra datelor pe care le vor declara in fata organelor de urmarire penala.

Dupa inceperea urmaririi penale pentru principalii infractori ai grupului, se va extinde si asupra participantilor secundari, creandu-se conditii pentru obtinerea de probe suplimentare, iar daca se impune, infractorii retinuti vor fi lucrati informativ cu agenti de camera.

3.2. Realizarea partiala a materialului informativ

Procedeul se foloseste in acele cazuri cand sunt documentate faptele infractionale comise de catre o parte dintre persoanele lucrate informativ (de obicei principalii) existand insa certitudinea ca I.U.P. impotriva lor nu va impiedica documentarea in continuare a faptelor savarsite de ceilalti infractori.

De obicei acest procedeu este utilizat cu succes in cazul cand infractiunile sunt comise de mai multe grupuri intre care exista o legatura in comiterea propriu-zisa a infractiunii sau valorificarea bunurilor rezultate in urma comiterii infractiunii.

3.3. Realizarea materialului informativ prin arestarea conspirata a unuia dintre infractorii din grup

Acest procedeu se foloseste in genere in cazurile cand conditiile existente fac imposibila realizarea arestarii in secret. In asemenea cazuri procedeul este destinat sa creeze celorlalti infractori din cadrul grupului convingerea ca cel care este complicele lor a fost arestat pentru o infractiune la care ei nu au luat parte. Realizarea materialului informativ prin acest procedeu necesita din partea lucratorului operativ nu numai ingeniozitate si spirit de initiativa, dar si arta de a folosi combinatiile informativ-operative, creandu-se conditii care sa permita conspirarea retinerii persoanei vizate. In acest sens va exista convingerea celorlalti membri ai grupului ca prinderea lor s-a datorat celui retinut, nu a agentului folosit in cauza.

3.4. Realizarea materialului informativ prin surprinderea in flagrant infractiunilor

Aceasta este un alt procedeu tactic de realizare a materialului informativ, a carui utilizare impune insa multa prudenta dat fiind caracterul de exceptie al situatiilor cel reclama.

In practica, necesitatea retinerii infractorilor in flagrant apare in cazul unor infractiuni pentru care este foarte greu (uneori chiar imposibil) sa se obtina mijloace de proba prin alte procedee (dare sau luare de mita, trafic de bani sau valuta, furt din buzunare, relatii intre persoane de acelasi sex), precum si in alte cazuri cand este necesar sa se asigure conspirativitatea sursei, creandu-se infractorilor convingerea ca depistarea lor este rezultatul unor imprejurari intamplatoare.

Realizarea flagrantului presupune o documentare temeinica privind situatia si imprejurarile in care urmeaza a fi comisa infractiunea, cunoscand cand, unde si de catre cine va fi savarsita fapta incriminata pentru ca sa se actioneze la momentul oportun si cu maxima eficienta.

4. Masurile ce pot fi intreprinse de catre unitatile si formatiunile de politie in urma realizarii materialului informativ

Dupa, realizarea materialului informativ pe parcursul urmaririi penale si chiar dupa terminarea acesteia pot fi luate si alte masuri care au ca finalitate prevenirea comiterii de infractiuni.

Aceste masuri pot fi:

- extinderea invinuirii asupra altor infractiuni sau infractori si definitivarea cercetarilor;

- informarea organelor competente pentru ca acestea sa actioneze in directiile prevenirii infractiunilor si altor fapte antisociale;

- masuri de prevenirea comiterii in continuare a faptelor respective si de pregatire antiinfractionala a populatiei (emisiuni radio-TV, articole);

- intensificarea activitatii informativ-operative in obiective, linii de munca, sau locuri de interes operativ pentru supravegherea evolutiei comportamentului unor persoane predispuse a comite infractiuni care au facut obiectul unor masuri de prevenire;

- combaterea factorilor criminogeni (consumul de alcool, portul de arme, cutit, box);

- reactualizarea dispozitivelor de paza si ordine;

- inceperea urmaririi penale;

- arestarea preventiva;

- extinderea urmaririi informative asupra relatiilor suspectilor

lucrati informativ:

- continuarea urmaririi informative pe camera (dupa arestare).