Auditul public intern in cadrul institutiilor publice

Auditul institutiilor publice

Auditul public intern in cadrul institutiilor publice

Prin aparitia Legii nr.672/2002 - privind auditul public intern , se introduce o

noua forma de control asupra utilizarii fondurilor publice si patrimoniului public administrat de institutiile publice, denumit " audit public intern", cum de altfel prin Ordonanta Guvernului nr. 119/1999, republicata - privind controlul intern si controlul financiar preventiv, controlul financiar preventiv are doua forme:

controlul financiar preventiv propriu;

controlul financiar preventiv delegat, exercitat prin controlori delegati ai MF.

Desi aceasta noua forma de control numita " audit public intern" se exercita

la institutiile publice si pana la aparitia legii sus mentionate , ea nu era recunoscuta ca o forma de control obligatorie si necesara.

Activitatea de audit public intern este o activitate functional independenta si obiectiva, care da asigurari si consiliere conducerii pentru buna administrare a veniturilor si cheltuielilor publice, perfectionand activitatile entitatii publice, ajuta entitatea publica sa isi indeplineasca obiectivele printr-o abordare sistematica si metodica, care evalueaza si imbunatateste eficienta si eficacitatea sistemului de conducere bazat pe gestiunea riscului, a controlului si a proceselor de administrare.

Auditul public intern este ansamblul de activitati si actiuni corelate, desfasurate de structuri specializate, constituite la nivelul institutiei publice sau institutiei publice ierarhic superioare, destinat sa realizeze un diagnostic general al sistemului, sub aspect

tehnic, managerial, financiar - contabil, pe baza unui plan si a unei metodologii.

Tipurile de audit public intern:

1) auditul de sistem - care reprezinta o evaluare de profunzime a sistemelor de conducere si control intern, cu scopul de a stabili daca acestea functioneaza economic, eficace si eficient, pentru identificarea deficientelor si formularea de recomandari pentru corectarea acestora;

2) auditul performantei - care examineaza daca criteriile stabilite pentru implementarea obiectivelor si sarcinilor entitatii publice sunt corecte pentru evaluarea rezultatelor si apreciaza daca rezultatele sunt conforme cu obiectivele;

3) auditul de regularitate - care reprezinta examinarea actiunilor asupra efectelor financiare pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public, sub aspectul respectarii ansamblului principiilor, regulilor procedurale si metodologice care le sunt aplicabile.

Obiectivele auditului public intern - asigurarea obiectiva si consilierea sunt destinate sa imbunatateasca sistemele si activitatile institutiei publice; sprijinirea indeplinirii obiectivelor institutiei publice printr-o abordare sistematica si metodica, prin care se evalueaza si se imbunatateste eficacitatea sistemului de conducere bazat pe gestiunea riscului, a controlului si a proceselor administrarii.

Sfera auditului public intern cuprinde:

activitatile financiare sau cu implicatii financiare desfasurate de entitatea

publica din momentul constituirii angajamentelor pana la utilizarea fondurilor de catre beneficiarii finali, inclusiv a fondurilor provenite din asistenta externa;

constituirea veniturilor publice, respectiv autorizarea si stabilirea titlurilor de

creanta, precum si a facilitatilor acordate la incasarea acestora;

administrarea patrimoniului public , precum si vanzarea , gajarea ,

concesionarea sau inchirierea de bunuri din domeniul privat sau public al statului ori al unitatilor administrativ-teritoriale;

sistemele de management financiar si control, inclusiv contabilitatea si

sistemele informatice aferente.

Organizarea auditului public intern in Romania se realizeaza in conformitate cu legea privind auditul public intern, astfel:

1) Unitatea Centrala de Armonizare pentru Auditul Public Intern (UCAAPI) - este o structura distincta in cadrul Ministerului Finantelor Publice, constituita din compartimente de specialitate, in directa subordonare a ministrului finantelor publice, avand atributii de coordonare, evaluare, sinteza in domeniul activitatii de audit public intern la nivel national, care efectueaza si misiuni de audit public intern de interes national cu implicatii multisectoriale. UCAAPI este condusa de un director general, numit de ministrul finantelor publice, cu avizul Comitetului pentru Audit Public Intern (CAPI), directorul general este functionar si trebuie sa aiba o inalta calificare profesionala in domeniul financiar-contabil si/sau auditului, cu o competenta profesionala corespunzatoare, si sa indeplineasca cerintele Codului privind conduita etica a auditorului intern.

2) Comitetul pentru Audit Public Intern (CAPI) - se infiinteaza si functioneaza pe langa UCAAPI, este un organism cu caracter consultativ, constituit din 11 membri, specialisti din afara Ministerului Finantelor Publice, condus de un presedinte; sprijina UCAAPI in definirea strategiei si imbunatatirii activitatii de audit public intern in sectorul public;

3) Compartimentele de audit public intern din entitatile publice - sunt structuri functionale de baza in domeniul auditului public intern, care exercita efectiv functia de audit public intern.

Organizarea auditului public intern la nivelul institutiilor publice.

Compartimentul de audit public intern, in cadrul institutiilor publice se organizeaza dupa cum urmeaza:

a) conducatorul institutiei publice sau, in cazul altor institutii publice, organul de conducere colectiva are obligatia instituirii cadrului organizatoric si functional necesar desfasurarii activitatii de audit public intern;

b) la institutiile publice mici, care nu sunt subordonate altor institutii publice, auditul public intern se limiteaza la auditul de regularitate si se efectueaza de catre compartimentele de audit public intern ale Ministerului Finantelor Publice;

c) conducatorul institutiilor publice subordonate poate stabili si mentine un compartiment functional de audit public intern, cu acordul institutiei publice de la

nivelul ierarhic imediat superior, iar daca acest compartiment nu se infiinteaza, auditul institutiei respective se efectueaza de catre compartimentul de audit public intern al institutiei publice de la nivelul ierarhic imediat superior.

Seful compartimentului de audit public intern este responsabil pentru organizarea si desfasurarea activitatilor de audit public intern si trebuie sa asigure resursele necesare indeplinirii planului de audit public intern in mod eficient.

Compartimentul de audit public intern notifica structura sau institutia care va fi auditata, cu 15 zile inainte de declansarea misiunii de audit, in notificare se precizeaza scopul, principalele obiective si durata misiunii de audit. Notifica, de asemenea, tematica in detaliu, programul comun de cooperare, precum si perioadele in care se

realizeaza interventiile la fata locului, conform normelor metodologice.

Auditorii interni au acces la toate datele si informatiile, inclusiv la cele existente in format electronic, pe care le considera relevante pentru scopul si obiectivele precizate in ordinul de serviciu.

Personalul de conducere si de executie din structura auditata are obligatia sa ofere documentele si informatiile solicitate, in termenele stabilite, precum si tot sprijinul necesar desfasurarii in bune conditii a auditului public intern.

Auditorii interni pot solicita date, informatii, precum si copii ale documentelor, certificate pentru conformitate, de la persoanele fizice si juridice aflate in legatura cu structura sau institutia auditata, iar acestea au obligatia de a le pune la dispozitie la data solicitata. Totodata auditorii interni pot efectua la aceste persoane fizice si juridice orice fel de reverificari financiare si contabile legate de activitatile de control intern la care acestea au fost supuse, care vor fi utilizate pentru constatarea legalitatii si a regularitatii activitatii respective.

Reprezentantilor autorizati ai Comisiei Europene si ai Curtii de Conturi Europene li se asigura drepturi similare celor prevazute pentru auditorii interni, cu scopul protejarii intereselor financiare ale Uniunii Europene; acestia trebuie sa fie imputerniciti in acest sens printr-o autorizatie scrisa, care sa le ateste identitatea si pozitia, precum si printr-un document care sa indice obiectul si scopul controlului sau al inspectiei la fata locului.

Reglementarea activitatii compartimentului de audit public intern.

Compartimentul de audit public intern elaboreaza norme specifice institutiei publice in care isi desfasoara activitatea, cu avizul UCAAPI sau cu avizul organului ierarhic imediat superior in cazul institutiilor publice subordonate.

Compartimentul de audit public intern conform Normelor generale de exercitare a auditului public intern este obligat sa isi elaboreze norme metodologice proprii. Organul ierarhic imediat superior poate decide elaborarea de norme proprii pentru fiecare unitate subordonata, daca specificul activitatii acestora o impune.

Normele proprii se transmit pentru avizare cu aprobarea conducatorului institutiei publice, semnate pe fiecare pagina, de auditorul intern care le-a elaborat.

Compartimentele de audit public intern abilitate sa avizeze normele proprii ale institutiilor publice sunt obligate sa le avizeze in termen de 30 de zile si sa instiinteze institutia in cauza; pot solicita eventuale clarificari, modificari, completari ale acestora. Conducatorii institutiilor publice vor lua masurile necesare pentru solutionarea operativa a acestor solicitari.

Institutiile publice care nu elaboreaza norme proprii sunt:

a) institutiile publice mici, care nu sunt subordonate altor institutii publice. Misiunile de audit public intern desfasurate la nivelul institutiilor publice mici se efectueaza in conformitate cu normele proprii ale Ministerului Finantelor Publice;

b) institutiile publice subordonate pentru care institutia publica de la nivelul ierarhic imediat superior a decis organizarea compartimentului de audit public intern fara obligatia elaborarii de norme proprii. Misiunile de audit public intern se desfasoara in conformitate cu normele proprii organului ierarhic imediat superior;

c) institutiile publice subordonate pentru care institutia publica de la nivelul ierarhic imediat superior a decis neinfiintarea compartimentului de audit public intern. Misiunile de audit public intern desfasurate la nivelul acestor institutii se efectueaza in conformitate cu normele proprii ale Ministerului Finantelor Publice.

Atributiile compartimentului de audit public intern sunt:

- elaboreaza norme metodologice specifice institutiei publice in care isi desfasoara activitatea, cu avizul UCAAPI sau cu avizul organului ierarhic imediat superior in cazul institutiilor publice subordonate;

- elaboreaza proiectul planului anual de audit public intern;

- efectueaza activitati de audit public intern pentru a evalua daca sistemele de management financiar si control ale entitatii publice sunt transparente si sunt conforme cu normele de legalitate, regularitate, economicitate, eficienta si eficacitate;

- informeaza UCAAPI despre recomandarile neinsusite de catre conducatorul institutiei publice auditate, precum si despre consecintele acestora;

Compartimentul de audit public intern transmite la UCAAPI, structurilor teritoriale ale UCAAPI, organului ierarhic imediat superior, sinteze ale recomandarilor neinsusite de catre conducatorul institutiei publice auditate si consecintele neimplementarii acestora, insotite de documentatia relevanta, dupa cum urmeaza: - institutiile publice subordonate transmit trimestrial in maxim 5 zile de la incheierea trimestrului organelor ierarhice imediat superioare; institutiile publice ale administratiei publice locale transmit trimestrial la structurile teritoriale UCAAPI, in termen de 10 zile de la incheierea trimestrului; institutiile publice ale administratiei publice centrale transmit trimestrial la UCAAPI, in termen de 10 zile de la incheierea trimestrului.

- raporteaza periodic asupra constatarilor, concluziilor si recomandarilor rezultate din activitatile sale de audit; compartimentele de audit public intern transmit la UCAAPI, structurilor teritoriale ale UCAAPI, organului ierarhic imediat superior, la cererea acestora rapoarte periodice privind constatarile, concluziile si recomandarile rezultate din activitatile lor de audit.

- elaboreaza raportul anual al activitatii de audit public intern;

Rapoartele anuale privind activitatea de audit public intern cuprind principalele

constatari, concluzii si recomandari rezultate din activitatea de audit, progresele inregistrate prin implementarea recomandarilor, eventualele iregularitati/prejudicii constatate in timpul misiunilor de audit public intern, precum si informatii referitoare la pregatirea profesionala..

- in cazul identificarii unor iregularitati sau posibile prejudicii, raporteaza imediat conducatorului institutiei publice si structurii de control intern abilitate.

In situatia in care in timpul misiunilor de audit public intern se constata abateri

de la regulile procedurale si metodologice, respectiv de la prevederile legale, aplicabile structurii, activitatii, operatiunii auditate, auditorii interni trebuie sa instiinteze conducatorul institutiei publice si structura de inspectie sau o alta structura de control intern stabilita de conducatorul institutiei publice, in termen de 3 zile.

La identificarea unor iregularitati majore auditorul intern poate continua misiunea sau sa o suspende cu acordul conducatorului institutiei care a aprobat-o, daca din rezultatele preliminare ale verificarii se estimeaza ca prin continuarea acesteia nu se ating obiectivele stabilite (limitarea accesului, informatii insuficiente, .) .

Compartimentul de audit public intern functioneaza in subordinea directa a conducatorului institutii publice, exercitand o functie distincta si independenta de activitatile institutiei publice. Prin atributiile sale, compartimentul de audit public intern nu trebuie sa fie implicat in elaborarea procedurilor de control intern. Activitatea de audit public intern nu trebuie sa fie supusa ingerintelor externe incepand de la stabilirea obiectivelor auditabile, realizarea efectiva a lucrarilor si pana la comunicarea rezultatelor acesteia.

Seful compartimentului de audit public intern este numit sau destituit de catre

conducatorul institutiei publice, numai cu avizul prealabil UCAAPI sau al organului ierarhic imediat superior, in conformitate cu procedura stabilita de aceasta.

Auditul public intern se exercita asupra tuturor activitatilor desfasurate intr-o institutie publica, inclusiv din institutiile subordonate, cu privire la formarea si utilizarea fondurilor publice, precum si la administrarea patrimoniului public.

Compartimentul de audit public intern auditeaza, cel putin o data la 3 ani, fara a se limita la acestea, urmatoarele:

- angajamentele bugetare si legale din care deriva direct sau indirect obligatii de plata, inclusiv din fondurile comunitare;

- platile asumate prin angajamente bugetare si legale, inclusiv din fondurile comunitare;

- vanzarea, gajarea, concesionarea sau inchirierea de bunuri din domeniul privat al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale;

- concesionarea sau inchirierea de bunuri din domeniul public al statului sau al

unitatilor administrativ-teritoriale;

- constituirea veniturilor publice, respectiv modul de autorizare si stabilire a titlurilor de creanta, precum si a facilitatilor acordate la incasarea acestora;

- alocarea creditelor bugetare;

- sistemul contabil si fiabilitatea acestuia;

- sistemul de luare a deciziilor;

- sistemele de conducere si control precum si riscurile asociate unor astfel de sisteme;

- sistemele informatice.

Compartimentul de audit public intern trebuie sa dispuna in mod colectiv de toata competenta si experienta necesara in realizarea misiunilor de audit.

Indiferent de natura lor, misiunile de audit public intern vor fi incredintate acelor persoane cu o pregatire si experienta corespunzatoare nivelului de complexitate al sarcinii.

Delimitari terminologice:

Raportul dintre auditul intern si auditul extern la institutiile publice.

Auditul public intern este exercitat de o structura specializata, organizata in

conditiile legii la nivelul institutiilor publice in cauza sau, dupa caz, de institutia publica ierarhic superioara, subordonata conducatorului institutiei publice in care este organizat.

Auditul extern este exercitat de o structura sau de o persoana care este organizata in afara structurii organizatorice a institutiei publice auditate. La institutiile publice auditul extern este exercitat de catre Curtea de Conturi a Romaniei.

Putem face urmatoarele observatii:

In primul rand - atat auditorii interni cat si cei externi au in comun grija pentru exactitatea contabilitatii generale, dar aceasta grija trebuie nuantata in sensul ca auditorii externi sunt interesati de rezultatele anuale, de ansamblu, in timp ce auditorii interni sunt interesati si de rezultatele intermediare ale gestiunii curente.

In al doilea rand - controlul contabilitatii generale pretinde in orice caz utilizarea unui anumit numar de tehnici comune cum ar fi analiza controlului intern (cu ajutorul diagramelor de circulatie a documentelor, de exemplu) sondaje statistice, cererile de conformitate directa a tertilor (banci, clienti, furnizori). Detaliile privind controalele sunt consemnate pentru auditorii interni sau externi, in dosarele de munca, permanente sau anuale, care prezinta structuri analoge.

Intre cele doua tipuri de auditori trebuie sa se instaureze o colaborare stransa in

ceea ce priveste contabilitatea generala in vederea armonizarii planurilor de munca a fiecarui tip de auditori si schimburilor de dosare si rapoarte.

In al treilea rand - controalele auditorilor interni nu absolva auditorii externi

de responsabilitatea pe care acestia o au fata de actionari, proprietari, in cazul institutiilor publice - statul. In timp ce auditorii externi sunt mandatati de catre actionari pentru a controla "regularitatea si sinceritatea" conturilor, auditorii interni depind ierarhic de conducerea unitatii. Aceasta diferenta antreneaza numeroase consecinte:

in ceea ce priveste cadrul de referinta, auditorii externi iau ca baza de

referinta principiile contabile general admise, iar auditorii interni iau ca baza de referinta procedurile contabile si administrative obisnuite ale unitatii;

in ceea ce priveste campul de actiune, controlul auditorilor externi se refera in

special la rezultatele contabilitatii generale asupra anumitor informatii solicitate prin

lege. Auditorii interni din contra, isi stabilesc campul de actiune in functie de dorintele, indicatiile conducerii generale, cu respectarea legii.

Raportul dintre auditul institutiilor publice si auditul agentilor economici

Baze legale diferite

Auditul intern al institutiilor publice se exercita in baza Legii 672/2002 - privind

auditul public intern[3], in timp ce auditul agentilor economici se realizeaza in baza Legii nr. 31/1990 - privind societatile comerciale .

In cazul agentilor economici care utilizeaza fonduri publice si/sau administreaza patrimoniul public ori care beneficiaza de drepturi exclusive sau speciale, si numai cu privire la acestea, auditul poate fi efectuat de institutia publica care le-a alocat fonduri, le-a dat spre administrare patrimoniul sau le-a conferit drepturile exclusive ori speciale.

Scopuri diferite - care este de fapt deosebirea esentiala:

auditul agentilor economici de drept privat se focalizeaza asupra conformitatii

de tip financiar - contabil a operatiunilor efectuate de cel auditat;

auditul institutiilor publice se focalizeaza asupra calitatii si performantei de

management, care include controlul de conformitate financiar - contabila, ca pe o parte.

Aceasta diferenta rezulta din deosebirea criteriilor de comportament ale celor doua entitati: profitul - in cazul agentilor economici si buna gestiune a banului si a patrimoniului public - in cazul institutiilor publice.

Raportul dintre auditul public intern si controlul intern al institutiilor publice.

In conformitate cu definitia auditului public intern cuprinsa in legea privind

auditul public intern si cu precizarile de mai sus, auditul public intern se constituie ca un control ex-post in raport cu operatiunea si, respectiv, concomitent asupra intregii activitati a sistemului auditat si indeosebi asupra controlului intern al sistemului respectiv. Prin urmare, controlul intern al institutiei publice urmeaza sa faca el insusi obiectul auditului public intern. Definitiile date controlului intern respectiv auditul public intern sunt:

controlul intern ansamblul formelor de control la dispozitia conducatorului

institutiei publice, menit sa asigure buna functionare a institutiei;

auditul public intern, care, fiind tot un control de tip endogen, este un control

de tip evaluare si, mai ales, este un control final, ultimul din seria controalelor efectuate de structurile proprii ale institutiei publice in cauza.

Delimitari de obiect intre auditul intern si controlul financiar preventiv.:

Controlul financiar preventiv (propriu sau delegat) este un control de tip ex-

ante, in timp ce auditul este un control de tip ex-post. Totusi, ca urmare a faptului ca auditul public intern trebuie sa urmareasca o operatiune, o activitate sau o actiune pe tot parcursul derularii acesteia, auditul public intern are un caracter sui-generis de control concomitent-ulterior, concomitent din perspectiva anului financiar, ulterior din perspectiva operatiunii, activitatii sau actiunii ( ori a diferitelor faze temporale ale acesteia).

Delimitari de obiect intre auditul intern si controlul de management ( ierarhic).

Controlul intern, ca obiect al auditului public intern, cuprinde si controlul de

management pe care il efectueaza conducatorul institutiei publice in scopul asigurarii

stabilitatii si coerentei functionale a sistemului auditat in intregul sau.

Ca urmare, controlul de management al institutiei publice, ca si controlul financiar preventiv propriu sau alte categorii de control intern specifice, face obiectul auditului public intern.

Auditorii interni si activitatea legislativa / executiva

Auditorul intern - trebuie sa isi indeplineasca atributiile in mod obiectiv,

independent, cu profesionalism si integritate[5], deci respectand prevederile Codului privind conduita etica a auditorului intern , respectiv normele si instructiunile ce se aproba prin ordin al ministrului finantelor, precum si procedurile specifice activitatii de audit public intern.

Auditorii interni care sunt functionari publici sunt selectati si au drepturile, obligatiile si incompatibilitatile prevazute de legea privind Statutul functionarilor publici[7]. Pentru auditorii interni care nu sunt functionari publici selectarea, stabilirea drepturilor si obligatiilor se fac in concordanta cu regulamentele proprii de functionare a institutiei publice, precum si cu prevederile prezentei legii privind auditul public intern.

Numirea sau revocarea auditorilor interni se face de catre conducatorul institutiei publice, respectiv de catre organul colectiv de conducere, cu avizul conducatorului compartimentului de audit public intern.

Codul etic al auditorilor din sectorul public abordeaza cunostinte etice pentru functionarii publici in general, ca si cerintele specifice pentru auditori, inclusiv pe cele privind obligatiile profesionale ale acestora.

Conduita auditorilor trebuie sa fie dincolo de orice repros, in orice moment si in orice conditii. Orice deficienta in conduita lor profesionala sau orice comportament inadecvat in viata lor personala poate pune intr-o lumina nefavorabila integritatea morala a auditorilor, institutia pe care o reprezinta, calitatea si valabilitatea activitatii

lor de audit si poate suscita indoieli asupra calitatii si competentei activitatii.

Adoptarea si aplicarea unui cod etic pentru auditorii din sectorul public promoveaza increderea in auditori si in activitatea lor. Este importanta fundamentala ca auditorii sa fie priviti cu respect, siguranta si credibilitate.

Activitatea legislativa si/sau executiva, opinia publica si entitatile auditate sunt

indreptatite sa se astepte la o conduita si metodologie a auditorilor publici care sa fie dincolo de orice dubiu sau repros si demne de incredere si respect. Auditorii trebuie sa se comporte astfel incat sa favorizeze cooperarea si bunele relatii dintre ei si in cadrul profesiei lor. Sprijinul si cooperarea reciproca sunt elemente esentiale ale profesionalismului. Increderea publica si respectul de care se bucura auditorii sunt, in general, rezultatul realizarilor cumulate, trecute si prezente ale tuturor auditorilor, de acea este in interesul auditorilor insisi, ai publicului in general, sa existe relatii corecte si

echilibrate in desfasurarea auditarilor.

Activitatea legislativa si/sau executiva, opinia publica si entitatile auditate trebuie sa primeasca asigurari cu privire la corectitudinea si impartialitatea intregii activitati a auditorilor, fiind esential sa existe deci un cod etic national sau un document similar care sa guverneze prestarea serviciilor de audit.

La toate nivelurile societatii exista nevoia de credibilitate si de aceea este primordial ca rapoartele si opiniile auditorilor sa fie considerate absolut exacte si de incredere de catre utilizatorii rapoartelor de audit. Intreaga activitate de audit trebuie sa reziste la o examinare efectuata de puterea legislativa, executiva, de opinia publica si de utilizatorii rapoartelor de audit, in general, in legatura cu corectitudinea si cu respectarea codului etic national.

Auditorul favorizeaza o asemenea atitudine prin aplicarea cerintelor etice ale conceptelor cheie:

Integritatea este valoarea esentiala a codului etic. Auditorii au sarcina de a adera

la standarde inalte de comportament in desfasurarea activitatii lor, si in relatiile lor cu personalul entitatilor auditate, astfel incat conduita auditorilor sa fie dincolo de suspiciuni si reprosuri, deci trebuie sa fie corect, onest si incoruptibil.

Integritatea se poate evalua din punct de vedere a ceea ce este just si echitabil,

cerand auditorilor sa respecte atat forma, cat si spiritul standardelor de audit si standardelor etice.

Integritatea cere, de asemenea, auditorilor sa respecte principiile de independenta si obiectivitate, sa mentina standardele ireprosabile de conduita profesionala, sa ia decizii luand in considerare interesul public si sa faca dovada unei absolute integritati in desfasurarea activitatilor.

Independenta si obiectivitatea reprezinta valori fundamentale ale codului etic.

Independenta fata de entitatea auditata si alte grupuri de interese este indispensabila pentru auditori. Aceasta implica un comportament al auditorilor de natura sa le sporeasca independenta sau cel putin sa nu le-o reduca.

Auditorii trebuie sa se straduiasca sa fie nu doar independenti de entitatile auditate si de alte grupuri de interese, dar, si sa fie obiectivi in tratarea problemelor si aspectelor pe care le examineaza. Este esential ca auditorii sa fie independenti si

impartiali nu doar in fapt, dar si in modul in care acest lucru este perceput in exterior.

In toate aspectele care se refera la activitatea de audit, independenta auditorilor nu trebuie influentata de aspecte personale sau externe. Independenta poate fi amenintata, de exemplu, de presiuni externe sau influentarea auditorilor cu idei preconcepute despre persoane, entitati auditate, proiecte si programe; de faptul de a fi fost pana de curand angajati de entitatea auditata; de afaceri personale sau financiare care pot cauza conflicte de incredere sau de interese.

Auditori au obligatia de a se abtine sa se implice in orice activitate de audit in care au interes personal. Este necesar ca auditorii sa faca dovada obiectivitatii si impartialitatii in intreaga lor activitate, mai ales in rapoartele de audit care trebuie sa fie corecte, obiective si bazate exclusiv pe dovezile obtinute si utilizate in conformitate cu standardele de audit.

Auditorii trebuie sa utilizeze informatiile puse la dispozitie de entitatea auditata sau de alte surse. Aceste informatii trebuie luate in considerare in opiniile exprimate de auditori intr-un mod impartial. Auditorul trebuie sa obtina de asemenea informatii asupra punctelor de vedere ale entitatii auditate si a altor parti. Totusi, concluziile proprii ale auditorilor nu ar trebui sa fie afectate de aceste puncte de vedere.

Neutralitatea politica a institutiei supreme de audit (SAI) este important sa fie

pastrata atat sub aspect efectiv, cat si ca perceptie exterioara asupra acesteia. De aceea, auditorii trebuie sa-si pastreze independenta fata de influentele politice pentru efectuarea sarcinilor de audit intr-un mod impartial. Acest lucru este important pentru auditori in masura in care SAI coopereaza strans cu autoritatile legislative, executive si cu alte organisme guvernamentale imputernicite de lege sa examineze rapoartele SAI.

Acolo, unde auditorii se angajeaza sau urmeaza sa se angajeze in activitati politice este necesar sa se tina seama de impactul pe care acest lucru il poate avea - sau pare sa il aiba - asupra capacitatii lor de a-si indeplini indatoririle in mod impartial. Daca auditorilor li se permite sa participe la activitati politice, ei trebuie sa fie constienti ca aceste activitati pot conduce la conflicte profesionale.

Evitarea conflictelor de interese. Cand auditorii sunt autorizati sa consolideze

sau sa furnizeze entitatii auditate alte servicii decat cele de audit, trebuie sa aiba in

vedere ca acestea sa nu duca la conflicte de interese. In mod special, auditorii trebuie sa se asigure ca astfel de sfaturi sau servicii nu includ responsabilitati sau prerogative administrative care trebuie in mod absolut sa ramana responsabilitatea entitatii auditate.

Auditorii trebuie sa-si protejeze independenta si sa evite conflictele de interese, prin refuzul de a primi cadouri sau gratificatii care le-ar putea influenta sau ar putea fi percepute ca putandu-le influenta independenta si integritatea. De asemenea, auditorii trebuie sa evite orice relatii cu conducatorii sau/si personalul organismului auditat care ar putea influenta, compromite sau ameninta capacitatea auditorilor de a actiona si a fi perceputi ca actioneaza in mod independent. Ei nu trebuie sa isi utilizeze pozitia lor oficiala in scopuri personale si trebuie sa evite relatiile care implica riscul coruptiei sau care pot crea indoieli in privinta obiectivitatii si independentei lor.

Totodata, auditorii nu trebuie sa utilizez informatiile obtinute in exercitarea atributiilor lor ca o modalitate de a dobandi avantaje personale pentru sine sau pentru altii si sa nu divulge informatii care ar crea avantaje incorecte sau nejustificate altor persoane sau organisme, dupa cum aceste informatii nu trebuie utilizate ca mijloc de a prejudicia alte persoane fizice sau juridice.

Aici ca exemplu putem enumera situatiile in care intervine incompatibilitatea exercitarii profesiei de expert contabil sau contabil autorizat, auditor intern la institutii publice auditate:

implicarea financiara, directa sau indirecta in activitatile unui client;

implicarea auditorului in activitatile unui client in calitate de membru al

executivului sau sau ca angajat sub controlul directiunii (conducerea operativa sau consiliul de administratie);

- implicarea auditorului in activitati incompatibile sau contradictorii (ocupare

de functii de conducere sau de administrator al gestiunii in unitatea auditata sau in unitati care au interese contradictorii cu acestea: ex. functia de consilier el conducerii unitatii, referent cu tinerea evidentei contabile a unitatii etc.);

- onorariile (ponderea acestora in totalul brut al onorariilor primite de auditor);

- acceptarea de bunuri, servicii din partea clientului;

- incompatibilitatea persoanelor care sunt soti, rude sau afini pana la gradul al patrulea inclusiv, cu conducatorul institutiei publice, nu pot fi auditori interni in cadrul aceleiasi institutii publice dar nici nu pot efectua misiunea de audit public intern la institutia publica respectiva

incredintarea misiuni de audit public intern in sectoare de activitate in care

auditorul a detinut o functie sau a fost implicat in alt mod, se poate realiza numai dupa trecerea unei perioade de 3 ani.

Confidentialitatea. Auditorii nu trebuie sa divulge catre terti informatiile obtinut

in procesul de audit, nici oral, nici in scris, cu exceptia cazurilor cand trebuie indeplinite obligatiile lor statutare, ca parte a procedurilor normale ale SAI sau in conformitate cu legile in vigoare.

Competenta. Auditorii au datoria de a se comporta in mod profesionist in

orice moment si de a aplica standarde profesionale inalte in desfasurarea activitatii lor , care sa le permita sa-si indeplineasca atributiile in mod competent ti impartial. Ei nu trebuie sa intreprinda activitati pentru care nu au competenta necesara.

Competenta presupune ca auditorii sa cunoasca si sa urmeze standardele, politicile, procedurile si practicile de audit, contabilitate si de management financiar aplicabile domeniului. De asemenea, ei trebuie sa cunoasca bine principiile si standardele constitutionale, legale si institutionale, care guverneaza functionarea

organismului auditat.

Pregatirea profesionala. Auditorii trebuie sa dea dovada de intreaga lor

preocupare profesionala in desfasurarea si supravegherea auditului si in pregatirea rapoartelor asupra auditului. Ei trebuie sa utilizeze metode si practici de cea mai buna calitate posibila in activitatea lor de audit. In desfasurarea auditului si elaborarea raportului, auditorii au datoria de adera la postulatele de baza si la standardele de audit

general acceptate.

Auditorii interni trebuie sa aiba un nivel corespunzator de studii de specialitate, pregatire si experienta profesionale elocvente, trebuie sa cunoasca legislatia de specialitate si au obligatia permanenta de a-si actualiza si imbunatati competenta profesionala, necesara pentru indeplinirea responsabilitatilor profesionale.